Recitale
(1) Prezentul regulament se încadrează în politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și constituie unul din instrumentele care susțin politicile externe ale Uniunii. Acesta înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3), care expiră la 31 decembrie 2013.
(2) Combaterea sărăciei rămâne obiectivul principal al politicii de dezvoltare a Uniunii, astfel cum este prevăzut la titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la titlul III capitolul 1 din partea a cincea a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în acord cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) și cu alte angajamente și obiective de dezvoltare convenite la nivel internațional și aprobate de Uniune și de statele sale membre în cadrul Organizației Națiunilor Unite (ONU) și al altor foruri internaționale competente.
(3) Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european” (4) („Consensul european”), cu modificările convenite, asigură cadrul general al politicilor, orientările și punctul focal pentru ghidarea punerii în aplicare a prezentului regulament.
(4) În timp, asistența din partea Uniunii ar trebui să contribuie la reducerea dependenței de ajutor.
(5) Acțiunea Uniunii pe scena internațională se orientează după principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă și anume democrația, statul de drept, universalitatea, indivizibilitatea și drepturile omului și libertățile fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional. Uniunea urmărește să dezvolte și să consolideze angajamentul față de principiile menționate în țările, teritoriile și regiunile partenere, prin dialog și cooperare. În realizarea acestor principii, Uniunea își dovedește plus-valoarea ca actor în politicile de dezvoltare.
(6) În punerea în aplicare a prezentului regulament și în mod special pe parcursul procesului de programare, Uniunea ar trebui să acorde o atenție corespunzătoare priorităților, obiectivelor și reperelor în drepturile omului și democrație stabilite de Uniune pentru țările partenere, mai ales strategiilor sale de țară în domeniul drepturilor omului.
(7) Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovarea statului de drept, a principiilor democratice, a transparenței, bunei guvernanțe, păcii și stabilității și a egalității de gen sunt esențiale pentru dezvoltarea țărilor partenere și aceste aspecte ar trebui integrate în politica de dezvoltare a Uniunii, în special în etapa de programare și în acordurile cu țările partenere.
(8) Eficacitatea ajutorului, o mai mare transparență, cooperare și complementaritate și o mai bună armonizare, alinierea cu țările partenere, precum și coordonarea procedurilor, atât între Uniune și statele membre, cât și în relațiile cu alți donatori și actori din domeniul dezvoltării, sunt esențiale pentru a asigura coerența și relevanța ajutorului, reducând în același timp costurile suportate de țările partenere. Prin politica sa de dezvoltare, Uniunea și-a asumat angajamentul de a pune în aplicare concluziile Declarației privind eficacitatea ajutorului adoptate de Forumul la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, organizat la Paris, la 2 martie 2005, ale Agendei pentru acțiune de la Accra adoptate la 4 septembrie 2008 și ale declarației ulterioare acestora, adoptată la Busan la 1 decembrie 2011. Aceste angajamente au condus la o serie de concluzii ale Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, cum ar fi Codul de conduită al UE privind complementaritatea și diviziunea muncii în politica de dezvoltare, și Cadrul operațional privind eficacitatea ajutorului. Acțiunile și procedurile care vizează realizarea unei programări în comun ar trebui susținute.
(9) Asistența Uniunii ar trebui să sprijine Strategia comună Africa-UE, adoptată la reuniunea la nivel înalt UE-Africa de la Lisabona din 8-9 decembrie 2007 cu modificările și completările sale ulterioare, pe baza viziunii, principiilor și obiectivelor împărtășite pe care se bazează Parteneriatul strategic Africa-UE.
(10) Uniunea și statele membre ar trebui să îmbunătățească coerența, coordonarea și complementaritatea politicilor lor de cooperare pentru dezvoltare, răspunzând în special priorităților țărilor și regiunilor partenere la nivel național și regional. Pentru a asigura că politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și politicile statelor membre se completează și se susțin reciproc, precum și pentru a asigura o furnizare a ajutorului eficientă în privința costurilor, evitând totodată suprapunerile și lacunele, este atât urgent, cât și adecvat să se prevadă proceduri de programare în comun care ar trebui puse în aplicare ori de câte ori este posibil și prezintă relevanță.
(11) Politica Uniunii și acțiunea internațională în domeniul cooperării pentru dezvoltare sunt ghidate de ODM, cum ar fi eradicarea sărăciei extreme și a foametei, inclusiv orice modificare ulterioară a acestora, precum și de obiectivele, principiile și angajamentele de dezvoltare aprobate de Uniune și de statele membre, inclusiv în contextul cooperării acestora în cadrul ONU și al altor foruri internaționale competente în domeniul cooperării pentru dezvoltare. Politica Uniunii și acțiunea internațională sunt orientate, de asemenea, de angajamentele și obligațiile sale în materie de drepturile omului și de dezvoltare, inclusiv, printre altele, Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional privind drepturile civile și politice, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenția ONU privind drepturile copilului și Declarația ONU privind dreptul la dezvoltare.
