Recomandarea (UE) 2019/1659 a Comisiei din 25 septembrie 2019 privind conținutul evaluării cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2012/27/UE

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA (UE) 2019/1659 A COMISIEI din 25 septembrie 2019 privind conținutul evaluării cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2012/27/UE COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: Statele membre ar trebui să urmeze orientările din anexele la prezenta recomandare în ceea ce privește realizarea evaluărilor cuprinzătoare în temeiul articolului 14 și al anexei VIII la Directiva 2012/27/UE. Adoptată la Bruxelles, 25 septembrie 2019. Pentru Comisie Miguel ARIAS CAÑETE Membru al Comisiei (1) Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1). (2) Directiva (UE) 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 328, 21.12.2018, p. 210). (3) Regulamentul delegat (UE) 2019/826 al Comisiei din 4 martie 2019 de modificare a anexelor VIII și IX la Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind conținutul evaluărilor cuprinzătoare ale potențialului de încălzire și răcire eficientă (JO L 137, 23.5.2019, p. 3). (4) Astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică (JO L 156, 19.6.2018, p. 75). (5) Astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/2002. (6) Directiva 2018/2001/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82). (7) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1). (8) Notă orientativă cu privire la Directiva 2012/27/UE; https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013SC0449 ANEXA I CONȚINUTUL EVALUĂRILOR CUPRINZĂTOARE ALE POTENȚIALULUI DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE EFICIENTĂ 1. RECOMANDĂRI GENERALE PENTRU ANEXA VIII LA DEE Articolul 14 alineatele (1) și (3) din Directiva 2012/27/UE (Directiva privind eficiența energetică – DEE) prevede obligația ca statele membre să realizeze și să transmită Comisiei o evaluare cuprinzătoare a potențialului de încălzire și răcire eficientă. Evaluarea trebuie să includă toate elementele la care se face referire în anexa VIII din DEE. Statele au avut obligația să transmită o primă evaluare până la 31 decembrie 2015. Acea evaluare trebuie actualizată la fiecare cinci ani, în urma unei cereri din partea Comisiei. Pregătirea analizei trebuie să fie strâns legată de mecanismele de planificare și raportare descrise în Regulamentul (UE) 2018/1999 (Regulamentul privind guvernanța) și, în măsura posibilului, să se bazeze pe evaluările anterioare. Statele membre pot utiliza un model de raport furnizat de Comisie. În scopul simplificării evaluărilor, Comisia a recurs la posibilitățile prevăzute în articolele 22 și 23 din DEE pentru a propune Regulamentul delegat (UE) 2019/826 de modificare a anexei VIII și a părții 1 din anexa IX la DEE. Scopul prezentului document este de a explica noile cerințe și de a facilita aplicarea eficientă și coerentă a dispozițiilor anexei VIII la DEE privind informațiile care trebuie notificate Comisiei în cadrul evaluărilor cuprinzătoare. Prezentul document înlocuiește orientările existente publicate de către Comisie privind promovarea eficienței energetice în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire (1). Pentru a crea o imagine de ansamblu la nivel național a serviciilor de încălzire și răcire, pașii care conduc la o evaluare cuprinzătoare completă trebuie să includă: Pentru a oferi o imagine generală asupra politicii de încălzire și răcire, evaluarea trebuie să includă: În scopul analizei potențialului economic al eficienței în ceea ce privește serviciile de încălzire și răcire, pașii care conduc la o evaluare completă trebuie să includă: În cele din urmă, în vederea finalizării evaluării cuprinzătoare, trebuie prezentate propuneri de măsuri politice suplimentare și viitoare în domeniul încălzirii și răcirii. 2. RECOMANDĂRI SPECIFICE 2.1. PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE 2.1.1. Evaluarea cererii anuale de încălzire și răcire în funcție de energia utilă și de consumul final de energie cuantificat pe sectoare În temeiul punctului 1 din anexa VIII la DEE, statele membre trebuie să raporteze cele mai recente date cuantificate privind CFE pentru încălzire și răcire în sectoarele rezidențial, al serviciilor și cel industrial și orice alt sector care reprezintă în mod individual mai mult de 5 % din cererea națională totală utilă de încălzire și răcire. În paralel, statele membre trebuie, de asemenea, să evalueze și să raporteze EU necesară pentru încălzire și răcire în aceste sectoare. CFE și EU pentru fiecare sector trebuie exprimate în GWh. Consumul final de energie pentru încălzire și răcire ar trebui să se bazeze pe informații reale, măsurate și verificate, precum și pe defalcările pe sectoare, prezentate în mod implicit în statisticile energetice europene și în bilanțurile energetice naționale (4). Pentru a respecta punctul 3 din anexa VIII la DEE, este utilă prezentarea unei defalcări geografice a datelor privind aprovizionarea și consumul, pentru a face legătura dintre cererea de energie pe viitor și sursele de aprovizionare. Acest lucru necesită cunoașterea amplasării principalilor utilizatori ai serviciilor de încălzire și răcire. Împreună cu informațiile privind furnizorii potențiali în conformitate cu punctul 2 din anexa VIII la DEE, acest lucru permite crearea unei hărți a amplasărilor în conformitate cu punctul 3 din directivă și îmbunătățirea înțelegerii condițiilor diverse la nivel de țară. O abordare posibilă a defalcării geografice ar putea fi utilizarea unui sistem de diviziune teritorială bine stabilit, precum codurile poștale, unitățile administrative locale (Local Administrative Units – LAU), municipalitățile, parcurile industriale și împrejurimile acestora etc. În cazul în care este posibilă și utilă, poate fi realizată o defalcare sectorială a cererii de încălzire și răcire în subelemente relevante, cum ar fi de exemplu, pentru a determina cantitatea sau gradul de temperatură a energiei care ar fi necesară în mod obișnuit (5) (de exemplu, căldura la temperatură înaltă, căldură la temperatură medie, căldură la temperatură medie/joasă, căldură la temperatură joasă, răcire și refrigerare). Acest lucru ar face ca analiza să fie mai exactă și mai utilă, de exemplu în