Recomandarea (UE) 2026/839 a Comisiei din 11 martie 2026 de stabilire a orientărilor pentru elaborarea metodologiilor de analiză cost-beneficiu pentru aplicarea principiului eficiența energetică înainte de toate în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA (UE) 2026/839 A COMISIEI din 11 martie 2026 de stabilire a orientărilor pentru elaborarea metodologiilor de analiză cost-beneficiu pentru aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: RECOMANDĂ STATELOR MEMBRE: Să respecte orientările prevăzute în anexa la prezenta recomandare atunci când elaborează metodologii de analiză cost-beneficiu pentru aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” și atunci când stabilesc un cadru pentru supravegherea, monitorizarea și raportarea cu privire la aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate”. Orientările prevăzute în anexă completează Recomandarea (UE) 2021/1749 privind „eficiența energetică înainte de toate”. Prezenta recomandare nu modifică efectele juridice ale DEE reformate și nu aduce atingere interpretării obligatorii a DEE reformate, astfel cum este formulată de Curtea de Justiție. Ea se axează pe dispozițiile referitoare la principiul „eficiența energetică înainte de toate” și se referă la articolul 3 din DEE reformată. Adoptată la Bruxelles, 11 martie 2026. Pentru Comisie Dan JØRGENSEN Membru al Comisiei (1) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, COM(2018) 773 final. (2) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj). (3) Stabilit în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic”, COM(2020) 299 final. (4) Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1119/oj). (5) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 – O Uniune a vitalității într-o lume fragilă”, COM(2020) 690 final. (6) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „O Busolă pentru competitivitatea UE”, COM(2025) 30 final. (7) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Planul de acțiune pentru energie la prețuri accesibile Deblocarea adevăratei valori a uniunii noastre energetice pentru a asigura energie accesibilă, eficientă și curată pentru toți europenii”, COM(2025) 79 final. (8) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Pactul pentru o industrie curată: o foaie de parcurs comună pentru competitivitate și decarbonizare”, COM(2025) 85 final. (9) Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei din 28 septembrie 2021 privind „eficiența energetică înainte de toate”: de la principii la practică – Orientări și exemple pentru implementarea în procesul decizional care cuprinde și sectorul energetic (JO L 350, 4.10.2021, p. 9, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2021/1749/oj). (10) Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (JO L 231, 20.9.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/1791/oj). (11) Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (JO L 130, 16.5.2023, p. 134, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/959/oj). (12) Grupul de dezbatere al cetățenilor europeni privind eficiența energetică: https://citizens.ec.europa.eu/european-citizens-panels/energy-efficiency-panel_ro. ANEXĂ 1. CONTEXTUL ȘI SCOPUL POLITICII Eficiența energetică oferă un puternic triplu dividend pentru Europa: pentru securitatea energetică, pentru accesibilitatea din punct de vedere financiar și pentru decarbonizare. Legea europeană a climei (1) a subliniat necesitatea unei contribuții mai mari a eficienței energetice și a energiei din surse regenerabile la realizarea eficientă, din punctul de vedere al costurilor, a unei reduceri nete de 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar raportul Draghi a confirmat că, pentru a rezolva provocările cu care se confruntă UE în materie de competitivitate, trebuie valorificate toate tehnologiile și soluțiile disponibile, inclusiv eficiența energetică (2). Eficiența energetică este una dintre măsurile cele mai curate și mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a pune capăt dependențelor de importurile de energie și pentru a spori securitatea aprovizionării cu energie a UE (3), în special în contextul eliminării treptate a energiei din Rusia (4). Eficiența energetică sprijină implementarea rapidă a energiei din surse regenerabile, sporește eficiența sistemului, contribuie la limitarea nevoii de capacitate suplimentară de producere a energiei electrice și, prin urmare, la reducerea costurilor de transport și distribuție și abordează constrângerile în materie de capacitate (5). Măsurile structurale de eficiență energetică limitează impactul prețurilor ridicate și volatile ale energiei asupra facturilor consumatorilor. Ca atare, eficiența energetică contribuie la reducerea facturilor la energie și la combaterea sărăciei energetice, îmbunătățind în același timp condițiile de viață și contribuind la reducerea costurilor cu sănătatea (6). În ceea ce privește oferta, politicile în materie de eficiență energetică stimulează inovarea în domeniul tehnologiei și al modelelor de afaceri și abordează provocările în materie de competitivitate (7). În ceea ce privește cererea, eficiența energetică sporește competitivitatea, permițând întreprinderilor să producă în mod profitabil și să cheltuiască banii economisiți din facturile la energie pentru mărirea productivității. În acest context, Comisia și-a reînnoit angajamentul față de eficiența energetică și, la 13 iunie 2025, a prezentat Foaia de parcurs pentru eficiența energetică (8), care conturează 10 domenii prioritare pentru orientarea acțiunii UE. Unul dintre aceste domenii-cheie se axează pe sprijinirea și simplificarea punerii în aplicare. Prezenta recomandare a Comisiei face parte din acest efort continuu de sprijinire a statelor membre cu orientări și instrumente pentru a asigura o punere în aplicare eficace și aliniată (9). 2. CONTEXTUL JURIDIC Principiul „eficiența energetică înainte de toate” (EE1), astfel cum este definit la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, se bazează pe premisa că investițiile strategice în eficiența energetică pot reduce cererea, reducând astfel necesitatea și costurile asociate cu producția suplimentară de energie și cu infrastructura. Scopul principiului EE1 este ca soluțiile de eficiență energetică, inclusiv resursele axate pe cerere și flexibilitatea sistemului, să fie considerate și evaluate ca o alternativă potențial mai eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru a răspunde unei nevoi. Articolul 3 alineatul (5) litera (a) din Directiva privind eficiența energetică [(UE) 2023/1791] reformată (DEE reformată) impune statelor membre să promoveze și, în cazul în care sunt necesare analize costuri-beneficii, să asigure aplicarea unor metodologii de analiză costuri-beneficii care să permită evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică atunci când aplică principiul EE1. Articolul 3 alineatul (6) impune Comisiei să adopte orientări care să ofere un cadru general comun cuprinzând procedura de supraveghere, monitorizare și raportare pe care statele membre o pot utiliza pentru a elabora aceste metodologii de analiză cost-beneficiu pentru a asigura comparabilitatea, lăsând totodată statelor membre posibilitatea adaptării la circumstanțele naționale și locale. Prezentele orientări răspund acestei cerințe și sunt concepute pentru a sprijini factorii de decizie de la nivel național, regional, local și privat atunci când aplică principiul EE1 în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore atât în sectorul energetic, cât și în cel neenergetic. În temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din DEE reformată, atunci când aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate”, statele membre „promovează și, în cazul în care sunt necesare analize costuri-beneficii, asigură aplicarea și publicarea unor metodologii de analiză costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică, acolo unde este cazul, ținând seama de întregul ciclu de viață și de perspectiva pe termen lung, de eficiența sistemului și a costurilor, de securitatea aprovizionării și de cuantificare din perspectiva societății, a sănătății, a economiei și a neutralității climatice, precum și de principiile durabilității și economiei circulare, în cadrul tranziției către neutralitatea climatică”. 3. TERMENI ȘI CONCEPTE UTILIZATE ÎN PREZENTELE ORIENTĂRI 3.1. Termeni definiți în cadrul legislativ al UE privind energia Principiul „eficiența energetică înainte de toate” înseamnă că în planificarea energetică și în deciziile de politică și de investiții se ține seama în mod strict de măsurile alternative rentabile privind eficiența energetică, care să eficientizeze cererea și oferta de energie, în special prin economiile de energie la nivelul utilizării finale rentabile din punct de vedere al costurilor, prin inițiative de participare activă a cererii și prin eficientizarea conversiei, transportului și a distribuției de energie, fiind îndeplinite totodată obiectivele deciziilor respective [articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999]. „Eficiență energetică” înseamnă raportul dintre rezultatul constând în performanță, servicii, bunuri sau energie și energia folosită în acest scop (articolul 2 punctul 8 din DEE reformată). „Îmbunătățire a eficienței energetice” înseamnă o creștere a eficienței energetice ca rezultat al oricărei schimbări tehnologice, comportamentale sau economice (articolul 2 punctul 10 din DEE reformată). „Sistem energetic” înseamnă un sistem proiectat în principal pentru a furniza servicii energetice care să satisfacă cererea de energie sub formă de încălzire, combustibili și energie electrică din sectoarele utilizatorilor finali (articolul 2 punctul 3 din DEE reformată). „Consum final de energie” înseamnă toată energia furnizată industriei, transporturilor, inclusiv consumul de energie din sectorul aviației internaționale, gospodăriilor, serviciilor publice și private, agriculturii, silviculturii, pescuitului și altor sectoare ale utilizatorilor finali, excluzând consumul de energie din sectorul buncherajului maritim internațional, energia ambientală și livrările către sectorul de transformare și sectorul energetic, precum și pierderile cauzate de transport și de distribuție, astfel cum sunt definite în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (articolul 2 punctul 6 din DEE reformată). 