Recitale
(1) Politica comună a Uniunii în domeniul vizelor a fost parte integrantă din constituirea unui spațiu fără frontiere interne. Comunicarea Comisiei din 14 martie 2018 intitulată „Adaptarea politicii comune în domeniul vizelor la noile provocări” a abordat conceptul de „vize electronice” și a anunțat realizarea unui studiu de fezabilitate privind procedurile digitale în materie de vize și intenția de a evalua opțiunile și de a promova proiecte-pilot în vederea pregătirii terenului pentru viitoare propuneri. În 2019, cu ocazia revizuirii Codului de vize (3), Parlamentul European și Consiliul au afirmat în mod explicit obiectivul dezvoltării în viitor a unei soluții comune care să permită depunerea online a cererilor de viză Schengen, valorificând astfel pe deplin evoluțiile juridice și tehnologice recente.
(2) Prezentul regulament este în concordanță cu politica Uniunii de a încuraja modernizarea și digitalizarea serviciilor publice și cu comunicarea Comisiei din 9 martie 2021 intitulată „Busola pentru dimensiunea digitală 2030: modelul european pentru deceniul digital”. De la intrarea în vigoare, în 2010, a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și de la punerea în funcțiune, în 2011, a Sistemului de informații privind Vizele (VIS) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5), contextul în care se desfășoară politica în domeniul vizelor s-a schimbat considerabil. În plus, evoluțiile tehnologice semnificative oferă noi oportunități de facilitare și sporire a eficienței procesului de solicitare a vizelor Schengen pentru resortisanții țărilor terțe și fac acest proces să fie mai eficient din punctul de vedere al costurilor pentru statele membre.
(3) Pandemia de COVID-19, care a încetinit operațiunile în materie de vize Schengen la nivel mondial, parțial din cauza dificultății de a permite accesul solicitanților de viză în consulate și în centrele de primire a cererilor de viză, a determinat statele membre să invite Comisia să accelereze activitatea de digitalizare a procedurilor în materie de vize.
(4) Noul Pact privind migrația și azilul, propus de Comisie la 23 septembrie 2020, a stabilit ca obiectiv digitalizarea deplină a procedurii în materie de vize până în 2025, prin introducerea unei vize digitale și prin oferirea posibilității de a depune online cererile de viză.
(5) Deși prelucrarea cererilor de viză este deja parțial digitalizată, cererile și deciziile luate cu privire la acestea fiind înregistrate în VIS, două etape importante rămân pe suport de hârtie: procesul de solicitare a vizei și eliberarea vizei solicitantului prin utilizarea unui autocolant de viză. Etapele care se realizează pe suport de hârtie generează o povară pentru toate părțile interesate, în special pentru autoritățile statului membru care eliberează viza și pentru solicitanții de viză. Statele membre sunt conștiente de această povară, iar unele dintre ele au pus deja în aplicare soluții digitale pentru a pune la dispoziția solicitanților o procedură de solicitare a vizelor modernă și ușor de utilizat și pentru a îmbunătăți eficiența gestionării cererilor de viză.
(6) Ar trebui să fie dezvoltată o soluție tehnică unică, și anume platforma UE pentru cererile de viză (EU Visa Application Platform – EU VAP), pentru a permite solicitanților de viză să își depună online cererea de viză, indiferent de statul membru de destinație. Acest instrument ar trebui să stabilească în mod automatizat statul membru care este competent să examineze o cerere, în special în cazurile în care solicitantul intenționează să viziteze mai multe state membre. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui doar să verifice dacă instrumentul a stabilit în mod corect care este statul membru competent.
(7) O platformă digitală comună tuturor statelor membre ar contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea imaginii Uniunii.
(8) Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să furnizeze solicitantului informații actualizate și ușor accesibile și să prezinte condițiile de intrare pe teritoriul statelor membre, în formate accesibile și persoanelor care au deficiențe de vedere. De asemenea, ar trebui să ofere un instrument de orientare cu ajutorul căruia solicitantul să poată găsi toate informațiile necesare cu privire la cerințele și procedurile în materie de vize, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, dacă este necesară sau nu deținerea unei vize și tipul de viză necesar; cuantumul taxei de viză; statul membru competent să examineze cererea; documentele justificative necesare; dacă este necesară efectuarea unei programări pentru colectarea elementelor biometrice de identificare sau dacă este posibilă depunerea online a unei cereri fără programare. Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să furnizeze solicitantului documente într-un format imprimabil și ar trebui să includă un mecanism de comunicare, cum ar fi un robot de chat, pentru a răspunde la întrebările solicitanților. Acest robot de chat nu va constitui singurul mijloc prin care solicitantul poate obține informații cu privire la procedura de acordare a vizei. Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui, de asemenea, să furnizeze informații privind prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul VIS. Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui, de asemenea, să permită comunicarea electronică securizată între solicitant și consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent, în cazul în care sunt necesare documente suplimentare sau este necesar să se efectueze un interviu cu solicitantul.