ceea ce privește stabilirea viabilității tehnice și economice ca parte a ACB în ceea ce privește soluțiile specifice de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire în vederea satisfacerii necesităților specifice din diferite subsectoare. O defalcare corespunzătoare a cererii necesită colectarea și prelucrarea solidă a datelor. Aceasta implică adesea combinarea unor seturi de date diferite, prelucrarea ascendentă și descendentă a datelor și utilizarea ipotezelor și supozițiilor. Dacă nu sunt disponibile date directe privind consumul de energie, ar trebui folosite date derivate în mod indirect. Printre elementele posibile s-ar putea număra populația dintr-o unitate teritorială, consumul de energie pe cap de locuitor și suprafața încălzită a clădirilor pe cap de locuitor. Diferite subsectoare vor necesita probabil abordări diferite. Sectorul rezidențial și cea mai mare parte a sectorului serviciilor constau într-un număr mare de consumatori mici și medii, dispersați pe teritoriul unei municipalități sau al unei unități teritoriale. Cererea de energie a acestora presupune în principal încălzirea/răcirea spațiului și, prin urmare, este determinată de suprafața clădirii care necesită încălzire și/sau răcire. Ar putea fi util să se aplice criterii care explică cererea în termeni geografici (6), de exemplu, gruparea unor astfel de consumatori în grupuri de densitate ridicată sau scăzută în funcție de cererea de căldură. Se poate utiliza aceeași segmentare și în cazul în care segmentele clădirilor sunt diferențiate, de exemplu în scopul respectării standardelor privind o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero. Sectorul industrial constă de obicei într-un număr mic de consumatori mari de căldură, a căror cerere este guvernată de procesele industriale. În acest caz, consumatorii ar putea fi grupați utilizând cererea de energie (MWh pe an) și pragurile de temperatură. 2.1.2. Identificarea/estimarea aprovizionării actuale cu încălzire și răcire în funcție de tehnologie Scopul acestei etape este identificarea soluțiilor tehnologice utilizate pentru furnizarea serviciilor de încălzire și răcire (punctul 1 din anexa VIII la DEE). Analiza și valorile raportate ar trebui să urmeze aceeași structură ca și descrierea cererii de încălzire și răcire. În conformitate cu punctul 2 litera (a) din anexa VIII la DEE, cele mai recente date disponibile trebuie raportate în GWh pe an. Ar trebui făcută distincția între sursele de energie in situ și cele ex situ și între sursele regenerabile de energie și cele fosile. La punctul 2 litera (a) sunt enumerate tehnologiile pentru care trebuie furnizate date privind furnizarea de energie: Pentru fiecare tehnologie, trebuie făcută distincția între sursele regenerabile de energie și cele fosile. Datele care nu pot fi colectate direct ar trebui derivate în mod indirect. Lista de mai sus nu este exhaustivă și reprezintă informațiile minime care trebuie incluse. Dacă este necesar, trebuie adăugate surse suplimentare de energie, pentru a se asigura exhaustivitatea și exactitatea. Nivelul de detaliere a datelor privind sursele de aprovizionare cu energie pentru încălzire și răcire ar trebui să reflecte cerințele metodei alese pentru evaluarea cuprinzătoare. Aceasta ar putea include date privind amplasarea, tehnologia, combustibilul utilizat, cantitatea și calitatea (7) energiei furnizate (MWh pe an), disponibilitatea energiei termice (zilnic sau anual), vechimea și durata de viață estimată a instalației etc. 2.2. IDENTIFICAREA INSTALAȚIILOR CARE GENEREAZĂ CĂLDURĂ SAU FRIG REZIDUAL ȘI A POTENȚIALULUI LOR DE A FURNIZA SERVICII DE ÎNCĂLZIRE SAU RĂCIRE Scopul acestei etape este de a identifica, descrie și cuantifica sursele de căldură sau frig rezidual care nu sunt încă utilizate la întregul lor potențial tehnic. Aceasta ar putea servi drept indicator pentru acoperirea cererii de încălzire și răcire actuală sau viitoare. Punctul 2 litera (b) din anexa VIII la DEE enumeră instalațiile de generare a căldurii care trebuie analizate: Statele membre pot prezenta informații suplimentare, nelimitându-se la sursele de căldură sau frig rezidual enumerate, în special privind sectorul terțiar, și le pot raporta separat. În scopul autorizării și al acordării permisului, scopuri prevăzute la articolul 14 alineatul (7) din DEE, statele membre pot evalua potențialul de generare a căldurii sau frigului rezidual al instalațiilor de producție a energiei termice cu o putere termică totală situată între 20 și 50 MW. De asemenea, s-ar putea dovedi utilă descrierea calității energiei produse, de exemplu, temperatura (abur sau apă caldă) disponibilă pentru o aplicație pentru care ar putea fi utilizată în mod obișnuit (8). Dacă nu se cunoaște cantitatea sau calitatea căldurii sau frigului rezidual, acestea pot fi estimate folosind o metodologie adecvată bazată pe ipoteze bine documentate. De exemplu, căldura reziduală rezultată de la instalațiile de producere a energiei electrice poate fi recuperată prin utilizarea a diverse metode și tehnologii (9). Statele membre trebuie să prezinte pe o hartă amplasarea surselor potențiale de căldură și frig rezidual care ar putea satisface cererea în viitor. 2.3. HĂRȚI PRIVIND FURNIZAREA ȘI CEREREA DE CĂLDURĂ ȘI DE FRIG Anexa VIII la DEE prevede că evaluarea cuprinzătoare a potențialului național de încălzire și răcire eficientă trebuie să includă o hartă a întregului teritoriu național care prezintă sursele și infrastructura cererii de încălzire și răcire, incluzând (punctul 3 din anexa VIII): Această listă conține doar elementele care trebuie să fie incluse pe hartă. Pot fi incluse și alte elemente, de exemplu, distribuția surselor regenerabile de energie. Elaborarea hărții pentru încălzire și răcire nu ar trebui văzută ca o sarcină separată, ci mai degrabă ca parte integrantă a procesului de evaluare a potențialelor îmbunătățiri ale eficienței încălzirii și răcirii și a sinergiilor dintre consumatori și potențialii furnizori ai acestora. Având în vedere cerința de elaborare a hărții, toate datele colectate cu privire la furnizarea și cererea de servicii de încălzire și răcire ar trebui să aibă o dimensiune spațială, astfel încât să poată fi identificate oportunitățile legate de sinergii. Rezoluția elementelor hărții solicitate în