Recomandarea (UE) 2024/2395 a Comisiei din 2 septembrie 2024 de stabilire a orientărilor pentru interpretarea articolului 26 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea de încălzire și răcire

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA (UE) 2024/2395 A COMISIEI din 2 septembrie 2024 de stabilire a orientărilor pentru interpretarea articolului 26 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea de încălzire și răcire COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Statele membre ar trebui să urmeze orientările interpretative din anexa la prezenta recomandare atunci când transpun articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 în legislația lor națională. Adoptată la Bruxelles, 2 septembrie 2024. Pentru Comisie Kadri SIMSON Membră a Comisiei (1) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2012/27/oj). (2) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2013) 0449 final din 6 noiembrie 2013, „Guidance note on Directive 2012/27/EU on energy efficiency, amending Directives 2009/125/EC and 2010/30/EC, and repealing Directives 2004/8/EC and 2006/32/EC Article 14: Promotion of efficiency in heating and cooling” (Notă de orientare privind Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/CE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE – articolul 14: promovarea eficienței energetice în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire); https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A52013SC0449. (3) Regulamentul delegat (UE) 2019/826 al Comisiei din 4 martie 2019 de modificare a anexelor VIII și IX la Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind conținutul evaluărilor cuprinzătoare ale potențialului de încălzire și răcire eficientă (JO L 137, 23.5.2019, p. 3, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2019/826/oj). (4) Recomandarea (UE) 2019/1659 a Comisiei din 25 septembrie 2019 privind conținutul evaluării cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2012/27/UE (JO L 275, 28.10.2019, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2019/1659/oj). (5) Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (JO L 231, 20.9.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/1791/oj). (6) Decizia 2008/952/CE a Comisiei din 19 noiembrie 2008 de stabilire a orientărilor detaliate pentru implementarea anexei II la Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 338, 17.12.2008, p. 55, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2008/952/oj). (7) Directiva 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei și de modificare a Directivei 92/42/CEE (JO L 52, 21.2.2004, p. 50, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2004/8/oj). ANEXĂ 1. INTRODUCERE Prezentele orientări oferă îndrumări statelor membre cu privire la modul de interpretare a articolului 26 din Directiva (UE) 2023/1791 în contextul transpunerii sale în legislația națională. Ele sunt destinate exclusiv transpunerii și punerii în aplicare a Directivei (UE) 2023/1791 și nu oferă interpretare în contextul altor acte juridice. Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 înlocuiește articolul 14 din Directiva 2012/27/UE. Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 se referă la furnizarea de încălzire și răcire și la eficiența sistemelor de încălzire și răcire centralizată. Cu toate acestea, interpretarea obligatorie a legislației Uniunii este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. 2. CONTEXTUL JURIDIC ȘI DIN PERSPECTIVA POLITICILOR Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 încurajează trecerea la furnizarea de încălzire și răcire curată și neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Pentru a atinge obiectivele Uniunii în materie de energie și climă, sectorul încălzirii și răcirii trebuie să își reducă drastic consumul de energie și utilizarea combustibililor fosili, deoarece, în 2022, numai 24,9 % din energia utilizată pentru încălzire și răcire a provenit din surse regenerabile de energie (SRE) (1). Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 este strâns legat de unele dintre cerințele prevăzute în următoarele acte juridice ale Uniunii: În plus, articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 și, în special, modul în care sunt reglementate încălzirea și răcirea centralizată eficientă și cogenerarea de înaltă eficiență au un impact asupra altor acte juridice și orientări la nivelul Uniunii. Aceste acte juridice și orientări sunt legate de eligibilitatea proiectelor și a instalațiilor pentru finanțare publică, deoarece instalațiile care nu respectă articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 pot fi excluse în anumite condiții. Este vorba despre acte precum Orientările privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (6), Regulamentul (UE) 2023/1315 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (7) („Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare” sau „RGECA”), Directiva 2003/96/CE a Consiliului (8) și legislația care reglementează utilizarea fondurilor de coeziune și Mecanismul de redresare și reziliență. În ceea ce privește Mecanismul de redresare și reziliență, Comisia a publicat documentul intitulat „Guiding template: District heating/cooling generation and distribution infrastructure” (Model orientativ: infrastructura de producție și distribuție a încălzirii/răcirii centralizate) (9). Acest document precizează că ajutoarele de stat „se acordă numai pentru investiții în construirea, extinderea sau modernizarea sistemelor de încălzire și/sau răcire centralizată care sunt sau urmează să devină eficiente din punct de vedere energetic” (punctul 54), astfel cum sunt reglementate de Directiva (UE) 2023/1791. Furnizarea de încălzire sau răcire în cadrul unor sisteme eficiente de încălzire și răcire centralizată este sprijinită, de asemenea, din fondurile de coeziune. Anexa I la Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului (10) („Regulamentul privind dispozițiile comune”) prevede coduri specifice aferente tipurilor de intervenții pentru Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune și Fondul pentru o tranziție justă. În Regulamentul privind dispozițiile comune, pentru proiectele de încălzire centralizată se aplică două coduri de intervenție: codul „054” pentru încălzirea și răcirea centralizată și codul „055” pentru încălzire și răcire centralizată eficientă cu emisii scăzute pe durata ciclului de viață. Al doilea dintre ele este legat de un coeficient mai mare pentru calcularea sprijinului pentru obiectivele legate de schimbările climatice și, prin urmare, contribuie mai mult la obligațiile statelor membre în ceea ce privește concentrarea climatică prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune. Cu toate acestea, în domeniul de aplicare limitat al politicii de coeziune, astfel cum este exprimat în Regulamentul privind dispozițiile comune, definiția codului de intervenție „055”, care este aplicabilă pentru a obține un coeficient climatic mai mare, se referă în continuare la definiția unui sistem eficient de termoficare și răcire centralizată prevăzută la articolul 2 punctul 41 din Directiva 2012/27/UE. În plus, articolul 26 este interconectat cu alte dispoziții ale Directivei (UE) 2023/1791, și anume: Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 cuprinde următoarele dispoziții principale: Dispozițiile de la articolul 26 alineatele (9)-(14) din Directiva (UE) 2023/1791 nu s-au modificat în comparație cu articolul 14 din Directiva 2012/27/UE, cu excepția articolului 26 alineatul (12) referitor la colectarea informațiilor privind ACB efectuate. În ordine cronologică, cerințele prevăzute la articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 se aplică sau se completează după cum urmează: Tabelul 1 Termenele de transpunere a cerințelor prevăzute în Directiva (UE) 2023/1791 3. OBLIGAȚII LEGATE DE EFICIENȚA ENERGETICĂ A ÎNCĂLZIRII ȘI RĂCIRII PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 26 DIN DIRECTIVA (UE) 2023/1791 3.1. Criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă (abordarea implicită și abordarea alternativă): articolul 26 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2023/1791 3.1.1. Domeniul de aplicare al cerințelor, al definițiilor relevante și al termenilor relevanți Obligațiile care decurg din articolul 26 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva (UE) 2023/1791 se aplică sistemelor de încălzire și răcire centralizată și operatorilor acestora. Unii dintre termenii utilizați la articolul 26 sunt clar definiți la articolul 2 din Directiva (UE) 2023/1791, dar unele definiții, precum cea a încălzirii și răcirii centralizate, necesită clarificări suplimentare, după cum urmează: Cogenerare „Cogenerarea” (producerea combinată de energie electrică și energie termică – CHP), astfel cum este definită la articolul 2 punctul 36 din Directiva (UE) 2023/1791, are loc în unități care sunt, în conformitate cu articolul 2 punctul 43, instalații care pot funcționa în regim de cogenerare. Aceasta implică, în opinia Comisiei, faptul că, în instalațiile în care aburul este utilizat în paralel pentru mai multe procese, printre care și cogenerarea, numai procesul care implică producerea simultană a energiei termice și a energiei electrice sau mecanice poate fi considerat cogenerare. Cogenerarea de înaltă eficiență Articolul 2 punctul 40 din Directiva (UE) 2023/1791 și anexa III la aceasta stabilesc definiția „cogenerării de înaltă eficiență”. Pentru ca o unitate de cogenerare să se califice drept instalație de cogenerare de înaltă eficiență, trebuie să asigure economii de energie primară de 10 % (12) comparativ cu producția separată de energie termică și electrică și să îndeplinească criteriile specifice privind emisiile și utilizarea combustibililor prevăzute în anexa III. Încălzirea și răcirea centralizată Definiția „încălzirii și răcirii centralizate” se regăsește în Directiva privind energia din surse regenerabile (13) și în Directiva privind performanța energetică a clădirilor (14). Cu toate acestea, se recomandă utilizarea acelorași principii pentru definirea încălzirii și răcirii centralizate, astfel cum se prevede în orientările anterioare pentru punerea în aplicare a Directivei 2012/27/UE. În conformitate cu instrucțiunile de raportare pentru completarea modelului privind termoficarea și răcirea centralizată în temeiul articolului 24 alineatul (6) din Directiva 2012/27/UE furnizate de Eurostat (15), energia termică ce urmează să fie contabilizată drept căldură sau răcoare dintr-o rețea de încălzire sau răcire centralizată trebuie să fie: Operatorul unui sistem de încălzire și răcire centralizată În opinia Comisiei, un „operator al unui sistem de încălzire și răcire centralizată” ar trebui înțeles ca o întreprindere publică sau privată care deține și exploatează o rețea de încălzire și răcire centralizată și un sistem de distribuție care livrează căldură sau răcoare utilizatorilor finali. Clădire Comisia consideră că o „clădire” ar trebui definită în același mod precum la articolul 2 punctul 1 din DPEC, și anume „o construcție cu acoperiș și pereți în care energia este utilizată pentru a se regla mediul interior”. Amplasament Termenul „amplasament” nu este definit în legislația Uniunii, însă ar trebui înțeles ca un spațiu definit care include clădiri sau orice altă unitate care implică o activitate economică, cum ar fi serviciile sau procesele industriale. 3.1.2. Abordarea implicită a criteriilor privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă Pentru a îndeplini obiectivele privind asigurarea unui consum mai eficient de energie primară și mărirea ponderii energiei din surse regenerabile în oferta de încălzire și răcire care intră în rețeaua de încălzire și răcire centralizată, articolul 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 stabilește o metodologie comună pentru a evalua dacă un sistem de încălzire și răcire centralizată este „eficient”, pe baza ponderii energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale și a cogenerării (de înaltă eficiență). Criteriile se bazează pe energia termică ce intră în rețea și, prin urmare, se referă la furnizarea de energie termică la punctul de injectare (după conversia de către unitatea generatoare de căldură/răcoare). Scopul criteriilor privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă este de a garanta că sistemele de încălzire și răcire centralizată contribuie la îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale politicii climatic și a obiectivelor în materie de eficiență energetică. Pentru a realiza acest lucru, sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată trebuie să sporească eficiența consumului de energie primară prin utilizarea unor tehnologii eficiente de generare a energiei sau prin integrarea căldurii reziduale. De asemenea, ponderea energiei din surse regenerabile ar trebui să crească treptat în sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Ponderea energiei din surse regenerabile, cea a căldurii reziduale și cea a căldurii provenite de la instalația de cogenerare (de înaltă eficiență) care intră în rețea determină dacă un sistem de încălzire și răcire centralizată este „eficient”. În abordarea implicită, cerințele privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă devin mai stricte în cinci etape consecutive: în 2028, în 2035, în 2040, în 2045 și în 2050. Principalele efecte ale acestui calendar sunt următoarele: Ponderea energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale și a căldurii provenite de la centrala de cogenerare (de înaltă eficiență) care intră în rețea este măsurată la punctul de transfer dintre tehnologia de conversie a energiei și rețea. În figura 1, energia care intră în rețea se numește „energie finală brută”. Figura 1 Organizarea fluxurilor de energie în rețelele de încălzire și răcire centralizată „Energia din surse regenerabile” este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva privind energia din surse regenerabile. Ea include energia eoliană, solară (termică și solară fotovoltaică) și geotermală, energia osmotică, energia ambientală, energia mareelor, a valurilor și alte tipuri de energie a oceanelor, energia hidroelectrică, biomasa, gazul de depozit, gazul provenit din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogazul. Cu toate acestea, având în vedere necesitatea de a asigura condiții de concurență echitabile în sistemele de încălzire centralizată pentru toate opțiunile de aprovizionare cu energie din surse regenerabile, întreaga alimentare cu energie termică provenită de la pompele de căldură trebuie să fie luată în considerare atunci când se evaluează conformitatea cu criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă în contextul articolelor relevante din Directiva (UE) 2023/1791 (17). În acest scop, considerentul 107 din Directiva (UE) 2023/1791 stabilește că toată căldura care provine de la o pompă de căldură ar trebui să fie contabilizată, în temeiul Directivei (UE) 2023/1791, drept energie din surse regenerabile, cu condiția ca pompa de căldură să îndeplinească, la momentul instalării sale, criteriile minime de eficiență prevăzute în anexa VII la Directiva privind energia din surse regenerabile. Pentru a asigura coerența în ceea ce privește cerințele referitoare la utilizarea biomasei și a biocombustibililor, se recomandă insistent ca, pentru calcularea pragului privind energia din surse regenerabile, să se ia în considerare numai biomasa și biocombustibilii care îndeplinesc criteriile de durabilitate prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile. În caz contrar, proliferarea biomasei și a biocombustibililor durabili ar putea fi împiedicată, de exemplu, printr-o rată mai scăzută de reducere a costurilor. Sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată ar trebui să sporească eficiența utilizării energiei primare și integrarea progresivă a căldurii și răcorii din surse regenerabile și a celor reziduale. Articolul 2 punctul 9 din Directiva privind energia din surse regenerabile definește „căldura și răcoarea reziduală” drept căldura sau răcoarea generată în mod inevitabil ca produs secundar în instalații industriale sau de producere a energiei electrice, ori în sectorul terțiar, și care, în lipsa accesului la un sistem de încălzire sau de răcire centralizată, s-ar disipa în aer sau în apă fără a fi utilizată, atunci când un proces de cogenerare a fost sau va fi utilizat sau atunci când nu se poate recurge la cogenerare (18). Această definiție ar trebui utilizată pentru dispozițiile Directivei (UE) 2023/1791 referitoare la încălzirea și răcirea centralizată eficientă (19), având în vedere obiectivul articolului 26 din Directiva (UE) 2023/1791 privind asigurarea unui consum mai eficient de energie primară și maximizarea reutilizării și a recuperării căldurii reziduale. Căldura provenită de la unitățile de cogenerare (sau de cogenerare de înaltă eficiență) este contabilizată la calcularea pragurilor specificate în criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă atunci când provine de la instalații compatibile cu definiția cogenerării (sau a cogenerării de înaltă eficiență) prevăzute la articolul 26 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2023/1791. Metodologia de identificare a unui sistem eficient de încălzire și răcire centralizată ar trebui să urmeze o abordare în trei etape, astfel cum este prezentată cu detalii suplimentare în apendicele A. 3.1.3. Abordarea alternativă a definiției unui sistem eficient de încălzire și răcire centralizată Pe lângă criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă bazate pe ponderea aprovizionării cu energie, articolul 26 alineatele (2) și (3) din Directiva (UE) 2023/1791 stabilește o abordare alternativă bazată pe emisiile de GES per unitate de căldură sau răcoare livrată clienților. Pentru a aplica această abordare alternativă, emisiile de GES și cantitatea de căldură sau răcoare livrată clienților ar trebui să fie cunoscute pentru a se calcula factorii de emisie per unitatea de energie. Emisiile care trebuie incluse în verificarea respectării criteriilor privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă sunt cele care sunt direct legate de producerea de căldură și răcoare, de exemplu prin arderea unui purtător de energie. În opinia Comisiei, emisiile provenite din surse indirecte de emisii, precum cele care rezultă din producerea sau stocarea purtătorului de energie, sunt excluse. Cantitatea de căldură sau răcoare livrată clienților include fiecare unitate de căldură sau răcoare livrată clienților, măsurată de obicei printr-un sistem de contorizare. În sensul articolului 26 alineatul (2) din Directiva (UE) 2023/1791, cantitățile de energie livrate clienților se măsoară și se raportează în kWh. În figura 1, o astfel de cantitate de energie este denumită „energie finală”. Energia finală poate să difere în mod semnificativ de energia finală brută din cauza pierderilor de distribuție, ceea ce poate crește intensitatea emisiilor per unitate livrată. Metodologia de identificare a unui sistem eficient de încălzire și răcire ar trebui să urmeze o abordare în cinci etape, astfel cum este prezentată în apendicele B. 3.1.4. Utilizări diferite ale criteriilor privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă și posibile opțiuni conexe de politică Articolul 26 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva (UE) 2023/1791 nu stabilește cazurile în care trebuie aplicate criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă. În schimb, utilizarea criteriilor este prevăzută în alte dispoziții ale articolului 26 din Directiva (UE) 2023/1791, mai exact la alineatele (4) și (5). Orientări suplimentare pentru astfel de cazuri sunt furnizate în secțiunea 3 din prezenta anexă. Pe lângă aplicarea obligatorie a criteriilor prevăzute la articolul 26 alineatele (1) și (2) din Directiva (UE) 2023/1791, există mai multe posibilități de a utiliza criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă la nivelul statelor membre. Acestea nu sunt obligatorii și depind de punerea în aplicare specifică de către fiecare stat membru. Statele membre pot sprijini sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată, cu condiția ca acest sprijin să respecte normele privind ajutoarele de stat sau Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare și să fie, de asemenea, în conformitate cu legislația care reglementează utilizarea fondurilor politicii de coeziune sau a Mecanismului de redresare și reziliență și cu orientările puse la dispoziție cu privire la aceasta. Atunci când se acordă sprijin sistemelor eficiente de încălzire și răcire centralizată, este important să se stabilească un mecanism care să asigure respectarea continuă a criteriilor, de exemplu prin efectuarea de controale ad-hoc sau audituri la instalațiile sistemului de încălzire și răcire centralizată pentru a verifica mixul energetic cu care este aprovizionat sistemul. Statele membre pot promova angajamente voluntare de menținere a standardului de încălzire și răcire centralizată eficientă de către operatorii sistemelor de încălzire și răcire centralizată. În acest scop, în opinia Comisiei, ar putea fi stabilite certificate sau etichete pentru sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată, care să necesite un sistem complet de monitorizare, raportare și verificare. Acest lucru ar spori expunerea publicului la sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată, ceea ce ar putea duce la creșterea cotelor de piață ale unor astfel de sisteme, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor principale privind economiile de energie și reducerea emisiilor. 3.2. Aplicarea definiției unui sistem eficient de încălzire și răcire centralizată sistemelor de încălzire și răcire centralizată nou construite și reabilitate: articolul 26 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791 3.2.1. Definiții și termeni relevanți Articolul 2 punctul 50 din Directiva (UE) 2023/1791 definește „reabilitarea substanțială” ca fiind reabilitarea ale cărei costuri depășesc 50 % din costurile de investiții pentru o unitate comparabilă nouă. Definiția reabilitării substanțiale se referă numai la costurile reabilitării și nu abordează tipurile de lucrări care pot fi considerate reabilitare. De regulă, un proiect de reabilitare a unui sistem de încălzire și răcire centralizată include două tipuri de costuri care ar trebui luate în considerare în cadrul evaluării, după cum urmează (20): „ Costurile de investiții pentru o unitate comparabilă nouă ” ar putea fi înțelese ca fiind costurile totale de investiții aferente unui sistem de încălzire și răcire centralizată complet nou, cu includerea: Având în vedere gama largă de costuri de reabilitare și faptul că acestea sunt specifice rețelei, statele membre trebuie să stabilească în mod clar cine este responsabil pentru estimarea acestor costuri și, eventual, cum trebuie ele estimate. Apendicele C stabilește o listă a costurilor eligibile sugerate și o metodologie de cuantificare a acestora. 3.2.2. Calificarea unui sistem de încălzire și răcire centralizată drept sistem eficient de încălzire și răcire centralizată Articolul 26 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791 direcționează investițiile efectuate de statele membre înspre construirea de instalații noi sau reabilitarea substanțială a unor sisteme de încălzire și răcire centralizată și/sau a unităților de alimentare ale acestora. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 26 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791, rezultatele investițiilor ar trebui să se califice drept sistem eficient de încălzire și răcire centralizată. Pentru a asigura punerea în aplicare a articolului 26 alineatele (1) și (2) în ceea ce privește sistemele de încălzire și răcire centralizată reabilitate, statele membre ar trebui să evalueze dacă reabilitarea este substanțială sau nu. În opinia Comisiei, acest lucru poate fi realizat și de operatorii sistemelor de încălzire și răcire centralizată. Figura 2 ilustrează fluxul de lucru pentru a evalua dacă o instalație se califică drept sistem eficient de încălzire și răcire centralizată după reabilitare și legăturile dintre dispozițiile articolului 26 alineatul (1), (2) sau (3) din Directiva (UE) 2023/1791 și condițiile prevăzute la articolul 26 alineatul (4) din directiva respectivă. Figura 2 Diagrama procedurii de clasificare a unui sistem de încălzire sau răcire centralizată Pentru ca un sistem de încălzire și răcire centralizată să se califice drept sistem eficient de încălzire și răcire centralizată (de exemplu, pentru ca sistemul respectiv să fie eligibil pentru sprijin public), statele membre trebuie să se asigure că, în momentul construirii sale sau al reabilitării substanțiale a unităților sale de alimentare, acesta îndeplinește următoarele două condiții cumulative: Aceste două condiții trebuie să fie îndeplinite de toate sistemele de încălzire și răcire centralizată care urmăresc să obțină calificarea drept sistem eficient de încălzire și răcire centralizată, indiferent de dimensiunea lor. Statele membre pot impune operatorilor sistemelor de încălzire și răcire centralizată să fie responsabili de asigurarea îndeplinirii celor două condiții, ceea ce va necesita, de asemenea, sprijin din partea producătorilor de energie termică (operatorii unităților generatoare) și a utilizatorilor finali pentru a colecta datele necesare. Pentru a se asigura că ambele condiții sunt îndeplinite, statele membre ar trebui să le includă drept criterii de eligibilitate pentru finanțare și/sau sprijin public. Eligibilitatea ar trebui verificată printr-o evaluare a conformității, care să includă cel puțin una dintre etapele următoare sau ambele, în funcție de situația sistemului, și anume dacă este nou sau reabilitat substanțial: În etapa 1, evaluarea ar trebui să cuprindă estimarea și compararea următoarelor două cazuri: Nivelul de reabilitare a sistemului sau a unității de alimentare cu energie termică este substanțial atunci când costurile de reabilitare a sistemului de încălzire și răcire centralizată sau a unității de alimentare cu energie termică a sistemului de încălzire și răcire centralizată depășesc 50 % din costurile de investiții pentru un nou sistem de încălzire și răcire centralizată comparabil sau o nouă unitate de alimentare cu energie termică comparabilă a sistemului de încălzire și răcire centralizată. În cazul în care nivelul de reabilitare este considerat „substanțial”, operatorii sistemelor de încălzire și răcire centralizată care solicită sprijin public ar trebui să asigure respectarea criteriilor aferente unui sistem eficient de încălzire și răcire centralizată și să treacă la etapa 2. În etapa 2, se evaluează respectarea criteriilor privind consumul de combustibili fosili. Verificarea respectării criteriilor privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar putea fi efectuată în conformitate cu metodologia stabilită în secțiunea 3.1.2 sau 3.1.3 din prezenta anexă. Metodologia de evaluare a respectării criteriilor privind utilizarea combustibililor fosili este diferită pentru sursele de căldură noi și pentru cele existente. Pentru sursele de căldură existente, statele membre ar trebui să se asigure că nu are loc nicio creștere a consumului de combustibili fosili, în afara gazelor naturale, comparativ cu consumul anual mediu din ultimii trei ani calendaristici de funcționare deplină înainte de reabilitare. Pentru sursele noi de căldură, statele membre ar trebui să se asigure că acestea nu utilizează combustibili fosili, cu excepția gazelor naturale, până în 2030. În cazul în care sprijinul public este acordat sistemului de încălzire și răcire centralizată prin intermediul unei proceduri deschise, metodologia de efectuare a unei evaluări a respectării criteriilor privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie transparentă și descrisă în mod clar în procedura de solicitare a sprijinului public. 