(12) Uniunea și-a asumat un angajament puternic față de egalitatea de gen ca și componentă a drepturilor omului, chestiune de justiție socială și valoare fundamentală a politicii de dezvoltare a Uniunii, egalitatea de gen fiind fundamentală pentru atingerea tuturor ODM. La 14 iunie 2010, Consiliul a adoptat Planul de acțiune al UE în perioada 2010-2015 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării.
(13) Uniunea ar trebui, ca prioritate de prim ordin, să promoveze o abordare cuprinzătoare drept răspuns la crize și dezastre și la situațiile afectate de conflicte și de fragilitate, inclusiv la cele de tranziție și post-criză. Acest lucru ar trebui să se bazeze în special pe concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2007 privind un răspuns al UE la situațiile de fragilitate și Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului la 19 noiembrie 2007 privind securitatea și dezvoltarea, pe Concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind prevenirea conflictelor, precum și orice concluzii ulterioare relevante.
(14) În mod special în situațiile în care nevoile sunt stringente și sărăcia este atât cea mai răspândită, cât și cea mai profundă, sprijinul Uniunii ar trebui să fie calibrat către creșterea rezilienței țărilor și populațiilor acestora în cazul unor evenimente defavorabile. Aceasta ar trebui să se realizeze printr-o configurație adecvată de moduri de abordare, reacții și instrumente, și în special prin asigurarea echilibrului, coerenței și coordonării efective între demersurile orientate spre securitate, cele umanitare și cele legate de dezvoltare, creând astfel o legătură între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare.
(15) Asistența Uniunii ar trebui să se orienteze spre zonele în care are un impact mai mare, având în vedere capacitatea sa de a acționa la scară globală și de a răspunde provocărilor globale, precum eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii și promovarea la nivel mondial a democrației, bunei guvernanțe, drepturilor omului și statului de drept, angajamentul său predictibil pe termen lung față de asistența pentru dezvoltare și rolul său în coordonarea cu statele sale membre. În vederea asigurării unui astfel de impact, ar trebui să se aplice principiul diferențierii nu doar la nivelul alocării fondurilor, ci și la nivelul programării, pentru a garanta că procesul de cooperare bilaterală pentru dezvoltare vizează țările partenere care au cea mai mare nevoie, inclusiv statele fragile și statele cu grad ridicat de vulnerabilitate și cu capacitate limitată de acces la alte surse de finanțare pentru sprijinirea propriei dezvoltări. Uniunea ar trebui să se angajeze în noi parteneriate cu țări care ies din programele de ajutor bilaterale, în special pe baza programelor regionale și tematice din cadrul acestor instrumente și al altor instrumente tematice ale Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe, mai ales Instrumentul de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe instituit prin Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (5) („instrumentul de parteneriat”).
(16) Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest aspect ar trebui să fie realizat prin intermediul unei abordări cuprinzătoare pentru fiecare țară, care să se bazeze pe coerența și complementaritatea instrumentelor Uniunii pentru acțiune externă, precum și prin crearea unor sinergii între prezentul instrument, alte instrumente ale Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe și alte politici ale Uniunii. Aceasta ar trebui să conducă la consolidarea reciprocă a programelor concepute în temeiul instrumentelor pentru finanțarea acțiunii externe. Străduindu-se să asigure coerența generală a acțiunii externe a Uniunii în conformitate cu articolul 21 din TUE, Uniunea trebuie să asigure coerența politicii sale pentru dezvoltare în conformitate cu articolul 208 din TFUE.
(17) Prezentul regulament ar trebui să facă posibilă o coordonare sporită între politicile Uniunii, respectând totodată principiul coerenței politicilor de dezvoltare. Acesta ar trebui să permită și alinierea deplină cu țările și regiunile partenere, utilizând ca bază de programare a acțiunii Uniunii, dacă este posibil, planuri naționale de dezvoltare sau documente de dezvoltare cuprinzătoare similare adoptate prin implicarea organismelor naționale și regionale vizate. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să urmărească o mai bună coordonare între donatori, în special între Uniune și statele sale membre, prin programare în comun.
(18) Într-o lume globalizată, diferite politici interne ale Uniunii, precum cele privind mediul, schimbările climatice, promovarea surselor regenerabile de energie, ocuparea forței de muncă (inclusiv munca decentă pentru toți), egalitatea de gen, energia, apa, transporturile, sănătatea, educația, justiția și securitatea, cultura, cercetarea și inovația, societatea informațională, migrația, agricultura și pescuitul, devin tot mai mult o parte a acțiunii externe a Uniunii.