temeiul punctului 3 litera (a) din anexa VIII la DEE trebuie să fie suficientă pentru a identifica zonele specifice cu cerere de încălzire și răcire. Pentru elementele de la punctul 3 literele (b) și (c), reprezentarea virtuală poate fi mai generală (în funcție de metoda aleasă de analiză și informare disponibilă), însă trebuie să permită stabilirea cu suficientă exactitate a amplasării unui anumit element, în scopul ACB. În cazul în care planurile pentru viitoare puncte și instalații de aprovizionare au fost notificate administrației naționale sau s-a făcut referire la acestea în documentele naționale privind politicile, acest lucru ar putea însemna că sunt suficient de mature să fie incluse în această categorie. Aceasta nu aduce atingere planificării sau deciziilor de investiții ulterioare și nu este obligatorie pentru niciuna dintre părți. Se pot utiliza diferite metode pentru crearea de straturi de hartă (10). Unele dintre acestea furnizează mai multe detalii și pot necesita seturi mai mari de informații detaliate (de exemplu, hărțile pe bază de izoplete). Altele pot necesita mai puțin efort, însă sunt mai puțin utile în ceea ce privește identificarea de sinergii între consumatori și furnizorii de căldură și răcire (de exemplu, hărțile pe bază de coroplete). Statele membre sunt încurajate să elaboreze hărți utilizând cele mai detaliate informații disponibile, protejând totodată informațiile sensibile din punct de vedere comercial. Se recomandă publicarea pe internet a hărții pentru încălzire. Această practică există deja în unele state membre, iar harta poate fi un instrument util pentru potențialii investitori și pentru public. 2.4. PROGNOZA CERERII DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE Punctul 4 din anexa VIII la DEE prevede o prognoză pentru cererea de încălzire și răcire pentru următorii 30 de ani, cu informații mai precise pentru următorii 10 ani. Prognoza trebuie să ia în considerare impactul politicilor și al strategiilor în legătură cu eficiența energetică și cu cererea de încălzire și răcire (de exemplu, strategiile pe termen lung de renovare a clădirilor în temeiul Directivei privind performanța energetică a clădirilor (11), planurile integrate privind energia și clima în temeiul Regulamentului privind guvernanța) și ar trebui să reflecte nevoile diferitelor sectoare ale industriei. La elaborarea prognozelor, statele membre ar trebui să utilizeze segmentarea stabilită în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa VIII la DEE pentru a stabili cererea și oferta actuale (și anume, gospodării, servicii, industrie și altele, precum și posibilele subsegmente ale acestora). Pot fi utilizate rapoarte internaționale, naționale și științifice relevante, atât timp cât acestea se bazează pe o metodologie bine documentată și furnizează informații suficient de detaliate. În mod alternativ, prognoza se poate baza pe modelarea cererii de energie. Metodele și ipotezele trebuie descrise și explicate. 2.5. PONDEREA ENERGIEI OBȚINUTE DIN SURSE REGENERABILE ȘI DIN CĂLDURA SAU FRIGUL REZIDUAL DIN CONSUMUL FINAL DE ENERGIE ÎN SECTORUL ÎNCĂLZIRII CENTRALIZATE ȘI AL RĂCIRII CENTRALIZATE Statele membre trebuie să raporteze ponderea energiei obținute din surse regenerabile și din căldura sau frigul rezidual, în conformitate cu articolul 15 alineatul (7) din Directiva privind energia din surse regenerabile (RED) (12). Datele pot fi raportate pentru fiecare tip de sursă regenerabilă nefosilă menționată la articolul 2 alineatul (1) din RED, precum și pentru căldura reziduală. Până la stabilirea metodologiei de contabilizare a răcirii din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 35 din RED, statele membre trebuie să utilizeze o metodologie națională adecvată. 3. OBIECTIVE, STRATEGII ȘI MĂSURI DE POLITICĂ 3.1. ROLUL ÎNCĂLZIRII ȘI AL RĂCIRII EFICIENTE ÎN REDUCEREA PE TERMEN LUNG A EMISIILOR DE GES ȘI PREZENTAREA GENERALĂ A POLITICILOR EXISTENTE Ar trebui prezentată pe scurt o imagine generală a politicilor existente relevante pentru încălzirea și răcirea eficientă, care să se concentreze asupra modificărilor aduse față de cele raportate în temeiul Regulamentului privind guvernanța, și care să evite orice duplicare. Politicile specifice pentru încălzire și răcire trebuie să fie în concordanță cu politicile care contribuie la cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, în special eficiența energetică [articolul 4 litera (b) punctele 1-4 și articolul 15 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul privind guvernanța]; aceste dimensiuni sunt: Statele membre trebuie să descrie modul în care eficiența energetică și reducerea emisiilor de GES în ceea ce privește încălzirea și răcirea sunt în relație cu aceste cinci dimensiuni și trebuie să cuantifice acest lucru în cazul în care este justificat și posibil. 3.1.1. Exemplu: Dimensiunea decarbonizării De exemplu, pentru dimensiunea decarbonizării, trebuie cuantificat impactul pe care îl au politicile privind eficiența energetică în ceea ce privește încălzirea și răcirea asupra cantității de GES emise și asupra utilizării terenurilor. Ar trebui menționată utilizarea tehnologiilor în viitor, indicând utilizarea surselor regenerabile nefosile, inclusiv aplicațiile din surse regenerabile în domeniul energiei electrice pentru încălzire și răcire (vânt, panouri solare) și producerea directă de căldură de la vectori energetici regenerabili (încălzire și răcire solară termică, biomasă, biogaz, hidrogen, gaze sintetice) sau altele. Analiza costuri-beneficii ulterioară (a se vedea secțiunea 4) ar face posibilă identificarea de noi politici și măsuri (secțiunea 5) în vederea realizării eficienței energetice naționale și a îndeplinirii obiectivelor de decarbonizare în legătură cu încălzirea și răcirea. 3.1.2. Exemplu: Dimensiunea eficienței energetice În privința eficienței energetice generale, statele membre trebuie să precizeze valorile cu care se preconizează că vor contribui politicile privind eficiența energetică în ceea ce privește încălzirea și răcirea la valorile de referință pentru 2030, 2040 și 2050. Acestea trebuie cuantificate în funcție de consumul de energie primară sau finală, de economiile de energie primară sau finală sau de intensitatea energetică, conform abordării adoptate în contextul Regulamentului privind guvernanța. De asemenea, statele membre ar trebui să descrie impactul relevant pe care politicile lor îl au asupra securității, cercetării, inovării și competitivității energetice. 