Recitale
(1) Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară instituit prin Regulamentul (Euratom) nr. 300/2007 al Consiliului (2) constituie unul dintre instrumentele care oferă sprijin direct politicilor externe ale Uniunii Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice
(2) Uniunea reprezintă un furnizor major de asistență economică, financiară, tehnică, umanitară și macroeconomică pentru țările terțe. Prezentul regulament face parte din cadrul elaborat pentru planificarea cooperării și furnizarea de asistență în scopul sprijinirii promovării unui nivel ridicat de securitate nucleară, radioprotecție și al aplicării unor sisteme de garanții eficiente și eficace pentru materialul nuclear în țările terțe.
(3) Accidentul de la Cernobîl din 1986 a subliniat importanța globală a securității nucleare. Accidentul de la Fukushima Daiichi din 2011 a confirmat necesitatea continuării eforturilor în direcția sporirii securității nucleare până la cele mai înalte standarde. Pentru a crea condițiile de securitate nucleară necesare pentru eliminarea pericolelor la adresa vieții și sănătății publice, Comunitatea ar trebui să fie capabilă să sprijine securitatea nucleară în țările terțe.
(4) Acționând împreună cu statele membre în cadrul politicilor și strategiilor comune, Uniunea este singura care dispune de masa critică necesară pentru a răspunde provocărilor globale, fiind, de asemenea, cel mai bine plasată pentru a coordona cooperarea cu țările terțe.
(5) Prin Decizia 1999/819/Euratom a Comisiei (3), Comunitatea a aderat la Convenția din 1994 privind securitatea nucleară. Prin Decizia 2005/510/Euratom a Comisiei (4), Comunitatea a aderat, de asemenea, la Convenția comună privind securitatea gestionării combustibilului uzat și securitatea gestionării deșeurilor radioactive.
(6) Pentru a menține și promova îmbunătățirea continuă a securității nucleare și a reglementării acesteia, Consiliul a adoptat Directiva 2009/71/Euratom (5) și Directiva 2011/70/Euratom (6). Aceste directive și standardele ridicate de securitate nucleară și de management al deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat puse în aplicare în Comunitate constituie exemple care trebuie utilizate pentru încurajarea țărilor terțe în adoptarea unor standarde la fel de ridicate.
(7) Promovarea cooperării cu economiile emergente în diverse forme, inclusiv în ceea ce privește reglementarea, și promovarea abordărilor, normelor, standardelor și practicilor Uniunii constituie obiective de politică externă ale Strategiei Europa 2020.
(8) Statele membre ale Comunității sunt părți semnatare ale Tratatului de neproliferare și ale Protocolului adițional.
(9) Comunitatea acționează deja în strânsă cooperare cu Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA), în conformitate cu dispozițiile capitolului 10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice („Tratatul Euratom”), atât în ceea ce privește garanțiile nucleare (în continuarea obiectivelor prevăzute în titlul II capitolul 7 din Tratatul Euratom), cât și în ceea ce privește securitatea nucleară.
(10) Există mai multe organizații și programe internaționale care urmăresc obiective similare celor prevăzute de prezentul regulament, precum AIEA, Organizația pentru Cooperare li Dezvoltare Economică/Agenția pentru Energie Nucleară, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Parteneriatul de mediu pentru Dimensiunea Nordică (Northern Dimension Environmental Partnership — NDEP).
(11) Se impune îndeosebi continuarea eforturilor Comunității în sprijinul aplicării unor sisteme de garanții eficace pentru materialul nuclear din țările terțe, pe baza propriilor activități de salvgardare în cadrul Uniunii.
(12) În aplicarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să se consulte cu Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG), înainte de elaborarea și adoptarea documentului de strategie și a programelor orientative multianuale. Programele de acțiune ar trebui să se bazeze pe o consultare, acolo unde este cazul, cu organismele naționale de reglementare ale statelor membre și pe dialogul cu țările partenere.
(13) Măsurile care sprijină obiectivele prezentului regulament ar trebui să fie sprijinite, de asemenea, prin exploatarea unor noi sinergii cu acțiunile directe și indirecte ale programelor-cadru Euratom în ceea ce privește cercetarea și formarea în domeniul nuclear.
(14) Se înțelege că responsabilitatea pentru securitatea instalației revine operatorului, statul având jurisdicție asupra acesteia.
(15) Deși nevoile financiare în ceea ce privește asistența externă acordată de Uniune sunt din ce în ce mai mari, situația economică și bugetară a Uniunii limitează resursele disponibile pentru această asistență. Prin urmare, Comisia ar trebui să încerce să utilizeze în modul cel mai eficient resursele disponibile, în special prin folosirea instrumentelor financiare cu efect de pârghie. Acest efect de pârghie este sporit prin crearea posibilității de folosire și refolosire a fondurilor investite și generate de respectivele instrumente financiare.
(16) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare.
(17) Competențele de executare privind programarea și finanțarea acțiunilor sprijinite în temeiul prezentului regulament ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 (7), care se aplică în sensul prezentului regulament, chiar dacă nu face trimitere la articolul 106a din Tratatul Euratom. Având în vedere natura acestor acte de punere în aplicare, în special caracterul lor de orientare pentru politici sau implicațiile lor financiare, pentru adoptarea lor ar trebui să se utilizeze, în principiu, procedura de examinare prevăzută de prezentul regulament, cu excepția măsurilor tehnice de punere în aplicare, care au o importanță financiară limitată. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, atunci când, în cazuri justificate în mod corespunzător legate de un accident nuclear sau radiologic (inclusiv expunerea accidentală), din motive imperative de urgență este necesar un răspuns rapid din partea Comunității în vederea reducerii consecințelor sale.
(18) Normele și procedurile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să se aplice pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, după caz.
(19) Uniunea și Comunitatea continuă să fie deservite de un cadru instituțional unic. De aceea, este esențial să se asigure coerența acțiunilor externe ale ambelor. Serviciul European de Acțiune Externă se implică, după caz, în programarea acestui instrument în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului (9).
(20) Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest lucru ar trebui să fie obținut prin intermediul coerenței și al complementarității dintre instrumentele pentru acțiuni externe, precum și prin crearea de sinergii între prezentul instrument, alte instrumente pentru acțiuni externe și alte politici ale Uniunii. Aceasta ar trebui să aibă drept consecință consolidarea reciprocă a programelor concepute în temeiul instrumentelor respective.
(21) Prezentul regulament înlocuiește Regulamentul (Euratom) nr. 300/2007 care expiră la 31 decembrie 2013,