(19) O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, respectiv modele de creștere care îmbunătățesc coeziunea socială, economică și teritorială și permit persoanelor sărace atât să își sporească contribuția la bunăstarea națională, cât și să beneficieze de aceasta, subliniază angajamentul Uniunii de a promova în cadrul politicilor sale interne și externe o creștere inteligentă, favorabilă incluziunii și durabilă reunind trei piloni: economic, social și de mediu.
(20) Combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului se numără printre marile provocări cu care se confruntă Uniunea și țările în curs de dezvoltare și în care este urgentă necesitatea unei acțiuni naționale și internaționale. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să contribuie la obiectivul direcționării a cel puțin 20 % din bugetul Uniunii către o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice, iar programul privind bunurile publice globale și provocările globale prevăzut de prezentul regulament ar trebui să utilizeze cel puțin 25 % din fondurile sale pentru a acoperi aspecte legate de mediu și schimbări climatice. Acțiunile din aceste domenii ar trebui, acolo unde este posibil, să se susțină reciproc, pentru a își consolida impactul.
(21) Prezentul regulament ar trebui să permită Uniunii să avanseze în direcția îndeplinirii angajamentului său comun de a oferi un sprijin continuu pentru dezvoltarea umană, în vederea îmbunătățirii vieții oamenilor. În acest scop, cel puțin 25 % din programul privind bunurile publice globale și provocările globale ar trebui să susțină acest domeniu al dezvoltării.
(22) Cel puțin 20 % din asistența prevăzută de prezentul regulament ar trebui să fie repartizată serviciilor sociale de bază, cu accent pe sănătate și educație, precum și învățământului secundar, recunoscând că trebuie să existe un anumit grad de flexibilitate, de exemplu în cazurile în care este vorba despre asistență excepțională. Informațiile referitoare la respectarea cerinței menționate ar trebui să fie cuprinse în raportul anual menționat în Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(23) În Programul de acțiune pentru țările cel mai puțin dezvoltate în deceniul 2011-2020 de la Istanbul al ONU, țările cel mai puțin dezvoltate s-au angajat să integreze politicile comerciale și de dezvoltare a capacității comerciale în strategiile naționale de dezvoltare. În plus, în cadrul celei de a 8-a conferințe ministeriale a Organizației Mondiale a Comerțului reunite la Geneva la 15-17 decembrie 2011, miniștrii au convenit să mențină ulterior anului 2011 nivelurile de ajutor pentru comerț care reflectă cel puțin media perioadei 2006-2008. Aceste eforturi trebuie să fie însoțite de o acțiune „Ajutor pentru comerț” și de facilitări ale comerțului mai bune și mai bine orientate.
(24) Deși programele tematice ar trebui să sprijine în primul rând țările în curs de dezvoltare, ar trebui să aibă acces la aceste programe, în condițiile stabilite prin prezentul regulament, și unele țări beneficiare, precum și țările și teritoriile de peste mări, ale căror caracteristici nu îndeplinesc criteriile pentru a putea fi definite ca beneficiare ale asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) prevăzute de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE/CAD), dar care intră sub incidența articolului 1 alineatul (1) litera (b).
(25) Detaliile privind domeniile de cooperare și ajustările alocațiilor financiare pe zone geografice și domenii de cooperare constituie elemente neesențiale ale prezentului regulament. În consecință, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru actualizarea acelor elemente din anexele la prezentul regulament care stabilesc detaliile domeniilor de cooperare în cadrul programelor geografice și tematice și alocările financiare orientative pe zone geografice și domenii de cooperare. Este deosebit de important ca, în timpul activităților pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure, de asemenea, transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(26) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește documentele de strategie și programele orientative multianuale menționate în prezentul regulament. Respectivele competențe de executare ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(27) Luând în considerare natura respectivelor acte de punere în aplicare, în special caracterul de orientare spre politică și implicațiile lor bugetare, ar trebui să se utilizeze, în principiu, procedura de examinare pentru adoptarea acestora, exceptând măsurile la scară financiară redusă.
(28) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în cazurile justificate legate de necesitatea unui răspuns rapid din partea Uniunii, în care motive imperative impun acest lucru de urgență.
(29) Normele și procedurile comune de punere în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. 236/2014.
(30) Organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă sunt stabilite prin Decizia 2010/427/UE a Consiliului (8).
(31) Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(32) Prezentul regulament stabilește un pachet financiar aferent întregii durate de aplicare, acesta urmând să constituie suma de referință primară pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (9).
(33) Se impune alinierea duratei de aplicare a prezentului regulament la durata de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (10). În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020,