(9) Statele membre ar trebui să se asigure că serviciile oferite publicului în cursul procesului de solicitare a vizei sunt la standarde ridicate și respectă bunele practici administrative. Statele membre ar trebui să se asigure că principiul „ghișeului unic” se aplică tuturor solicitanților.
(10) Solicitanții de viză ar trebui să aibă posibilitatea de a-și depune cererea și de a furniza datele solicitate în formularul de cerere, o copie electronică a documentului de călătorie, documente justificative și asigurarea medicală de călătorie în format digital prin intermediul platformei UE pentru cererile de viză. Pentru ca solicitanții să poată să salveze informații referitoare la cererea lor, platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să permită stocarea temporară a datelor, strict pentru perioada necesară îndeplinirii sarcinilor relevante. Odată ce solicitantul depune cererea online și statele membre efectuează verificările corespunzătoare, dosarul de cerere ar trebui transferat în sistemul național al statului membru competent și stocat în acest sistem. Consulatele sau autoritățile centrale urmează să consulte informațiile stocate la nivel național și să introducă în sistemul central al VIS numai datele necesare.
(11) Prezentarea personală la consulat sau la prestatorul extern de servicii ar trebui, în principiu, să fie obligatorie numai pentru solicitanții care depun o cerere pentru prima dată și pentru solicitanții cărora li s-a eliberat un nou document de călătorie, care trebuie verificat, și pentru colectarea elementelor biometrice de identificare. Cu toate acestea, în cazul în care există îndoieli cu privire la documentul de călătorie, la documentele justificative sau la ambele ori în cazuri individuale într-un anumit loc în care există o incidență ridicată a documentelor frauduloase, statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a cere solicitantului să se prezinte personal.
(12) Solicitanții care nu depun o cerere pentru prima dată ar trebui să poată să își depună integral online cererea de viză în termen de 59 de luni de la data la care au depus cererea inițială, cu condiția să solicite acordarea vizei pe baza aceluiași document de călătorie. După expirarea acestui termen, elementele biometrice de identificare ar trebui să fie colectate din nou, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 810/2009 care prevede că datele biometrice trebuie, în principiu, să fie colectate la fiecare 59 de luni, începând cu data primei colectări.
(13) Se aplică dispoziții specifice resortisanților țărilor terțe care sunt supuși obligației de a deține viză, care sunt membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) sau resortisanților țărilor terțe care beneficiază de un drept la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte, și care nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau resortisanților Regatului Unit care beneficiază de Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (7) (denumit în continuare „Acordul de retragere UE-Regatul Unit”) în ceea ce privește statul lor gazdă, astfel cum este definit în acordul respectiv, și care nu dețin un document de ședere în temeiul Acordului de retragere UE-Regatul Unit.
(14) Articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Directiva 2004/38/CE prevede limitări și condiții cu privire la drepturile respective. Astfel cum a confirmat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, membrii de familie ai cetățenilor Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE au nu numai dreptul de a intra pe teritoriul statului membru, ci și de a obține o viză de intrare în acest scop. Statele membre au obligația de a acorda acestor persoane toate facilitățile pentru a obține vizele necesare, care trebuie să fie eliberate gratuit, în cel mai scurt termen posibil și pe baza unei proceduri accelerate și ținând seama în mod corespunzător de garanțiile procedurale care li se aplică. În acest context, acești membri de familie ar trebui să aibă în special dreptul de a-și depune cererea de viză, cererea de confirmare a unei vize valabile într-un nou document de călătorie sau cererea de prelungire a vizei fără a utiliza platforma UE pentru cererile de viză, deoarece acest lucru ar putea să le faciliteze procesul de solicitare a vizei. Într-un astfel de caz, respectivii membrii de familie ar trebui să aibă dreptul de a alege să își depună cererile personal la consulat sau la prestatorii externi de servicii. În plus, platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să țină seama pe deplin de drepturile și facilitățile acordate beneficiarilor acquis-ului privind libera circulație. Același lucru este valabil și în cazul membrilor de familie ai unor resortisanți ai Regatului Unit care beneficiază de Acordul de retragere UE-Regatul Unit în ceea ce privește statul lor gazdă, astfel cum este definit în Acordul de retragere UE-Regatul Unit, în temeiul articolului 14 alineatul (3) din acordul respectiv.
