Recitale
(1) La 28 iulie 2010, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a recunoscut că dreptul la apă potabilă sigură și curată și la salubritate este un drept al omului esențial pentru a se profita pe deplin de viață și pentru exercitarea deplină a tuturor drepturilor omului. Pentru ca respectivul drept să fie realizat întru totul în Uniune, statele membre ar trebui să îmbunătățească accesul la apă curată și la salubritate, în special prin îmbunătățirea calității apelor de suprafață și a apelor subterane utilizate pentru captarea apei potabile prin punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE (3) și prin punerea în aplicare efectivă a Directivelor (UE) 2020/2184 (4) și (UE) 2024/3019 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(2) Poluarea chimică a apelor de suprafață și a apelor subterane reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum ar fi toxicitatea acută și cronică în organismele acvatice, acumularea de poluanți în ecosistem, dispariția habitatelor și pierderea biodiversității, cât și pentru sănătatea umană. Prin stabilirea unor standarde de calitate a mediului se contribuie la punerea în aplicare a obiectivului ambițios de reducere a poluării la zero pentru un mediu fără substanțe toxice.
(3) Potrivit raportului Agenției Europene de Mediu intitulat „Starea apei în Europa 2024”, în 2021 statele membre au raportat că aproximativ 90 % din suprafața corpurilor de apă subterană se afla într-o stare cantitativă bună și aproximativ 75 % se afla într-o stare chimică bună, în timp ce 40 % din corpurile de apă de suprafață se aflau într-o stare ecologică bună sau foarte bună, iar 38 % în stare chimică bună. Astfel cum s-a subliniat în cel de al șaptelea raport al Comisiei privind punerea în aplicare (2024), care evaluează cel de al treilea set de planuri de gestionare a bazinelor hidrografice, motivele sunt multiple. În ceea ce privește starea chimică, unele tendințe pozitive sunt mascate de contaminarea istorică, pe scară largă, cu mercur și cu alți poluanți bioacumulativi și toxici omniprezenți sau sunt eclipsate de provocări noi, emergente, în materie de poluare. Referitor la starea ecologică, s-au înregistrat unele îmbunătățiri în ceea ce privește anumite elemente calitative biologice. Cu toate acestea, râurile, lacurile și apele de coastă din Uniune sunt încă supuse unor presiuni semnificative și, chiar și atunci când se iau măsuri eficace, este posibil ca rezultatele monitorizării să nu indice progrese pe termen scurt, deoarece natura are nevoie de timp suficient pentru a se reface.
(4) În general, concluziile verificării adecvării din 2019 a Directivelor 2000/60/CE, 2006/118/CE (6), 2007/60/CE (7) și 2008/105/CE (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului (denumită în continuare „verificarea adecvării”) indică faptul că directivele respective sunt, în linii mari, adecvate scopului urmărit, cu unele posibilități de îmbunătățire. Concluziile arată că, până în prezent, directivele menționate au condus în general la un nivel mai ridicat de protecție a corpurilor de apă și la îmbunătățirea gestionării riscului de inundații. Cu toate acestea, ele subliniază, de asemenea, că, în prezent, mai mult de jumătate din totalul corpurilor de apă europene fac obiectul unor derogări în temeiul Directivei 2000/60/CE, ceea ce indică faptul că statele membre se confruntă cu dificultăți considerabile în ceea ce privește atingerea obiectivului privind starea bună a apelor și, în special, în ceea ce privește respectarea standardelor de calitate a mediului (SCM) pentru substanțele prioritare, în termenele stabilite. În plus, verificarea adecvării a concluzionat că ritmul lent al progreselor înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor directivelor menționate poate fi atribuit, printre altele, punerii în aplicare lente, parțial din cauza lipsei unor resurse financiare suficiente, precum și a integrării insuficiente a obiectivelor de mediu în legislația sectorială.
(5) Astfel cum s-a arătat în evaluarea Comisiei din 4 februarie 2025 privind punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE pe baza celui de al treilea set de planuri de gestionare a bazinelor hidrografice ale statelor membre, resursele de apă ale Uniunii sunt în continuare supuse unei presiuni puternice din cauza gestionării structurale defectuoase, a utilizării nesustenabile a terenurilor, a schimbărilor hidromorfologice, a poluării, a schimbărilor climatice, a creșterii cererii de apă și a urbanizării. Cele mai semnificative presiuni asupra corpurilor de apă de suprafață din toate statele membre raportoare sunt, în ordinea descrescătoare a procentului corpurilor de apă afectate: poluarea cauzată de depunerile atmosferice, schimbările hidromorfologice care rezultă din drenajul și irigarea pentru agricultură, energia hidroelectrică, protecția împotriva inundațiilor, navigația sau aprovizionarea cu apă potabilă și poluarea cauzată de agricultură. În mod similar, cele mai mari presiuni asupra corpurilor de apă subterană sunt, în primul rând, poluarea agricolă difuză, cauzată, de exemplu, de utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor și, în al doilea rând, în ordine descrescătoare, captarea pentru aprovizionarea publică cu apă, pentru agricultură, pentru utilizarea industrială și în alte scopuri. Pentru asigurarea gestionării durabile și a protecției corpurilor de apă, este esențial să se răspundă respectivelor presiuni combinate. Acest lucru necesită abordări integrate care să promoveze reducerea poluării la sursă și remedierea poluării existente, refacerea ecosistemelor, adoptarea unor tehnologii eficiente de utilizare a apei și punerea în aplicare a unor practici durabile în toate sectoarele. Statele membre ar trebui să consolideze coordonarea dintre politicile privind apa și politicile sectoriale pentru a reduce impactul negativ asupra resurselor de apă și pentru a sprijini atingerea unei stări ecologice, cantitative și chimice bune, astfel cum se prevede în Directiva 2000/60/CE.
(6) În temeiul articolului 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica Uniunii în domeniul mediului trebuie să se bazeze pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul „poluatorul plătește”.
(7) În încercarea de a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului și în punerea în aplicare a Planului de acțiune privind reducerea la zero a poluării stabilit în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 privind Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: „Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, Uniunea ar trebui să țină seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Uniunii, de impactul asupra securității alimentare, a producției alimentare și a accesibilității prețurilor alimentelor, precum și asupra unei alimentații sănătoase și durabile.
(8) Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european prezintă o strategie vizând asigurarea faptului că, până în 2050, economia devine neutră din punct de vedere climatic, curată și circulară, prin optimizarea gestionării resurselor și prin reducerea la minimum a poluării. Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice și Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării abordează în mod specific aspectele legate de poluare din cadrul Pactului verde european. Alte politici deosebit de relevante și complementare sunt prezentate în Comunicările Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară, din 19 februarie 2020 privind conturarea viitorului digital al Europei, din 19 februarie 2020 privind o strategie europeană privind datele, din 20 mai 2020 privind o strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, din 20 mai 2020 privind Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre, din 25 noiembrie 2020 privind Strategia farmaceutică pentru Europa, din 17 noiembrie 2021 privind Strategia UE privind solul pentru 2030 – Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă și din 4 iunie 2025 privind o strategie europeană pentru reziliența în domeniul apei.