3.2. Alți termeni și concepte-cheie utilizate în prezentele orientări „Analiză cost-beneficiu” sau „ACB” se referă la un proces care încearcă să măsoare toate efectele unei decizii în unități monetare și se utilizează pentru a formula o recomandare cu privire la opțiunea cu cel mai mare beneficiu net (denumită uneori și soluția cea mai eficientă) (11). „Analiză decizională bazată pe criterii multiple” sau „ADCM” se referă la un tip de analiză care permite luarea în considerare a unei game largi de criterii de evaluare, toate fiind prezentate în unitățile lor de măsură inițiale; nu este necesară transformarea acestora în termeni monetari, astfel cum se prevede în ACB (12). „Soluții de eficiență energetică” se referă la tehnologii, procese și practici care reduc sau transferă cantitatea de energie necesară în timp pentru a furniza același nivel de performanță, servicii sau bunuri. Aceste soluții pot include economii de energie la nivelul utilizării finale, resurse axate pe cerere și flexibilitatea sistemului, precum și conversia, transportul și distribuția eficientă a energiei. „Sectoare energetice” se referă la sectoarele care sunt implicate în producția și distribuția de energie, cum ar fi energia electrică, gazul, energia termică etc. „Sectoare neenergetice” se referă la acele domenii ale economiei care nu se ocupă în primul rând cu producția, transportul, distribuția sau vânzarea de energie. Deși aceste sectoare consumă și depind de energie pentru operațiunile lor, funcția lor principală nu este centrată pe producția sau aprovizionarea cu energie. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva DEE prevede o listă neexhaustivă de exemple de sectoare neenergetice, care includ clădirile, transporturile, apa, tehnologiile informației și comunicațiilor, agricultura și sectorul financiar. Conform metodologiei Eurostat privind bilanțul energetic (13), sectoarele neenergetice ar putea fi înțelese ca fiind cele implicate în consumul final de energie (cod Eurostat FC_E). Aceste sectoare cuprind sectorul industrial (FC_IND_E), sectorul transporturilor (FC_TRA_E) și alte sectoare (FC_OTH_E), cum ar fi sectorul serviciilor comerciale publice, gospodăriile, agricultura și silvicultura și pescuitul. Prin urmare, lista orientativă de la articolul 3 alineatul (1) ar putea fi aliniată, de asemenea, la sectoarele utilizării finale a energiei ale Eurostat, la o grupare națională de sectoare ale utilizării finale a energiei. „Condiții-limită” se referă la definirea explicită a limitelor în cadrul cărora costurile și beneficiile (mai ample) sunt (urmează să fie) luate în considerare într-o evaluare cost-beneficiu, de exemplu, ce sectoare trebuie incluse, dacă ar trebui inclus sau nu impactul dincolo de granițele unei țări sau durata perioadei de evaluare. „Dubla contabilizare” se referă la o situație în care o ACB contabilizează de două ori aceleași costuri sau beneficii, de exemplu în cazul în care există o suprapunere a beneficiilor între două categorii de impact, iar ambele beneficii sunt incluse în analiză. Dubla contabilizare poate duce la o subestimare sau la o supraestimare a costurilor și beneficiilor. „Beneficii directe” se referă la beneficiile sau efectele care decurg direct dintr-o măsură de eficiență energetică, cum ar fi reducerea cererii de energie (Agenția Internațională a Energiei, 2014). „Beneficii indirecte” se referă la beneficiile și/sau efectele care sunt generate ca urmare a beneficiilor/efectelor directe. De exemplu, economiile de energie stau la baza multora dintre beneficiile indirecte, cum ar fi surplusul consumatorilor, îmbunătățirea sănătății publice datorită îmbunătățirii calității aerului, scăderea prețurilor energiei, utilizarea resurselor etc. (14) Beneficiul indirect s-ar putea manifesta ca o creștere a cheltuielilor, a ocupării forței de muncă sau a PIB-ului. „Impactul indus (asupra ocupării forței de muncă)” se referă la impactul care apare în avalul lanțului cauzal ca urmare a impactului indirect (15). Impactul indus asupra ocupării forței de muncă se referă la locurile de muncă create ca urmare a cheltuielilor suplimentare ale lucrătorilor direcți și indirecți. De exemplu, în cazul creșterii numărului de proiecte de reabilitare a clădirilor într-un oraș, lucrătorii din construcții efectuează lucrările de reabilitare (locuri de muncă directe), iar producătorii fabrică materialele necesare (locuri de muncă indirecte). De exemplu, în zonele în care se află șantiere de construcții și instalații de producție, ar putea fi construite noi restaurante și structuri de îngrijire a copiilor, ambele reprezentând exemple de creare indusă de locuri de muncă. „Efect de recul” se referă la o situație în care îmbunătățirea eficienței este utilizată mai degrabă pentru a avea acces la mai multe bunuri și servicii decât pentru a reduce cererea de energie. Prin urmare, este posibil ca reducerile efective ale cererii de energie să fie astfel inferioare estimărilor realizate în faza de elaborare a politicilor (16). „Analiză de sensibilitate” se referă la înțelegerea modului în care incertitudinea rezultatelor modelului poate fi atribuită diferitelor surse de incertitudine din datele de intrare ale modelului (17). În ceea ce privește eficiența energetică, sursele de date de intrare care fac obiectul unei analize de sensibilitate trebuie să includă previziuni privind prețurile energiei, rate de actualizare și orice alte variabile cu un grad ridicat de incertitudine sau cu un impact semnificativ asupra rezultatului calculelor. „Rata de actualizare socială” se referă la rata utilizată pentru evaluarea viitoarelor costuri și beneficii societale ale politicilor publice. O rată de actualizare socială atribuie o valoare actualizată costurilor și beneficiilor care se vor acumula în viitor. 3.3. Alte seturi de instrumente și concepte utilizate în prezentele orientări și utile pentru aplicarea principiului EE1 în statele membre „Orientările privind o mai bună legiferare” sau „OBL” se referă la principiile introduse în documentul de lucru al serviciilor Comisiei Europene din noiembrie 2021 și respectate de Comisia Europeană în elaborarea, formularea, gestionarea și evaluarea atât a noilor inițiative, cât și a legislației existente (18). „Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare” completează orientările privind o mai bună legiferare și oferă îndrumări, sfaturi și bune practici. „Ghidul privind bilanțul energetic” (19) reprezintă contabilizarea statistică cea mai completă a produselor energetice și a fluxului acestora în economie. Bilanțul energetic permite utilizatorilor să vizualizeze cantitatea totală de energie extrasă din mediu, comercializată, transformată și folosită de utilizatorii finali. El servește drept ghid operațional pentru instrumentul Eurostat de construire a bilanțului energetic și descrie modul de utilizare a acestui instrument. 4. BENEFICIILE MAI AMPLE ALE EFICIENȚEI ENERGETICE Aplicarea principiului EE1 va permite deblocarea unor beneficii mai ample. Termenul „beneficii mai ample” se referă la rezultatele sociale, de mediu și economice care decurg din implementarea îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică, dincolo de impactul mai direct al economiilor de energie și de costuri energetice aferente pentru beneficiarul vizat (20). Alți termeni similari și utilizați pe scară largă includ „beneficii neenergetice”, „beneficii conexe” sau „beneficii multiple”. Raportul AIE din 2014, intitulat „Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency” (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice) (21), a atras atenția asupra acestei chestiuni și a oferit o prezentare cuprinzătoare a aspectelor neenergetice care pot fi afectate (pozitiv) de îmbunătățirile în materie de eficiență energetică, astfel cum se arată în figura 1 (reflectate și în tabelele 1, 2 și 3). Acest raport a fost actualizat în 2025 pentru a extinde analiza asupra multiplelor beneficii care rezultă din eficiența energetică (22). Figura 1 Multiplele beneficii ale eficienței energetice (adaptare după AIE, 2025) Pentru a evalua și identifica în mod corespunzător beneficiile mai ample ale eficienței energetice, ar trebui să se ia în considerare unde, când și ce impact se va materializa. Acest lucru contribuie la facilitarea unei cuantificări mai precise sau a monetizării beneficiilor, care este necesară pentru o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare (ACB). Detalii suplimentare privind definirea unor beneficii mai ample pot fi găsite în tabelele 1, 2 și 3. Clasificarea beneficiilor mai ample într-un cadru sistematic contribuie la clarificarea interacțiunilor dintre diferitele categorii de beneficii, în special în ceea ce privește beneficiile sociale, de mediu și economice. Beneficiile sociale se referă la îmbunătățirea