Recitale
(1) La 29 ianuarie 2025, Comisia Europeană a publicat Comunicarea privind Busola pentru competitivitate (1), care trece în revistă acțiunile prioritare necesare pentru a redinamiza economia europeană. Comunicarea respectivă stabilește trei imperative de transformare pentru consolidarea competitivității: (1) eliminarea decalajului în materie de inovare (2) o foaie de parcurs comună pentru decarbonizare și competitivitate și (3) reducerea dependențelor excesive și creșterea securității.
(2) La 26 februarie 2025, Comisia Europeană a publicat Comunicarea privind Pactul pentru o industrie curată (Clean Industrial Deal – „CID”) (2). CID prezintă justificarea economică a decarbonizării ca sursă de creștere economică și prosperitate. Pe baza Busolei pentru competitivitate și a pilonului său privind decarbonizarea, CID prezintă o foaie de parcurs comună pentru decarbonizare și competitivitate. El confirmă angajamentul UE față de obiectivele sale climatice, oferind stimulente comerciale clare pentru ca industria din Europa să se decarbonizeze, inclusiv prin practici ale economiei circulare, și să sporească astfel competitivitatea UE. Prin urmare, obiectivul Pactului pentru o industrie curată este de a reuni – și de a încuraja – acțiunile climatice și competitivitatea în cadrul unei strategii globale de creștere economică, consolidând în același timp reziliența UE. Pactul se axează (1) pe sectoarele industriale energointensive, care necesită sprijin urgent pentru decarbonizare, electrificare, creșterea circularității, precum și pentru a face față costurilor ridicate ale energiei, concurenței neloiale la nivel mondial și reglementărilor complexe, care le limitează competitivitatea și (2) pe sectorul tehnologiilor curate, elementul central al competitivității viitoare, necesar pentru transformarea industrială, decarbonizare și avansarea economiei circulare.
(3) Mobilizarea resurselor în vederea încurajării investițiilor private este esențială pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. UE trebuie să își sporească investițiile anuale în energie, inovare industrială și extindere, precum și în sistemul de transport, cu aproximativ 480 de miliarde EUR în comparație cu deceniul precedent (3). În acest sens, este important ca elementele sistemelor de impozitare a întreprinderilor din statele membre care au un impact asupra deciziilor de investiții private să stabilească semnale de preț care să sprijine o justificare economică a unei industrii curate și să nu submineze alte politici de decarbonizare.
(4) Stimulentele fiscale pot servi obiectivelor generale de investiții și de creștere economică sau pot viza obiective specifice, de exemplu de a sprijini adoptarea noilor tehnologii curate sau de a stimula investițiile în decarbonizarea industrială. Prin urmare, ele pot încuraja întreprinderile să investească în active și tehnologii curate care sunt strategice pentru tranziția către o economie decarbonizată și circulară.
(5) În Comunicarea privind Pactul pentru o industrie curată Comisia a anunțat că va recomanda statelor membre măsuri fiscale adecvate pentru a sprijini investițiile curate, printre care perioade de amortizare mai scurte pentru activele bazate pe tehnologii curate și utilizarea creditelor fiscale pentru întreprinderile din sectoare strategice pentru tranziția curată.
(6) Noul Cadru privind ajutoarele de stat în contextul Pactului pentru o industrie curată (Clean Industrial Deal State Aid Framework – „CISAF”) (4) permite acordarea de ajutoare de stat necesare și proporționale care să atragă investiții private. Având în vedere că acest lucru se poate referi și la măsuri fiscale, atunci când măsurile incluse în prezenta recomandare implică ajutoare de stat, statelor membre li se reamintește că CISAF prevede normele de compatibilitate relevante. Prin urmare, în astfel de cazuri, recomandarea trebuie interpretată în coroborare cu CISAF.
(7) Elaborarea unei justificări economice pentru produsele decarbonizate depinde de mai mulți factori. Stimulentele fiscale ar trebui considerate un element al unui mix de politici în continuă evoluție, care include și măsuri transversale, cum ar fi tarifarea carbonului și impozitarea energiei, precum și măsuri concrete în ceea ce privește cererea. Întreprinderile vor face investițiile necesare numai dacă sunt sigure că există o piață pentru produsele lor. Având în vedere evoluția nivelului de pregătire tehnologică și implicit a costurilor produselor respective, stimulentele fiscale, amploarea scutirilor pe care le acordă și sfera activelor eligibile ar trebui să facă obiectul unei reexaminări periodice, pe lângă respectarea cadrului privind ajutoarele de stat, acolo unde este cazul. Acest proces de reexaminare ar trebui să țină seama de faptul că este de dorit ca întreprinderile să aibă stabilitate și previzibilitate în ceea ce privește normele de amortizare care se aplică investițiilor și activelor lor.
