Recitale
(1) Energia din surse regenerabile se află în centrul tranziției către energia curată; această tranziție este necesară pentru a realiza obiectivele Pactului verde european, pentru a face energia accesibilă din punct de vedere financiar și pentru a reduce dependența Uniunii de importurile de combustibili fosili și de energie.
(2) Energia din surse regenerabile are beneficii multiple pentru cetățenii Uniunii: contribuie la eforturile combatere a schimbărilor climatice și la protecția mediului, generează creștere economică și locuri de muncă și este un factor important pentru menținerea poziției de lider tehnologic și industrial a Uniunii și pentru creșterea rezilienței economiei sale.
(3) Sectorul energetic este responsabil de peste 75 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. Prin urmare, accelerarea producției de energie prin dezvoltarea și implementarea de instalații de energie din surse regenerabile este vitală pentru ca Uniunea să își poată atinge obiectivul pentru 2030 privind energia din surse regenerabile și pentru a facilita atingerea obiectivului Uniunii pentru 2030 privind reducerea cu cel puțin 55 % a emisiilor de GES, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (1).
(4) Creșterea rapidă a ponderii energiei din surse regenerabile este crucială pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie. Costurile fixe ale energiei din surse regenerabile au scăzut, iar costurile variabile ale acesteia sunt apropiate de zero, ceea ce înseamnă că, în comparație cu costurile combustibililor fosili, costurile energiei electrice din surse regenerabile au fost mai stabile și mai mici. Implementarea accelerată a energiei din surse regenerabile va reduce dependența Uniunii de combustibilii fosili, care sunt în cea mai mare parte importați.
(5) Așa cum se recunoaște în Comunicarea „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și durabilă” („Comunicarea REPowerEU”) (2) accelerarea rapidă a utilizării energiei din surse regenerabile este fundamentală pentru reducerea dependenței Uniunii de combustibilii fosili și pentru eliminarea treptată a consumului de gaz rusesc. Planul REPowerEU conține măsuri care vizează realizarea acestui obiectiv, la fel ca semestrul european, în contextul căruia sunt propuse recomandări specifice fiecărei țări cu privire la acordarea de autorizații adaptate la circumstanțele individuale ale statelor membre.
(6) Comunicarea REPowerEU a introdus, de asemenea, o inițiativă privind acceleratorul de hidrogen, care dublează obiectivele pentru 2030 privind hidrogenul din surse regenerabile, cu scopul de a reduce dependența externă a Uniunii de importurile de combustibili fosili. Pentru a produce 10 Mt de hidrogen din surse regenerabile, Uniunea va avea nevoie, până în 2030, de capacități suplimentare de 80 GW pentru producția de energie din surse regenerabile.
(7) Proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile trebuie, în principiu, să primească o autorizație pentru a-și putea realiza activitatea prevăzută. Procedurile de acordare a autorizațiilor contribuie la garantarea siguranței și a securității proiectelor. Cu toate acestea, complexitatea, varietatea și durata excesivă a acestor proceduri constituie un obstacol major în calea unei implementări rapide indispensabile a energiei din surse regenerabile și și în calea creării în Uniune a unui sistem energetic mai sigur, mai sustenabil și mai accesibil din punct de vedere financiar.
(8) Întârzierile din cadrul procesului de prelucrare a autorizațiilor pentru proiecte periclitează atingerea la timp a obiectivelor energetice și climatice și determină creșterea costurilor proiectelor necesare în acest scop. Având în vedere dinamismul inovării, aceste întârzieri pot conduce, de asemenea, la implementarea unor instalații de energie din surse regenerabile mai puțin eficiente.
(9) Aceste obstacole au fost deja identificate în Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), care prevedea obligația statelor membre de a evalua procedurile de acordare a autorizațiilor pentru a reduce obstacolele normative și de altă natură din calea producției de energie electrică din surse regenerabile. Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a introdus cerințe privind simplificarea procedurilor administrative pentru dezvoltatorii de energie din surse regenerabile. Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (5) consolidează aceste cerințe. Transpunerea lor integrală și rapidă de către toate statele membre contribuie în mod semnificativ la reducerea duratei procedurilor administrative, reprezintă o prioritate absolută și este extrem de urgentă.
(10) Comisia sprijină statele membre prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic (6), furnizând expertiză tehnică adaptată pentru conceperea și implementarea reformelor necesare, inclusiv a celor care raționalizează cadrul pentru procesele de autorizare și de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile și care promovează utilizarea contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile la nivel de întreprinderi. Sprijinul tehnic implică, de exemplu, consolidarea capacității administrative, armonizarea cadrelor legislative și schimbul de bune practici relevante.
(11) Termenele pentru procesul de acordare a autorizațiilor prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001 se aplică fără a aduce atingere obligațiilor existente în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii în domeniul mediului, căilor de atac judiciare, măsurilor reparatorii și altor proceduri în fața unei instanțe judecătorești și mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor, inclusiv proceduri de contestare și căi de atac și măsuri reparatorii extrajudiciare, și pot fi prelungite pe durata respectivelor proceduri.