4. ANALIZA POTENȚIALULUI ECONOMIC AL EFICIENȚEI ENERGETICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE SERVICIILE DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE 4.1. ANALIZA POTENȚIALULUI ECONOMIC 4.1.1. Prezentare generală Statele membre dispun de o serie de opțiuni în ceea ce privește analizarea potențialului economic al tehnologiilor de încălzire și răcire, însă metoda trebuie (punctele 7 și 8 din anexa VIII la DEE): Partea din ACB dedicată evaluării în conformitate cu articolul 15 alineatul (7) din RED trebuie să includă o analiză spațială a zonelor adecvate pentru dezvoltarea cu „risc ecologic redus” a energiei din surse regenerabile și a utilizării căldurii și a frigului rezidual din sectorul încălzirii și răcirii, precum și o evaluare a potențialului pentru proiecte la nivelul gospodăriilor de mică anvergură. În funcție de disponibilitate și de informațiile solicitate, ar putea fi utilizate alte instrumente avansate de modelare a sistemelor energetice pentru a evalua relațiile mai complexe dintre componentele privind cererea și oferta ale sistemului energetic național, în special aspectele mai dinamice. Raportul de evaluare trebuie să indice ce ipoteze au fost făcute, în special în ceea ce privește prețurile factorilor majori de intrare și de ieșire și rata de actualizare. 4.1.2. Limitele geografice și de sistem Stabilirea limitelor geografice și de sistem în vederea realizării evaluării cuprinzătoare reprezintă un pas esențial în cadrul analizei. Acestea stabilesc grupul de entități și aspectele interacțiunii dintre acestea care vor fi acoperite de analiză. Punctul 8 litera (d) din anexa VIII la DEE stabilește două cerințe generale în acest context: Zona din limita geografică generală trebuie să fie identică cu teritoriul acoperit de evaluare, adică teritoriul administrativ al statului membru în cauză. Cu toate acestea, în special statelor membre mari li se recomandă să își divizeze teritoriul în regiuni (de exemplu, NUTS-1), astfel încât exercițiul de cartografiere și planificare energetică să fie mai ușor de gestionat, precum și să permită luarea în considerare a diferitelor zone climatice. Statele membre ar trebui să identifice oportunități de sinergii între cererea de încălzire și răcire și sursele de căldură și frig rezidual și regenerabil în cadrul limitei geografice. Pe de altă parte, limitele de sistem sunt un concept mult mai local. Acestea trebuie să cuprindă o unitate sau un grup de consumatori și furnizori de servicii de încălzire și răcire între care schimbul de energie este sau ar putea fi semnificativ. Sistemele rezultate vor fi analizate în limitele lor (prin aplicarea ACB) cu scopul de a stabili dacă este oportun, din punct de vedere economic, să fie pusă în aplicare o anumită opțiune privind furnizarea de încălzire și răcire. Exemple de astfel de sisteme ar putea fi (15): 4.1.3. Identificarea de soluții tehnice adecvate Există o mare varietate de soluții de mare eficiență pentru încălzire și răcire care ar putea satisface cererea identificată în etapele anterioare. Cea mai benefică și mai eficientă soluție din punctul de vedere al costurilor poate fi definită ca unul sau mai multe dintre următoarele elemente: Posibilele soluții tehnice ar trebui, de asemenea, evaluate pe baza aplicabilității lor în: Alegerea soluțiilor adecvate în limitele unui anumit sistem de cerere și ofertă de energie (16) depinde de mulți factori, care includ: 4.1.4. Scenariul de referință Astfel cum s-a subliniat la punctul 8 litera (a) punctul (ii) din anexa VIII la DEE, scenariul de referință va servi drept punct de referință, ținând seama de politicile existente la momentul elaborării evaluării cuprinzătoare. Caracteristicile următoarelor elemente ale sistemului național de încălzire și răcire ar trebui să reprezinte punctul de plecare: Scenariul de referință prezintă evoluția cea mai probabilă a cererii, furnizării și transformării de energie pe baza cunoștințelor, a dezvoltării tehnologice și a măsurilor de politică actuale. Prin urmare, este vorba de scenariul „business as usual” sau scenariul de referință. Acesta trebuie să reflecte măsurile de politică prevăzute de legislația națională și de cea a UE și poate fi bazat pe scenariile privind eficiența energetică și pe cele privind energia regenerabilă, în cadrul scenariului referitor la „măsurile existente” (WEM), elaborat pentru Regulamentul privind guvernanța. El ar trebui să includă informații despre modul în care este satisfăcută cererea în prezent și ipoteze legate de modul în care aceasta va fi satisfăcută pe viitor. Tehnologiile viitoare nu trebuie să se limiteze la opțiunile utilizate în prezent. Acestea ar putea include, de exemplu, cogenerarea de înaltă eficiență sau termoficarea și răcirea centralizată eficientă (DHC), în cazul în care astfel de evoluții pot fi preconizate în mod rezonabil. 4.1.4.1. Mixul actual de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire Scenariul de referință trebuie să includă o descriere a mixului actual de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire pentru fiecare segment al cererii de energie termică și în cadrul limitelor fiecărui sistem energetic. Ar trebui să se acorde prioritate unei abordări centralizate, bazate pe informații detaliate (de exemplu, date colectate în apropierea sursei, rezultate ale investigațiilor etc.). În absența unor informații detaliate, această contribuție ar putea fi concretizată prin intermediul unei abordări descendente bazate pe: Întrucât mixul tehnologic privind aprovizionarea cu energie termică este legat de sursa cererii de căldură, informații despre aceasta din urmă pot fi utilizate pentru calibrarea estimărilor în privința mixului tehnologic. De exemplu, ar putea fi utilizate date privind numărul de case sau apartamente din cadrul unei limite de sistem energetic pentru a estima numărul total și dimensiunea unităților individuale de încălzire instalate (presupunând că există o singură instalație per casă). În mod similar, ar putea fi utilizate date privind numărul și dimensiunea instalațiilor industriale pentru a estima numărul de unități de producere a căldurii (și dimensiunea acestora) din sectorul industrial. 