Recitale
(1) Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului (2) a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial (3). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice respectivul regulament.
(2) În temeiul articolului 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, respectarea drepturilor omului constituie una dintre valorile comune statelor membre. Comunitatea Europeană a decis în 1995, să considere respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale un element esențial al relațiilor sale cu țările terțe. S-a decis introducerea unei clauze în acest sens în orice acord comercial nou, de cooperare și de asociere cu caracter general încheiat cu țările terțe.
(3) Articolul 5 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 7 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și articolul 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăd o interdicție necondiționată și globală a oricărui act de tortură, a oricărei pedepse sau a oricărui tratament crud, inuman sau degradant. Alte dispoziții, în special Declarația Organizației Națiunilor Unite asupra protecției tuturor persoanelor împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (4) și Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, obligă statele membre să împiedice actele de tortură.
(4) Articolul 2 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta) prevede că nici o persoană nu poate fi condamnată la pedeapsa capitală sau executată. La 22 aprilie 2013, Consiliul a aprobat „Orientările Uniunii Europene în ceea ce privește pedeapsa capitală” și a decis că Uniunea va face eforturi în vederea abolirii universale a pedepsei capitale.
(5) Articolul 4 din Cartă prevede că nicio persoană nu poate fi supusă torturii, nici pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante. La 20 martie 2012, Consiliul a aprobat „orientările pentru politica Uniunii Europene în privința țărilor terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante” (O actualizare a orientărilor). În conformitate cu acele orientări ar trebui impus țărilor terțe să împiedice utilizarea și producția, precum și comerțul cu echipamente concepute pentru tortură și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și să împiedice utilizarea abuzivă a oricărui alt echipament în acest scop. În plus, interzicerea pedepselor cu cruzime, inumane sau degradante ar trebui să impună limite clare recurgerii la pedeapsa capitală. De aceea, pedeapsa capitală nu se consideră în niciun caz o sancțiune legitimă.
(6) Ar trebui, așadar, să se instaureze norme ale Uniunii de reglementare a comerțului cu țările terțe cu bunuri care ar putea fi utilizate în scopul aplicării pedepsei capitale și cu bunuri care ar putea fi utilizate în vederea aplicării torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Aceste norme contribuie la promovarea respectului pentru viața și drepturile fundamentale ale omului și servesc la protejarea principiilor etice ale societății. Acestea ar trebui să garanteze că operatorii economici din Uniune nu obțin niciun profit din comerțul care fie încurajează, fie facilitează într-un alt mod aplicarea unor politici în domeniul pedepsei capitale sau al torturii sau al altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante care nu sunt compatibile cu orientările relevante ale Uniunii Europene, cu Carta și cu convențiile și tratatele internaționale.
(7) În sensul prezentului regulament, ar trebui aplicată definiția torturii prevăzută în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și în Rezoluția 3542 (XXX) a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Definiția respectivă ar trebui interpretată ținându-se seama de jurisprudența referitoare la interpretarea termenilor corespunzători care se găsesc în Convenția europeană a drepturilor omului și în documentele relevante adoptate de Uniune sau de statele sale membre ale acesteia. Definiția „altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante”, care nu se găsește în convenția respectivă, ar trebui să fie în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Înțelesul noțiunii de „sancțiuni legitime” în definițiile privind „tortura” și „alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante”, ar trebui să ia în considerare politica Uniunii privind pedeapsa capitală.
(8) Se consideră necesar să se interzică exporturile și importurile de bunuri care nu au nicio altă utilizare practică decât cea de a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum și să se interzică acordarea de asistență tehnică în legătură cu aceste bunuri.
(9) Dacă aceste bunuri se află în țări terțe, este necesar să se interzică brokerilor, în cadrul Uniunii, furnizarea de servicii de intermediere în legătură cu aceste bunuri.