(12) Neacceptarea de către public a proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile reprezintă un alt obstacol important în calea implementării acestora în multe state membre. Pentru a soluționa această problemă, ar trebui luate în considerare nevoile și perspectivele cetățenilor și ale părților interesate din societate, în toate etapele dezvoltării proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile – de la elaborarea politicilor până la amenajarea spațiului și dezvoltarea proiectelor – și ar trebui încurajate bunele practici care vizează asigurarea unei repartiții corecte a diverselor tipuri de impact ale instalațiilor în rândul populației locale.
(13) La nivelul statelor membre au fost identificate majoritatea obstacolelor legate de acordarea autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru infrastructura conexă de rețea, precum și bunele practici care vizează depășirea acestor obstacole.
(14) Obstacolele administrative au devenit mai semnificative datorită îmbunătățirilor aduse în privința altor obstacole, precum costurile tehnologice, care au scăzut dramatic în ultimii zece ani, sau aspectele financiare, atenuate de reducerile de costuri și de numărul tot mai mare al contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile la nivel de întreprinderi.
(15) Prezenta recomandare abordează aceste preocupări, solicitând găsirea de soluții în contextul cadrului juridic existent. Ea nu aduce atingere dreptului Uniunii, în special în domeniul energiei și mediului, și nici obligațiilor care decurg din acesta. Prezenta recomandare nu aduce atingere nici normelor Uniunii în domeniul concurenței, în special articolele 101, 102 și 106 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și nici practicii decizionale a Comisiei în materie de asigurare a respectării normelor Uniunii în domeniul concurenței.
(16) În paralel cu prezenta recomandare a fost adoptată o propunere legislativă de modificare și de consolidare a dispozițiilor Directivei (UE) 2018/2001 legate de procedurile administrative. Întrucât este urgent să se accelereze implementarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile, statele membre ar trebui să înceapă, cât mai curând posibil, să identifice zone terestre și marine adecvate și să pregătească planuri pentru zonele care sunt deosebit de adecvate („zone prioritare pentru energia din surse regenerabile”), în conformitate cu articolul 15b din propunerea de modificare a Directivei (UE) 2018/2001 privind acordarea autorizațiilor.
(17) Amenajarea spațiului maritim reprezintă un instrument esențial pentru identificarea viitoarelor zone dedicate implementării energiei din surse regenerabile, precum și pentru facilitarea utilizărilor multiple ale spațiului maritim, inclusiv conservarea și protecția mediului marin. Directiva privind amenajarea spațiului maritim (7) prevede obligația statelor membre de a-și adopta planurile naționale de amenajare a spațiului maritim până la 31 martie 2021. Comisia îndeamnă statele membre care nu au transpus încă integral Directiva privind amenajarea spațiului maritim să își stabilească și să își adopte planul național (8).
(18) Obstacolele rezultate din procedurile de acordare a autorizațiilor ar putea afecta, de asemenea, introducerea viitoare a tehnologiilor inovatoare în domeniul decarbonizării, care sunt necesare pentru realizarea neutralității climatice. Crearea unor spații de testare în materie de reglementare, adică a unor spații pentru testarea, într-un mediu real, a tehnologiilor, produselor, serviciilor sau abordărilor inovatoare, care nu respectă pe deplin cadrul juridic și de reglementare existent, ar putea să sprijine inovarea și să faciliteze adaptarea ulterioară a mediului de reglementare pentru a le integra.
(19) Dezvoltarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile finanțate parțial sau total prin contracte de achiziție la nivel de întreprinderi va contribui la accelerarea adoptării energiei din surse regenerabile. De asemenea, contractele de achiziție la nivel de întreprinderi oferă beneficii directe consumatorilor finali, inclusiv printr-o ofertă de prețuri competitive și previzibile la energie și prin contribuția adusă la agenda societăților din Uniune privind responsabilitatea socială a întreprinderilor.
(20) În pofida creșterii anuale a numărului de contractele de achiziție la nivel de întreprinderi în ultimii cinci ani, procentajul proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile finanțate direct de întreprinderile achizitoare este de numai 15-20 % din piața anuală. De asemenea, adoptarea contractelor de achiziție la nivel de întreprinderi este limitată în principal la anumite state membre, la energia electrică ca purtător de energie și la societățile multinaționale mari orientate spre consumatori.
(21) În paralel cu prezenta recomandare, Comisia pune la dispoziție seturi de date consolidate digital cu privire la o gamă largă de factori energetici și de mediu relevanți prin intermediul Laboratorului de geografie pentru energie și industrie (9) (Energy and Industry Geography Lab, EIGL), pentru a ajuta statele membre să identifice „zone prioritare” pentru energia din surse regenerabile, în vederea implementării rapide a noilor proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile. Comisia intenționează să dezvolte acest instrument de cartografiere prin încorporarea unor seturi de date suplimentare și a unor linkuri la instrumentele digitale de amenajare teritorială ale statelor membre,