4.1.4.2. Mixul viitor de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire și rata lor de înlocuire Mixul viitor de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire ar putea fi estimat luând în considerare mixul de combustibili din ultimul an al perioadei și apoi stabilind mixul de tehnologii pentru anul respectiv și pentru toți anii de până atunci, făcând ipoteze privind diferite traiectorii de evoluție în funcție de modul în care au evoluat tehnologiile. Prin combinarea acestor informații cu previziunile legate de cererea de încălzire și răcire, este posibilă realizarea de previzionări cu privire la mixul de tehnologii pentru întreaga perioadă. Pot fi formulate, de asemenea, ipoteze cu privire la mixul viitor de tehnologii de furnizare a serviciilor de încălzire și răcire pe baza ratei de înlocuire a tehnologiei. Presupunând că echipamentul actual de producere a căldurii va trebui înlocuit la finalul duratei sale de viață economice, se pot realiza ipoteze cu privire la: În aceste cazuri, rata de înlocuire ar reprezenta limita pentru penetrarea de noi tehnologii pentru cererea existentă. Ratele de înlocuire pentru anumite sectoare ar putea fi: 4.1.5. Elaborarea de scenarii alternative În conformitate cu punctul 8 litera (c) din anexa VIII la DEE, trebuie luate în considerare toate scenariile în raport cu scenariul de referință, inclusiv rolul încălzirii și răcirii individuale eficiente. În consecință, în cadrul fiecărui sistem energetic analizat, numărul de scenarii alternative ar trebui să corespundă numărului de soluții viabile din punct de vedere tehnic prezentate în conformitate cu punctul 7. Scenariile care nu sunt fezabile (din motive tehnice sau financiare sau din cauza reglementărilor naționale) pot fi excluse într-o etapă timpurie a ACB, însă, pentru o astfel de excludere, trebuie furnizate justificări bine documentate. Procedurile de elaborare a scenariilor alternative se aseamănă, în cea mai mare parte, cu cele utilizate pentru scenariul de referință. Ponderea diferitelor tehnologii poate fi determinată pentru fiecare an și trebuie calculate dimensiunea și numărul de instalații. Scenariile alternative trebuie să ia în considerare obiectivele privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile pentru Uniunea Europeană în conformitate cu Regulamentul privind guvernanța și ar trebui să exploreze modalități de a aduce o contribuție națională mai ambițioasă, presupunând că evoluția cererii de energie este identică cu cea din scenariul de referință. Nivelul de detaliere din scenariile alternative va fi diferit, după cum urmează: Fiecare scenariu alternativ trebuie să cuantifice următoarele (comparativ cu scenariul de referință): 4.2. ANALIZA COSTURI-BENEFICII Trebuie efectuată o analiză costuri-beneficii pentru a evalua schimbările în materie de bunăstare care sunt atribuite unei decizii de investiții în legătură cu tehnologia pentru încălzirea și răcirea eficientă. În conformitate cu punctul 8 litera (a) punctul (i) din anexa VIII la DEE, trebuie utilizată VAN drept criteriu de evaluare. Este necesar să se determine rata de actualizare socială. Acesta este un parametru care reflectă viziunea societății cu privire la modul în care beneficiile și costurile viitoare ar trebui să fie valorizate în raport cu cele actuale (18). Prin atribuirea unei valori actuale costurilor și beneficiilor viitoare, este posibilă compararea acestora în timp. ACB trebuie să includă o analiză economică și o analiză financiară din perspectiva investitorului, care să includă și aplicarea unei rate de actualizare financiare. Acest lucru face posibilă identificarea unor zone potențiale de influențare a politicilor bazate pe diferența dintre costurile financiare și cele economice ale unei soluții tehnice. Pentru a evalua impactul și posibilele beneficii ale încălzirii și răcirii asupra sistemului energetic, statele membre ar trebui să evalueze ce tipuri de soluții tehnice ar putea fi cele mai potrivite pentru satisfacerea nevoilor. Beneficiile ar putea include: 4.3. ANALIZA DE SENSIBILITATE ACB trebuie să includă o analiză de sensibilitate în vederea evaluării impactului modificărilor factorilor cheie. Aceasta implică evaluarea efectului modificărilor și incertitudinilor asupra VAN (în termeni absoluți) și face posibilă identificarea parametrilor cu un risc asociat mai mare. Parametrii tipici de explorat ar fi: 5. NOI STRATEGII ȘI MĂSURI DE POLITICĂ POTENȚIALE 5.1. PREZENTAREA VIITOARELOR MĂSURI DE POLITICĂ CU CARACTER LEGISLATIV ȘI FĂRĂ CARACTER LEGISLATIV Statele membre ar trebui să ofere o imagine de ansamblu asupra măsurilor de politică care sunt suplimentare celor existente descrise la punctul 6 din anexa VIII la DEE. Ar trebui să existe o legătură logică între: În conformitate cu punctul 9, pentru fiecare măsură de politică, trebuie cuantificate următoarele elemente: Măsurile de politică planificate pentru realizarea potențialului de eficiență energetică privind încălzirea și răcirea ar trebui să fie incluse în planul național integrat privind energia și clima în temeiul articolului 21 din Regulamentul privind guvernanța. Statele membre pot include elemente noi și pot stabili o legătură cu evaluarea cuprinzătoare la momentul actualizării planurilor până la 30 iunie 2024. (1) Notă orientativă cu privire la Directiva 2012/27/UE; https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013SC0449 (2) „Energie utilă” înseamnă toată energia care le este necesară utilizatorilor finali sub formă de căldură și frig, după ce au avut loc toate etapele de transformare a energiei în echipamentele de încălzire și răcire. (3) Toată energia furnizată industriei, transporturilor, gospodăriilor, sectoarelor prestatoare de servicii și agriculturii. CFE exclude livrările către sectorul de transformare a energiei și către industriile din sectorul energetic. Orice diferențe față de statisticile și bilanțurile disponibile prin intermediul Eurostat trebuie explicate. (4) Notă orientativă cu privire la Directiva 2012/27/UE; https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013SC0449 (5) Pentru mai multe informații privind o defalcare tipică a serviciilor de încălzire și răcire bazată pe aplicarea