sănătății și a confortului datorită, de exemplu, îmbunătățirii sistemelor de izolare, de încălzire și de răcire, care pot îmbunătăți, de asemenea, calitatea aerului interior și exterior. În plus, scăderea consumului de combustibili fosili reduce emisiile generate de centralele electrice și de transporturi, reducând astfel impactul negativ al poluării aerului asupra sănătății. Atenuarea sărăciei energetice și reducerea zgomotului sunt, de asemenea, efecte importante ale punerii în aplicare a măsurilor de eficiență energetică, care sunt de obicei asociate domeniului social. Beneficiile pentru mediu se referă la beneficiile mai ample care rezultă în general din scăderea cererii și a consumului de energie, reducând astfel producția de energie. Printre aceste beneficii mai ample se numără reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și a poluării aerului, precum și îmbunătățirea gestionării energiei și a resurselor (apă, deșeuri și terenuri). Beneficiile economice se referă la beneficii neenergetice, care afectează dezvoltarea economică. Acestea includ impacturile asupra PIB-ului, impacturile asupra ocupării forței de muncă, creșterea productivității industriale, îmbunătățirea bugetului public, securitatea energetică, inovarea și competitivitatea. Pentru întreprinderi, eficiența energetică reduce cantitatea de energie necesară pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii. Reducerea costului energiei eliberează resurse pentru ca întreprinderile să investească în îmbunătățirea avantajului lor competitiv. În plus, productivitatea angajaților este afectată în mare măsură de mediul de lucru fizic – în special temperatura, calitatea aerului și iluminatul. Măsurile de eficiență energetică pot avea un impact pozitiv asupra fiecăreia dintre aceste categorii, deoarece un mediu de lucru mai sănătos și mai confortabil îmbunătățește productivitatea și reduce absenteismul angajaților (23). Această abordare bazată pe trei piloni este cea mai simplă pentru identificarea beneficiilor mai ample. Cu toate acestea, statele membre ar putea lua în considerare și beneficiile politice, juridice și tehnologice [abordarea PESTLE (24)]. Este important să se ia în considerare intervalele de timp (pe termen scurt, mediu și lung) și domeniul de aplicare în contextul beneficiilor mai ample, deoarece unele beneficii, în funcție de beneficiar, de părțile interesate și de nivelul ierarhic în cauză, necesită timp pentru a se manifesta, în timp ce altele se percep mai repede. De exemplu, beneficiile pentru sănătate pot apărea la nivel individual, cu un efect aproape imediat în urma unei reabilitări energetice aprofundate a unei clădiri rezidențiale. Cu toate acestea, este posibil ca beneficiile pentru sănătate să nu fie percepute la nivel național în același interval de timp, ci mai degrabă pe termen mediu și lung. Definirea intervalului de timp și a domeniului de aplicare este, prin urmare, necesară pentru a evalua și a agrega în mod corespunzător beneficiile mai ample legate de deciziile de planificare, de politică și de investiții. 4.1. Exemple de beneficii mai ample Tabelele 1, 2 și 3 oferă informații cu privire la diverse beneficii mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică, în urma unei clasificări în beneficii sociale, de mediu și economice. Acestea sunt liste neexhaustive. Beneficiile enumerate nu se aplică neapărat în toate situațiile, dar sunt exemple utile de avut în vedere atunci când se elaborează analize costuri-beneficii. Tabelul 1 Beneficiile sociale mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Tabelul 2 Beneficiile de mediu mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Tabelul 3 Beneficiile economice mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Atunci când se ia în considerare acest impact în ACB, este important să se țină seama de potențialele suprapuneri. Pe baza rezultatelor, ar putea exista potențialul de a reevalua și de a adapta lista elementelor sau a impacturilor pentru a le cuantifica și monetiza cu precizie. Deși procesul poate fi accelerat, este esențial să se sublinieze că este necesară o diligență corespunzătoare pentru a se evita suprapunerile și a se asigura valabilitatea analizei. 4.2. Cuantificarea și monetizarea beneficiilor mai ample Conceptul de elaborare de politici bazate pe date concrete, care se referă la elaborarea politicilor pe baza unor dovezi consacrate, solide, testate și transparente, necesită o evaluare amplă a costurilor și a beneficiilor investițiilor legate de energie de-a lungul timpului, precum și a impactului diferit asupra diferitelor tipuri de părți interesate. În sensul cel mai restrâns, o ACB, atunci când se aplică unei politici propuse în materie de eficiență energetică, măsoară reducerea energiei consumate în comparație cu scenariul contrafactual sau scenariul de referință și, în unele cazuri, și reducerea emisiilor. Totuși, această abordare nu ține seama de beneficiile potențiale mai ample ale eficienței energetice (43). Prin urmare, prezenta secțiune oferă o sinteză a beneficiilor mai ample care trebuie luate în considerare în contextul ACB. În primul rând, ea detaliază potențiala cuantificare și monetizare a beneficiilor mai ample ale măsurilor de eficiență energetică, inclusiv identificarea metodelor de evaluare adecvate, în contextul elementelor și al domeniilor de impact ale sistemului. În continuare, secțiunea prezintă în detaliu abordări pentru includerea și evaluarea beneficiilor mai ample, dincolo de perspectiva convențională a investitorilor privind ACB pentru măsurile de eficiență energetică. De asemenea, sunt prezentate exemple de cuantificare și monetizare a beneficiilor mai ample. 4.2.1. Considerații pentru cuantificarea și monetizarea beneficiilor mai ample În forma sa actuală, evaluarea beneficiilor mai ample este dificilă, deoarece cercetările și datele concrete privind metodologiile adecvate pentru cuantificarea, dar mai ales pentru monetizarea beneficiilor mai ample sunt limitate. Totuși, trebuie depuse eforturi în acest sens pentru a sprijini deciziile de politică bazate pe date concrete și luate în cunoștință de cauză. Următorii pași servesc la asigurarea unei evaluări adecvate a beneficiilor mai ample: Tabelele 4, 5 și 6 oferă informații cu privire la indicatorii comuni și la metodele de cuantificare și de monetizare disponibile pentru beneficiile sociale, de mediu și economice mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică. În general, metoda aleasă depinde de factori precum timpul și resursele disponibile, precum și calitatea datelor (44). În orice caz, este mai bine să se evalueze și să se raporteze beneficiile mai ample în măsura posibilului, chiar dacă sunt disponibile doar estimări aproximative, decât să se presupună o valoare zero, deoarece toate eforturile contribuie la fundamentarea unor decizii solide în materie de politici și investiții (45). În plus, în cadrul unor proiecte de cercetare, printre care COMBI, MICAT (46), Odyssee-Mure și Enefirst, au fost dezvoltate diverse instrumente și metodologii pentru cuantificarea și monetizarea beneficiilor mai ample, care pot fi utilizate ca referință pentru a sprijini acest proces de evaluare. Informații mai detaliate privind metodele de cuantificare și instrumentele de sprijin pentru beneficiile mai ample pot fi găsite și în Recomandarea (UE) 2021/1749. 4.2.2. Metode de cuantificare și de monetizare a beneficiilor mai ample Factorii de decizie care se bazează pe ACB-uri trebuie să aibă acces la cuantificări fiabile ale beneficiilor pentru a lua în cunoștință de cauză decizii în materie de politică și de investiții (47). După ce sunt definite și identificate beneficii mai ample, acestea trebuie să fie apoi cuantificate în unități fizice. Acest proces se bazează pe date de intrare, provenite adesea din studii de scenarii și evaluări ale impactului politicilor (48). În plus, unitatea fizică variază în funcție de beneficiul mai amplu evaluat. În conformitate cu Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, cuantificarea beneficiilor ar trebui să înceapă „de la cele mai obiective și mai solide măsuri până la cele care sunt mai speculative și implică mai multe ipoteze” (49). Indicatorii de cuantificare pot fi direcți sau indirecți. De exemplu, intervențiile medicale efectuate reprezintă un indicator direct al stării de sănătate, în timp ce absențele de la locul de muncă/școală reprezintă un indicator indirect al stării de sănătate. Ar putea fi efectuată și o analiză de sensibilitate pentru a clarifica intervalul de valori și pentru a identifica parametrii la care analiza este cea mai sensibilă. Cuantificarea ar trebui apoi completată de monetizare, dacă este posibil. Pentru a agrega beneficiile cu unități fizice variabile, unitățile trebuie convertite la o valoare monetară (în euro sau în moneda oficială națională). Acest lucru permite o comparație exactă între impacturi și posibilitatea de a integra beneficiile mai ample într-o ACB. Din păcate, nu există metode solide pentru a monetiza suficient un număr mare de beneficii mai ample. În plus, monetizarea beneficiilor mai ample implică un grad ridicat de incertitudine, diferite metode conducând la rezultate diferite. Această incertitudine este apoi preluată într-o ACB și, prin urmare, susține necesitatea de a include o analiză de sensibilitate într-o ACB pentru a examina modul în care modificările parametrilor afectează rezultatele și pentru a asigura transparența. De exemplu, instrumentul nr. 65 (Analiza incertitudinii și a sensibilității) din Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare (50) și un raport al JRC din 2020 (51) oferă detalii cu privire la modul de efectuare a analizei incertitudinii și a sensibilității. întrucât monetizarea ar putea fi controversată din cauza complexității etice implicate, cum ar fi valorizarea vieții și sănătății umane (suferința), aceasta ar trebui realizată cu atenție, utilizând metode solide. În plus, înainte de efectuarea unei ACB, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, suprapunerea și dubla contabilizare a beneficiilor mai ample. Abordarea standard privind monetizarea unui beneficiu mai amplu utilizează prețul de piață al unui bun (evaluare directă la prețul pieței), dacă este disponibil. Alternativ, în cazurile în care prețul pieței este indisponibil (probabil ca urmare a unei piețe inexistente, de exemplu, sănătate, ecosisteme etc.), valoarea unui bun poate fi măsurată prin intermediul unui indicator (de exemplu, costuri evitate) sau prin utilizarea unei metode de evaluare care nu se bazează pe piață, cum ar fi WTP sau WTA. Aceste informații pot fi obținute prin studii care includ tehnica preferințelor explicite, tehnica preferințelor declarate și/sau experimente. Cu toate acestea, astfel de studii pot necesita resurse substanțiale. Alternativ, ar putea fi posibil să se adopte valori din diferite studii (de exemplu, utilizând transferul beneficiilor), dar în caz contrar se aplică principiul proporționalității: este efortul proporțional cu impactul? Pentru mai multe informații și detalii, vă rugăm să consultați MICAT (52) și diverse rapoarte privind proiectul COMBI (53). Tabelele 4, 5 și 6 de mai jos oferă informații atât cu privire la indicatorii comuni, cât și la metodele de cuantificare și de monetizare disponibile pentru diverse beneficii mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică. Metodele prezentate se bazează pe cercetări actualizate și constatări din cadrul unor proiecte, inclusiv, dar fără a se limita la COMBI, MICAT, Odyssee-Mure și Enefirst. Vă atragem atenția asupra faptului că beneficiile mai ample menționate reprezintă o listă neexhaustivă și este posibil să nu se aplice în cazul tuturor situațiilor. Tabelul 4 Metode de cuantificare și de monetizare a beneficiilor sociale mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Tabelul 5 Metode de cuantificare și de monetizare a beneficiilor de mediu mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Tabelul 6 Metode de cuantificare și de monetizare a beneficiilor economice mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică Deși eficiența energetică oferă numeroase beneficii, este esențial ca metodologia să abordeze nu numai evaluarea acestor beneficii, ci și potențialele compromisuri și costurile societale. Acest lucru necesită o evaluare aprofundată a impactului pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectului. În ceea ce privește beneficiile și costurile pentru mediu, analiza cost-beneficiu ar trebui să se bazeze pe metodologiile privind amprenta de mediu și evaluarea ciclului de viață (67) și să evalueze impactul măsurii avute în vedere asupra celor 16 categorii de impact identificate în metodologie. Pentru a facilita acest lucru, metodologiile respective oferă o serie de indicatori pentru documentarea efectelor măsurilor specifice asupra factorilor de mediu (de exemplu, asupra schimbărilor climatice, asupra diminuării stratului de ozon, asupra acidifierii etc.). 4.2.3. Suprapunerea și dubla contabilizare a beneficiilor mai ample Există numeroase interrelații ale beneficiilor mai ample, care apar în mai multe domenii de impact. Prin urmare, atunci când se agregă beneficiile mai ample, este necesară o evaluare cuprinzătoare pentru a identifica suprapunerile și a evita dubla contabilizare a beneficiilor. Fără o analiză corespunzătoare, este probabil să aibă loc o supraestimare sau o subestimare a soluțiilor de eficiență energetică. În cazurile în care un beneficiu trebuie să fie omis dintr-o ACB, pentru a se evita suprapunerea cu un alt beneficiu, de exemplu, beneficiul respectiv poate fi totuși considerat ca făcând parte dintr-o ADCM. De exemplu, apar suprapuneri între evaluările efectelor asupra morbidității și a mortalității și impactul asupra productivității; întrucât îmbunătățirea sănătății duce, în general, la creșterea productivității, beneficiile pentru productivitate sunt adesea incluse deja în beneficiile pentru sănătate. Într-un astfel de caz, includerea beneficiilor pentru sănătate și productivitate într-o ACB conduce la o dublă contabilizare și ar conduce la o supraestimare a beneficiilor în materie de eficiență energetică. De asemenea, ar putea apărea suprapuneri între impactul asupra sănătății și calitatea aerului, de exemplu, dacă ambele impacturi ar fi cuantificate/monetizate utilizând ca factor reducerea emisiilor. Realizarea unei hărți a căilor de impact este utilizată pentru a ilustra toate beneficiile mai ample relevante într-un anumit caz, contribuind la identificarea cauzei și a efectelor măsurilor de eficiență energetică cu puncte inițiale și finale definite. Această abordare permite o evaluare adecvată a interacțiunilor și a potențialelor suprapuneri ale beneficiilor mai ample. Amploarea (individuală, regională/locală, națională, supranațională) a fiecărui beneficiu mai amplu ar trebui definită în cadrul hărții căilor de impact pentru a separa cu precizie efectele unui impact de altul și, prin urmare, pentru a evita dubla contabilizare. Cu cât domeniul de aplicare al evaluării este mai larg și mai cuprinzător, cu atât este mai mare posibilitatea de suprapunere a beneficiilor mai ample. Prin urmare, este important să se identifice și să se țină seama de suprapuneri pentru a se asigura o evaluare adecvată și cuprinzătoare a beneficiilor mai ample. Un prim pas este enumerarea tuturor beneficiilor sociale, de mediu sau economice care sunt simple agregate ale impacturilor la nivel micro și care ar trebui incluse în ACB. În al doilea rând, se identifică fiecare beneficiu economic la nivel regional sau local și/sau, respectiv, la nivel național care este inclus în ACB și se determină componentele acestor beneficii, de exemplu cifrele sau variabilele utilizate pentru cuantificarea acestui beneficiu. În al treilea rând, se verifică dacă aceste componente sunt legate de beneficiile de mediu, sociale și economice la nivel micro sau sunt derivate din acestea. Acest lucru s-ar putea realiza răspunzând la următoarea întrebare: se bazează în vreun fel vreuna dintre componentele beneficiilor economice respective pe agregatele de la nivel micro? De exemplu, reducerea cheltuielilor cu energia ale gospodăriilor afectate de sărăcia energetică, ca agregat la nivel micro, ar putea fi contabilizată într-un model macroeconomic prin variabila „venit disponibil” sau „cerere pentru alte produse”, impulsionând consumul total și, prin urmare, creșterea economică. În al patrulea rând, în cazul în care există o legătură, beneficiul respectiv „la nivel micro” nu ar trebui adăugat la celelalte beneficii. În al cincilea rând, orice beneficiu care a fost identificat ca fiind un beneficiu mai amplu, dar care nu a putut fi agregat și inclus în ACB „mai amplă”, reprezintă totuși un beneficiu mai amplu și ar putea fi afișat ca atare separat. 4.2.4. Exemple de beneficii mai ample monetizate Prezenta secțiune prezintă două exemple de gestionare a cuantificării și monetizării diferitelor beneficii mai ample. Informații suplimentare privind tehnicile de evaluare pentru monetizarea beneficiilor mai ample care urmează să fie utilizate în ACB au fost elaborate de COMBI (68) și MICAT (69). 5. APLICAREA ANALIZEI COST-BENEFICIU EE1 5.1. Pregătirea aplicării principiului Pentru a contribui la o decarbonizare eficientă din punctul de vedere al costurilor și pentru a debloca beneficii mai ample, principiul EE1 trebuie să fie aplicat în analizele costuri-beneficii înainte de punerea în aplicare a unei măsuri în toate sectoarele. În multe cazuri, o decizie privind măsurile constă (i) într-o planificare; (ii) în politici și (iii) în decizii de investiții majore. Principiul EE1 ar trebui luat în considerare la toate cele trei niveluri de decizie, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din DEE reformată, atunci când sunt atinse pragurile relevante de peste 100 000 000 EUR fiecare sau de 175 000 000 EUR pentru proiecte de infrastructură de transport. Acest lucru nu înseamnă că o decizie urmează întotdeauna toate cele trei niveluri de analiză. Unele decizii au loc numai la nivel de planificare, altele la nivel de politică sau de investiții. Ca punct de plecare, statele membre ar trebui să interpreteze articolul 3 alineatul (1), care prevede criterii generale, inclusiv pragurile peste care trebuie aplicat principiul, precum și o definiție calitativă sau cantitativă a „impactului asupra consumului de energie”, care ar fi utilizată pentru a stabili în ce măsură trebuie aplicat principiul EE1. Aceste criterii ar putea fi apoi utilizate în etapa de aprobare de către organismele publice respective și ar putea deveni parte a orientărilor oficiale pentru evaluarea deciziilor de planificare, de politică și de investiții. Ar trebui reamintit faptul că, în conformitate cu Recomandarea (UE) 2024/2143 a Comisiei (72) de stabilire a orientărilor pentru interpretarea articolului 3 din Directiva (UE) 2023/1791, pragurile incluse la articolul 3 alineatul (1) se aplică deciziilor de investiții majore. În ceea ce privește deciziile de planificare și de politică, părțile interesate relevante ar trebui să evalueze dacă o anumită decizie ar putea conduce la decizii de investiții care depășesc pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și dacă acestea au un impact asupra consumului de energie. În cazul în care răspunsul este pozitiv la ambele întrebări, principiul ar trebui aplicat. 