(9) Obiectivele de a atinge o „stare bună a corpurilor de apă” și de a asigura disponibilitatea apei sunt transversale și adesea nu sunt urmărite într-un mod suficient de coerent. Gestionarea durabilă a apei ar trebui să fie integrată în toate politicile Uniunii privind sectoarele consumatoare de apă.
(10) Directiva 2000/60/CE stabilește un cadru pentru protecția apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane. Cadrul în chestiune implică identificarea substanțelor prioritare dintre cele care prezintă un risc semnificativ pentru mediul acvatic, sau prin intermediul mediului acvatic, la nivelul Uniunii. Directiva 2008/105/CE stabilește SCM la nivelul Uniunii pentru cele 45 de substanțe prioritare care figurau înainte pe lista din anexa X la Directiva 2000/60/CE și pentru alți opt poluanți care erau deja reglementați la nivelul Uniunii înainte de introducerea anexei respective prin Decizia nr. 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Directiva 2006/118/CE stabilește standarde de calitate a apelor subterane la nivelul Uniunii pentru nitrați și pentru substanțele active din pesticide, precum și criterii pentru stabilirea valorilor prag naționale pentru alți poluanți ai apelor subterane. Directiva menționată stabilește, de asemenea, o listă minimală cu 12 poluanți și cu indicatorii poluării pentru care statele membre trebuie să aibă în vedere stabilirea unor astfel de valori prag naționale. Standardele de calitate a apelor subterane sunt stabilite în anexa I la Directiva 2006/118/CE.
(11) Ar trebui să se asigure că evacuările, emisiile și pierderile de substanțe periculoase prioritare încetează sau sunt eliminate treptat într-un termen adecvat și, în orice caz, nu mai târziu de 20 de ani de la includerea unei anumite substanțe prioritare ca fiind periculoasă în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE. Calendarul respectiv ar trebui să se aplice fără a aduce atingere aplicării unor termene mai stricte prevăzute în orice alt act legislativ aplicabil al Uniunii.
(12) Eventuala includere de substanțe în partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE sau în anexa I sau în partea B din anexa II la Directiva 2006/118/CE se bazează pe o evaluare a riscului prezentat de substanțele în cauză pentru oameni și pentru mediul acvatic. Componentele-cheie ale acestei evaluări sunt cunoașterea concentrațiilor în mediu ale substanțelor, inclusiv informațiile colectate din monitorizarea substanțelor care figurează pe lista de supraveghere, și (eco)toxicitatea substanțelor, precum și persistența, bioacumularea, mobilitatea, carcinogenitatea, mutagenitatea, toxicitatea pentru reproducere și potențialul lor de perturbare a sistemului endocrin.
(13) Comisia a efectuat o revizuire a listei de substanțe prioritare care figurau înainte în anexa X la Directiva 2000/60/CE, în conformitate cu articolul 16 din directiva respectivă și cu articolul 8 din Directiva 2008/105/CE, precum și o revizuire a listelor de substanțe din anexa I și din partea B din anexa II la Directiva 2006/118/CE, în conformitate cu articolul 10 din directiva respectivă, concluzionând, în lumina noilor cunoștințe științifice, că este indicat să se modifice listele respective prin adăugarea de noi substanțe, prin stabilirea de SCM-uri sau de standarde de calitate a apelor subterane pentru respectivele substanțe nou-adăugate, prin revizuirea SCM-urilor pentru anumite substanțe existente în conformitate cu progresele științifice și prin stabilirea de SCM-uri pentru biotă sau pentru sedimente în cazul unor substanțe existente și al unor substanțe nou-adăugate. Comisia a identificat, de asemenea, ce substanțe suplimentare ar putea să se acumuleze în sedimente sau în biotă și a clarificat că monitorizarea tendințelor unor astfel de substanțe ar trebui să fie efectuată în sedimente sau în biotă. Revizuirile listelor de substanțe s-au sprijinit pe o consultare amplă cu experți din cadrul serviciilor Comisiei, cu statele membre, cu grupuri ale părților interesate și cu Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului și riscurile emergente.
(14) Se impune o combinație de măsuri de control la sursă și la punctul de evacuare pentru gestionarea eficace a majorității poluanților de-a lungul ciclului lor de viață, inclusiv, după caz, la conceperea, autorizarea sau aprobarea substanțelor chimice, la controlul emisiilor în cursul producerii și al utilizării sau al altor procese și la manipularea deșeurilor. Prin stabilirea de standarde de calitate noi sau mai stricte pentru corpurile de apă se completează, așadar, și se asigură coerența cu alte acte legislative ale Uniunii care abordează sau ar putea aborda problema poluării în una sau mai multe dintre respectivele etape, printre care se numără Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), Regulamentele (CE) nr. 1907/2006 (11) și (CE) nr. 1107/2009 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului, Directivele 2009/128/CE (13) și 2010/75/UE (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, Regulamentele (UE) nr. 528/2012 (15) și (UE) 2019/6 (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directiva (UE) 2024/3019. Pentru a atinge obiectivele de mediu prevăzute la articolul 4 din Directiva 2000/60/CE în cel mai eficient mod posibil din punctul de vedere al costurilor, Comisia și statele membre ar trebui să acorde prioritate, atunci când este posibil, în acțiunile și, respectiv, în programele lor de măsuri, măsurilor de control la sursă, precum și asigurării punerii lor în aplicare. Ar trebui să fie asigurată coerența între toate actele legislative ale Uniunii și cele naționale care abordează emisiile poluante la sursă, pentru a se reduce poluarea la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale.