(10) Pentru a contribui la abolirea pedepsei cu moartea în țările terțe și a preveni tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, se consideră necesară interzicerea furnizării către țările terțe de asistență tehnică pentru bunurile care nu au nicio altă utilizare practică în afară de aplicarea pedepsei capitale, a torturii sau a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(11) De asemenea, este necesar să li se interzică brokerilor și furnizorilor de asistență tehnică să ofere țărilor terțe măsuri de formare pentru utilizarea acestor bunuri, precum și să se interzică atât promovarea unor astfel de bunuri în cadrul târgurilor sau al expozițiilor din Uniune, cât și vânzarea sau cumpărarea de spațiu publicitar în presa scrisă sau pe internet și de timp de difuzare de publicitate la televiziune sau radio în legătură cu aceste bunuri.
(12) Pentru a împiedica operatorii economici să extragă beneficii din transportul de bunuri care sunt menite pentru a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, și care tranzitează teritoriul vamal al Uniunii pentru a fi livrate într-o țară terță, este necesar să fie interzis transportul de astfel de bunuri pe teritoriul Uniunii, dacă acestea sunt incluse în anexa II la prezentul Regulament.
(13) Ar trebui ca statele membre să poată aplica măsuri care limitează furnizarea de anumite servicii în legătură cu bunurile nu au nicio altă utilizare practică decât pentru aplicarea pedepsei capitale, a torturii sau a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, cu respectarea normelor aplicabile ale Uniunii.
(14) Prezentul regulament stabilește un sistem de autorizare a exportului care este destinat să împiedice utilizarea anumitor bunuri în vederea utilizării pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(15) Prin urmare, este necesar să se supună controalelor exporturile de anumite bunuri care nu sunt susceptibile doar de a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ci și în scopuri legitime. Aceste controale ar trebui să se aplice bunurilor care sunt în principal utilizate în scopuri de reprimare și cu excepția cazurilor în care devin disproporționate, oricărui alt echipament sau produs care ar putea fi utilizat în mod abuziv sau pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ținându-se seama de motivele pentru care a fost conceput și de caracteristicile sale tehnice.
(16) În ceea ce privește materialele destinate unor scopuri de reprimare, trebuie menționat că articolul 3 din Codul de conduită pentru cei care răspund de aplicarea legii (5) dispune că aceștia pot recurge la forță numai în cazul în care acest fapt devine strict necesar și în măsura cerută de efectuarea îndatoririlor lor. Principiile de bază pentru recurgerea la forță și utilizarea armelor de foc de către responsabilii privind aplicarea legii, adoptate de al optulea Congres al Organizației Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentele aplicate delincvenților din 1990, prevăd că responsabilii privind aplicarea legii, în cadrul îndeplinirii îndatoririlor lor, ar trebui, în măsura în care este posibil, să recurgă la mijloace nonviolente înainte de a face uz de forță sau de arme de foc.
(17) În acest spirit, aceste principii de bază preconizează perfecționarea unor armamente neletale de imobilizare care trebuie utilizate în situațiile adecvate, admițându-se că utilizarea acestor arme ar trebui controlată în mod strict. În acest context, anumite echipamente utilizate în mod tradițional de poliție în scopul autoapărării sau în vederea controlului luptelor de stradă au fost modificate pentru a putea fi utilizate cu scopul de a cauza șocuri electrice sau a proiecta substanțe chimice în vederea imobilizării unor persoane. Există indicații conform cărora, în mai multe țări, aceste arme sunt utilizate în mod abuziv, pentru tortură și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(18) Principiile de bază subliniază că responsabilii privind aplicarea legii ar trebui să posede echipamente defensive. În consecință, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice comerțului cu echipamente defensive tradiționale, cum sunt scuturile.
(19) Prezentul regulament ar trebui să se aplice comerțului cu anumite substanțe chimice specifice care servesc la imobilizarea persoanelor.
(20) În ceea ce privește lanțurile de picioare, lanțurile multiple și cătușele, ar trebui notat că articolul 33 din Ansamblul de norme minime ale Organizației Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților (6) prevede că instrumentele de constrângere nu trebuie niciodată să fie aplicate ca pedepse. Lanțurile și fiarele nu trebuie utilizate nici ca mijloace de constrângere. Ar trebui notat, de asemenea, că Ansamblul de norme minime ale Organizației Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților dispune că celelalte instrumente de constrângere pot fi utilizate numai ca măsură de precauție în cazul unei evadări pe parcursul unui transfer, din motive medicale în conformitate cu indicația unui medic sau în cazul în care alte modalități de control al unui deținut au eșuat, pentru a-l împiedica pe acesta să se rănească sau să rănească alte persoane sau să cauzeze daune materiale.