acestora, a se vedea anexa IV. (6) Exemple de astfel de criterii sunt: (7) Pentru mai multe informații privind o defalcare tipică a serviciilor de încălzire și răcire bazată pe aplicarea acestora, a se vedea anexa IV. (8) Pentru mai multe informații privind o defalcare tipică a serviciilor de încălzire și răcire în funcție de aplicații, a se vedea anexa V. (9) Guidelines on best practices and informal guidance on how to implement the comprehensive assessment at Member State level (Orientări privind cele mai bune practici și recomandări informale privind modalitatea de punere în aplicare a evaluării cuprinzătoare la nivel de stat membru); http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC98819 (10) Pentru mai multe detalii privind metodele de estimare a căldurii reziduale, a se vedea Background report providing guidance on tools and methods for the preparation of public heat maps (Raportul de referință care oferă orientări privind instrumentele și metodele de elaborare a hărților publice de energie termică), punctele 3 și 4; http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/handle/JRC98823 (11) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13). (12) Directiva 2018/2001/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82). (13) Inclusiv evaluarea potențialului energiei din surse regenerabile și evaluarea utilizării căldurii și a frigului rezidual din sectorul încălzirii și răcirii, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (7) din RED. (14) Pentru mai multe explicații, a se vedea anexa V. (15) Această lista neexhaustivă este prezentată aici doar în scop informativ. (16) Aceasta înseamnă o zonă în care sistemele de cerere și ofertă sunt interconectate și în care se aplică caracteristici similare ale sistemelor. (17) Adică o anumită utilizare finală (încălzirea spațiului, răcirea, apa caldă sau aburul) sau (sub-)sector (de exemplu sectorul rezidențial sau unul dintre sub-sectoarele acestuia). (18) Rata de actualizare socială recomandată de Comisie (Ghid pentru analiza cost-beneficiu aplicată proiectelor de investiții) este de 5 % în țările beneficiare ale politicii de coeziune și de 3 % în cazul altor state membre. Statele membre pot stabili o valoare de referință diferită, cu condiția: ANEXA II SURSE SUPLIMENTARE DE LITERATURĂ DE SPECIALITATE 1. Referințe generale din literatura de specialitate 2. Literatură de specialitate privind estimarea căldurii și a frigului rezidual 3. Literatură de specialitate privind elaborarea de hărți privind furnizarea și cererea de căldură și de frig 4. Literatură de specialitate privind efectuarea analizei costuri-beneficii cu includerea costurilor externe ANEXA III PROCESUL DE REALIZARE A EVALUĂRILOR CUPRINZĂTOARE (ANEXA VIII DIN DEE) ANEXA IV CONTABILIZAREA CĂLDURII REZIDUALE 1. Prezentare generală Căldura reziduală este energia termică în exces rămasă în urma unui proces industrial și după extragerea căldurii. Sfera raportării căldurii reziduale în temeiul punctului 2 litera (b) este diferită de cea în temeiul punctului 2 litera (c) din anexa VIII la DEE. Punctul 2 litera (b) se referă la potențialul de furnizare a căldurii reziduale în GWh (potențialul tehnic) pe an care poate fi furnizată de alte instalații decât cele enumerate. Pe de altă parte, în temeiul punctul 2 litera (c), este necesară raportarea „ponderii energiei obținute din surse regenerabile și din căldura sau frigul rezidual în consumul de energie finală al sectorului termoficării și răcirii centralizate (1) în ultimii cinci ani”. 2. Contabilizarea proiectelor privind căldura și frigul rezidual Căldura și frigul rezidual care rezultă din procese sunt dificil de contabilizat, deoarece, din momentul în care excesul de energie este utilizat in situ, acest nu mai este „rezidual” și contribuie la creșterea eficienței sau la reducerea costurilor de exploatare ale instalației. În principiu, căldura este considerată căldură reziduală numai atunci când este un produs secundar al unui alt proces care ar fi emis în mediul înconjurător, până când este furnizat pentru utilizare ex situ. Cu alte cuvinte, căldura reziduală industrială este echivalentă cu încărcarea energetică care nu este extrasă altfel și care necesită răcire externă. Următoarele categorii nu ar trebui considerate căldură reziduală: Următoarele ar trebui considerate ca exemple de căldură reziduală: În cazul în care căldura produsă din combustibili regenerabili este un produs secundar al unui proces principal, aceasta poate fi considerată căldură reziduală (de exemplu, incinerarea deșeurilor biodegradabile și biomasa) în scopul raportării în conformitate cu punctul 2 literele (b) și (c). Pentru a indica pe hărți proiectele privind căldura și frigul rezidual (punctul 3), statelor membre li se recomandă să colecteze următoarele informații: 3. Contabilizarea căldurii reziduale pentru cogenerare Căldura reprezentată de cogenerare trebuie să fie dedusă și nu poate fi inclusă în calculul pentru căldura reziduală în scopul prezentării rezultatelor analizei potențialului de furnizare a încălzirii și a răcirii [punctul 2 literele (b) și (c)]; de asemenea, există trei tipuri de energie care trebuie contabilizate separat: 4. Contabilizarea căldurii și frigului rezidual care fac obiectul punctului 2 litera (b) din anexa VIII la DEE Nu există limitare în ceea ce privește raportarea căldurii și frigului rezidual în legătură cu un sistem centralizat în temeiul punctului 2 litera (b). Prin urmare, trebuie raportată cantitatea totală și potențială de căldură și frig rezidual care poate fi utilizată în mod direct pentru un alt proces (în cazul în care nivelul de temperatură furnizat permite acest lucru) sau care poate fi îmbunătățită până la un nivel adecvat prin utilizarea unor pompe de căldură, pentru a fi furnizată ex situ. Raportarea potențialului de căldură reziduală în temeiul punctului 2 litera (b) se poate baza, de asemenea, pe un sondaj privind siturile industriale. În cadrul sondajului, respondenții ar putea fi invitați să cuantifice: O altă posibilitate de a evalua potențialul de aprovizionare cu căldură și frig rezidual este aceea de a utiliza estimări indirecte bazate pe ipoteza unor profiluri asemănătoare de temperatură termică între instalațiile care: În consecință, ar putea fi estimată a fi disponibilă