(15) Conform noilor dovezi științifice, câțiva alți poluanți care se găsesc în corpurile de apă, pe lângă cei deja reglementați, prezintă un risc semnificativ. Prin monitorizarea voluntară a substanțelor perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) și a produselor farmaceutice din apele subterane a fost identificată o problemă deosebită. Prezența PFAS a fost detectată în peste 70 % din punctele de măsurare a apelor subterane din Uniune, iar valorile prag naționale existente sunt clar depășite într-un număr considerabil de locuri. Un subset de PFAS specifice ar trebui, prin urmare, să fie adăugat pe lista poluanților din apele subterane. În ceea ce privește apele de suprafață, acidul perfluoroctan sulfonic (PFOS) și derivații săi figurează deja pe lista substanțelor prioritare, dar în prezent se recunoaște că și alte PFAS prezintă riscuri. Un subset de PFAS specifice ar trebui, prin urmare, să fie adăugat pe lista substanțelor prioritare. Prin monitorizarea voluntară a apelor subterane și monitorizarea substanțelor care figurează pe lista de supraveghere prevăzută la articolul 8b din Directiva 2008/105/CE s-a confirmat de asemenea existența, în apele subterane și în apele de suprafață, a unui risc din partea unei serii de substanțe farmaceutice, care ar trebui, prin urmare, să fie adăugate, după caz, pe lista poluanților din anexa I la Directiva 2006/118/CE sau pe lista substanțelor prioritare din anexa I la Directiva 2008/105/CE. În ceea ce privește apele subterane, Comisia ar trebui să aibă în vedere eliminarea riscului cumulativ pe care îl prezintă produsele farmaceutice, prin stabilirea unor standarde de calitate pentru suma (sumele) anumitor produse farmaceutice, eventual pe baza modului de acțiune, la următoarea revizuire.Din acest motiv, în anexa V la Directiva 2006/118/CE ar trebui să se adauge „suma (sumele) anumitor produse farmaceutice selectate în funcție de modul de acțiune”. În ceea ce privește apele de suprafață, riscul cumulativ al produselor farmaceutice estrogene ar trebui să fie abordat prin monitorizarea bazată pe efecte și, ținând seama de datele provenite din monitorizarea mai recentă și continuă a substanțelor care figurează pe lista de supraveghere, Comisia ar trebui să ia în considerare stabilirea de standarde pentru suma (sumele) anumitor produse farmaceutice selectate, eventual pe baza modului de acțiune, la următoarea revizuire; din acest motiv, în anexa III la Directiva 2008/105/CE ar trebui să se adauge „suma (sumele) anumitor produse farmaceutice selectate în funcție de modul de acțiune”. Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare stabilirea unor standarde pentru cantitatea totală a produselor farmaceutice, standarde care să fie susținute de metode de monitorizare adecvate. Statele membre sunt încurajate să monitorizeze, de asemenea, totalitatea PFAS (denumite în continuare „PFAS total”) din apele subterane utilizând orientările adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (7) din Directiva (UE) 2020/2184. Comisia ar trebui să ia în considerare orientările și rezultatele obținute de statele membre în definirea unei metode de monitorizare pentru PFAS total în mod specific în apele subterane și să încurajeze statele membre să o aplice. Comisia ar trebui să adapteze metoda de monitorizare respectivă pentru a facilita monitorizarea PFAS total în apele de suprafață și să încurajeze statele membre să o aplice. Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare stabilirea de standarde de calitate pentru PFAS total în apele subterane și în apele de suprafață în cadrul următoarei revizuiri a listelor de poluanți prevăzute în anexa I la Directiva 2006/118/CE și în anexa I la Directiva 2008/105/CE.
(16) Bisfenolul A ar trebui să fie adăugat pe lista substanțelor din anexa I la Directiva 2008/105/CE și desemnat drept substanță periculoasă prioritară. Dovezile științifice arată că bisfenolii, alții decât bisfenolul A, au un potențial de perturbare a sistemului endocrin și că, prin urmare, utilizarea unuia în locul altuia ar putea să nu producă beneficiul scontat. În plus, amestecurile de bisfenoli ar putea prezenta un risc cumulativ. Prin urmare, Comisia ar trebui să revizuiască includerea pe listă a bisfenolilor în general în cadrul următoarei revizuiri și să ia în considerare stabilirea unui SCM pentru totalitatea bisfenolilor (denumită în continuare „totalul bisfenolilor”) sau cel puțin pentru suma anumitor bisfenoli (denumită în continuare „suma bisfenolilor”), incluzând cel puțin bisfenolul B și bisfenolul S, standard care să fie susținut de metode de monitorizare adecvate. Așadar, „suma bisfenolilor” ar trebui să fie inclusă în anexa III la Directiva 2008/105/CE. În plus, statele membre ar trebui să ia în considerare în special posibila identificare și monitorizare cel puțin a bisfenolului B și a bisfenolului S ca poluanți specifici bazinelor hidrografice, acolo unde ar putea fi relevant, precum și raportarea datelor în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE pentru a se asigura că riscul rezultat din suma bisfenolilor respectivi și a bisfenolului A poate fi evaluat în mod corespunzător la următoarea revizuire. De asemenea, Comisia ar trebui să ia în considerare stabilirea unor standarde de calitate pentru „totalul bisfenolilor” și pentru „suma bisfenolilor” în Directiva 2006/118/CE.
(17) Având în vedere că apele subterane reprezintă principala sursă de apă potabilă din Uniune, este esențial să se asigure că standardele de calitate stabilite în Directiva 2006/118/CE sprijină atingerea parametrilor valorici stabiliți pentru apa potabilă în temeiul Directivei (UE) 2020/2184. Deși ar putea fi oportună armonizarea standardelor pentru PFAS, s-a demonstrat recent că parametrul valoric referitor la suma celor 20 de PFAS, astfel cum sunt enumerate în partea B punctul 3 din anexa III la Directiva (UE) 2020/2184, nu este în concordanță cu cele mai recente evoluții științifice în ceea ce privește lista PFAS care trebuie luate în considerare cu prioritate, toxicitatea acestor substanțe și variabilitatea toxicității de la o substanță la alta în cadrul acestei familii. În absența unui acord complet și final privind standardele PFAS, un standard de calitate pentru grupul de 20 de PFAS, astfel cum sunt enumerate în partea B punctul 3 din anexa III la Directiva (UE) 2020/2184, este stabilit în anexa I la Directiva 2006/118/CE, făcând referire la parametrul valoric pentru grupul respectiv din Directiva (UE) 2020/2184, pentru a se asigura că orice modificare a componenței grupului respectiv sau a parametrului respectiv este încorporată automat în Directiva 2006/118/CE. Pentru a se ține seama de cele mai recente cunoștințe științifice, în anexa I la Directiva 2006/118/CE ar trebui să se adauge un standard de calitate pentru suma celor mai problematice patru substanțe PFAS, în conformitate cu valoarea propusă de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA). Din același motiv, este extrem de important ca parametrii valorici pentru PFAS din Directiva (UE) 2020/2184 să fie reexaminați și revizuiți de îndată atunci când este necesar și, în acest caz, ca standardele de calitate din anexa I la Directiva 2006/118/CE să fie de asemenea aliniate.
(18) Având în vedere toxicitatea acidului trifluoroacetic (TFA), persistența și prevalența acestuia în mediu, precum și numeroasele sale surse, inclusiv utilizarea pesticidelor PFAS și a gazelor refrigerente care conțin fluor, este extrem de important să se abordeze prezența acestuia atât în apele de suprafață, cât și în apele subterane. Prin urmare, pentru apele de suprafață, TFA ar trebui să fie inclus într-o sumă a 25 de substanțe PFAS prevăzute cu un SCM în anexa I la Directiva 2008/105/CE. La următoarea revizuire, Comisia ar trebui să ia în considerare stabilirea unui SCM separat pentru TFA în anexa I la Directiva 2008/105/CE. Pentru apele subterane, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare stabilirea unui standard de calitate pentru TFA, separat sau ca parte a unei sume, în anexa I la Directiva 2006/118/CE, ținând seama de cele mai recente cunoștințe științifice privind TFA, inclusiv de activitatea desfășurată de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA), de AESA și de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Modificările viitoare ale Directivei (UE) 2020/2184 ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare.