(21) Pentru a proteja angajații sau alte persoane împotriva scuipatului, deținuții sunt uneori obligați să poarte o așa-numită „mască antiscuipat”. Deoarece o asemenea mască acoperă gura și, deseori, și nasul, aceasta prezintă un risc inerent de asfixiere. Dacă este combinată cu mijloace de imobilizare, cum ar fi cătușele, există, de asemenea, un risc al vătămării gâtului. Exporturile de măști antiscuipat ar trebui, prin urmare, să fie controlate.
(22) Pe lângă armele portabile, domeniul de aplicare al controlului exporturilor ar trebui sa includă armele cu descărcare electrică, fixe sau montabile, care acoperă o suprafață vastă și care vizează mai multe persoane. Astfel de arme sunt deseori prezentate drept așa-numite arme neletale, dar prezintă, cel puțin, același risc de a provoca o durere sau suferință acută ca armele cu descărcare electrică portabile.
(23) Deoarece dispozitivele fixe pentru difuzarea de substanțe chimice iritante destinate utilizării în interiorul clădirilor pot fi comercializate, iar utilizarea acestor substanțe în interior prezintă un risc de a provoca o durere sau o suferință acută care nu este asociat cu utilizarea tradițională în exterior, exporturile acestor echipamente ar trebui să fie controlate.
(24) Controlul exporturilor ar trebui să se aplice, de asemenea, echipamentelor fixe sau montabile pentru difuzarea de substanțe iritante sau cu proprietăți incapacitante care acoperă o suprafață vastă, în cazul în care aceste echipamente nu fac deja obiectul controalelor la export, în conformitate cu Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului (7). Astfel de echipamente sunt adesea prezentate drept așa-numite tehnologii neletale, dar prezintă cel puțin același risc de a provoca o durere sau o suferință acută ca dispozitivele și armele portabile. Cu toate că apa nu face parte din categoria agenților chimici cu proprietăți incapacitante sau iritante, tunurile cu apă pot fi utilizate pentru diseminarea unor astfel de agenți sub formă lichidă și exporturile acestora ar trebui să fie controlate.
(25) Controalele privind exportul de oleorășină de Capsicum (OC) și de vanillylamidă de acid pelargonic (PAVA) ar trebui completate prin controale privind exportul anumitor amestecuri conținând aceste substanțe care pot fi administrate ca agenți cu proprietăți incapacitante sau iritante sau care pot fi utilizate pentru fabricarea acestor agenți. Dacă este cazul, trimiterile la agenții chimici cu proprietăți incapacitante sau iritante ar trebui să fie interpretate ca incluzând oleorășina de Capsicum și amestecurile relevante care conțin această substanță.
(26) Ar trebui prevăzute scutiri specifice de la controalele la export pentru a nu se împiedica buna funcționare a serviciilor de poliție ale statelor membre și buna derulare a operațiunilor de menținere a păcii sau de gestionare a crizelor.
(27) Având în vedere că anumite state membre au interzis deja exporturile și importurile acestor bunuri, ar trebui să se acorde statelor membre dreptul de a interzice exporturile și importurile de lanțuri de picioare, de lanțuri multiple și de dispozitive portabile cu energie electrostatică, altele decât centurile electrice. Ar trebui, de asemenea, să se autorizeze statele membre să aplice, dacă doresc, controale la exportul de cătușe de mâini a căror dimensiune totală, inclusiv lanțul, măsurată în poziție închisă, este mai mare de 240 mm.
(28) Pentru a limita sarcina administrativă pentru exportatori, autoritățile competente ar trebui să poată acorda unui exportator o autorizație globală în ceea ce privește bunurile enumerate în anexa III la prezentul Regulament, pentru a împiedica utilizarea bunurilor respective în scopul torturii sau al altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(29) În câteva cazuri, unele medicamente exportate către țări terțe au fost deturnate și folosite pentru a aplica pedeapsa capitală, în special prin administrarea unei supradoze letale prin injectare. Uniunea dezaprobă pedeapsa capitală în toate circumstanțele și acționează în vederea abolirii universale a acesteia. Exportatorii au obiectat față de asocierea lor involuntară la o astfel de utilizare a produselor pe care le-au creat pentru uz medical.