(8) Conținutul prezentei recomandări s-a bazat pe consultări specifice cu statele membre și cu părțile interesate din sectoare specifice care sunt importante pentru realizarea obiectivelor Pactului pentru o industrie curată. Au fost luate în considerare și răspunsurile la consultarea publică desfășurată pentru CISAF, care a inclus feedback cu privire la stimulentele fiscale prevăzute în prezenta recomandare (5).
(9) Prezenta recomandare stabilește principii directoare comune care să ghideze statele membre atunci când introduc stimulente fiscale pentru a contribui la realizarea obiectivelor Pactului pentru o industrie curată, axându-se în principal pe opțiunile de politică legate de impozitul pe profit. Sprijinul pentru implementarea tehnologiilor curate și decarbonizarea industrială diferă de la un stat membru la altul. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între întreprinderile de pe piața internă și pentru a spori securitatea juridică, stimulentele fiscale ar trebui, în măsura posibilului, să urmeze principii directoare comune.
(10) Detaliile privind domeniul de aplicare, tipul și modul în care sunt gândite stimulentele fiscale propuse în recomandare se bazează pe principiile conform cărora stimulentele fiscale ar trebui să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor, bine orientate, ușor de înțeles și de utilizat de către întreprinderi și administrații și să ofere un sprijin sigur și în timp util întreprinderilor care iau decizia de a realiza investiții curate. Efectul stimulentelor fiscale este maximizat atunci când întreprinderile care iau decizii referitoare la investiții curate pot avea încredere că vor primi întreaga valoare a unui stimulent existent într-un stat membru și că vor primi beneficiile relativ curând după efectuarea investiției. Prin urmare, recomandarea sugerează utilizarea amortizării fiscale accelerate și a normelor de reportare a pierderilor pentru investițiile curate. De asemenea, se recomandă ca, în cazul în care acest lucru este realizabil în cadrul unui sistem fiscal național, statele membre să încerce să facă creditele fiscale rambursabile și/sau să permită să fie compensate cu o gamă mai largă de impozite decât impozitul pe profit.
(11) Dovezile empirice tind să indice că stimulentele fiscale bazate pe cheltuieli sunt un mijloc mai eficient din punctul de vedere al costurilor de a genera investiții suplimentare decât stimulentele fiscale bazate pe venituri, cum ar fi cotele reduse ale impozitului pe profit sau regimurile fiscale favorabile pentru brevete. Stimulentele fiscale bazate pe cheltuieli pot fi deduse din baza de impozitare, de exemplu amortizarea accelerată, sau din impozitul datorat, de exemplu creditele fiscale. Prezenta recomandare se axează pe stimulentele fiscale bazate pe cheltuieli.
(12) Stimulentele fiscale deduse din baza de impozitare pot lua forma unei amortizări accelerate, care poate avea efecte pozitive semnificative asupra investițiilor productive. Normele de amortizare reprezintă o caracteristică fundamentală a majorității sistemelor de impozitare a întreprinderilor și au un impact substanțial asupra bazei de impozitare. Normele privind o amortizare fiscală mai lentă reduc valoarea reală pentru întreprinderi a deducerii fiscale pentru investiții, din cauza inflației și a costului de capital al întreprinderii. Amortizarea accelerată permite recunoașterea în scopuri fiscale a unor cheltuieli de amortizare mai mari în primii ani ai duratei de viață a unui activ. Prin urmare, ea acționează mai degrabă ca o amânare a impozitării decât ca o reducere a cuantumului impozitului datorat în cele din urmă.
(13) Contabilizarea imediată este una dintre cele mai favorabile forme de amortizare accelerată pentru contribuabili, prin care contribuabilul are dreptul de a recunoaște întreaga sumă amortizabilă ca deducere în scopuri fiscale în anul fiscal în care se realizează investiția. Acest lucru reduce baza de impozitare a întreprinderii în anul fiscal al investiției, ceea ce conduce la o obligație fiscală mai mică și eliberează fonduri pentru posibile investiții. Prin urmare, normele privind contabilizarea imediată și amortizarea fiscală accelerată oferă întreprinderilor un avantaj legat de fluxul de lichidități, precum și reducerea sau eliminarea impactului negativ al impozitului pe profit asupra deciziilor de investiții afectate.
(14) Amortizarea „discreționară” sau „flexibilă” permite întreprinderilor să amortizeze activele într-un moment convenabil pentru ele, de exemplu să amâne contabilizarea imediată dacă nu dispun de un venit impozabil suficient pentru a profita pe deplin de acest lucru într-un anumit an.