(19) Este necesar să se acumuleze mai multe cunoștințe cu privire la prezența, importanța și sensibilitatea ecosistemelor apelor subterane în vederea protejării corespunzătoare a acestor ecosisteme. Prin urmare, ar trebui să fie încurajate, finanțate și efectuate cercetări științifice suplimentare, ale căror rezultate ar trebui să fie diseminate și, dacă este necesar, luate în considerare, împreună cu cunoștințele existente, la punerea în aplicare sau revizuirea Directivelor 2000/60/CE și 2006/118/CE. Comisia ar trebui să colaboreze cu statele membre în cadrul Strategiei comune de punere în aplicare a Directivei 2000/60/CE pentru a stabili o metodologie de identificare a ecosistemelor apelor subterane. De îndată ce este disponibilă o metodologie fiabilă, statele membre ar trebui, după caz, să aplice metodologia respectivă și să stabilească standarde mai stricte, dacă este necesar, pentru a proteja ecosistemele respective.
(20) Directiva 2000/60/CE prevede obligația statelor membre de a identifica corpurile de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman, de a le monitoriza și de a lua măsurile necesare pentru a evita deteriorarea calității acestora și pentru a reduce nivelul de tratare necesar pentru producerea de apă care este adecvată consumului uman. În acest context, s-a constatat că microplasticele prezintă un risc potențial pentru sănătatea umană, dar sunt necesare mai multe date de monitorizare pentru a se confirma necesitatea stabilirii unor standarde de calitate pentru microplasticele din apele de suprafață și din apele subterane. Prin urmare, microplasticele ar trebui să fie incluse pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și a apelor subterane și ar trebui să fie monitorizate de îndată ce metode de monitorizare adecvate vor deveni disponibile. În acest context, ar trebui să se țină seama de metodologiile elaborate în temeiul Directivei (UE) 2020/2184 pentru monitorizarea și evaluarea riscurilor prezentate de microplasticele din apa potabilă.
(21) Se estimează că, în 2019, în întreaga lume, între 900 000 și 1,7 milioane de decese au fost cauzate de infecții cu rezistență la agenții antimicrobieni (RAM). În același timp, s-a exprimat îngrijorarea că prezența microorganismelor rezistente la agenți antimicrobieni și a genelor de rezistență la agenți antimicrobieni în mediul acvatic riscă să ducă la dezvoltarea rezistenței la agenți antimicrobieni, dar nu a avut loc o monitorizare extinsă. Indicatori adecvați pentru existența, evoluția sau transmiterea rezistenței la agenți antimicrobieni ar trebui, de asemenea, să fie incluși pe listele de supraveghere a apelor de suprafață și a apelor subterane, urmând a fi monitorizați de îndată ce se elaborează metode de monitorizare adecvate. Această cerință este în concordanță cu „Planul de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la agenți antimicrobieni”, adoptat de Comisie în iunie 2017, și cu Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2020 intitulată „Strategia farmaceutică pentru Europa”, care abordează, de asemenea, respectiva problemă.
(22) Directivele 2006/118/CE și 2008/105/CE ar trebui să conțină fiecare o anexă în care să fie enumerate substanțele selectate, grupurile de substanțe selectate și indicatorii selectați care urmează să fie luați în considerare de Comisie la următoarea revizuire a directivelor menționate, până la elaborarea unor metodologii de monitorizare fiabile și a unor standarde de calitate adecvate sau până la stabilirea unor valori declanșatoare și până la confirmarea finală a faptului că acestea prezintă un risc pentru apele subterane sau apele de suprafață ori prin intermediul acestora. Respectiva confirmare ar putea fi obținută, dacă este necesar, prin includerea substanțelor, a grupurilor de substanțe sau a indicatorilor în lista de supraveghere relevantă.
(23) Metodele de analiză chimică convenționale utilizate pentru monitorizarea substanțelor în temeiul Directivelor 2000/60/CE, 2006/118/CE și 2008/105/CE nu pot, în general, să determine riscul cumulativ al amestecurilor de substanțe. Având în vedere conștientizarea crescândă a relevanței amestecurilor și, prin urmare, a monitorizării bazate pe efecte pentru determinarea stării chimice și având în vedere că există deja metode suficient de solide de monitorizare bazate pe efecte pentru substanțele estrogene, statele membre ar trebui să aplice astfel de metode de monitorizare bazate pe efecte pentru a evalua efectele cumulative ale substanțelor estrogene în apele de suprafață pe o perioadă de cel puțin doi ani. Se va putea efectua astfel o comparație a rezultatelor bazate pe efecte cu rezultatele obținute prin metodele convenționale de monitorizare a celor trei substanțe farmaceutice estrogene care figurează pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE. În acest scop, Comisia ar trebui să adopte un act de punere în aplicare care să stabilească specificațiile tehnice pentru monitorizarea substanțelor estrogene utilizând metode de monitorizare bazate pe efecte. Comisia ar trebui, de asemenea, să publice un raport privind compararea rezultatelor bazate pe efecte cu rezultatele obținute utilizând metodele convenționale, iar o analiză a acestuia ar trebui să fie utilizată pentru a se stabili dacă metodele de monitorizare bazate pe efecte furnizează date suficient de solide și de exacte pentru a permite utilizarea metodelor respective ca metode de screening fiabile. Utilizarea unor astfel de metode de screening ar avea avantajul de a permite includerea efectelor tuturor substanțelor estrogene cu efecte similare, nu doar a celor care figurează pe lista din anexa I la Directiva 2008/105/CE, și ar putea de asemenea înlocui monitorizarea substanță cu substanță în numeroase locuri. Ar trebui să fie definit conceptul de valori declanșatoare bazate pe efecte. Definiția stării chimice bune a unei ape de suprafață din Directiva 2000/60/CE ar trebui să fie modificată pentru a se asigura că aceasta ar putea include, în viitor, și valorile declanșatoare care ar putea fi stabilite pentru evaluarea rezultatelor monitorizării bazate pe efecte.
(24) În timp ce riscul prezentat de amestecurile de pesticide este reglementat într-o anumită măsură în Directiva 2006/118/CE prin standardul de calitate pentru totalul pesticidelor, riscul prezentat de astfel de amestecuri nu este abordat în Directiva 2008/105/CE. Pentru abordarea cel puțin parțială a acestui risc cumulativ, ar trebui, prin urmare, să se stabilească un SCM pentru suma pesticidelor care sunt deja incluse în lista substanțelor prioritare care urmează să fie monitorizate în apă, iar SCM-ul respectiv ar trebui să fie luat în considerare la evaluarea stării chimice. Pentru a ține mai bine seama de riscul prezentat de amestecuri în viitor, Comisia ar trebui să ia în considerare, la următoarea revizuire, stabilirea de standarde pentru suma (sumele) anumitor pesticide, eventual pe baza modului de acțiune și acoperind eventual mai multe pesticide decât cele enumerate individual în anexa I la Directiva 2008/105/CE. Din acest motiv, sintagma „suma (sumele) anumitor pesticide selectate în funcție de modul de acțiune” ar trebui să fie inclusă într-o nouă anexă la directiva respectivă. Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze dacă ar putea fi adoptată o abordare bazată pe riscuri pentru stabilirea unui SCM pentru totalul pesticidelor, care să fie susținut de o metodă de monitorizare adecvată. Întrucât standardele de calitate generice de 0,1 μg/L și 0,5 μg/L pentru pesticidele individuale și totalul pesticidelor din apele subterane specificate în anexa I la Directiva 2006/118/CE au fost stabilite în anii 1980, fiind limitate de sensibilitatea metodelor analitice disponibile la momentul respectiv, este posibil ca acestea să nu protejeze suficient sănătatea umană sau mediul. Prin urmare, Comisia ar trebui să revizuiască respectivele valori în cadrul următoarei revizuiri a listei poluanților din apele subterane.