(30) Prin urmare, este necesar să se impună controale asupra exporturilor de anumite bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală în vederea prevenirii utilizării anumitor medicamente în acest scop și în vederea garantării faptului că toți exportatorii de medicamente din Uniune fac obiectul unor condiții uniforme în acest sens. Medicamentele în cauză au fost elaborate, printre altele, pentru a fi utilizate în anestezii și sedări.
(31) Sistemul de autorizare a exportului nu ar trebui să depășească ceea ce este proporțional. Prin urmare, acesta ar trebui să nu împiedice exporturile de medicamente utilizate pentru scopuri terapeutice legitime.
(32) Lista bunurilor pentru care este necesară o autorizație în vederea exportului, pentru a împiedica utilizarea lor în aplicarea pedepsei capitale, ar trebui să conțină numai bunuri ce au fost folosite pentru pedeapsa capitală într-o țară terță care nu a abolit această pedeapsă, precum și bunuri aprobate de țări terțe pentru utilizarea lor în aplicarea pedepsei capitale, fără ca acestea să fi fost folosite deja în acest scop. Lista nu ar trebui să conțină bunuri neletale, care nu sunt esențiale pentru executarea unei persoane condamnate, cum ar fi mobilierul obișnuit care se poate instala și într-o sală de execuții.
(33) Având în vedere diferențele dintre pedeapsa capitală, pe de o parte, și tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, pe de altă parte, este necesar să se stabilească un sistem specific de autorizare a exportului, cu scopul de a împiedica utilizarea anumitor bunuri pentru a aplica pedeapsa capitală. Un astfel de sistem ar trebui să țină seama de faptul că o serie de țări au abolit pedeapsa capitală pentru toate infracțiunile și și-au asumat un angajament internațional cu privire la acest aspect. Întrucât există riscul de re-export către țări care nu au făcut acest lucru, ar trebui să se impună anumite condiții și cerințe atunci când se autorizează exporturile către țările care au abolit pedeapsa capitală. Prin urmare, este oportun să se acorde o autorizație generală de export pentru exporturile către țările care au abolit pedeapsa capitală pentru toate infracțiunile și au confirmat respectiva abolire printr-un angajament internațional.
(34) În cazul în care o țară nu a abolit pedeapsa capitală pentru toate infracțiunile și nu a confirmat respectiva abolire printr-un angajament internațional, autoritățile competente ar trebui, atunci când examinează o cerere pentru emiterea unei autorizații de export, să verifice dacă există riscul ca utilizatorul final din țara de destinație să folosească bunurile exportate pentru astfel de pedepse. Ar trebui să se impună condiții și cerințe corespunzătoare pentru a controla vânzările sau transferurile către terți de către utilizatorul final. În cazul în care au loc mai multe transferuri între același exportator și utilizator final, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a revizui statutul utilizatorului final în mod periodic, de exemplu o dată la șase luni, mai degrabă decât de fiecare dată când se acordă o autorizație de export pentru un transfer, fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a anula, a suspenda, a modifica sau a revoca o autorizație de export, în cazul în care acest lucru se justifică.
(35) Pentru a limita sarcina administrativă pentru exportatori, autoritățile competente ar trebui să poată acorda unui exportator o autorizație globală pentru toate transferurile de medicamente de la exportator către un anumit utilizator final pe o perioadă de timp determinată, specificând, atunci când este necesar, o cantitate corespunzătoare utilizării normale a unor astfel de bunuri de către utilizatorul final. O astfel de autorizație, ar trebui să fie valabilă de la un an până la trei ani, cu posibilitatea unei prelungiri de până la doi ani.