5.2. Procesul de identificare a soluțiilor alternative eficiente din punct de vedere energetic Într-o situație în care proiectul inițial în cauză nu este eficient din punct de vedere energetic, primul pas important în aplicarea principiului EE1 ar trebui să fie identificarea unor posibile alternative eficiente din punct de vedere energetic care ar putea îndeplini același obiectiv ca opțiunea inițială și ar trebui luate în considerare în condiții de egalitate. Acestea ar putea include resurse axate pe cerere și flexibilitatea sistemului. Ar trebui remarcat faptul că, în paralel cu identificarea alternativelor, ar putea fi avute în vedere și alte obiective și obligații principale, care să simplifice procesul. De exemplu, ar trebui evitată o alternativă care oferă îmbunătățiri limitate în ceea ce privește eficiența energetică și prelungește utilizarea combustibililor fosili și emisiile de gaze cu efect de seră asociate acestora. Atunci când o măsură depășește nivelul de planificare, exercițiul de căutare a soluțiilor de eficiență energetică și de aplicare a unei ACB ar trebui repetat la nivel de politică sau la nivelul deciziilor de investiții majore, deoarece fiecare nivel ar putea modifica domeniul de aplicare și ar putea permite alte soluții alternative de eficiență energetică. Tabelul următor oferă exemple privind modul în care soluțiile alternative de eficiență energetică ar putea fi identificate la cele trei niveluri diferite și acoperă sectorul energetic și sectorul neenergetic. Tabelul 7 Exemple de procese de identificare a soluțiilor de eficiență energetică 6. ETAPE ALE METODOLOGIILOR DE ANALIZĂ COST-BENEFICIU Odată ce un număr adecvat de soluții au fost identificate ca alternative potențiale, decizia ar trebui luată după aplicarea metodologiilor de analiză cost-beneficiu în cadrul unei analize cost-beneficiu. Prezenta secțiune oferă îndrumări cu privire la aspectele tehnice ale etapelor care ar putea fi urmate în cursul unei analize cost-beneficiu. Tabelul 8 Șapte etape ale analizei cost-beneficiu Pentru ACB-urile utilizate la aplicarea principiului EE1, etapa esențială este etapa 3, și anume identificarea impactului și monetizarea costurilor și a beneficiilor dintr-o perspectivă societală. Analiza corectă a costurilor și a beneficiilor este un element-cheie al principiului. La aplicarea principiului, se adoptă o perspectivă societală pentru evaluarea impactului diferitelor alternative atunci când se analizează raportul cost-eficacitate și beneficiile mai ample ale energiei economisite. 6.1. Etapa 1: Stabilirea unui scenariu de referință Se recomandă stabilirea unui scenariu de referință și compararea acestuia cu măsura inițială. În multe cazuri, se poate utiliza un nivel de referință static. Un nivel de referință static se bazează pe trecut ca indicator al rezultatelor viitoare. Un nivel de referință static implică estimarea consumului de energie al măsurii inițiale avute în vedere, precum și a costurilor și a investițiilor necesare pentru îndeplinirea obiectivului planificării, al politicii sau al investiției. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin estimarea energiei utilizate înainte de punerea în aplicare a politicii (73). În unele cazuri, ar putea fi mai adecvat să se utilizeze un nivel de referință dinamic decât unul static pentru compararea alternativelor (74). Un scenariu de referință dinamic este definit ca scenariul de statu-quo viitor care include forțe motrice, acestea putând avea un impact asupra punerii în aplicare a măsurii avute în vedere inițial (75). Forțele motrice pot fi, de exemplu, schimbările climatice sau evoluțiile socioeconomice și noile evoluții politice și legislative, care evoluează în timp. Calcularea nivelului de referință ar trebui să ia în considerare principiul analizei proporționale, care implică echilibrarea beneficiilor mai ample preconizate cu timpul și resursele de care are nevoie factorul de decizie pentru a elabora un nivel de referință exact (77). 6.2. Etapa 2: Stabilirea unui calendar pentru economiile de energie și stabilirea ratei de actualizare socială În a doua etapă, se recomandă monitorizarea economiilor (potențiale) de energie și a beneficiilor mai ample ale deciziilor privind eficiența energetică pe o anumită perioadă de timp. Durata perioadei de monitorizare poate varia în funcție de tipul de proiect și de etapa decizională din cadrul ciclului de elaborare a politicilor. În acest context, este important să se ia în considerare impacturile preconizate pe termen scurt, mediu și lung ale intervenției, deoarece unele impacturi (de exemplu, costul punerii în aplicare a măsurii) vor avea efecte mai rapid decât altele (de exemplu, beneficiile pe termen lung pentru sănătate). În plus, trebuie selectată o rată de actualizare socială adecvată (78). Alegerea unei rate de actualizare socială poate avea un impact semnificativ asupra rezultatelor ACB (79). Utilizarea unei analize de sensibilitate poate spori transparența ratei selectate și impactul unei modificări a ratei de actualizare socială asupra atractivității economice a diferitelor grade de îmbunătățire a eficienței energetice și a alternativelor acestora. Pe baza celor două etape, este posibil să se efectueze o evaluare ACB cu domeniu de aplicare limitat a economiilor brute de energie, a economiilor de costuri și a emisiilor de GES reduse, toate acestea fiind relativ ușor de monetizat, fie direct, fie indirect. 6.3. Etapa 3: Identificarea impacturilor și monetizarea costurilor și a beneficiilor 6.3.1. Identificarea impacturilor și monetizarea Pentru a extinde ACB și a avea o mai bună granularitate, o ACB ar trebui să ia în considerare diverse beneficii mai ample ale deciziei examinate. Identificarea beneficiilor mai ample relevante este esențială pentru o înțelegere aprofundată a impacturilor depline ale unei decizii specifice de planificare, de politică sau de investiții. ACB ar trebui să ia în considerare locul în care se iau deciziile primare sau se declanșează deciziile secundare la nivel ierarhic individual, local sau regional, național și, respectiv, supranațional. ACB ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra domeniilor din figura 1 pentru a identifica unde este probabil să apară cele mai importante beneficii ale deciziilor respective. Acest proces de identificare a beneficiilor mai ample ar putea fi ad-hoc (proces specific pentru fiecare decizie) sau s-ar putea baza pe o abordare standardizată al cărei impact a fost recunoscut ca fiind semnificativ pentru fiecare sector. Un element important în monetizarea costurilor și a beneficiilor este ipoteza privind prețul energiei. Această ipoteză ar trebui să includă costul emisiilor de CO2 pe parcursul perioadei de calcul, luând în considerare emisiile anuale de gaze cu efect de seră înmulțite cu prețurile preconizate pe tonă de CO2 echivalent de gaze cu efect de seră. Se recomandă utilizarea traiectoriei ETS1 sau ETS2 a prețurilor carbonului. În cazul în care beneficiile pot fi doar estimate, se recomandă să se utilizeze, de exemplu, valori prudente sau estimări aproximative pentru valorile monetare, mai degrabă decât să se presupună existența unui impact (80). În general, ipotezele luate în considerare ar trebui să fie transparente. După monetizare și înainte de aplicarea următoarelor etape ale ACB, este posibil să se ia în considerare metode mai simple de comparare a alternativelor, cum ar fi analiza cost-eficacitate (81). Acest lucru este aplicabil în cazul în care au fost luate în considerare doar unul sau două beneficii mai ample, ceea ce face ca compararea alternativelor să fie un exercițiu simplu. În cazurile în care monetizarea impacturilor nu este posibilă, analiza decizională bazată pe criterii multiple (ADCM) ar trebui utilizată, alături de o ACB, pentru a evalua beneficiile mai ample, deoarece atât informațiile calitative, cât și cele cantitative sunt importante pentru factorii de decizie atunci când iau decizii de planificare, de politică și de investiții. 6.3.2. Abordare alternativă (ADCM) În cazul unor criterii contradictorii și pentru a reduce nivelul de incertitudine potențială în cadrul ACB, se recomandă efectuarea unei analize de sensibilitate a rezultatelor ACB, incluzând o serie de valori monetare estimate pentru aceste impacturi (a se vedea etapa 6). În unele cazuri, ar putea fi nerezonabil sau prea dificil să se determine sau să se estimeze impactul total al soluțiilor alternative. În astfel de cazuri, se recomandă aplicarea unei ADCM, definite în secțiunea 3.2, care este un instrument complementar pentru luarea de decizii în cunoștință de cauză și pentru evaluarea beneficiilor mai ample (82). Împreună, utilizarea ADCM și a ACB reflectă în mod cuprinzător întreaga gamă de costuri și beneficii ale beneficiilor mai ample ale eficienței energetice. 6.4. Beneficii mai ample care să fie incluse în ACB Dacă sunt disponibile metode solide pentru a monetiza în mod corespunzător un beneficiu mai amplu, acestea ar trebui incluse într-o ACB (presupunând că s-a ținut seama de suprapuneri). Cu toate acestea, decizia practică privind includerea unor beneficii mai ample în cadrul unei ACB și a impacturilor care trebuie incluse depinde de câteva variabile. În primul rând, statele membre ar trebui să decidă ce beneficii să includă într-o ACB pe baza disponibilității și a calității datelor. În plus, principiul proporționalității poate fi relevant. Resursele și eforturile necesare pentru a monetiza un beneficiu ar trebui să fie justificate de importanța și impactul său relativ. În contextul unei politici specifice, unele beneficii mai ample pot influența ordinea meritelor mai mult decât altele. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că, deși unele beneficii mai ample pot fi, în principiu, monetizate, este posibil ca metoda disponibilă să nu fie suficient de solidă pentru a garanta că preferințele persoanelor fizice de a plăti pentru un anumit bun sau de a accepta compensații pentru a renunța la un anumit bun sunt în concordanță cu cerințele de durabilitate pe termen lung. Prin urmare, unele metode de evaluare care nu se bazează pe valoarea de piață, cum ar fi disponibilitatea de a plăti (WTP) sau disponibilitatea de a accepta (WTA), ar trebui utilizate cu prudență dacă sunt incluse într-o ACB (83). Indisponibilitatea și calitatea insuficientă a datelor, incapacitatea de a monetiza beneficiile și nevoia de a evita dubla contabilizare necesită identificarea celui mai probabil sau adecvat beneficiu mai amplu, care ar putea fi inclus într-o ACB. În continuare, părțile interesate care pun în aplicare principiul ar putea identifica cele mai importante beneficii mai ample (de exemplu, trei până la cinci) ale unei decizii examinate și le-ar putea evalua în mod corespunzător în cadrul ACB. Tabelele următoare oferă sugestii privind cele mai importante beneficii mai ample în diferite sectoare energetice și neenergetice pe care statele membre le-ar putea lua în considerare în cadrul ACB-urilor. Tabelul 9 Beneficiile mai ample ale eficienței energetice în sistemul energetic Tabelul 10 Beneficiile mai ample ale eficienței energetice în sectoarele neenergetice Tabelul 11 oferă un exemplu de proces decizional cu privire la includerea anumitor beneficii mai ample într-o ACB sau ADCM. Tabelul nu este nici cuprinzător, nici prescriptiv. Au fost identificate diverse tipuri de beneficii mai ample ale implementării proiectului, dar nu toate au fost incluse în final în ACB. ADCM poate fi utilizată pentru beneficii mai ample care nu pot fi incluse într-o ACB deoarece sunt dificil de cuantificat și de monetizat. Tabelul 11 Includerea unor beneficii mai ample într-o ACB După încheierea selecției, acolo unde este posibil, valorile monetizate ar trebui să fie integrate într-o ACB. Eventualele costuri și compromisuri ar trebui, de asemenea, incluse în analiză. În cazul în care nu este posibilă monetizarea potențialelor impacturi negative, acestea ar trebui cel puțin cuantificate. În cazul în care nu pot fi cuantificate, acestea ar trebui să fie incluse cel puțin în analiza decizională bazată pe criterii multiple. Includerea acestor beneficii mai ample are un impact substanțial asupra rezultatului unei ACB a eficienței energetice, cu o tendință puternică de a spori semnificativ raportul cost-eficacitate și, prin urmare, probabilitatea ca o abordare în materie de eficiență energetică să fie selectată ca opțiune de politică preferată. În cele din urmă, includerea beneficiilor mai ample în ACB și în ADCM stă la baza efectelor semnificative ale eficienței energetice și ar putea conduce la decizii de politică mai bune. 6.5. Etapa 4: Selectarea unei reguli de agregare matematică Etapa următoare servește drept metodă de calculare a valorii costurilor și beneficiilor alternativelor concurente. Cei mai comuni indicatori-cheie de performanță (ICP) financiari sunt valoarea actualizată netă (VAN) sau raportul beneficiu-cost (RBC) (84). Selectarea indicatorului VAN este mai potrivită pentru a evalua atractivitatea unei opțiuni în termeni absoluți, în timp ce RBC va oferi atractivitatea unei opțiuni indiferent de amploarea opțiunilor avute în vedere. Astfel cum se arată în exemplul următor, aplicarea VAN sau a RBC poate duce la o ordine diferită de preferință a diferitelor alternative de decizie. În timp ce VAN prevede diferența absolută dintre beneficiile actualizate (beneficiul net actualizat, BNA) și costuri (costul net actualizat, CNA), RBC este raportul dintre aceleași cifre: beneficiile actualizate împărțite la costurile actualizate. 6.6. Etapa 5: Prezentarea clară și transparentă a comparației dintre opțiunile de politică și măsurile alternative, clasificate în ordinea meritelor În majoritatea cazurilor, este util să se clasifice diferitele alternative. Acest clasament ar trebui să se bazeze pe rezultatele agregării matematice, luând în considerare orice informație calitativă relevantă privind beneficiile nemonetizate și impactul diferit asupra diverselor părți interesate afectate (86). Alternativele ar trebui, de asemenea, să fie verificate în raport cu obiectivul inițial care trebuie atins. 6.7. Etapa 6: Verificarea solidității rezultatelor Statele membre ar putea indica metodologii, specificații și bune practici pentru a evalua soliditatea și transparența procesului, de exemplu, pentru a se asigura că au fost examinate alternative sau că a fost evaluată dubla contabilizare. În acest caz, părțile interesate care pun în aplicare principiul EE1 ar trebui să utilizeze aceste metodologii, specificații și bune practici pentru a obține rezultate la calitatea necesară. În acest context și în scopul punerii în aplicare corespunzătoare a principiului EE1, statele membre ar putea prevedea ca autoritățile competente să evalueze calitatea rezultatelor prezentate de părțile interesate, în mod sistematic sau ad-hoc. O modalitate de a testa soliditatea informațiilor monetizate este aplicarea unei analize de sensibilitate. Acest lucru poate fi realizat prin ajustarea celor mai incerte, dar mai influente aspecte ale datelor de intrare pentru modelul de agregare matematică, care, în cazul eficienței energetice, sunt adesea prețurile viitoare ale energiei utilizate și rata de actualizare socială selectată. Utilizând o gamă inferioară-superioară de date de intrare pentru prețurile viitoare ale energiei și pentru rata de actualizare socială, fiecare opțiune de politică va avea apoi o variație a rezultatelor impactului, care oferă o marjă de „eroare”. În timp ce opțiunea de politică A poate părea cea mai atractivă opțiune după etapa 5, limita inferioară a variației impacturilor posibile ar putea fi mai mică decât în cazul opțiunii de politică B, care are o variație mai mică în ansamblu, ceea ce face ca opțiunea de politică B să fie o alegere mai rațională (a se vedea figura 2). Figura 2 Reprezentare vizuală pentru testarea solidității opțiunilor de politică În cadrul acestui exercițiu, este la fel de important să se poată justifica orice decizie luată cu privire la influența informațiilor privind impactul nemonetizat și la opiniile părților interesate privind clasificarea rezultatelor. 6.8. Etapa 7: Luarea în considerare a impacturilor distributive și cumulative ale politicii propuse Impacturile distributive includ impactul diferit al politicii asupra diferitelor state membre, asupra diferitelor părți interesate (de exemplu, IMM-uri) sau asupra diferitelor categorii de societăți (de exemplu, dacă opțiunea de politică afectează în mod disproporționat grupurile mai vulnerabile sau cu venituri mai mici). Unele opțiuni de politică pot avantaja sau pot afecta negativ unele părți interesate mai mult decât altele, iar consecințele neintenționate de acest gen trebuie luate în considerare. Contabilizarea impacturilor cumulative înseamnă că impactul asupra generațiilor viitoare ar trebui luat în considerare în mod proporțional, iar impactul modelat asupra generațiilor viitoare este afectat în mare măsură de selectarea ratei de actualizare socială (a se vedea etapa 2 de mai sus). 7. MONITORIZAREA ȘI RAPORTAREA Articolul 3 din DEE reformată include diverse cerințe relevante pentru monitorizarea și raportarea cu privire la aplicarea principiului EE1, subliniind în special relevanța acestuia pentru o gamă largă de sectoare și decizii de investiții majore, inclusiv sectorul energetic, clădirile, transporturile, apa, TIC, agricultura și sectorul financiar. Prin urmare, cerințele de monitorizare și de raportare trebuie să fie aplicate deciziilor din întreaga economie, astfel cum se confirmă în continuare la articolul 3 alineatul (1), care enumeră sectoarele de aplicare, și la articolul 3 alineatul (4), care impune statelor membre să desemneze autorități competente pentru monitorizarea aplicării principiului. Articolul 3 alineatul (5) literele (c)-(d) impune, de asemenea, statelor membre să identifice entități specifice care să supravegheze monitorizarea aplicării principiului și a cadrului de reglementare corespunzător. Statele membre sunt, de asemenea, responsabile de evaluarea aplicării și a beneficiilor principiului EE1 în cadrul sistemelor lor energetice, în special în ceea ce privește consumul de energie, precum și de furnizarea unui catalog de măsuri puse în aplicare pentru a elimina barierele de reglementare sau de altă natură, facilitând astfel adoptarea principiului EE1 și a soluțiilor axate pe cerere. 