3.3. Planificarea obligatorie pentru a spori utilizarea eficientă a energiei primare și utilizarea energiei din surse regenerabile: articolul 26 alineatul (5) din Directiva (UE) 2023/1791 3.3.1. Domeniul de aplicare al cerințelor, al definițiilor relevante și al termenilor relevanți Articolul 26 alineatul (5) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să se asigure că un sistem de încălzire și răcire centralizată care depășește un anumit prag, și anume o producție de căldură și răcoare de peste 5 MW, trebuie fie să îndeplinească criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă prevăzute la articolul 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, fie să pregătească un plan pentru a asigura un consum mai eficient de energie primară, pentru a reduce pierderile de distribuție și pentru a mări ponderea energiei din surse regenerabile sau a căldurii și răcorii reziduale în furnizarea de încălzire sau răcire. Scopul planului este de a oferi măsuri pentru îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 26 alineatul (1) literele (b)-(e). Părțile vizate de articolul 26 alineatul (5) sunt operatorii sistemelor de încălzire și răcire centralizată, cu sprijin din partea principalilor furnizori de căldură și/sau răcoare. Figura 3 ilustrează etapele necesare și identificarea părților care fac obiectul obligației de planificare. Figura 3 Diagrama procedurii de identificare a necesității de a pregăti un plan de transformare a sistemului în sistem eficient de încălzire și răcire centralizată Termenul „ producție totală de căldură și răcoare ” ar trebui interpretat mai degrabă drept capacitate decât drept volum de energie, deoarece ar trebui comparată cu un prag de 5 MW care se referă la o capacitate de încălzire/răcire. Acest prag al producției totale de căldură și răcoare care depășește 5 MW nu specifică respectiva capacitate care ar trebui luată în considerare, deoarece nu specifică punctul de măsurare. Pentru operaționalizarea acestui indicator, se recomandă utilizarea capacității instalate a tuturor unităților generatoare de căldură care injectează energie în sistemul de încălzire și răcire centralizată. Este important de remarcat faptul că respectiva capacitate de generare a căldurii utilizată numai în perioadele de vârf ale cererii, și anume mai puțin de câteva ore pe an, însă racordată permanent la sistemul de încălzire și răcire centralizată, ar trebui exclusă din calcul. Pentru a asigura aplicarea corectă a termenului „ producție totală de căldură și răcoare ” în practică, statele membre au la dispoziție mai multe opțiuni. De exemplu, măsurarea și calculul ar putea fi efectuate de experți independenți, iar rezultatele ar putea fi verificate prin controale aleatorii și neanunțate de către autoritatea competentă. În plus, procesul de verificare poate fi accelerat printr-o monitorizare periodică a mixului energetic cu care este alimentat un sistem de încălzire și răcire centralizată, de exemplu, prin contorizare digitală. 3.3.2. Stabilirea operatorilor vizați de articolul 26 alineatul (5) din Directiva (UE) 2023/1791 Pentru a asigura o abordare comună în ceea ce privește identificarea operatorilor sistemelor de încălzire și răcire centralizată, două aspecte necesită clarificări: pragul în sine și faptul dacă sistemul de încălzire și răcire centralizată îndeplinește sau nu criteriile prevăzute la articolul 26 alineatul (1) literele (b)-(e) din Directiva (UE) 2023/1791. Pentru toate sistemele de încălzire și răcire centralizată cu o capacitate totală mai mare de 5 MW, ar trebui să se verifice apoi dacă acestea respectă criteriile prevăzute la articolul 26 alineatul (1) literele (b)-(e) din Directiva (UE) 2023/1791 sau, alternativ, criteriile stabilite la articolul 26 alineatul (2) literele (b)-(e) din directiva respectivă. Verificarea ar trebui să urmeze metodologia prezentată în secțiunea 3.1.2 sau 3.1.3 din prezenta anexă. În cazul în care sistemul de încălzire și răcire centralizată îndeplinește criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă, nu este necesară nicio altă acțiune. În cazul în care sistemul de încălzire și răcire centralizată nu respectă criteriile privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă, operatorul său ar trebui să pregătească un plan pentru a spori utilizarea eficientă a energiei primare și utilizarea energiei din surse regenerabile. 3.3.3. Planul de asigurare a unui consum mai eficient de energie primară și de sporire a utilizării energiei din surse regenerabile În temeiul articolului 26 alineatul (5) din Directiva (UE) 2023/1791, planurile pe 5 ani au ca obiectiv sporirea utilizării eficiente a energiei primare și mărirea ponderii energiei din surse regenerabile, reducerea pierderilor de distribuție și stabilirea de măsuri pentru a asigura conformitatea sistemului de încălzire și răcire centralizată cu articolul 26 alineatul (1) literele (b)-(e) din Directiva (UE) 2023/1791. Planul ar trebui să ofere o perspectivă pe termen lung pentru dezvoltarea sistemului de încălzire și răcire centralizată pentru a se asigura că operațiunile de modernizare se consolidează reciproc. În acest scop, ar fi de dorit ca planul să anticipeze deja următorii 5 ani. Operatorilor sistemelor de încălzire și răcire centralizată ar trebui să li se recomande ca, atunci când elaborează planul, să se consulte cu părți interesate relevante precum operatorii principalelor unități generatoare de căldură și/sau răcoare, autoritățile locale, tehnicienii și directorii operatorului sistemului de încălzire și răcire centralizată, experții externi și persoanele afectate de lucrările de modernizare, clienții, dar și cu alți cetățeni și comunități locale. Se recomandă ca planul să conțină cel puțin următoarele secțiuni: În cadrul fiecăreia dintre secțiunile prevăzute la literele (a) și (b), operatorii ar trebui să furnizeze informații specifice și detaliate. Secțiunea privind măsurile de politică din apendicele D conține recomandări suplimentare cu privire la informațiile care ar putea fi incluse în plan pentru a se asigura un consum mai eficient de energie primară și sporirea utilizării energiei din surse regenerabile. Un astfel de plan îndeplinește cerințele de la articolul 26 alineatul (5) din Directiva (UE) 2023/1791 dacă rezultatele stabilite în apendicele E fie conduc la respectarea deplină a articolului 26 alineatul (1), fie, cel puțin, reprezintă pași semnificativi în această direcție. Apendicele E conține o descriere mai detaliată a conținutului unui astfel de plan. 3.3.4. Aprobarea planurilor de către autoritatea competentă Statele membre ar trebui să desemneze o autoritate competentă pentru aprobarea planurilor operatorilor sistemelor de încălzire și răcire centralizată. Directiva (UE) 2023/1791 nu descrie procedurile pentru o astfel de aprobare, iar autoritățile competente ar trebui să urmeze procedurile aplicate în sarcini administrative similare la nivel național sau regional. 3.4. Asigurarea utilizării eficiente a căldurii reziduale din centrele de date: articolul 26 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791 Articolul 26 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să se asigure că, în centrele de date cu o energie de intrare nominală totală care depășește 1 MW, se utilizează căldura reziduală sau alte aplicații de recuperare a căldurii reziduale, cu excepția cazului în care acestea pot demonstra că acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic, în conformitate cu evaluarea menționată la alineatul (7). În opinia Comisiei, această obligație se aplică tuturor centrelor de date operaționale care depășesc pragul de 1 MW în care nu se utilizează în prezent căldura reziduală sau alte aplicații de recuperare a căldurii reziduale. În centrele de date în care căldura reziduală nu este utilizată sau nu există nicio altă aplicație de recuperare a căldurii reziduale trebuie efectuată o evaluare a utilizării potențiale a căldurii reziduale, în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (7) din Directiva (UE) 2023/1791. 3.5. Analiza costuri-beneficii la nivel de instalație pentru instalațiile noi sau reabilitate substanțial: articolul 26 alineatele (7) și (8) din Directiva (UE) 2023/1791 3.5.1. Domeniul de aplicare al cerințelor Articolul 26 alineatul (7) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să se asigure că operatorii instalațiilor termoelectrice, ai instalațiilor industriale, ai instalațiilor de servicii (cum ar fi clădirile comerciale mari, instalațiile de tratare a apelor uzate, stațiile electrice și instalațiile de GNL) și ai centrelor de date [astfel cum sunt enumerate la articolul 26 alineatul (7) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2023/1791] efectuează o analiză costuri-beneficii (ACB). O astfel de analiză trebuie efectuată atunci când acestea intenționează să construiască noi capacități de producție de energie sau să reabiliteze substanțial astfel de capacități sau o instalație care depășește un anumit prag al energiei de intrare (variabil în funcție de tipul de instalație), pentru a evalua fezabilitatea economică a creșterii eficienței energetice a furnizării de încălzire și răcire. Figura 4 ilustrează etapele necesare și identificarea părților care trebuie să efectueze o ACB, inclusiv pentru centrele de date, în conformitate cu articolul 26 alineatul (6). Figura 4 Diagramă privind identificarea necesității unei analize costuri-beneficii și a procedurii aferente Directiva (UE) 2023/1791 nu specifică cine ar trebui să fie responsabil cu supravegherea și efectuarea ACB. Aceasta indică faptul că statele membre trebuie să solicite ca ACB să fie efectuată în cooperare cu societățile responsabile cu operarea instalației. O soluție rezonabilă ar fi aceea de a atribui sarcina de a efectua analiza operatorilor instalațiilor noi sau reabilitate substanțial, în timp ce statele membre ar urma să desemneze autorități competente responsabile cu furnizarea metodologiei comune, a ipotezelor și a calendarelor cel puțin pentru analiza economică și ar urma să asigure, de asemenea, temeinicia evaluărilor, de exemplu, prin intermediul unei validări de către o parte terță. Se sugerează statelor membre să aleagă să se implice mai mult, de exemplu prin sprijinirea coordonării cu părțile interesate, cum ar fi consumatorii și producătorii de încălzire și răcire, sau prin colectarea de date [astfel cum se sugerează în anexa XI la Directiva (UE) 2023/1791]. Această implicare ar avea avantajul de a crea posibilități de sinergii între evaluarea cuprinzătoare