(25) Ca urmare a revizuirii listei de substanțe din partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE, Comisia a identificat o serie de substanțe pe care le-ar putea elimina de pe listă deoarece nu mai prezintă un risc pe scară largă pentru mediul acvatic din Uniune sau prin intermediul acestuia. Cu toate acestea, deoarece substanțele respective prezintă în continuare un risc în unele state membre, este oportun ca acestea să fie incluse, împreună cu SCM-urile aferente, într-o nouă anexă la Directiva 2008/105/CE. Statele membre ar trebui să continue să monitorizeze aceste substanțe în cazul în care le identifică drept poluanți care prezintă motive de îngrijorare la nivel național, regional sau local și să aplice SCM-urile în consecință. S-a avut în vedere eliminarea de pe listă și a altor substanțe, dar acestea au fost reținute pe listă din cauza necesității de a se stabili dacă concentrațiile lor prezintă o tendință descendentă. Pentru unele dintre ele, monitorizarea în temeiul Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE contribuie, de asemenea, la îndeplinirea obligațiilor de monitorizare în temeiul Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (17) (denumită în continuare „Convenția de la Stockholm”), semnată la Stockholm la 22 mai 2001, și al Regulamentului (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului (18).
(26) În conformitate cu Convenția de la Stockholm și cu Regulamentul (UE) 2019/1021, statele membre sunt obligate să asigure protecția sănătății umane și a mediului împotriva poluanților organici persistenți. Statele membre au obligația de a monitoriza prezența poluanților organici persistenți în mediu în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2019/1021 care pune în aplicare cerințele de la articolul 11 alineatul (1) din Convenția de la Stockholm.
(27) Până în prezent, poluanții specifici bazinelor hidrografice care nu sunt identificați drept substanțe prioritare în temeiul Directivei 2000/60/CE au făcut obiectul unor SCM-uri naționale și au fost considerați elemente calitative fizico-chimice pentru evaluarea stării ecologice a apelor de suprafață. În ceea ce privește apele subterane, statele membre au avut de asemenea posibilitatea de a-și stabili propriile valori prag, chiar și pentru substanțe sintetice artificiale. Respectiva flexibilitate a condus la rezultate sub nivelul optim în ceea ce privește comparabilitatea stării corpurilor de apă între statele membre și în ceea ce privește protecția mediului. Prin urmare, este necesar să se prevadă o procedură care să permită stabilirea de comun acord la nivelul Uniunii a SCM-urilor și a valorilor prag care urmează să fie aplicate pentru substanțele respective, dacă se constată că acestea prezintă motive de îngrijorare la nivel național, și să se creeze registre cu valorile prag aplicabile în anexa II la Directiva 2006/118/CE și cu SCM-urile aplicabile în cadrul unei noi anexe la Directiva 2008/105/CE. SCM-urile și valorile prag armonizate ar trebui să fie aplicate de statele membre numai la evaluarea stării corpurilor lor de apă din districtele hidrografice în care a fost identificat un risc legat de substanțele respective.
(28) În plus, prin includerea poluanților specifici bazinelor hidrografice în definiția stării chimice a apelor de suprafață se asigură o abordare cu un grad mai ridicat de coordonare, coerență și transparență în ceea ce privește monitorizarea și evaluarea stării chimice a corpurilor de apă de suprafață și informarea publică aferentă. Se facilitează, de asemenea, o abordare mai bine direcționată pentru identificarea și punerea în aplicare de măsuri de abordare a tuturor aspectelor „legate de substanțele chimice” într-un mod mai global, mai eficace și mai eficient. Prin urmare, definițiile „stării ecologice” și „stării chimice” ar trebui să fie modificate și sfera noțiunii de „stare chimică” ar trebui să fie extinsă, astfel încât să fie incluși și poluanții specifici bazinelor hidrografice, care până în prezent făceau parte din definiția „stării ecologice” din anexa V la Directiva 2000/60/CE. Drept urmare, conceptul de SCM-uri pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice și procedurile aferente ar trebui să fie incluse în Directiva 2008/105/CE. Nu ar trebui să se considere că starea unui corp de apă s-a deteriorat doar din cauza respectivei schimbări.
(29) Mecanismele listelor de supraveghere a apelor de suprafață și a apelor subterane au scopul de a colecta informații cu privire la prezența și distribuția substanțelor care prezintă motive de îngrijorare potențială în mediul acvatic, care, până în prezent, au fost insuficient documentate și pentru care adesea nu există metode analitice standardizate disponibile. În plus, pentru substanțele enumerate în anexa I la Directiva 2006/118/CE și în anexa I la Directiva 2008/105/CE, metodele analitice disponibile pe piață nu sunt întotdeauna suficient de sensibile pentru a se atinge standardele de calitate propuse. Elaborarea de noi metode și monitorizarea unui număr mai mare de substanțe, grupuri de substanțe sau indicatori reprezintă o provocare și generează costuri mai mari, dar și o nevoie de consolidare a capacității administrative în statele membre, în special în cele cu mai puține resurse. Prin urmare, instituirea unui centru comun de monitorizare pentru gestionarea cerințelor de monitorizare, la cererea statelor membre, le-ar putea ajuta să îndeplinească această sarcină dificilă, reducând sarcinile lor financiare și administrative. Comisia ar trebui să evalueze opțiunile pentru instituirea, finanțarea și funcționarea unui astfel de centru de monitorizare. Utilizarea unui astfel de centru ar trebui să fie opțională, accesibilă tuturor statelor membre interesate, fără a aduce atingere mecanismelor deja existente la nivel național.
(30) Mai multe hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene au clarificat conceptul de deteriorare a stării. Prin urmare, în Directiva 2000/60/CE ar trebui să fie introdusă o definiție a deteriorării stării. Astfel cum se menționează în anexa V la directiva respectivă, starea unui corp de apă de suprafață cuprinde atât starea sa ecologică, cât și cea chimică, iar starea unui corp de apă subterană cuprinde atât starea sa cantitativă, cât și cea chimică. În loc să se facă o trimitere separată la fiecare dintre respectivele elemente în definiție, ar trebui să se facă trimitere doar la anexa V la directiva respectivă. În cazul în care starea unui element calitativ pentru apa de suprafață evaluată ca fiind „foarte slabă” sau ca „nereușind să atingă o stare chimică bună” sau starea unui element calitativ pentru un corp de apă subterană evaluată ca fiind „slabă” se deteriorează și mai mult, respectiva deteriorare ar trebui, de asemenea, să fie considerată o deteriorare a stării corpului de apă.