o cantitate similară de căldură sau frig rezidual pe tona de produs realizat sau tratat (de exemplu, toate instalațiile cu o anumită vechime și tehnologie ar putea avea profiluri similare de căldură reziduală). Potențialul estimat poate fi ponderat cu un factor de disponibilitate care ia în considerare: Se recomandă în mod deosebit statelor membre să raporteze valoarea temperaturii și mediul (apă lichidă, abur, sare topită sau altele) căldurii și frigului rezidual; acești factori determină posibile aplicații și distanțe de transport, influențând astfel analiza scenariilor. Cele mai uzuale medii utilizate pentru recuperarea căldurii reziduale includ: Aburul apare rar în calitate de căldură reziduală, deoarece este de obicei generat la cerere și evacuat sau condensat în timpul procesului. Tabelul de mai jos oferă o clasificare orientativă a căldurii și frigului pe baza nivelului de temperatură și enumeră aplicațiile uzuale ale căldurii. El se aplică atât căldurii reziduale, cât și energiei termice utile, indiferent de combustibilul utilizat pentru producerea sa. 5. Raportarea căldurii reziduale conform punctului 2 litera (c) din anexa VIII la DEE RED (3) stabilește o legătură strânsă între eficiență și energia din surse regenerabile și consideră că ambele pot fi luate în considerare pentru obiectivul orientativ al creșterii ponderii anuale a energiei regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii. RED (4) definește căldura reziduală drept „căldura sau frigul generat în mod inevitabil ca produs secundar în instalații industriale sau de producere a energiei electrice, ori în sectorul terțiar, și care, în lipsa accesului la un sistem de încălzire sau de răcire centralizată, s-ar disipa în aer sau în apă fără a fi utilizat, atunci când a fost sau va fi utilizat un proces de cogenerare sau atunci când nu se poate recurge la cogenerare”. În scopul raportării ponderii istorice a energiei provenite din căldura sau frigul rezidual (5) în ultimii 5 ani [punctul 2 litera (c)], se poate lua în calcul numai căldura sau frigul rezidual prezent în consumul final de energie din cadrul sistemului de încălzire centralizată și a celui de răcire centralizată. (1) „Răcirea din surse regenerabile” ar trebui să fie identificată în conformitate cu metodologia comună de calcul a cantității de energie regenerabilă utilizată pentru răcire și răcire centralizată (articolul 35 RED), odată stabilită. Până atunci, ar trebui utilizată o metodologie națională adecvată. (2) Waste heat from industry for district heating (Căldura reziduală din industrie utilizată pentru încălzirea centralizată) (orientări ale Comisiei). https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/2fcd5481-ac79-4e8f-9aaa-ed88a38444db (3) Articolul 23 din RED (integrarea energiei regenerabile în procesele de încălzire și răcire) stabilește obiective orientative și reglementează contabilizarea energiei regenerabile și a căldurii sau frigului rezidual. (4) Articolul 2 alineatul (9) din RED. (5) În prezenta anexă, „căldura și frigul rezidual” și „excedentul de căldură și frig” sunt tratate ca sinonime. Căldura reziduală este, în cea mai mare parte, căldura rămasă în urma unui ciclu termodinamic, care ar fi emisă în mediul înconjurător, cu excepția cazului în care este captată și furnizată pentru utilizare ex situ. O parte din acesta poate fi utilizată ex situ în cazul în care se găsește un disipator termic adecvat. Aceasta poate fi furnizată către o rețea termică sau către un alt sit industrial. Partea din căldura și frigul rezidual care este distribuită prin intermediul unui sistem centralizat poate fi raportată în temeiul punctului 2 litera (c) din anexa VIII la DEE. ANEXA V ANALIZA ECONOMICĂ ȘI FINANCIARĂ A RAPORTULUI COSTURI-BENEFICII 1. Prezentare generală ACB reprezintă o abordare analitică esențială pentru a evalua schimbările la nivel de bunăstare care pot fi atribuite unei decizii de investiție. Aceasta presupune evaluarea schimbărilor la nivel de costuri și beneficii între scenariile de referință și cele alternative. Rezultatele trebuie apoi integrate într-un cadru comun pentru a le compara în timp și pentru a ajunge la concluzii cu privire la profitabilitatea lor. În conformitate cu anexa VIII la DEE, ACB trebuie să includă: Efectuarea analizei din ambele perspective face posibilă identificarea domeniilor în care politicile pot elimina discrepanțele dintre nevoia societății și viabilitatea/adecvarea financiară a unei inițiative. Ulterior, factorii de decizie politică pot adopta măsuri de sprijinire sau promovare (de exemplu, prin intermediul obligațiilor, al stimulentelor economice etc.) a unei inițiative și pot elimina mecanismele de sprijin atunci când evaluarea arată că acestea nu sunt justificate din punct de vedere social. ACB se bazează pe o analiză a fluxului de numerar actualizat, prin care analistul: Odată ce au fost colectate informații despre costul și beneficiul total, se utilizează criterii de evaluare (în cazul de față, VAN) pentru analiza randamentului în cadrul diferitelor scenarii alternative. 2. Analiza financiară Analiza financiară ar trebui să ia în considerare: Beneficiile care trebuie incluse sunt: Costurile ar trebui să includă: Rata de actualizare financiară (FDR) este utilizată pentru a reflecta costul de oportunitate al capitalului, adică profitul potențial rezultat din investirea aceluiași capital într-un proiect alternativ. Ca indicator al percepției riscului, aceasta poate varia în funcție de perspectiva factorului de decizie și între tehnologii (a se vedea secțiunea 4). 