(15) Stimulentele fiscale care pot fi compensate cu valoarea impozitului datorat la final sunt credite fiscale. În cazul creditelor fiscale bazate pe cheltuieli, valoarea creditului se calculează în raport cu cheltuielile suportate efectiv pentru realizarea investiției relevante. Creditele fiscale funcționează în principal în cadrul sistemului impozitului pe profit. Eficacitatea și eficiența creditelor fiscale în stimularea investițiilor productive suplimentare depind de opțiunile în materie de concepție, inclusiv de amploarea scutirilor și a flexibilității oferite, precum și de contextul economic în care sunt introduse. Unele credite fiscale pot avea un efect similar cu cel al granturilor, caz în care statele membre ar trebui să analizeze cu atenție dacă și în ce context creditele fiscale sau granturile reprezintă cea mai adecvată formă de sprijin pentru investiții.
(16) Unii contribuabili pot înregistra pierderi sau profituri impozabile modeste în anul în care se realizează investiția sau în unii dintre anii următori. În acest caz, este posibil ca, inițial, contribuabilii să nu poată beneficia pe deplin de pe urma contabilizării imediate sau a amortizării accelerate sau să nu poată compensa valoarea unui credit fiscal, din cauza unei obligații insuficiente de plată a impozitului pe profit în anul relevant. Pentru a permite tuturor contribuabililor să beneficieze pe deplin și în mod egal de politica de stimulente fiscale, statele membre sunt încurajate să pună în aplicare dispoziții generoase care să permită întreprinderilor să reporteze pierderile și creditele fiscale neutilizate timp de patru ani. Statele membre sunt, de asemenea, încurajate să analizeze posibilitatea de a acorda întreprinderilor flexibilitatea de a deduce o parte sau valoarea totală a investiției ca amortizare în scopuri fiscale în primul an fiscal sau în orice alt an fiscal ulterior. În cazul în care acest lucru este realizabil în cadrul sistemului lor național, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a permite întreprinderilor să compenseze creditele fiscale în raport cu o gamă mai largă de impozite. În plus, statele membre sunt încurajate să analizeze posibilitatea de a prevedea rambursarea eventualelor sume din creditele fiscale care rămân neutilizate după patru ani.
(17) La 5 martie 2025, Comisia a publicat Comunicarea privind Planul de acțiune pentru sectorul autovehiculelor (6) și Comunicarea privind decarbonizarea parcurilor de vehicule ale întreprinderilor (7). De asemenea, Comisia a anunțat o inițiativă legislativă de decarbonizare a parcurilor de vehicule ale întreprinderilor până la sfârșitul anului 2025, o recomandare privind stimulentele fiscale și nefiscale legate de cerere pentru 2026 și un Plan de investiții pentru transporturi durabile. Este imperativ ca sectorul european al autovehiculelor nu doar să traverseze perioada de tranziție către vehicule cu emisii zero, ci și să-i dea formă. În special, accelerarea adoptării vehiculelor cu emisii zero în parcurile de vehicule ale întreprinderilor poate aduce beneficii sectorului european al autovehiculelor și poate contribui la creșterea competitivității și a rezilienței acestuia. În general, pentru autovehiculele de serviciu, regimul fiscal este un factor esențial în alegerea vehiculelor. Prin urmare, măsurile fiscale, cum ar fi stimulentele fiscale și principiile prevăzute în prezenta recomandare, reprezintă o oportunitate semnificativă de a accelera trecerea la vehicule cu emisii zero.
(18) Este important ca procedurile administrative să fie simple, rapide și eficiente pentru a mări gradul de utilizare a stimulentelor fiscale și pentru a asigura faptul că întreprinderile țin seama pe deplin, atunci când iau decizii de investiții, de beneficiile pe care le vor oferi acestea. Prin urmare, statelor membre li se recomandă să mențină la un nivel minim sarcinile administrative legate de utilizarea stimulentelor fiscale și totodată să le gândească astfel încât să se asigure că întreprinderile vor putea profita pe deplin de valoarea stimulentului în timp util. După cum subliniază Pactul pentru o industrie curată, atât pentru sectoarele industriale energointensive, cât și pentru tehnologiile curate, este important să putem produce tehnologiile viitorului în Uniune.