(36) Acordarea unei autorizații globale ar fi adecvată, de asemenea, în cazul în care un producător intenționează să exporte medicamente care fac obiectul prezentului Regulament către un distribuitor dintr-o țară care nu a abolit pedeapsa capitală, cu condiția ca exportatorul și distribuitorul să fi încheiat un acord cu forță juridică obligatorie care prevede ca distribuitorul să aplice un set adecvat de măsuri pentru a se asigura că medicamentele nu vor fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală.
(37) Medicamentele care fac obiectul prezentului regulament pot fi supuse controalelor în conformitate cu convențiile internaționale privind stupefiantele și substanțele psihotrope, cum ar fi Convenția din 1971 privind substanțele psihotrope. Întrucât astfel de controale nu sunt aplicate pentru a împiedica utilizarea medicamentelor relevante în scopul aplicării pedepsei capitale, ci pentru a preveni traficul ilicit de droguri, controlul exporturilor în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să fie aplicat în plus față de respectivele controale internaționale. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie încurajate să utilizeze o procedură unică pentru a aplica ambele sisteme de control.
(38) Controalele privind exporturile în conformitate cu prezentul regulament nu ar trebui să se aplice bunurilor al căror export este reglementat în conformitate cu Poziția comună 2008/944/PESC, Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (8) și Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (9).
(39) Furnizarea de servicii de intermediere și furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa III sau anexa IV la prezentul regulament ar trebui să facă obiectul unei autorizații prealabile, pentru a împiedica serviciile de intermediere sau asistența tehnică să contribuie la utilizarea bunurilor la care acestea se referă în scopul aplicării pedepsei capitale, torturii sau altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(40) Serviciile de intermediere și asistența tehnică în privința cărora prezentul regulament impune o autorizație prealabilă ar trebui să fie cele furnizate în cadrul Uniunii, și anume pe teritoriile din domeniul de aplicare teritorială a tratatelor, inclusiv spațiul aerian și orice aeronavă sau navă maritimă aflată sub jurisdicția unui stat membru.
(41) Atunci când autorizează furnizarea de asistență tehnică în legătură cu bunurile enumerate în anexa III la prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să depună eforturi pentru a garanta că asistența tehnică și eventualele măsuri de formare pentru utilizarea acestor bunuri, care ar fi organizate sau oferite în legătură cu asistența tehnică pentru care este solicitată autorizarea, sunt furnizate astfel încât să promoveze standarde de aplicare a legii care respectă drepturile omului și contribuie la prevenirea torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(42) Pentru a împiedica operatorii economici să extragă beneficii din transportul de bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și care tranzitează teritoriul vamal al Uniunii pentru a fi livrate într-o țară terță, este necesar să fie interzis transportul de astfel de bunuri pe teritoriul Uniunii, dacă acestea sunt enumerate în anexa III sau anexa IV la prezentul regulament, dacă operatorul economic în cauză cunoaște scopul în care se intenționează a fi utilizate aceste bunuri.
(43) Orientările politicii Uniunii Europene în privința țărilor terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante prevede, între altele, ca șefii de misiune din țările terțe să includă în rapoartele lor periodice o analiză a cazurilor de tortură și de alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din statul în care sunt acreditați, precum și măsurile luate pentru a le combate. Ar trebui ca autoritățile competente să țină seama de acele rapoarte și de rapoartele similare întocmite de organizațiile internaționale competente și de societatea civilă atunci când se pronunță în privința cererilor de autorizație. Aceste rapoarte ar trebui, de asemenea, să descrie orice echipament utilizat în țara terță pentru aplicarea pedepsei capitale, a torturii sau a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(44) În timp ce autoritățile vamale ar trebui să schimbe anumite informații cu alte autorități vamale prin intermediul sistemului de gestionare a riscurilor în domeniul vamal în conformitate cu legislația vamală a Uniunii, autoritățile competente menționate în prezentul regulament ar trebui să schimbe anumite informații cu alte autorități competente. Este adecvat ca autoritățile competente să fie obligate să recurgă la un sistem securizat și criptat pentru schimbul de informații privind deciziile de respingere. Pentru aceasta, Comisia ar trebui să pună la dispoziție o nouă funcționalitate în configurația sistemului existent instituit în temeiul articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 428/2009.