(31) Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, combinate cu adăugiri la listele de substanțe, precum și cu standarde mai stricte pentru poluanții existenți, au făcut mai dificilă aplicarea principiului nedeteriorării din Directiva 2000/60/CE, în special pentru proiectele care au un impact negativ pe termen scurt asupra corpurilor de apă sau pentru proiectele și activitățile care au un impact negativ asupra corpurilor de apă din cauza relocării apei sau a sedimentelor care conțin poluanți. În cazul proiectelor care au un impact negativ pe termen scurt asupra unuia sau mai multor elemente calitative ale unui corp de apă, este esențial să se confirme că impactul negativ asupra respectivelor elemente calitative nu mai este detectabil după un an sau, în cazul elementelor calitative biologice, după maximum trei ani. Pentru a se asigura că impactul negativ nu mai este prezent, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza mecanismele de monitorizare existente. Cu toate acestea, este posibil ca astfel de mecanisme să nu fie suficiente, de exemplu atunci când starea este determinată de obicei prin extrapolare sau dacă elementele calitative afectate sunt diferite de cele considerate cele mai sensibile la presiunile și impacturile de rutină și, prin urmare, nu sunt monitorizate periodic. În aceste cazuri, verificarea ex post ar trebui să fie efectuată printr-o monitorizare suplimentară și adaptată. În cazul proiectelor sau al activităților care au un impact negativ asupra corpurilor de apă ca urmare a relocării apei sau a sedimentelor poluate, concentrațiile de poluanți din corpul de apă sursă ar putea scădea, iar cele din corpul de apă receptor ar putea crește, în pofida faptului că nu există nicio modificare generală a bilanțului masic al poluanților. Printre astfel de activități se numără evacuarea apei de scurgere contaminate provenind de la lucrările de construcții sau relocarea sedimentelor dragate pentru protecția împotriva inundațiilor sau pentru navigație; astfel de activități ar trebui să fie permise, cu condiția îndeplinirii mai multor criterii. Respectivele criterii ar trebui să includă cerința ca toate măsurile fezabile, inclusiv tratarea, să fie luate pentru a atenua orice impact negativ și ca corpul de apă de suprafață receptor să se afle deja într-o stare chimică nesatisfăcătoare în ceea ce privește majoritatea substanțelor relocate și, în special, în ceea ce privește substanțele cele mai persistente și mai bioacumulative, cum ar fi PFAS, precum și ca informațiile referitoare la criterii și la motivele relocării să fie furnizate în planul relevant de gestionare a bazinului hidrografic. Criteriile sunt menite să asigure menținerea nivelului general de protecție a sănătății umane și a mediului prevăzut de Directiva 2000/60/CE. Relocarea apei sau a sedimentelor poluate nu ar trebui să afecteze calitatea resurselor de apă potabilă și, prin urmare, ar trebui să fie stabilită o zonă adiacentă oricărui punct de captare a apei potabile în care sunt necesare măsuri de precauție mai stricte. În cazul în care statele membre au stabilit deja zone de protecție în temeiul articolului 7 din Directiva 2000/60/CE sau al articolului 8 din Directiva (UE) 2020/2184, aceste zone ar putea fi utilizate în acest scop.
(32) Tranziția verde și alte activități de interes public, cum ar fi în domeniile securității și apărării, necesită investiții semnificative în noi tehnologii și dezvoltarea de noi tehnologii, ceea ce poate fi dificil de conciliat cu obiectivele Directivei 2000/60/CE, de exemplu dacă tehnologiile respective necesită extracția și utilizarea de materii prime critice care provoacă emisii de substanțe care prezintă motive de îngrijorare emergente. Este important să se evalueze riscurile potențiale pentru mediu sau pentru sănătatea umană generate de aceste substanțe. Acest lucru ar trebui să fie luat în considerare în momentul includerii substanțelor pe listele de supraveghere. Este la fel de important să se identifice potențialele conflicte dintre respectivele obiective generale și să se elaboreze răspunsuri adecvate la ele. Acest lucru ar putea fi realizat ca parte a raportului privind punerea în aplicare întocmit de Comisie în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2000/60/CE.
(33) În vederea asigurării unei abordări armonizate și a unor condiții de concurență echitabile în Uniune, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru modificarea părților A și C din anexa II și a anexelor III și IV la Directiva 2006/118/CE în ceea ce privește orientările referitoare la stabilirea valorilor prag de către statele membre, informațiile care trebuie furnizate de statele membre cu privire la poluanții și indicatorii poluării pentru care au fost stabilite valori prag, evaluarea stării chimice a apelor subterane și identificarea și inversarea tendințelor ascendente semnificative și durabile.
(34) Dată fiind necesitatea de adaptare rapidă la cunoștințele științifice și tehnice și de asigurare a unei abordări armonizate și a unor condiții de concurență echitabile în Uniune în ceea ce privește procedura de stabilire a SCM-urilor pentru poluanții specifici bazinelor hidrografice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru modificarea părții B din anexa II la Directiva 2008/105/CE.
(35) Concluzia revizuirii listei de substanțe prioritare din partea A din anexa I la Directiva 2008/105/CE a fost că mai multe substanțe prioritare nu mai prezintă motive de îngrijorare la nivelul Uniunii și, prin urmare, că nu ar mai trebui să figureze în anexa respectivă. Prin urmare, respectivele substanțe ar trebui să fie considerate poluanți specifici bazinelor hidrografice și incluse într-o nouă anexă la Directiva 2008/105/CE, împreună cu SCM-urile aferente.
(36) Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în Uniune și a se permite comparabilitatea stării corpurilor de apă între statele membre, este necesar să se armonizeze valorile prag naționale pentru anumiți poluanți sintetici artificiali ai apelor subterane. Ar trebui să fie stabilite valori prag, după caz, la nivelul Uniunii pentru poluanții care au o origine antropică sau pentru produșii de degradare sau de descompunere a acestora, cu condiția ca respectivii poluanți și produși de degradare să nu fie prezenți în mod natural în apele subterane sau, în cazul existenței unor omologi naturali identici, cu condiția ca nivelurile naturale să fie, cel mult, scăzute. Aceste valori prag ar trebui să fie incluse în registrul cu valori prag armonizate pentru substanțele sintetice artificiale din apele subterane care prezintă motive de îngrijorare la nivel național, regional sau local într-o nouă parte D din anexa II la Directiva 2006/118/CE. Ar trebui să fie inclusă o valoare prag armonizată pentru produsele farmaceutice individuale pe care statele membre să o aplice pentru orice substanță activă farmaceutică identificată ca prezentând un risc la nivel național, cu excepția cazului în care s-a stabilit în mod specific un standard sau o valoare prag mai strictă pentru substanța respectivă la nivelul Uniunii sau la nivel național.
(37) Toate dispozițiile Directivei 2006/118/CE referitoare la evaluarea stării chimice a apelor subterane ar trebui să fie adaptate pentru a se ține seama de introducerea celei de a treia categorii de valori prag armonizate într-o nouă parte D în cadrul anexei II la directiva respectivă, în plus față de standardele de calitate stabilite în anexa I la directiva respectivă și de valorile prag naționale stabilite în conformitate cu metodologia prevăzută în partea A din anexa II la directiva respectivă.
(38) Pentru a se asigura un proces decizional eficace și coerent și pentru a se dezvolta sinergii cu activitatea desfășurată în cadrul altor acte legislative ale Uniunii privind substanțele chimice, ECHA ar trebui să i se acorde un rol permanent și clar delimitat în activitatea de stabilire a substanțelor de inclus în mod prioritar pe listele de supraveghere și pe listele de substanțe din anexele I și II la Directiva 2008/105/CE și din anexele I și II la Directiva 2006/118/CE, precum și în activitatea de stabilire a unor standarde de calitate adecvate bazate pe date științifice. Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetul pentru analiză socioeconomică (CASE) din cadrul ECHA ar trebui să faciliteze, prin emiterea de avize, îndeplinirea anumitor sarcini conferite ECHA. ECHA ar trebui, de asemenea, să asigure o mai bună coordonare între diferitele acte legislative din domeniul mediului printr-o transparență sporită în ceea ce privește poluanții de pe o listă de supraveghere sau elaborarea de SCM-uri sau valori prag la nivelul Uniunii sau la nivel național, punând la dispoziția publicului rapoartele științifice relevante. În procesul de stabilire a valorilor prag pentru substanțele farmaceutice, ECHA ar trebui să coopereze cu Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA).
(39) Din verificarea adecvării a reieșit că este necesară o raportare electronică mai frecventă și optimizată pentru a se promova o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării legislației Uniunii în domeniul apei. Având în vedere rolul său de a monitoriza cu o frecvență mai mare starea de poluare, astfel cum se descrie în Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării, Agenția Europeană de Mediu (AEM) ar trebui să faciliteze o astfel de raportare mai frecventă și optimizată a datelor de monitorizare de către statele membre. Este important ca aceste informații esențiale referitoare la mediu să fie puse la dispoziția publicului și a Comisiei în timp util. Fără a aduce atingere obligațiilor privind frecvența de monitorizare prevăzute în Directivele 2000/60/CE, 2006/118/CE și 2008/105/CE și în măsura în care obligațiile de monitorizare în temeiul directivelor respective au generat noi date de monitorizare, statele membre ar trebui să pună următoarele date la dispoziția publicului și a AEM: (i) o dată la trei ani, datele de monitorizare privind elementele calitative biologice din apele de suprafață colectate și validate în ultimii trei ani și (ii) o dată la doi ani, datele de monitorizare privind elementele calitative chimice din apele de suprafață și din apele subterane colectate și validate în ultimii doi ani. Acest lucru ar trebui să aibă loc prin intermediul mecanismelor existente de transmitere electronică a datelor, cum ar fi sistemul Reportnet al AEM, cu transmiterea de date facilitată de automatizare, aliniat la fluxurile de date relevante din cadrul Sistemului european de informații privind apa – Starea mediului. Statele membre sunt încurajate să pună anual la dispoziția publicului și a AEM datele de monitorizare privind elementele calitative chimice. Raportarea stării va continua să aibă loc în cadrul planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice întocmite o dată la șase ani. Se preconizează că sarcina administrativă va fi limitată, dat fiind că statele membre au deja obligația de a pune la dispoziția publicului categorii de date spațiale în temeiul Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19), precum și în temeiul Directivei (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului (20).
(40) Evaluarea stării în temeiul Directivei 2000/60/CE se bazează pe principiul celei mai defavorabile situații (one out all out) conform căruia starea corpului de apă este determinată de elementul calitativ cu cea mai defavorabilă stare, principiu care ar trebui să rămână valabil. Prin urmare, este important ca statele membre să ia toate măsurile posibile pentru a obține o stare bună sau un potențial bun, după caz, în privința fiecărui element calitativ individual relevant. În același timp, pentru a se asigura că progresele înregistrate sau lipsa acestora în ceea ce privește elementele calitative individuale sunt vizibile, chiar și atunci când nu toate aceste elemente ating o stare bună sau un potențial bun, și că progresele înregistrate sau lipsa acestora în toate statele membre pot fi comparate, ar trebui să fie elaborați și armonizați la nivelul Uniunii indicatori de progres pentru prezentarea și raportarea uniformă de către statele membre a stării sau potențialului elementelor calitative individuale respective într-un mod defalcat. Respectivii indicatori de progres ar trebui să fie interpretați fără a aduce atingere concluziilor desprinse în urma aplicării principiului celei mai defavorabile situații (one out all out).
(41) Printr-o mai bună coordonare a fluxurilor de date raportate către AEM în temeiul legislației Uniunii în domeniul apei, în special a inventarelor emisiilor prevăzute de Directiva 2008/105/CE, cu fluxurile de date raportate în Portalul emisiilor industriale în temeiul Directivei 2010/75/UE și al Regulamentului (UE) 2024/1244 al Parlamentului European și al Consiliului (21), raportarea inventarelor, efectuată în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2008/105/CE, va deveni mai simplă și mai eficientă. În același timp, se vor reduce sarcina administrativă și volumul de activitate în perioada de vârf din cadrul pregătirii planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice. În combinație cu desființarea raportării interimare privind progresul înregistrat în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor de măsuri, care nu s-a dovedit a fi eficace, această raportare simplificată va permite statelor membre să depună mai multe eforturi pentru raportarea emisiilor care până de curând nu erau reglementate de legislația privind emisiile industriale, deși acestea făceau obiectul raportării emisiilor în temeiul articolului 5 din Directiva 2008/105/CE.
(42) Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene (22), semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, a introdus o distincție între competențele delegate Comisiei de a adopta acte delegate, și anume acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general pentru a completa sau modifica anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ, și competențele conferite Comisiei de a adopta acte de punere în aplicare, și anume acte pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii. Directivele 2000/60/CE și 2006/118/CE ar trebui să fie aliniate la cadrul juridic introdus de tratatul respectiv.
(43) Împuternicirea de la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2000/60/CE, la care se prevede recurgerea la procedura de reglementare cu control, îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 290 alineatul (1) din TFUE, deoarece se referă la adaptări ale anexelor la directiva respectivă și la adoptarea de norme de completare a acesteia. Aceasta ar trebui, prin urmare, să fie transformată într-o împuternicire acordată Comisiei de a adopta acte delegate. Împuternicirea de la punctul 1.4.1 litera (ix) din anexa V la Directiva 2000/60/CE, care prevede recurgerea la procedura de reglementare cu control, îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 291 alineatul (2) din TFUE deoarece se referă la condiții uniforme de punere în aplicare a directivei respective. Ea ar trebui să fie transformată, prin urmare, în împuternicire acordată Comisiei pentru adoptarea de acte de punere în aplicare.
(44) Împuternicirea de la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2006/118/CE, care prevede recurgerea la procedura de reglementare cu control, îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 290 alineatul (1) din TFUE deoarece se referă la adaptări ale părților A și C din anexa II și ale anexelor III și IV la directiva respectivă. Ea ar trebui să fie transformată, prin urmare, în împuternicire acordată Comisiei pentru adoptarea de acte delegate.
(45) Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare privind actele delegate, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (23). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(46) Împuternicirea de la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE, care prevede utilizarea procedurii de reglementare cu control, îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 291 alineatul (2) din TFUE, deoarece se referă la adoptarea de specificații tehnice și metode standardizate de analiză și monitorizare a stării apelor și, prin urmare, vizează asigurarea unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare armonizată a directivei respective. Ea ar trebui să fie transformată, prin urmare, în împuternicire acordată Comisiei pentru adoptarea de acte de punere în aplicare. De asemenea, pentru a se asigura comparabilitatea datelor, împuternicirea ar trebui să fie extinsă pentru a cuprinde stabilirea formatelor pentru raportarea datelor de monitorizare și de stare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE. Competențele de executare conferite Comisiei ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (24).
(47) Experții din statele membre ar trebui să fie implicați în continuare în cooperarea periodică facilitată de Strategia comună de punere în aplicare a Directivei 2000/60/CE și, în special, în grupurile de lucru instituite în temeiul acesteia și, prin urmare, ar trebui să fie implicați îndeaproape în special în revizuirea listelor de supraveghere, în actualizările listelor de poluanți și în stabilirea formatelor de raportare.
(48) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în vederea stabilirii de specificații tehnice și metode standardizate pentru analiza și monitorizarea stării apelor în conformitate cu anexa V la directiva respectivă, a stabilirii formatelor pentru raportarea datelor de monitorizare și a datelor privind starea, a adoptării rezultatelor exercițiului de intercalibrare și a valorilor stabilite pentru clasificările sistemului de monitorizare al statelor membre în conformitate cu punctul 1.4.1 litera (ix) din anexa V la directiva respectivă și în vederea adoptării indicatorilor de progres care permit compararea progreselor înregistrate de statele membre în direcția atingerii stării bune sau a potențialului bun al corpurilor lor de apă. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(49) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2006/118/CE, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a adopta o listă de supraveghere a apelor subterane și pentru a stabili o listă a metaboliților relevanți și nerelevanți ai substanțelor pesticide. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(50) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/105/CE, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a adopta formate standardizate pentru raportarea către AEM a emisiilor din surse punctiforme care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2024/1244, precum și a emisiilor difuze. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(51) Este necesar să se țină seama de progresele științifice și tehnice în domeniul monitorizării stării corpurilor de apă în conformitate cu cerințele de monitorizare stabilite în anexa V la Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze date și servicii furnizate de tehnologiile de teledetecție, de observarea Pământului, cum ar fi serviciile Copernicus, de senzori și dispozitive in situ, de sisteme online de monitorizare a calității apei sau de date științifice cetățenești, valorificând oportunitățile oferite de inteligența artificială și de analiza și prelucrarea avansată a datelor. În conformitate cu Strategia digitală europeană, inclusiv cu obiectivele acesteia privind sporirea digitalizării serviciilor publice și a întreprinderilor, statele membre sunt încurajate să valorifice potențialul digitalizării pentru gestionarea apei și, în special, pentru monitorizarea calității apei. Este important să se evalueze fezabilitatea tehnică și economică a utilizării sistemelor online pentru monitorizarea continuă, precisă și în timp real a calității apei și să se elaboreze, dacă este cazul, orientări privind aplicarea acestora. Acest lucru ar putea fi realizat în contextul Strategiei comune de punere în aplicare a Directivei2000/60/CE, cu scopul de a ajuta statele membre să își digitalizeze, acolo unde este posibil și adecvat, tehnicile de monitorizare a calității apei. Statele membre care au luat măsuri de digitalizare a tehnicilor de monitorizare sunt încurajate să includă un rezumat al măsurilor respective în planurile lor de gestionare a bazinelor hidrografice.
(52) Statele membre ar trebui să încurajeze implementarea unor instrumente digitale precum tehnologiile de teledetecție și observarea Pământului, cum ar fi serviciile Copernicus.
(53) Autoritățile competente ar trebui să sprijine formarea, programele de dezvoltare a competențelor și investițiile în capitalul uman pentru a susține punerea în aplicare efectivă a celor mai bune tehnologii și soluții inovatoare în cadrul Directivei 2000/60/CE.
(54) În conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (25), semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, reprezentanții publicului interesat trebuie să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure accesul la justiție în temeiul Directivei 2000/60/CE, în conformitate cu convenția respectivă. În plus, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, asigurarea protecției jurisdicționale a drepturilor unei persoane în temeiul dreptului Uniunii este de competența instanțelor statelor membre. Mai mult, articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) impune statelor membre obligația de a stabili căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.
(55) Având în vedere creșterea numărului de fenomene meteorologice neprevăzute, în special inundații extreme și secete prelungite, și de incidente de poluare semnificative care determină sau exacerbează poluarea accidentală transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă obligația de a se asigura că altor state membre potențial afectate le sunt furnizate informații fără întârziere cu privire la astfel de incidente și de a coopera în mod eficace cu astfel de state membre pentru a atenua efectele evenimentului sau incidentului. Este necesar, de asemenea, să se consolideze cooperarea dintre statele membre și să se optimizeze procedurile de cooperare transfrontalieră în cazul unor probleme transfrontaliere mai structurale, și anume neaccidentale și cu efecte pe termen mai lung, care nu pot fi rezolvate la nivelul statelor membre, în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2000/60/CE. În cazul în care statele membre au stabilit deja o cooperare eficace, acest lucru ar trebui să fie luat în considerare. În cazul în care este necesară asistența din partea Uniunii, autoritățile naționale competente pot trimite cereri de asistență Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență din cadrul Comisiei, care va facilita coordonarea furnizării asistenței necesare prin mecanismul de protecție civilă al Uniunii, în conformitate cu articolul 15 din Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (26). În plus, având în vedere că districtele hidrografice se pot extinde și dincolo de teritoriul Uniunii, este important să se asigure faptul că statele membre pun efectiv în aplicare Directiva 2000/60/CE pe teritoriile lor. Statele membre ar trebui, de asemenea, să depună eforturi pentru a stabili o coordonare adecvată cu țările terțe relevante, ceea ce ar contribui la îndeplinirea obiectivelor stabilite în directiva respectivă pentru respectivele districte hidrografice specifice.
(56) Comisia ar trebui să prezinte un raport cu privire la posibilitatea includerii unui mecanism de răspundere extinsă a producătorilor în Directiva 2000/60/CE. Raportul respectiv ar trebui să țină seama de experiența dobândită în special ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor privind răspunderea extinsă a producătorilor din legislația Uniunii privind epurarea apelor uzate urbane, deșeurile și produsele din plastic de unică folosință.
(57) Prin urmare, Directivele 2000/60/CE, 2006/118/CE și 2008/105/CE ar trebui să fie modificate în consecință.
(58) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și a unei îmbunătățiri a calității mediului în ceea ce privește apele dulci europene, nu pot fi realizate în mod satisfăcător doar de către statele membre, dar, având în vedere caracterul transfrontalier al poluării apelor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,