7.1. Monitorizarea aplicării principiului EE1 și comunicarea rezultatelor obținute Articolul 3 alineatul (4) prevede că statele membre „monitorizează aplicarea principiului «eficiența energetică înainte de toate», inclusiv, după caz, integrarea sectorială și impactul transsectorial, în cazul în care deciziile de politică, de planificare și de investiții fac obiectul cerințelor de aprobare și de monitorizare”. Statele membre trebuie să identifice autoritățile competente pentru îndeplinirea sarcinilor de monitorizare. Monitorizarea este necesară pentru deciziile care fac deja obiectul cerințelor existente în materie de aprobare și de monitorizare. Acest lucru asigură reducerea sarcinii pentru statele membre, deoarece se aplică numai evenimentelor în care există deja proceduri de monitorizare. Monitorizarea aplicării principiului EE1 ar putea fi integrată în procese de monitorizare mai ample la diferite niveluri. Autoritățile responsabile cu monitorizarea aplicării principiului EE1 nu sunt neapărat aceleași autorități responsabile cu aprobarea și monitorizarea altor aspecte ale procesului decizional. Cu toate acestea, adăugarea monitorizării principiului EE1 la activitățile de monitorizare existente prezintă avantaje evidente. În mod similar, raportarea principiului EE1 poate fi definită ca un proces specific sau ca parte a unui proces de raportare mai amplu: O întrebare-cheie pentru statele membre este modul în care ar trebui monitorizate deciziile de investiții majore ale entităților publice sau reglementate și ale părților interesate de pe piața energiei. Articolul 3 alineatul (4) sugerează că raportarea trebuie efectuată numai ca parte a deciziilor care sunt deja monitorizate. În cazul deciziilor de planificare și de investiții luate de entități care nu se află sub controlul deplin al unui organism public (entități independente, entități reglementate, părți interesate de pe piață), acest lucru ar sugera că organismul public responsabil cu aprobarea deciziei poate fi, de asemenea, cel care trebuie să raporteze. O clarificare importantă este că limitele stabilite la articolul 3 nu împiedică statele membre să aleagă praguri mai scăzute pentru aplicarea principiului EE1 și a cerințelor de raportare. Articolul 3 alineatul (4) prevede că, dacă este cazul, ar trebui monitorizate integrarea sectorială și impactul transsectorial în cazul deciziilor de planificare, de politică și de investiții care fac deja obiectul cerințelor de aprobare și de monitorizare. Interconectarea sistemelor energetice cu alte sectoare necesită monitorizarea modului în care principiul EE1 consolidează integrarea sistemului și creează beneficii transsectoriale. Acest lucru include examinarea modului în care eficiența energetică poate sprijini stabilitatea rețelei, poate reduce dependența de importurile de energie și poate contribui la economia circulară. Momentul măsurării acestor indicatori-cheie de performanță ar trebui să fie aliniat la procesele decizionale, la calendarele de punere în aplicare și la perioadele de examinare strategică ale respectivelor decizii de planificare, de politică sau de investiții majore. 7.2. Procese de colectare a datelor (de la organismele publice și de la părțile interesate de pe piață) Statele membre ar trebui să instituie procese și sisteme de colectare a datelor care să asigure că informațiile sunt puse la dispoziție în timp util și în mod coerent. Este foarte recomandabil să se creeze platforme digitale, care să reducă sarcina administrativă pentru părțile interesate și organismele publice. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a exploata procese care să garanteze că aceleași date sunt colectate o singură dată, dar că autoritățile competente au acces la baza de date. Pe baza informațiilor care trebuie raportate, statele membre ar trebui să instituie un sistem care să le furnizeze dovezile necesare pentru această raportare. Dovezile ar putea fi furnizate fie prin colectarea directă a informațiilor relevante (de exemplu, o listă a tuturor deciziilor majore, astfel cum au fost raportate de diferitele părți interesate), fie prin utilizarea altor informații deja colectate și disponibile (de exemplu, o listă a tuturor investițiilor care depășesc pragul prevăzut la articolul 3, pe baza unei analize a aprobărilor bugetare la nivel ministerial). Pe lângă datele privind aplicarea principiului EE1 în cazul deciziilor de planificare, de politică și de investiții, statele membre ar trebui să colecteze prin alte mijloace (de exemplu, activități de cercetare specifice) acțiunile întreprinse pentru a elimina barierele din calea aplicării principiului EE1. Un astfel de exercițiu de colectare a datelor ar trebui să fie coordonat cu alte activități planificate pentru actualizarea PNEC-urilor, pentru a reduce la minimum eforturile de colectare a datelor și pentru a se asigura că impactul altor politici (de exemplu, politicile în materie de eficiență energetică în general) poate fi luat în considerare atunci când se raportează cu privire la barierele din calea EE1. 7.3. Raportarea cu privire la principiul EE1 În temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (d) din DEE reformată, statele membre trebuie să raporteze, în cadrul rapoartelor lor naționale intermediare privind energia și clima (NECPR), „modul în care principiul «eficiența energetică înainte de toate» a fost luat în considerare în deciziile naționale și, după caz, regionale și locale de planificare, de politică și de investiții majore, legate de sistemele energetice naționale și regionale”. Secțiunea 5 din anexa la Recomandarea (UE) 2024/2143 oferă o serie de orientări cu privire la cerințele de raportare. Articolul 3 alineatul (5) litera (d) indică datele pe care statele membre trebuie să le raporteze: Aceste două elemente ar trebui considerate ca fiind minimul necesar, iar statele membre pot raporta mai multe informații cu privire la modul în care au integrat principiul EE1 în procesele lor decizionale. 7.3.1. Raportarea aplicării și a beneficiilor principiului EE1 Raportarea cu privire la aplicarea principiului EE1 trebuie să includă deciziile de planificare, de politică și de investiții care au fost afectate de aplicarea principiului EE1 și să vizeze beneficiile pe care statele membre se așteaptă să le obțină. Pentru fiecare decizie, statele membre ar putea: Aceleași informații ar putea fi utilizate pentru a raporta Comisiei Europene. De exemplu, statele membre ar putea solicita ca toate deciziile semnificative, pentru care este necesară o aprobare oficială, să indice în mod clar în evaluarea impactului sau într-o evaluare similară prealabilă aprobării următoarele: 7.3.2. Raportarea cu privire la acțiunile întreprinse pentru a elimina barierele de reglementare și de altă natură Articolul 3 alineatul (5) litera (d) punctul (ii) impune statelor membre să raporteze cu privire la „o listă de acțiuni întreprinse pentru a elimina orice barieră inutilă de reglementare sau de altă natură din calea aplicării principiului «eficiența energetică înainte de toate» și a soluțiilor axate pe cerere, inclusiv prin identificarea legislației și a măsurilor naționale care contravin principiului «eficiența energetică înainte de toate»”. Acest lucru sugerează că rapoartele statelor membre ar trebui să acopere următoarele aspecte: Primul pas pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a principiului EE1 este, prin urmare, de a reexamina politicile existente și de a evalua dacă acestea sunt în conformitate cu principiul sau, cel puțin, nu împiedică aplicarea acestuia (87). Introducerea EE1 ca principiu general nu este suficientă pentru a asigura executarea sa: aplicarea sa trebuie să fie planificată cu atenție și trebuie introduse ajustări ale procesului decizional, ale structurilor de guvernanță și ale cadrelor de investiții în toate domeniile, inclusiv politici în domeniul construcțiilor, sectorul energetic, acțiuni climatice, sisteme de guvernanță, obiective de politică etc. De cele mai multe ori, aplicarea principiului EE1 nu înseamnă adoptarea de noi politici, ci, în primul rând, necesită asigurarea faptului că politicile și reglementările existente sunt în conformitate cu principiul EE1. Astfel de acțiuni pot include acțiuni generale, cum ar fi orientări, metodologii și cerințe de proces pentru a se asigura că principiul EE1 poate fi aplicat deciziilor relevante de planificare, de politică și de investiții majore. Acestea ar putea fi generale sau ar putea viza sectoare sau organisme decizionale specifice. (1) Regulamentul (UE) 2021/1119. (2) The future of European Competitiveness, Part B | In-depth analysis and recommendations (Viitorul competitivității europene, Partea B | Analiză aprofundată și recomandări), pagina 25. (3) Planul REPowerEU, COM(2022) 230 final. (4) Foaie de parcurs pentru încetarea importurilor de energie din Rusia, COM(2025) 440. (5) The future of European Competitiveness, Part B | In-depth analysis and recommendations (Viitorul competitivității europene, Partea B | Analiză aprofundată și recomandări), pagina 106. (6) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Planul de acțiune pentru energie la prețuri accesibile: Deblocarea adevăratei valori a uniunii noastre energetice pentru a asigura energie accesibilă, eficientă și curată pentru toți europenii, COM(2025) 79 final. (7) O Busolă pentru competitivitatea UE, COM(2025) 30 final. (8) New impetus for energy efficiency (Un nou impuls pentru eficiența energetică), disponibil la adresa: https://energy.ec.europa.eu/topics/energy-efficiency/new-impetus-energy-efficiency_en. (9) O Europă mai simplă și mai rapidă: comunicare privind punerea în aplicare și simplificarea (Comisia Europeană, 2024-2029), disponibilă la adresa: https://commission.europa.eu/document/download/8556fc33-48a3-4a96-94e8-8ecacef1ea18_en?filename=250201_Simplification_Communication_en.pdf. (10) Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei (JO L 304, 14.11.2008, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/1099/oj). (11) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, p. 556. Disponibil la adresa: https://commission.europa.eu/law/law-making-process/planning-and-proposing-law/better-regulation/better-regulation-guidelines-and-toolbox_en. (12) Ibidem, p. 552. (13) Comisia Europeană, Energy balance guide: Methodology guide for the construction of energy balances & Operational guide for the energy balance builder tool (Ghid privind bilanțul energetic: Ghid metodologic pentru construirea bilanțurilor energetice și ghid operațional pentru instrumentul de construire a bilanțului energetic), 2019. (14) Agenția Internațională a Energiei (2012), Spreading the net: The multiple benefits of energy efficiency improvements (Extinderea rețelei: multiplele beneficii ale îmbunătățirii eficienței energetice). (15) BPIE (2020), Building Renovation: a kick-starter for the EU economy (Renovarea clădirilor: un impuls pentru economia UE). Disponibil la adresa: https://www.renovate-europe.eu/2020/06/10/building-renovation-a-kick-starter-for-the-eu-economy. (16) Agenția Internațională a Energiei (2014), Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice), p. 38. (17) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, p. 566. (18) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Orientări privind o mai bună legiferare, SWD(2021) 305 final. (19) Energy balance guide: Methodology guide for the construction of energy balances & Operational guide for the energy balance builder tool (Ghid privind bilanțul energetic: Ghid metodologic pentru construirea bilanțurilor energetice și ghid operațional pentru instrumentul de construire a bilanțului energetic), Eurostat, 31 ianuarie 2019. (20) Agenția Internațională a Energiei (2012), Spreading the net: The multiple benefits of energy efficiency improvements (Extinderea rețelei: multiplele beneficii ale îmbunătățirii eficienței energetice). (21) Agenția Internațională a Energiei (2014), Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice). (22) Agenția Internațională a Energiei (2025), Multiple Benefits of Energy Efficiency (Multiplele beneficii ale eficienței energetice). (23) The Economics of Biophilia, 1st ed., Why designing with nature in mind makes financial sense (Economia biofiliei, prima ediție, De ce proiectarea ținând cont de natură are sens din punct de vedere financiar), 2012. (24) Aguilar, F. J. (1967), Scanning the business environment (Analiza mediului de afaceri). (43) Agenția Internațională a Energiei (2014), Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice), p. 41. (44) Agenția Internațională a Energiei (2014), Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice), p. 137. (45) Ibidem, p. 189. (46) MICATool permite factorilor de decizie și practicienilor să efectueze analize simplificate pentru îmbunătățirea eficienței energetice, să compare și să evalueze relevanța impacturilor multiple și să consolideze raportarea și monitorizarea. MICAT permite utilizatorului să selecteze o acțiune de politică într-un anumit sector, într-un anumit interval de timp și într-o anumită regiune geografică și apoi cuantifică impactul acestor acțiuni utilizând o varietate de indicatori sociali, economici și ecologici. Datele de intrare pot fi adaptate la situația specifică a utilizatorului (și anume, fondul locativ și rata de renovare). De asemenea, instrumentul poate monetiza aceste impacturi și va efectua o analiză simplă cost-beneficiu, cu variabile adaptabile privind sensibilitatea prețului energiei, sensibilitatea investițiilor și rata de actualizare. (47) Thema, J. et al. (2019), The Multiple Benefits of the 2030 EU Energy Efficiency Potential (Beneficiile multiple ale potențialului UE în materie de eficiență energetică pentru 2030). (48) Suerkemper, F. et al. (2022), Overall quantification and monetisation concept (Conceptul global de cuantificare și de monetizare). MICAT – Multiple Impacts Calculation Tool (Deliverable 2.1) (Instrumentul de calcul al impacturilor multiple – livrabilul 2.1). (49) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, p. 286. (50) Ibidem, p. 566. (51) Azzini, I., Listorti, G., Mara, T. și Rosati, R., Uncertainty and Sensitivity Analysis for policy decision making (Analiza incertitudinii și a sensibilității pentru luarea deciziilor politice), EUR 30432 EN, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2020, ISBN 978-92-76-24752-4, doi:10.2760/922129, JRC122132. (52) Suerkemper, F. et al. (2022). Overall quantification and monetisation concept (Conceptul global de cuantificare și de monetizare). MICAT – Multiple Impacts Calculation Tool (Deliverable 2.1) (Instrumentul de calcul al impacturilor multiple – livrabilul 2.1). (53) Ürge-Vorsatz, D. et al. (2015). Literature review on Multiple Impact quantification methodologies (Analiza literaturii de specialitate privind metodologiile de cuantificare a impactului multiplu), raportul D2.1, proiectul COMBI. (67) Life Cycle Assessment & the EF methods: Comprehensive coverage of impacts (Metodologii privind evaluarea ciclului de viață și amprenta de mediu: acoperirea cuprinzătoare a impacturilor), https://green-forum.ec.europa.eu/green-business/environmental-footprint-methods/life-cycle-assessment-ef-methods_en. (68) Ürge-Vorsatz, D. et al. (2015), Literature review on Multiple Impact quantification methodologies (Analiza literaturii de specialitate privind metodologiile de cuantificare a impactului multiplu), raportul D2.1, proiectul COMBI. (69) Suerkemper, F. et al. (2022), Overall quantification and monetisation concept (Conceptul global de cuantificare și de monetizare). MICAT – Multiple Impacts Calculation Tool (Deliverable 2.1) (Instrumentul de calcul al impacturilor multiple – livrabilul 2.1). (70) Mzavanadze, Nora (2018a), Quantifying air pollution impacts of energy efficiency COMBI D3.4 Final report (Cuantificarea impactului în materie de poluare atmosferică al eficienței energetice, raportul final D3.4, proiectul COMBI). (71) Naess-Schmidt, H. S., Hansen, M. B. W., Wilke, S., Lumby, B. M. (2018), Macro-economy impacts of energy efficiency COMBI D6.4 Final report (Impacturile macroeconomice ale eficienței energetice, Raportul final COMBI D6.4). (72) Recomandarea (UE) 2024/2143 a Comisiei din 29 iulie 2024 de stabilire a orientărilor pentru interpretarea articolului 3 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește principiul „eficiența energetică înainte de toate” (JO L, 2024/2143, 9.8.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2024/2143/oj). (73) Agenția Internațională a Energiei (2014), Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice), p. 190. (74) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, instrumentul nr. 60. (75) Macias Moy, D., Bisselink, B., Dutiel, O., Ferreira Cordeiro, N., Garcia Gorriz, E., Grizzetti, B., Hanke, G., Miladinova-Marinova, S., Parn, O., Piroddi, C., Pistocchi, A., Polimene, L., Ruiz Orejon Sanchez Pastor, L., Serpetti, N., Stips, A., Trichakis, I., Udias Moinelo, A. și Vigiak, O., Outline of the dynamic baseline for the MSFD Impact Assessment analysis in the context of the Blue2 Modelling Framework initiative (Scurtă prezentare a nivelului de referință dinamic pentru analiza evaluării impactului DCSMM în contextul inițiativei Blue2 Modelling Framework), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2023, doi:10.2760/747000, JRC134027. (76) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, instrumentul nr. 60. (77) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2021) 305 final, Orientări privind o mai bună legiferare, Bruxelles, 3.11.2021, p. 33. (78) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, instrumentul nr. 64. (79) Hermelink, A. H. și de Jager, D. (2015), Evaluating our future: The crucial role of discount rates in European Commission energy system modelling (Evaluarea viitorului nostru: rolul esențial al ratelor de actualizare în modelarea sistemului energetic de către Comisia Europeană). (80) Agenția Internațională a Energiei (2014), Capturing the Multiple Benefits of Energy Efficiency (Valorificarea multiplelor beneficii ale eficienței energetice), p. 189. (81) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, p. 520. (82) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023. ADCM-urile sunt deosebit de potrivite în cazul interacțiunilor complexe în care diverse impacturi cuantificate sunt măsurate în diferite unități, cum ar fi beneficiile mai ample. (83) Ürge-Vorsatz, D., Kelemen, A., Gupta, M., Chatterjee, S., Egyed, M., Reith, A. (2015), Literature review on Multiple Impact quantification methodologies (Analiza literaturii de specialitate privind metodologiile de cuantificare a impactului multiplu), raportul D2.1, proiectul COMBI. Disponibil la adresa: https://combi-project.eu/wp-content/uploads/2015/09/D2.1_LR-methodologies.pdf. (84) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, p. 557. (85) În plus, se recomandă o analiză de sensibilitate în ceea ce privește rata de actualizare selectată (a se vedea etapa 2). (86) Setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, care completează Orientările privind o mai bună legiferare prezentate în SWD(2021) 305 final, iulie 2023, p. 557. (87) ENEFIRST, 2022, How to operationalise Energy Efficiency First (EE1st) in the EU? Key recommendations to Member States [Cum se poate operaționaliza principiul „eficiența energetică înainte de toate” (EE1) în UE? Recomandări-cheie adresate statelor membre]. Deliverable D5.3 of the ENEFIRST project, funded by the H2020 programme, https://www.bpie.eu/wp-content/uploads/2022/08/D.5.3_ENEFIRST_recommendations_FINAL.pdf. ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2026/839/oj ISSN 1977-0782 (electronic edition)