prevăzută în anexa X la Directiva (UE) 2023/1791 și ACB, prevăzută în anexa XI la Directiva (UE) 2023/1791. Tabelul 2 ilustrează faptul că scopul ACB variază în funcție de tipul de instalație. În timp ce Directiva 2012/27/UE impunea efectuarea ACB atât pentru sursele de căldură (centrale electrice și instalații industriale), cât și pentru disipatorii termici (rețele de încălzire și răcire centralizată), Directiva (UE) 2023/1791 se referă numai la sursele de căldură care recuperează și transformă energia și o transferă în disipatori alternativi. Tabelul 2 Praguri aplicabile unităților și instalațiilor În opinia Comisiei, rezultatele ACB ar trebui, de asemenea, să fie utilizate pentru a respecta cerințele de la articolul 26 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791, care impune statelor membre să se asigure că centrele de date cu o energie de intrare nominală totală care depășește 1 MW utilizează căldura reziduală sau alte aplicații de recuperare a căldurii reziduale. În cazul în care ACB arată că acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic, centrele de date nu trebuie să utilizeze căldura reziduală sau alte aplicații de recuperare a căldurii reziduale. Fezabilitatea tehnică ar trebui înțeleasă ca depinzând de caracteristicile centrului de date și de disponibilitatea unor soluții tehnice sau tehnologice pentru utilizarea căldurii reziduale sau a altor aplicații de recuperare a căldurii reziduale, fără a compromite scopul și activitățile principale ale centrului de date. Fezabilitatea economică ar trebui înțeleasă ca fiind capacitatea unui proiect de utilizare a căldurii reziduale sau a aplicațiilor de recuperare a căldurii reziduale de către un centru de date de a fi viabil din punct de vedere economic sau sustenabil, adică de a genera o valoare sau venituri suficiente pentru a-și acoperi costurile și de a oferi o remunerație rezonabilă pentru risc și pentru rentabilitatea investițiilor. În opinia Comisiei, fezabilitatea economică ar trebui să țină seama de factori precum costurile de producție, opțiunile de finanțare, riscurile și potențialul în materie de profit sau de economii. Tabelul 3 prezintă metodologia sugerată pentru a se stabili dacă energia de intrare totală a unei instalații este mai mică sau mai mare decât pragul stabilit la articolul 26 alineatul (7) din Directiva (UE) 2023/1791, și anume 10 MW pentru instalațiile termoelectrice, 8 MW pentru instalațiile industriale, 7 MW pentru instalațiile de servicii sau 1 MW pentru centrele de date. Tabelul 3 din prezenta anexă oferă o descriere a modului în care ar trebui calculate/determinate diferitele capacități de producție. Termenul „energie de intrare totală” ar trebui interpretat mai degrabă drept capacitate de producție decât drept volum de energie (măsurat în MWh), deoarece ar trebui comparat cu un anumit prag (exprimat în MW) care se referă la o capacitate de încălzire/răcire. Atunci când se are în vedere energia de intrare totală (sau capacitatea de producție), articolul 26 alineatul (7) din Directiva (UE) 2023/1791 ar trebui înțeles ca referindu-se la capacitatea de producție a instalației în cauză. Tabelul 3 Metode sugerate pentru identificarea capacității de intrare a unităților și instalațiilor În temeiul articolului 26 alineatul (7) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să urmărească, de asemenea, să elimine barierele din calea utilizării căldurii reziduale și să ofere sprijin pentru adoptarea soluției căldurii reziduale în cazul în care instalațiile sunt nou planificate sau reabilitate. În acest scop, statele membre trebuie să identifice mai întâi aceste bariere (care pot diferi de la un stat membru la altul pe baza contextului de reglementare, de mediu și tehnic). În funcție de bariere, se vor aplica diferite soluții pentru depășirea acestora. Exemple de proiecte finanțate de UE privind utilizarea căldurii reziduale care pot fi utile în acest context sunt enumerate în apendicele F la prezenta anexă. 3.5.2. Principiile-cheie ale ACB la nivel de instalație și orientări din partea statelor membre Anexa XI la Directiva (UE) 2023/1791 stabilește principiile pe baza cărora ACB la nivel de instalație furnizează informații în scopul măsurilor prevăzute la articolul 26 alineatele (7) și (9) din Directiva (UE) 2023/1791. Anexa XI la Directiva (UE) 2023/1791 stabilește domeniul de aplicare al evaluării, care se limitează la instalația planificată (și anume sursa de căldură, inclusiv recuperarea căldurii reziduale) și orice punct adecvat cu cerere de încălzire sau răcire existent sau potențial pe care instalația l-ar putea alimenta, ținând seama de posibilități raționale (de exemplu, fezabilitatea tehnică și distanța). Acest lucru se are în vedere în cadrul unei limite geografice date, care, în opinia Comisiei, poate fi stabilită de unitățile administrative locale în conformitate cu principiile directoare stabilite de statul membru în cauză. ACB trebuie să aibă în vedere atât „punctele cu cerere de încălzire și de răcire existente, cât și potențiale care ar putea fi alimentate”. În mod evident, este posibil ca punctele cu sarcină de încălzire și de răcire potențiale să nu existe încă la momentul punerii în funcțiune a instalației. Prin urmare, este posibil ca ACB și autorizarea să trebuiască să se bazeze pe ipoteza că instalația este dotată pentru a funcționa mai degrabă ca unitate de cogenerare/recuperare a căldurii reziduale (decât pentru a funcționa efectiv ca atare la momentul punerii în funcțiune) și este capabilă să furnizeze sarcinile potențiale de încălzire și răcire odată ce acestea există. Acest lucru este valabil atunci când, pe baza evaluării cuprinzătoare a serviciilor de încălzire și răcire în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, există perspective clare pentru o sarcină de încălzire și răcire, și anume prin adoptarea de măsuri, politici sau strategii, de exemplu instituirea rețelei de încălzire și răcire centralizată sau a echipamentului lipsă și racordarea cu consumatorul (consumatorii) de energie termică în cadrul unui proiect sau al unor grupuri de proiecte ale căror beneficii au depășit costurile în cadrul ACB la nivel național efectuate în conformitate cu partea III din anexa X la Directiva (UE) 2023/1791. Anexa XI la Directiva (UE) 2023/1791 prevede că analizele costuri-beneficii „includ o analiză economică ce vizează o analiză financiară care reflectă tranzacțiile reale de fluxuri de lichidități”. Analiza financiară trebuie să reflecte fluxurile reale de lichidități din investiția în instalații individuale și din funcționarea acestora. Acest lucru se datorează faptului că rezultatul analizei financiare ar trebui să se reflecte în deciziile de autorizare care au un impact asupra activității economice a instalațiilor. Cu toate acestea, analiza la nivel de instalație ar putea fi integrată în contextul unei analize economice mai ample efectuate de operatorii instalațiilor. Anexa XI impune statelor membre să stabilească principii directoare privind metodologia, ipotezele și orizonturile de timp pentru analiza economică. Se recomandă ca statele membre să adopte orientări detaliate privind ACB pentru a asigura aplicarea consecventă a acestei cerințe în toate amplasamentele. Pe lângă criteriile menționate la articolul 26 alineatul (8) din Directiva (UE) 2023/1791, se recomandă ca orientările să stabilească ipoteze comune privind perioadele de amortizare, ratele obligatorii de rentabilitate a investițiilor, prețurile preconizate ale combustibililor și energiei electrice, costurile de politică și nivelurile de sprijin. Astfel de ipoteze ar trebui utilizate în analiza economică, cu excepția cazului în care solicitantul poate furniza dovezi care să demonstreze că în cazul instalației sale sunt adecvate ipoteze alternative. În conformitate cu cerințele din anexa XI la Directiva (UE) 2023/1791, ipotezele ar trebui să reflecte în mod realist condițiile reale de investiții pentru proiecte. 3.5.3. Metodologia pentru ACB Pentru a respecta cerințele prevăzute la articolul 26 alineatul (7) din Directiva (UE) 2023/1791, se recomandă ca statele membre să urmeze o abordare în cinci etape cu privire la modul în care ar putea fi efectuată o ACB la nivel de instalație. Abordarea propusă este prezentată în apendicele G la prezenta anexă și se bazează în mare măsură pe abordarea prezentată în raportul JRC din 2015 (22) privind bunele practici și orientările informale privind ACB la nivel de instalație. Statele membre sunt încurajate să ia în considerare recomandările din apendicele G la prezenta anexă în cadrul masurilor lor naționale de transpunere. 3.5.4. Scutiri de la efectuarea analizei costuri-beneficii pentru instalații și notificarea scutirilor Articolul 26 alineatul (8) din Directiva (UE) 2023/1791 permite statelor membre să scutească anumite instalații de la efectuarea unei analize costuri-beneficii în anumite condiții. În plus, statele membre pot, de asemenea, să definească praguri exprimate în cantități de căldură reziduală disponibilă, în cerere de energie termică sau în distanțe între instalațiile industriale și rețelele de termoficare, care scutesc instalațiile individuale de la efectuarea unei analize costuri-beneficii. În cazul în care un stat membru optează pentru scutirea unei instalații de la efectuarea unei ACB, acesta trebuie să notifice Comisiei scutirile acordate în temeiul articolului 26 alineatul (8) din Directiva (UE) 2023/1791, cu excepția cazului în care acestea au fost deja notificate în cursul punerii în aplicare a Directivei 2012/27/UE și sunt publicate pe site-ul web al Comisiei (23). 