(19) Deși Regulamentul privind industria „zero net” va spori competitivitatea sectorului tehnologiilor care contribuie la obiectivul zero emisii nete, va atrage investiții și va îmbunătăți accesul tehnologiilor curate pe piața UE, anumite investiții în tehnologii curate pot necesita sprijin suplimentar pentru a se asigura creșterea capacității în Uniune. Acest lucru ar permite accelerarea tranziției către zero emisii nete și creșterea rezilienței europene în acest domeniu, în special în vederea consolidării lanțului valoric european al tehnologiilor curate, contribuind la criteriul de referință de 40 % stabilit de Regulamentul privind industria „zero net”. Pe lângă considerațiile de mai sus referitoare la reziliență, statele membre sunt încurajate să ia în considerare obiectivele de politică socială pentru a anticipa schimbările rezultate în urma tranziției către o economie neutră climatic și pentru a promova rezultate echitabile pe piața muncii, cum ar fi salarii corecte, condiții de muncă decente, formare și tranziții profesionale echitabile. Acest lucru va contribui la crearea de locuri de muncă de calitate și la durabilitatea acestora, precum și la obiectivele „zero net”.
(20) Este posibil ca unele state membre să fie nevoite să țină seama de costurile fiscale temporare sau permanente ale utilizării stimulentelor fiscale pentru a stimula investițiile curate. În acest caz, o opțiune de care dispun statele membre este de a examina posibilitățile de reducere a decalajelor fiscale. Aceasta ar putea include efectuarea unei evaluări cost-beneficiu a cheltuielilor fiscale existente, în special a celor care ar putea să nu fie eficiente din punctul de vedere al costurilor, ar putea să stimuleze consumul de combustibili fosili și/sau să stabilească stimulente care nu sunt aliniate la obiectivele CID și ale Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (8) („Legea europeană a climei”). Pentru a asigura coerența și eficacitatea mixului de politici, este esențial ca stimulentele fiscale pentru investiții curate să fie combinate cu alte politici care să continue să ofere semnale de preț adecvate activităților cu externalități negative în materie de mediu, inclusiv prin eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili. Eforturile de îmbunătățire a conformării fiscale pot contribui, de asemenea, la compensarea costului sprijinului pentru investițiile curate, făcând totodată ca mixul fiscal global să fie mai favorabil investițiilor și creșterii economice.
(21) Ca parte a coordonării politicilor avută în vedere în contextul Pactului pentru o industrie curată, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la măsurile naționale adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări și cu privire la utilizarea lor efectivă de către contribuabili. Este important ca eficacitatea stimulentelor fiscale să fie evaluată periodic. După caz, procesele și forumurile existente ale UE, inclusiv Grupul de experți privind structurile sistemelor de impozitare sau Grupul de lucru IV, pot fi utilizate, de asemenea, pentru a sprijini monitorizarea punerii în aplicare a recomandării și pentru a face schimb de bune practici, utilizând și soluții digitale pentru a spori transparența și eficiența. Aceste măsuri vor permite, de asemenea, Comisiei să raporteze periodic cu privire la măsurile adoptate de statele membre pentru punerea în aplicare a recomandării, inclusiv atunci când monitorizează îndeaproape progresele înregistrate în contextul Pactului pentru o industrie curată în ceea ce privește decarbonizarea și competitivitatea în raportul său anual privind competitivitatea pieței unice.
(22) Măsurile puse în aplicare de statele membre în temeiul prezentei recomandări nu aduc atingere articolelor 107 și 108 din TFUE.
(23) În cazul în care stimulentele fiscale introduse pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări implică ajutor de stat, CISAF prevede un set specific de condiții pentru ca ajutorul să fie compatibil cu piața internă (9). Mai exact, creditele fiscale pot fi acordate până la anumite plafoane, în conformitate cu secțiunea 6.1 din CISAF, pentru a promova capacitatea de producție a tehnologiilor curate. În plus, pot fi acordate ajutoare de stat inclusiv sub formă de credite fiscale pentru a sprijini decarbonizarea industrială, în condițiile prevăzute în secțiunea 5 din CISAF.
(24) În plus, atunci când se acordă ajutoare de stat prin amortizare accelerată sau flexibilă pentru a sprijini cererea de echipamente tehnologice zero net, secțiunea 6.3 din CISAF stabilește condițiile în care astfel de stimulente fiscale vor fi considerate compatibile cu piața internă. Secțiunea 6.3 din CISAF prevede în special că activele trebuie să fie noi și trebuie să fie utilizate în principal pentru activitățile beneficiarilor.
(25) În cazul în care ajutoarele de stat sub formă de stimulente fiscale pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări nu intră în domeniul de aplicare al CISAF, statele membre pot lua în considerare și alte temeiuri de compatibilitate în conformitate cu articolul 107 din TFUE. Dacă stimulentele îndeplinesc cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (RGECA) (10), în special în capitolul III secțiunea 7, acestea sunt scutite de obligația de notificare. Alte măsuri pot fi notificate în temeiul Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie („OACME”). Comisia încurajează statele membre să utilizeze pe deplin posibilitățile existente pentru a atinge obiectivele comune ale Pactului pentru o industrie curată și va trata astfel de cazuri cu prioritate,