3. Analiza economică Analiza economică trebuie să includă cel puțin costurile și beneficiile prevăzute la punctul 8 litera (b) din anexa VIII la DEE, care includ: Potențialul economic este un subset al potențialului tehnic care este rentabil din punct de vedere economic în comparație cu resursele de energie convenționale din perspectiva ofertei. Scenariile alternative sunt elaborate pentru a testa efectele valorificării potențialului diverselor soluții tehnice pentru acoperirea cererii de energie termică. Acele părți ale potențialului care prezintă VAN pozitivă în comparație cu scenariul de referință indică eficiența din punctul de vedere al costurilor și, prin urmare, constituie potențialul economic al acelei tehnologii. Pentru scenarii alternative cu rezultate similare, ar putea fi folosite reducerea emisiilor de CO2, economiile de energie primară sau alți indicatori-cheie drept criterii suplimentare pentru a sprijini procesul decizional. Odată ce sunt identificate cele mai rentabile soluții la nivelul limitelor de sistem, acestea ar putea fi agregate pentru a determina potențialul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor la nivel național. Rata de actualizare socială (SDR) utilizată pentru analiza economică reflectă opinia societății cu privire la modul în care beneficiile și costurile viitoare ar trebui valorificate în raport cu cele actuale (a se vedea secțiunea 4). Deși analiza economică urmărește același traseu ca și analiza financiară, există o serie de diferențe foarte importante; în special, în cadrul analizei financiare: 4. Ratele de actualizare financiară și socială Estimarea VAN necesită utilizarea unei „rate de actualizare”, un parametru care reflectă valoarea pentru societate a costurilor și beneficiilor viitoare, comparativ cu cele actuale. Ratele de actualizare sunt folosite pentru a converti costurile și beneficiile viitoare la valoarea lor actuală, permițând comparația în timp. Se utilizează două rate de actualizare: (1) Analiza financiară nu ia în considerare aceste aspecte, deoarece nu generează un flux real de numerar pentru investitori. (2) Ghid privind analiza costuri-beneficii a proiectelor de investiții; https://ec.europa.eu/inea/sites/inea/files/cba_guide_cohesion_policy.pdf ANEXA VI COSTURILE EXTERNE ALE ANALIZEI COSTURI-BENEFICII 1. Prezentare generală Producția de energie are o serie de efecte asupra mediului legate de poluare, utilizarea terenurilor și consumul de resurse (de exemplu, combustibil, apă); acestea afectează bunăstarea societății. Există diverse metode de estimare a valorii monetare a efectelor asupra mediului cu scopul de a le lua în considerare în cadrul procesului decizional (1) (2). 2. Evaluarea valorii de mediu Evaluarea valorii de mediu presupune utilizarea intensivă a datelor și resurselor. Aceasta poate fi facilitată de utilizarea bazelor de date ce furnizează „factori care provoacă daune asupra mediului”, cuprinzând informații privind daunele aduse mediului, de exemplu de către fiecare unitate suplimentară de energie produsă prin utilizarea unei anumite tehnologii. Acești factori pot fi utilizați pentru evaluarea efectelor asupra mediului și sănătății pentru fiecare scenariu în parte. În cazul în care aceștia sunt exprimați pentru fiecare unitate suplimentară de energie produsă, daunele aduse mediului în cadrul scenariului în cauză ar rezulta din înmulțirea cantității de energie produsă printr-o anumită tehnologie cu factorul de daune pe unitate de energie produsă prin respectiva tehnologie, după cum urmează: unde: [ENVy,t ] Scen. reprezintă daunele aduse mediului asociate cu energia produsă prin tehnologia y, în anul t, în cadrul unui scenariu specific [EUR]; [Ey,t ] Scen. reprezintă energia produsă prin tehnologia y, în anul t, într-un singur scenariu [MWh]; și DFy reprezintă daunele aduse mediului pe unitatea de energie produsă prin tehnologia y [EUR/MWh]. Daunele aduse mediului în cadrul unui scenariu dintr-un anumit an vor reprezenta suma generată de producția rezultată din toate tehnologiile utilizate în acel scenariu în acel an: Informații suplimentare pot fi găsite în rapoartele care prezintă factorii ce provoacă daune asupra mediului pentru următoarele categorii de efecte asupra mediului: schimbări climatice, diminuarea stratului de ozon, acidificarea solului, eutrofizarea apelor dulci, toxicitatea umană, formarea de particule în suspensie, ocuparea terenurilor agricole, ocuparea terenurilor urbane, diminuarea resurselor energetice etc. Aceste valori pot varia în timp datorită modificărilor survenite în ceea ce privește diferiți parametri (de exemplu, densitatea populației, încărcarea poluantă globală a atmosferei). Prin urmare, impactul acestor modificări ar putea fi evaluat ca parte a analizei de sensibilitate. Modificările în ceea ce privește proiectarea tehnologică și factorii specifici unei țări, cum ar fi mixul energetic, vor avea, de asemenea, un impact asupra costurilor de mediu externe (3) (4). Analiza financiară ia în considerare costurile emisiilor de CO2 provenite de la instalațiile care fac obiectul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), deoarece acestea au fost internalizate în prețurile de pe piață pentru CO2. Evaluarea efectelor schimbărilor climatice se poate baza pe o abordare daune-costuri, care furnizează valori mai mari pe tona de emisii. Indiferent de abordarea utilizată, atunci când se trece de la analiza financiară la analiza economică, trebuie eliminate costurile emisiilor de CO2 pentru a evita dubla contabilizare. 2.1. Exemple Atunci când se evaluează impactul asupra mediului al capacității de cogenerare în scenariul alternativ, ar trebui să se ia în considerare efectele asupra mediului ale modificărilor producției de energie electrică: 3. Externalitățile privind bunăstarea societății Este necesar să se estimeze externalitățile și efectele pozitive și negative asupra bunăstării societății. Acestea nu sunt luate în considerare în analiza financiară, deoarece nu generează un flux de numerar real pentru investitori. Principalele externalități, atât în ceea ce privește costurile, cât și beneficiile, sunt: (1) Ghid privind analiza costuri-beneficii a proiectelor de investiții; https://ec.europa.eu/inea/sites/inea/files/cba_guide_cohesion_policy.pdf (2) Zvingilaite, E., Health externalities and heat savings in energy system modelling (Externalități legate de sănătate și economiile de energie termică în modelarea sistemelor energetice) (Kgs. Lyngby, DTU, 2013). (3) Proiectul ExternE-Pol al Comisiei Europene (4) Subsidies and costs of EU energy – final report (Subvenții și costuri ale surselor de energie din UE – raport final) (Ecofys, 2014). ANEXA VII MODEL DE RAPORTARE VOLUNTARĂ PENTRU EVALUAREA CUPRINZĂTOARE A POTENȚIALULUI PRIVIND EFICIENȚA SERVICIILOR DE ÎNCĂLZIRE ȘI RĂCIRE Următoarele formulare sunt disponibile pe site-ul Europa al DG ENER (https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-efficiency/heating-and-cooling) și, la cerere, la adresa ENER-EED-REPORTING@ec.europa.eu