3.5.5. Autorizarea și procedurile echivalente de acordare a permiselor pentru instalații Articolul 26 alineatul (9) din Directiva (UE) 2023/1791 prevede că rezultatele ACB trebuie să fie luate în considerare în cadrul criteriilor de autorizare sau de acordare a permiselor în cazul instalațiilor care fac obiectul ACB. Secțiunea E din nota de orientare privind Directiva 2012/27/UE a vizat procedurile de autorizare și procedurile echivalente de acordare a permiselor pentru instalații (24). 3.5.6. Colectarea de date privind analizele costuri-beneficii Articolul 26 alineatul (12) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să colecteze informații privind analizele costuri-beneficii, inclusiv informații privind parametrii de căldură. Având în vedere utilizarea potențială a căldurii, temperatura este parametrul cel mai caracteristic al căldurii disponibile pentru utilizare secundară. 4. CERINȚE DE RAPORTARE Raportarea cu privire la articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 nu se realizează în cadrul planurilor naționale privind energia și clima și al rapoartelor naționale intermediare privind energia și clima. Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 conține mai multe cerințe de notificare condiționată, după cum urmează: Articolul 26 din Directiva (UE) 2023/1791 este strâns legat de cerințele de raportare care decurg din directiva respectivă, în special din următoarele articole: APENDICELE A METODOLOGIA DE STABILIRE A PONDERII ENERGIEI DIN SURSE REGENERABILE, A CĂLDURII REZIDUALE ȘI A COGENERĂRII (DE ÎNALTĂ EFICIENȚĂ) (ABORDARE IMPLICITĂ A DEFINIȚIEI UNUI SISTEM EFICIENT DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE CENTRALIZATĂ) Metodologia cuprinde trei etape consecutive, după cum urmează: Etapa 1 – Stabilirea detaliilor tehnice ale unităților generatoare de căldură și răcoare Pentru toate unitățile generatoare de căldură care alimentează sistemul de încălzire și răcire centralizată, trebuie colectate date privind cantitatea de energie injectată în acesta, defalcată în funcție de tehnologia de conversie aplicată și combustibil. Această valoare ar trebui măsurată la punctul de transfer dintre unitățile generatoare de căldură și sistemul de încălzire și răcire centralizată. Aceasta este denumită „energie finală brută”. Modelul recomandat pentru colectarea datelor este prezentat în tabelul A-1. Tabelul A-1 Model recomandat pentru colectarea datelor privind consumul de energie în sistemele de încălzire sau răcire centralizată Etapa 2 – Calcularea ponderii tuturor surselor de aprovizionare cu energie (% din energia termică totală injectată) Pentru a calcula ponderea tuturor surselor de aprovizionare cu energie, se poate utiliza modelul inclus în tabelul A-2. Prima și a doua coloană din tabel descriu diferite surse și tehnologii de furnizare a căldurii. A treia coloană indică ponderea energiei injectate care poate fi contabilizată la calcularea fiecărui prag. Tabelul A-2 Model pentru calcularea ponderii aprovizionării cu energie Etapa 3 – Compararea ponderilor rezultate cu pragurile aplicabile Ultima etapă a procesului este evaluarea conformității ponderilor calculate în etapa a doua cu definiția de la articolul 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791. Un sistem de încălzire și răcire centralizată dat este definit ca fiind „eficient” dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, care evoluează în timp în conformitate cu următoarele termene (a se vedea tabelul A-3): Tabelul A-3 Praguri minime aplicabile pentru un sistem eficient de încălzire și răcire centralizată (abordare implicită) APENDICELE B METODOLOGIA DE STABILIRE A CANTITĂȚII DE EMISII DE GES GENERATE DE SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE CENTRALIZATĂ PER UNITATE DE CĂLDURĂ SAU RĂCOARE LIVRATĂ CLIENȚILOR (ABORDARE ALTERNATIVĂ LA DEFINIȚIA UNUI SISTEM EFICIENT DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE CENTRALIZATĂ) Metodologia constă în cinci etape consecutive, după cum urmează: Etapa 1 – Stabilirea detaliilor tehnice ale fiecărei unități generatoare Această etapă este în mare măsură echivalentă cu prima etapă din cadrul abordării implicite. Pentru toate unitățile generatoare de căldură și răcoare, trebuie determinată energia injectată în sistemul de încălzire și răcire centralizată, defalcată în funcție de tehnologia de conversie aplicată și de combustibil. Măsurarea trebuie efectuată la punctul de transfer dintre tehnologia de conversie și sistemul de încălzire și răcire centralizată. În pofida faptului că emisiile sunt considerate totale și nu sunt defalcate pe fiecare unitate generatoare, acest lucru este necesar, deoarece numai în acest mod se poate stabili în mod fiabil cantitatea totală de emisii produse prin procesele de generare, care este necesară pentru a calcula intensitatea emisiilor pentru fiecare unitate de energie livrată consumatorilor. Etapa 2 – Stabilirea factorilor de emisie Pentru fiecare tehnologie și combustibil, statele membre stabilesc factori de emisie, care descriu emisiile per unitate de energie, exprimate în g/kWh. Modelul recomandat pentru prezentarea factorilor de emisie este inclus în tabelul B-1. Baza de date a factorilor de emisie publicată de Agenția Europeană de Mediu oferă orientări pentru determinarea valorilor (28). Având în vedere diferențele dintre statele membre în ceea ce privește factorii care influențează factorii de emisie, cum ar fi caracteristicile exacte ale combustibililor și ale tehnologiilor utilizate, factorii de emisie pot fi diferiți de la un stat membru la altul. Factorii de emisie pentru toate SRE definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva privind energia din surse regenerabile și pentru căldura reziduală sunt 0. Tabelul B-1 Model recomandat pentru prezentarea factorilor de emisie Etapa 3 – Calcularea emisiilor totale Pentru fiecare instalație de producție, energia măsurată care este injectată în sistemul de încălzire și răcire centralizată, astfel cum a fost măsurată în etapa 1, se înmulțește cu acest factor. Suma acestor produse reprezintă emisiile totale aferente energiei produse injectate în sistemul de încălzire și răcire centralizată. Calculul emisiilor totale poate fi raportat astfel cum se arată în tabelul B-2. Tabelul B-2 Calculul emisiilor totale Etapa 4 – Calcularea emisiilor per unitate de căldură sau de răcoare livrată În această etapă, statele membre trebuie să evalueze cantitatea de căldură și de răcoare livrată clienților. Punctul de măsurare a acesteia este la punctul de transfer dintre sistemul de încălzire și răcire centralizată și clienți. Această etapă poate fi facilitată prin colectarea de date deja existente, de exemplu prin intermediul operatorilor sistemelor de încălzire și răcire centralizată sau al furnizorilor de energie. Această etapă oferă energia totală furnizată prin intermediul clienților, care nu este echivalentă cu energia totală injectată, din cauza pierderilor de căldură din rețea. Intensitatea emisiilor per kWh de căldură sau răcoare livrat se calculează pe baza următoarei formule: Rezultatele acestui calcul trebuie raportate în grame de echivalent CO2 (g) pentru emisii și în kWh pentru energie. Etapa 5 – Compararea rezultatului cu pragul aplicabil După stabilirea raportului dintre GES și energia livrată, statele membre trebuie să o compare cu pragul aplicabil indicat în tabelul B-3 pentru perioada relevantă. În cazul în care emisiile per unitate de căldură sau răcoare livrată clienților sunt mai mici sau egale cu pragul aplicabil, sistemul de încălzire și răcire centralizată este eficient. Tabelul B-3 Pragurile aplicabile ale emisiilor de GES pentru încălzirea și răcirea centralizată eficientă APENDICELE C CUANTIFICAREA COSTURILOR DE REABILITARE Sfera costurilor care ar trebui incluse în evaluare este rezumată în tabelul C-1. Această listă recomandată realizează o clasificare a costurilor pe baza componentelor rețelelor de încălzire și răcire centralizată, de la generarea căldurii la consum, cu includerea monitorizării, a controlului și a digitalizării. Tabelul C-1 Costuri de reabilitare Statelor membre li se recomandă să elaboreze o metodologie care să îndrume operatorii de rețele de încălzire și răcire centralizată în estimarea costurilor unei unități comparabile noi. O astfel de metodologie ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele etape: APENDICELE D BUNE PRACTICI PENTRU MĂSURILE DE POLITICĂ ȘI CALCULAREA IMPACTULUI ACESTORA PENTRU CERINȚELE OBLIGATORII (INCLUSIV A IMPACTULUI MULTIPLU) Proiectul „Upgrade DH” oferă exemple de bune practici prin prisma sistemelor de încălzire și răcire centralizată care au fost reabilitate pentru a le îmbunătăți performanța energetică și pentru a mări ponderea surselor regenerabile de energie. El oferă, de asemenea, orientări și recomandări care ilustrează abordarea pentru planurile de decarbonizare a sistemelor de încălzire centralizată. Proiectul „Upgrade DH” oferă mai multe bune practici, cum ar fi optimizarea operațiunilor de pompare, integrarea colectoarelor de tuburi, a unui cazan pe bază de biomasă, renovarea completă, înlocuirea sistemelor pe bază de combustibili fosili, trecerea la exploatarea la temperatură joasă sau interconectarea a două rețele separate. Alte practici sunt prezentate în următoarele lucrări: APENDICELE E PROCESUL DE ELABORARE A UNUI PLAN PE CINCI ANI Se recomandă elaborarea planului în două etape. În primul rând, se stabilesc obiectivele de nivel înalt, definindu-se modul de respectare a articolului 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 sau, alternativ, modul de decarbonizare a sistemului de încălzire și răcire centralizată. În a