(45) În măsura în care vizează datele cu caracter personal, prelucrarea și schimbul de informații ar trebui să respecte normele aplicabile privind prelucrarea și schimbul de date cu caracter personal în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
(46) În vederea adoptării dispozițiilor necesare pentru aplicarea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor I-IX la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei, însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(47) Pentru a permite Uniunii să reacționeze rapid atunci când sunt create noi bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și atunci când există un risc clar și imediat ca aceste bunuri să fie folosite în scopuri ce presupun astfel de încălcări ale drepturilor omului, este necesar să se prevadă aplicarea imediată a actului relevant al Comisiei, în cazul în care, atunci când se aduce o modificare la anexa II sau III la prezentul regulament, există motive imperioase de urgență pentru o astfel de modificare. Pentru a permite Uniunii să reacționeze rapid atunci când una sau mai multe țări terțe fie aprobă anumite bunuri în vederea utilizării lor pentru aplicarea pedepsei capitale, fie acceptă sau încalcă un angajament internațional de a aboli pedeapsa capitală în cazul tuturor infracțiunilor, este necesar să se prevadă aplicarea imediată a actului relevant al Comisiei, în cazul în care, atunci când se aduce o modificare la anexa IV sau V la prezentul regulament, există motive imperioase de urgență care impun acest lucru. În cazul în care se aplică procedura de urgență, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.
(48) Ar trebui creat un grup de coordonare. Acest grup ar trebui să servească drept platformă în cadrul căreia experții statelor membre și Comisia să poată proceda la schimburi de informații cu privire la practicile administrative și la discuții privind interpretarea prezentului regulament, aspectele tehnice legate de bunurile enumerate în anexe, evoluțiile legate de prezentul regulament și alte chestiuni care pot apărea. Grupul ar trebui să poată discuta, în special, chestiuni legate de caracterul și efectul urmărit al bunurilor, disponibilitatea acestor bunuri în țările terțe și chestiuni privind faptul dacă bunurile sunt concepute în mod specific sau sunt modificate pentru a fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală sau pentru tortură și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Dacă decide să consulte grupul atunci când pregătește acte delegate, Comisia ar trebui să facă acest lucru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(49) Comisia nu achiziționează echipamente în scopul asigurării respectării legii, deoarece aceasta nu este responsabilă pentru menținerea legii și a ordinii, pentru procedurile în materie penală sau pentru executarea hotărârilor judecătorești în materie penală. Prin urmare, ar trebui să se stabilească o procedură pentru a se asigura furnizarea către Comisie a informațiilor privind echipamentele și produsele pentru asigurarea respectării legii, comercializate în Uniune, neincluse în liste, pentru a asigura faptul că listele bunurilor a căror comercializare este interzisă sau controlată sunt actualizate pentru a ține seama de noile evoluții. Atunci când adresează cererea Comisiei, statul membru solicitant ar trebui să transmită și celorlalte state membre cererea sa privind adăugarea de bunuri la anexa II, anexa III sau anexa IV la prezentul regulament.
(50) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt destinate pentru a împiedica ca pedeapsa capitală, dar și tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante să fie administrate în țările terțe. Acestea conțin restricții ale comerțului cu aceste țări cu bunuri care ar putea fi utilizate pentru a aplica pedeapsa capitală, a torturii sau a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Nu se consideră necesar să se supună unor controale similare operațiunile din interiorul Uniunii, dat fiind că pedeapsa capitală nu există în statele membre și că acestea vor fi adoptat măsuri adecvate pentru a împiedica tortura și celelalte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
(51) Este indicat în Orientările politicii Uniunii Europene în privința țărilor terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, că, pentru a se garanta că s-au luat măsurile adecvate împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ar trebui să se ia măsuri pentru a se împiedica utilizarea, producția și comerțul cu echipamente concepute pentru tortură și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Este responsabilitatea statelor membre să impună și să aplice restricțiile necesare privind utilizarea și producția acestor echipamente.
(52) Comisia și statele membre ar trebui să se informeze reciproc cu privire la măsurile luate în cadrul prezentului regulament și cu privire la orice altă informație pertinentă de care dispun în legătură cu prezentul regulament.
(53) Ar trebui ca statele membre să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile încălcărilor prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare,