Articolul 1
(1) Prezenta directivă:
— în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 76/464/CEE, stabilește valorile limită ale standardelor de emisie pentru mercurul din evacuările provenind de la instalații industriale, definite la articolul 2 litera (e) din prezenta directivă;
— în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Directiva 76/464/CEE, stabilește obiectivele de calitate pentru mercur în mediul acvatic;
— în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva 76/464/CEE, stabilește termenele pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de autorizațiile acordate de autoritățile competente din statele membre în cazul evacuărilor existente;
— în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 76/464/CEE, stabilește metodele de măsurare de referință, în vederea determinării conținutului de mercur din evacuări și din mediul acvatic;
— în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 76/464/CEE, instituie o procedură de control;
— solicită statelor membre să coopereze în cazul evacuărilor care afectează apele mai multor state membre;
— solicită statelor membre să elaboreze programe în vederea prevenirii sau eliminării poluării cauzate de evacuări, în sensul articolului 4.
(2) Prezenta directivă se aplică apelor menționate la articolul 1 din Directiva 76/464/CEE, cu excepția apelor subterane.
Articolul 2
În înțelesul prezentei directive:
(a) „mercur” înseamnă: — elementul chimic mercur; — mercurul conținut de oricare dintre compușii elementului mercur;
(b) „valori limită” înseamnă: valorile care figurează în anexa I;
(c) „obiective de calitate” înseamnă: cerințele care figurează în anexa II;
(d) „tratarea mercurului” înseamnă: orice proces industrial care presupune utilizarea sau producerea mercurului sau orice alt proces industrial în care prezența mercurului este inerentă;
(e) „instalație industrială” înseamnă: orice instalație în care se efectuează tratarea mercurului sau a oricărei substanțe care conține mercur, cu excepția instalației industriale prevăzute la articolul 2 litera (d) din Directiva 82/176/CEE;
(f) „instalație existentă” înseamnă: orice instalație industrială care este în funcțiune la data notificării prezentei directive;
(g) „instalație nouă” înseamnă: — orice instalație industrială care a intrat în funcțiune după data notificării prezentei directive; — orice instalație industrială existentă a cărei capacitate de tratare a mercurului a fost mărită semnificativ după data notificării prezentei directive.
Articolul 3
(1) Valorile limită, termenele limită până la care acestea trebuie atinse și procedura de control pentru evacuări sunt stabilite în anexa I.
(2) Valorile limită se aplică în mod normal în punctul în care apele uzate care conțin mercur părăsesc instalația industrială.
Dacă apele uzate care conțin mercur se tratează în afara instalației industriale, într-o instalație de tratare destinată eliminării mercurului, statul membru poate permite ca valorile limită să fie aplicate în punctul în care apele uzate părăsesc instalația de tratare.
(3) Autorizațiile prevăzute în articolul 3 din Directiva 76/464/CEE trebuie să cuprindă dispoziții la fel de stricte ca și cele din anexa I la prezenta directivă, cu excepția cazului în care statul membru se conformează dispozițiilor articolului 6 alineatul (3) din Directiva 76/464/CEE, pe baza anexei II la prezenta directivă și a anexei IV la Directiva 82/176/CEE.
Autorizațiile trebuie reexaminate cel puțin la fiecare patru ani.
(4) Fără a aduce atingere obligațiilor care rezultă din alineatele (1), (2) și (3) și dispozițiilor Directivei 76/464/CEE, statele membre pot acorda autorizații pentru instalațiile noi numai în cazul în care aceste instalații aplică standardele care corespund celor mai bune mijloace tehnice disponibile, dacă acest lucru este necesar pentru eliminarea poluării conform articolului 2 din directiva menționată sau pentru a preveni denaturarea concurenței.
În cazurile în care, din motive tehnice, măsurile preconizate nu sunt conforme cu cele mai bune mijloace tehnice disponibile, oricare ar fi metoda pe care o adoptă, statul membru furnizează Comisiei, înainte de acordarea oricărei autorizații, o justificare a acestor motive.
Comisia transmite imediat aceste justificări celorlalte state membre și le adresează cât mai curând posibil un raport tuturor statelor membre, precizându-și opinia asupra derogării menționate la al doilea paragraf. Dacă este necesar, Comisia prezintă Consiliului propunerile corespunzătoare.
(5) Metoda de analiză de referință pentru detectarea prezenței mercurului figurează în anexa III punctul 1 din Directiva 82/176/CEE. Pot fi utilizate și alte metode, cu condiția ca limitele de detecție, precizia și acuratețea acestor metode să fie cel puțin la fel de riguroase ca cele care figurează în anexa III punctul 1 din Directiva 82/176/CEE. În anexa III punctul 2 din Directiva 82/176/CEE se precizează acuratețea obligatorie pentru măsurarea debitului efluenților.
Articolul 4
(1) Statele membre stabilesc programe specifice pentru evacuările de mercur provenite din surse multiple care nu sunt instalații industriale și pentru care standardele de emisie prevăzute în articolul 3 nu se pot pune în practică.
(2) Obiectivul acestor programe este evitarea sau eliminarea poluării. Programele cuprind în special măsurile și tehnicile cele mai adecvate pentru a asigura substituirea, reținerea și reciclarea mercurului. Eliminarea deșeurilor care conțin mercur se efectuează în conformitate cu Directiva 78/319/CEE a Consiliului din 20 martie 1978 privind deșeurile toxice și periculoase (7), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare din 1979.
(3) Programele specifice se pun în aplicare de la 1 iulie 1989 și sunt comunicate Comisiei.
Articolul 5
Statele membre în cauză asigură monitorizarea mediului acvatic afectat de evacuările industriale.
În cazul evacuărilor care afectează apele mai multor state membre, statele membre în cauză cooperează în vederea armonizării procedurilor de monitorizare.
Articolul 6
(1) Pe baza informațiilor furnizate de statele membre în temeiul articolului 13 din Directiva 76/464/CEE, la cererea Comisiei și de la caz la caz, în special în ceea ce privește:
— detaliile privind autorizațiile care stabilesc standardele de emisie pentru evacuările de mercur;
— rezultatele inventarului evacuărilor de mercur în apele menționate în articolul 1 alineatul (2);
— rezultatele măsurărilor efectuate de rețeaua națională instituită în vederea determinării concentrațiilor de mercur; Comisia raportează, la fiecare patru ani, cu privire la aplicarea prezentei directive de către statele membre.
(2) În cazul modificării cunoștințelor științifice referitoare în special la toxicitatea, persistența și acumularea mercurului în organisme vii și sedimente sau dacă se produce o îmbunătățire a celor mai bune mijloace tehnice disponibile, Comisia prezintă Consiliului propuneri adecvate, în vederea aplicării, dacă este necesar, a valorilor limită și a obiectivelor de calitate sau în vederea stabilirii unor valori limită sau a unor obiective de calitate suplimentare.
Articolul 7
(1) Statele membre pun în aplicare măsurile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive în termen de doi ani de la notificarea acesteia. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 8
Prezenta directivă nu se aplică Groenlandei.
Articolul 9
Prezenta directivă se adresează statelor membre.