doua etapă, se definesc măsuri concrete pentru atingerea obiectivului ales. Aceasta vizează unitățile generatoare de căldură care vor fi utilizate, modernizările infrastructurii pentru sistemul de încălzire și răcire centralizată și opțiunile de finanțare. Actualizarea periodică a planurilor și monitorizarea progreselor sunt benefice și recomandabile. Definirea măsurilor specifice este o procedură care se desfășoară în mai multe etape. Prezentul apendice descrie în primul rând modul în care ar trebui să se desfășoare fiecare etapă și sugerează în continuare o listă a informațiilor specifice care trebuie colectate sau indicate. Prima etapă – evaluarea situației curente Prima etapă implică evaluarea situației curente a sistemului de încălzire și răcire centralizată. Pentru început, se stabilește domeniul geografic de aplicare al planului. Acesta constă în rețeaua existentă în prezent, clienții racordați și unitățile generatoare de căldură. La aceasta, ar trebui adăugate viitoarea extindere a rețelei, clienții potențiali și unitățile generatoare de căldură potențiale. Modelul sugerat în tabelul E-1 sintetizează situația curentă a sistemului de încălzire și răcire centralizată. Tabelul E-1 Model de descriere a situației curente a sistemului de încălzire și răcire centralizată A doua etapă – potențialul pentru energia din surse regenerabile, căldura reziduală și cogenerarea de înaltă eficiență În al doilea rând, se evaluează potențialul de creștere a energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale și a cogenerării de înaltă eficiență. Această etapă poate fi împărțită într-o analiză aproximativă a tuturor surselor potențiale de căldură, urmată de o evaluare aprofundată a celor mai promițătoare surse. În cazul în care analiza detaliată ulterioară arată că potențialul anumitor surse de căldură este mai mic decât cel anticipat, se recomandă o repetare a analizei aprofundate pentru sursele de căldură excluse anterior. Modelele recomandate pentru analizarea potențialului tehnic și economic al energiei din surse regenerabile, al căldurii reziduale și al cogenerării de înaltă eficiență sunt prezentate în tabelele E-2 și E-3. Tabelul E-2 Evaluarea simplificată a potențialului tehnic și economic al energiei din surse regenerabile, al căldurii reziduale și al cogenerării de înaltă eficiență Tabelul E-3 Evaluarea detaliată a potențialului tehnic și economic al energiei din surse regenerabile, al căldurii reziduale și al cogenerării de înaltă eficiență A treia etapă – scenarii privind cererea de energie termică În a treia etapă, se elaborează unul sau două scenarii pentru evoluția cererii de energie termică. Scopul acestora este de a determina extinderea sistemului de încălzire și răcire centralizată justificată din punct de vedere economic și cât de mult din potențialul identificat al energiei din surse regenerabile, al căldurii reziduale și al cogenerării de înaltă eficiență trebuie să se dezvolte într-o anumită perioadă de timp. Scenariile ar trebui să țină seama de următorii factori: În urma elaborării acestui scenariu, se stabilesc valori de referință pentru cantitatea de căldură sau de răcoare care ar urma să fie furnizată prin sistemul de încălzire și răcire centralizată până la un an dat. Modelul sugerat de raportare a principalelor constatări este prezentat în tabelul E-4. Tabelul E-4 Raportarea principalelor constatări referitoare la scenariile privind cererea de energie termică din planul pe cinci ani aferent sistemului de încălzire și răcire centralizată A patra etapă – conceptul tehnic pentru viitor În această etapă, ar trebui să se stabilească diferite opțiuni de alimentare a sistemului de încălzire și răcire centralizată pe baza analizei unităților generatoare de căldură potențiale și a cererii potențiale. Este important să se definească valorile de referință care trebuie atinse în anumiți ani pentru fiecare tip de unitate generatoare de căldură, precum și ponderea energiei din surse regenerabile, a căldurii reziduale și a cogenerării de înaltă eficiență. Obiectivul minim al acestor valori de referință ar trebui să fie pragurile stabilite la articolul 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791. În această etapă, este important să se ia în considerare eventualele restricții asupra anumitor surse de energie, cum ar fi biomasa. Pe lângă unitățile generatoare de căldură, această etapă specifică, de asemenea, modificările de infrastructură ale sistemului de încălzire și răcire centralizată, cum ar fi construirea de conducte suplimentare sau îmbunătățirile izolației. Fiecare opțiune ar trebui să fie însoțită de o evaluare a fezabilității în ceea ce privește generarea căldurii, parametrii sistemului de încălzire și răcire centralizată și performanța economică. Se recomandă, de asemenea, să se abordeze modul în care sistemul de încălzire și răcire centralizată ar putea furniza servicii de echilibrare și alte servicii de sistem în sistemul de energie electrică. Astfel de opțiuni în sistemul de încălzire și răcire centralizată facilitează combinarea surselor regenerabile intermitente cu cele disponibile permanent pentru a asigura o alimentare constantă cu energie termică a clienților finali și a consumatorilor. Această analiză contribuie la punerea în aplicare a articolului 24 alineatul (8) din Directiva privind energia din surse regenerabile. Rezultatul acestei etape este o opțiune preferată pentru dezvoltarea viitoare a sistemului de încălzire și răcire centralizată. Această decizie s-ar putea baza pe o evaluare care să stabilească, dintre diferitele opțiuni, opțiunea cu cel mai bun raport între timpul necesar pentru respectarea articolului 26 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 și performanța economică. Alternativ, aceasta s-ar putea baza pe o evaluare care să stabilească, dintre diferitele opțiuni, opțiunea care asigură cel mai bun raport între performanța economică și economiile de energie/reducerile de emisii. Modelul sugerat de raportare a principalelor constatări este prezentat în tabelul E-5. Tabelul E-5 Raport de sinteză privind conceptul tehnic al planului pe cinci ani aferent sistemului de încălzire și răcire centralizată A cincea etapă – calendar, resurse și strategie În ultima etapă, trebuie elaborate măsuri specifice, încadrate într-un calendar, care vor conduce la realizarea opțiunii preferate definite în etapa a patra. În special, se specifică în mod clar măsurile care vor fi luate în primii ani de la adoptarea planului. În continuare, este necesar să se stabilească resursele necesare pentru realizarea fiecărei măsuri și modul în care acestea vor fi mobilizate. Acest lucru se referă în special la nevoile de investiții, dar ar putea include, de asemenea, forța de muncă și permisele necesare. În plus, se elaborează o strategie de comunicare și de acceptare publică pentru a se asigura că măsurile care urmează să fie întreprinse nu vor fi întârziate printr-o rezistență publică care poate fi evitată. Rezultatele celei de-a cincea etape pot fi raportate astfel cum se arată în tabelul E-6. Tabelul E-6 Raport de sinteză privind costurile și finanțarea planului pe cinci ani aferent sistemului de încălzire și răcire centralizată APENDICELE F PROIECTE FINANȚATE DE UE PRIVIND UTILIZAREA CĂLDURII REZIDUALE Printre exemplele de proiecte finanțate de UE privind utilizarea căldurii reziduale se numără: APENDICELE G ABORDARE ÎN CINCI ETAPE PENTRU EFECTUAREA UNEI ACB LA NIVEL DE INSTALAȚIE Etapa 1: identificarea domeniului de aplicare În etapa 1, ar trebui definit și identificat domeniul de aplicare al ACB. Ar trebui identificat și descris scopul proiectului. În vederea definirii unui domeniu de aplicare precis al ACB, ar trebui abordate două elemente principale: Etapa 2: căldura reziduală disponibilă/potențială În etapa 2, ar trebui explorată căldura reziduală disponibilă/potențială. Căldura reziduală influențează ACB în două moduri. În primul rând, căldura reziduală recuperată sau transformată de instalație este „produsul energetic” și, prin urmare, va genera fluxuri de venituri. În al doilea rând, căldura reziduală va determina proiectarea și dimensiunea echipamentelor necesare de recuperare a căldurii și, prin urmare, va avea o influență asupra costurilor de capital. Consumul de căldură reziduală in situ sau ex situ va avea, de asemenea, un impact asupra beneficiilor și costurilor unui proiect. În timp ce recuperarea in situ implică economii de energie care pot fi transpuse în costuri operaționale reduse pentru instalație, recuperarea ex situ va genera venituri suplimentare din vânzarea unui „produs” suplimentar (și anume căldura reziduală) pe piață. Potențialul căldurii reziduale variază în funcție de tipul de instalații, iar metodologiile de identificare a acestei călduri reziduale vor fi, de asemenea, diferite. Etapa 3: colectarea datelor pentru ACB Etapa 3 constă în colectarea tuturor datelor relevante pentru efectuarea ACB. Colectarea datelor poate fi facilitată de anumite dispoziții ale Directivei (UE) 2023/1791, cum ar fi: Pot fi necesare unele date suplimentare pentru echipamentele specifice incluse în ACB. Etapa 4: identificarea ipotezelor și a scenariului de referință În etapa 4, se definesc ipotezele și scenariul de referință. Scenariul de referință se referă la un scenariu care va fi comparat cu instalația nouă sau reabilitată planificată. Scenariul de referință poate fi stabilit prin calcularea prețului căldurii pentru potențialii beneficiari ai căldurii reziduale care va fi recuperată prin intermediul instalației planificate. Acesta estimează economiile financiare (și anume reducerea achiziționării de combustibili pentru aceeași cantitate de încălzire/răcire) și economiile de carbon (și anume reducerea emisiilor la un preț al carbonului). Etapa 5: efectuarea ACB În etapa 5, se efectuează ACB. Prima sarcină este de a identifica și defini parametrii și ipotezele care vor influența fezabilitatea financiară a proiectului și, prin urmare, implementarea sa din perspectiva investitorului, precum și beneficiile societale externe care pot rezulta din investiție. Există trei categorii principale de parametri care trebuie luați în considerare în cadrul unei analize financiare: Costurile proiectului includ în principal cheltuielile de capital (CAPEX) și cheltuielile de funcționare (OPEX). Cheltuielile de capital sunt acele costuri suportate atunci când se achiziționează active fixe sau se adaugă valoare unui activ existent. Acestea pot include, de exemplu, costuri cu echipamentele, costuri funciare, costuri cu instalațiile auxiliare, cu interconectarea, dezvoltarea și finanțarea etc. Cheltuielile de funcționare reprezintă cheltuielile zilnice, cum ar fi costurile de exploatare și întreținere, asigurările, gestionarea proiectelor, impozitele pe proprietate, certificatele de emisii etc. Printre beneficiile proiectului se numără în principal: Parametrii tehnico-economici includ în principal parametri precum: Costurile și beneficiile proiectului sunt categoriile de parametri utilizați pentru a efectua ACB și pentru a stabili dacă un proiect este justificabil din punct de vedere economic prin compararea beneficiilor totale (care depășesc beneficiile pur financiare și veniturile, incluzând beneficii de mediu, sociale și economice mai ample) cu costurile totale (care depășesc costurile financiare de construcție și de funcționare, incluzând costurile sociale, de mediu și economice mai ample). Se pot utiliza metodologii diferite pentru efectuarea unei ACB, fiecare dintre acestea luând în considerare o gamă mai mică sau mai mare de parametri. Printre exemplele de metodologii ACB se numără: (1) Eurostat, 2024: https://doi.org/10.2908/NRG_IND_REN. (2) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2018/2001/oj). (3) Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/944/oj). (4) Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor (reformare) (JO L, 2024/1275, 8.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1275/oj). (5) Regulamentul delegat (UE) 2015/2402 al Comisiei din 12 octombrie 2015 de revizuire a valorilor de referință armonizate ale randamentului pentru producția separată de energie electrică și termică, în aplicarea Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Deciziei 2011/877/UE a Comisiei (JO L 333, 19.12.2015, p. 54, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2015/2402/2024-01-01). (6) Comunicare a Comisiei – Orientările din 2022 privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (JO C 80, 18.2.2022, p. 1 https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=celex%3A52022XC0218%2803%29). (7) Regulamentul (UE) 2023/1315 al Comisiei din 23 iunie 2023 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 167, 30.6.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/1315/oj). (8) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/96/oj). (9) „Recovery and Resilience Facility – State Aid” (Mecanismul de redresare și reziliență – ajutoare de stat) (https://competition-policy.ec.europa.eu/system/files/2023-04/template_RRF_district_heating_and_cooling_04042023.pdf). (10) Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1060/oj). (11) În ceea ce privește promovarea eficienței energetice, criteriile alternative [articolul 26 alineatele (2) și (3)] promovează în mod direct eficiența energetică datorită faptului că iau în considerare livrarea către clienți (și, prin urmare, integrează pierderile din rețea). Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că și criteriile implicite privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă [articolul 26 alineatul (1)] conduc indirect la o eficiență energetică mai mare prin ponderea mai mare a surselor de căldură regenerabile sau a altor surse potențiale de căldură la temperatură joasă (care conduc la o performanță mai ridicată), deoarece se referă la încălzirea și răcirea injectate în rețea. (12) Pentru unitățile de cogenerare de mică putere și pentru unitățile de microcogenerare cu o capacitate mai mică sau egală cu 1 MWel, orice economii de energie primară sunt acceptabile. (13) Articolul 2 punctul 19 din Directiva privind energia din surse regenerabile definește încălzirea și răcirea centralizată ca fiind „distribuția de energie termică sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la surse centralizate sau descentralizate de producție, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau amplasamente, în scopul utilizării pentru încălzirea sau răcirea spațiilor sau în procese de încălzire sau de răcire”. (14) Articolul 2 punctul 50 din DPEC prevede următoare definiție: „încălzire centralizată” sau „răcire centralizată” înseamnă distribuția de energie termică sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide răcite, de la o sursă de producție centralizată sau descentralizată de producție, printr-o rețea, către mai multe clădiri sau amplasamente, în scopul utilizării pentru încălzirea sau răcirea spațiilor sau în procese de încălzire sau de răcire. (15) „Reporting instructions for completing the district heating and district cooling template for data reporting under Article 24(6) of Directive 2012/27/EU” [Instrucțiuni de raportare pentru completarea modelului privind termoficarea și răcirea centralizată în scopul raportării datelor în temeiul articolului 24 alineatul (6) din Directiva 2012/27/UE] (https://ec.europa.eu/eurostat/documents/38154/42195/Reporting-instructions-DH-DC.pdf/0e62bb06-2a29-478f-87bd-b4625d2d8f40); articolul 24 alineatul (6) din Directiva 2012/27/UE corespunde articolului 35 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791. (16) „Efficient District Heating and Cooling” (Sisteme eficiente de încălzire și răcire centralizată) JRC 2021 (https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC126522). (17) În sensul obiectivelor specificate în Directiva privind energia din surse regenerabile și în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) al treilea paragraf din aceasta, numai energia ambientală și geotermală utilizată pentru încălzire și răcire prin intermediul pompelor de căldură și al sistemelor de răcire centralizată trebuie luată în considerare pentru obiectivele prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile. (18) A se vedea considerentul 105 din Directiva (UE) 2023/1791. (19) Cu toate acestea, în ceea ce privește alte dispoziții privind căldura reziduală de la articolul 26, și anume alineatele (6)-(8) și alineatul (14), trebuie considerate drept căldură reziduală un set mai amplu de fluxuri de energie și, în special, cerința ca aceasta să poată fi considerată căldură reziduală numai dacă este trimisă către un sistem de încălzire sau răcire centralizată nu ar trebui să fie necesară. Acest lucru recunoaște scopul mai larg al recuperării căldurii reziduale în contextul general al Directivei (UE) 2023/1791, și anume acela de a se evita disiparea fluxurilor de căldură și de a se asigura optimizarea sistemului energetic. A se vedea considerentul 105 din Directiva (UE) 2023/1791. (20) „Upgrading the performance of district heating networks: A Handbook” (Îmbunătățirea performanței rețelelor de încălzire centralizată: manual) (https://www.upgrade-dh.eu/images/Publications%20and%20Reports/D2.5_2019-07-02_Upgrade-DH_Handbook_EN.pdf). (21) Energia de intrare nominală totală descrie energia maximă care poate circula printr-o anumită instalație. Prin urmare, nu este energia care circulă efectiv prin centrul de date, ci o valoare maximă teoretică. (22) „Background report on best practices and informal guidance on installation level CBA for installations falling under Article 14(5) of the Energy Efficiency Directive” [Raport general privind bunele practici și orientările informale privind ACB la nivel de instalație pentru instalațiile care intră sub incidența articolului 14 alineatul (5) din Directiva privind eficiența energetică], https://op.europa.eu/s/zhWd. (23) Cogenerarea de energie termică și electrică: scutiri, https://energy.ec.europa.eu/topics/energy-efficiency/cogeneration-heat-and-power_en#exemptions/. (24) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2013) 0449 final din 6 noiembrie 2013, „Guidance note on Directive 2012/27/EU on energy efficiency, amending Directives 2009/125/EC and 2010/30/EC, and repealing Directives 2004/8/EC and 2006/32/EC Article 14: Promotion of efficiency in heating and cooling” (Notă de orientare privind Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/CE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE – articolul 14: promovarea eficienței energetice în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire); https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:52013SC0449. (25) Recomandarea (UE) 2019/1659 a Comisiei din 25 septembrie 2019 privind conținutul evaluării cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2012/27/UE (JO L 275, 28.10.2019, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2019/1659/oj). (26) Instrumentul eDAMIS: https://cros-legacy.ec.europa.eu/content/edamis_en. (27) Informații metodologice: https://ec.europa.eu/eurostat/web/energy/methodology#Annual%20data. (28) Agenția Europeană de Mediu, 2020:Baza de date a factorilor de emisie. ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2024/2395/oj ISSN 1977-0782 (electronic edition)