(15) Ar trebui să se aplice dispoziții speciale din motive umanitare, în cazuri individuale justificate, în cazuri de forță majoră sau șefilor de stat sau de guvern și membrilor guvernelor naționale însoțiți de soții (soțiile) lor, precum și membrilor delegației oficiale a acestora atunci când sunt invitați de guvernele statelor membre sau de organizații internaționale în scopuri oficiale, suveranilor și altor membri de rang înalt ai unei familii regale, atunci când sunt invitați de guvernele statelor membre sau de organizații internaționale în scopuri oficiale, precum și pentru vizele solicitate la frontierele externe sau care ar putea fi prelungite pe teritoriul statelor membre.
(16) Dispozițiile speciale care se aplică din motive umanitare ar putea să includă, de asemenea, toate tipurile de probleme cu privire la accesibilitatea digitală, accesul limitat la internet, lipsa penetrării internetului sau competențele digitale limitate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită persoanelor cu dizabilități.
(17) O terță persoană autorizată în mod corespunzător de solicitantul de viză sau împuternicită prin lege să îl reprezinte, după caz, ar trebui să poată depune o cerere în numele solicitantului de viză, cu condiția ca identitatea persoanei terțe respective să fie inclusă în formularul de cerere.
(18) Fiecare solicitant ar trebui să depună un formular de cerere completat utilizând platforma UE pentru cererile de viză. Formularul de cerere online, care include o declarație cu privire la autenticitatea, exhaustivitatea, corectitudinea și fiabilitatea datelor furnizate și o declarație privind veridicitatea și temeinicia declarațiilor făcute, ar trebui să fie semnat electronic prin bifarea căsuței corespunzătoare din formularul de cerere. Fiecare solicitant ar trebui, de asemenea, să declare că a înțeles condițiile de intrare menționate în Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (8), precum și faptul că ar putea să i se ceară să furnizeze documentele justificative relevante la fiecare intrare. Solicitanții ar trebui să confirme că sunt de acord să primească comunicări prin intermediul platformei UE pentru cererile de viză. În acest scop, aceștia ar trebui să acceseze în mod regulat platforma UE pentru cererile de viză. Formularele de cerere pentru minori ar trebui depuse și semnate electronic de o persoană care exercită în mod permanent sau temporar autoritatea părintească ori tutela legală.
(19) Atunci când depun o cerere de viză, solicitanții ar trebui să prezinte documente justificative. În sensul prezentului regulament, prezentarea include atât transmiterea digitală, cât și cea fizică a documentelor. Având în vedere jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind motivele de refuz al unei vize, doar o adresă IP marcată drept suspectă sau duplicarea potențială a adreselor IP nu poate fi relevantă în scopul examinării cererii.
(20) Plata taxei de viză ar trebui să se efectueze prin intermediul unui portal conectat la platforma UE pentru cererile de viză, iar plățile să fie transferate direct și integral către statul membru corespunzător. Datele necesare pentru efectuarea plății electronice nu ar trebui să facă parte din datele stocate în VIS. În cazul în care plata electronică nu este posibilă, taxa de viză ar trebui să fie percepută de consulate sau de prestatorul extern de servicii care are această sarcină.
(21) Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să conțină, de asemenea, un instrument pentru programări pe care statele membre să îl utilizeze pentru a gestiona programările la consulatele lor sau la prestatorii externi de servicii. Deși utilizarea unui astfel de instrument ar trebui să rămână opțională, deoarece ar putea să nu fie adecvată în toate locațiile și în cazul tuturor consulatelor, statele membre ar trebui totuși să utilizeze cooperarea locală Schengen pentru a discuta dacă în anumite țări terțe sau în anumite locații s-ar putea urma o abordare armonizată în ceea ce privește utilizarea instrumentului pentru programări.
(22) Cooperarea locală Schengen ar trebui, de asemenea, să determine, în cazuri specifice, utilizarea limbilor neoficiale vorbite pe scară largă pentru traducerea formularului de cerere. Cooperarea locală Schengen ar trebui, de asemenea, să discute modalități privind transferul de date electronice pentru prestatorii externi de servicii sau pentru reprezentanții statelor membre, în cazurile în care țările terțe interzic în baza legilor naționale astfel de transferuri în afara teritoriului lor.
(23) Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să efectueze o verificare prealabilă automată a admisibilității pentru a verifica dacă informațiile furnizate de solicitant îndeplinesc cerințele de admisibilitate pentru viza solicitată. Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să informeze solicitantul dacă lipsesc informații și să îi ofere acestuia posibilitatea de a corecta cererea.
(24) Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să efectueze o verificare prealabilă automată a competenței pentru a stabili în prealabil statul membru competent, pe baza informațiilor furnizate de solicitant. Cu toate acestea, solicitantul ar trebui să poată indica faptul că cererea este prelucrată de un alt stat membru pe baza scopului principal al șederii. Consulatul sau autoritățile centrale ale celuilalt stat membru în cauză ar trebui apoi să verifice dacă sunt competente să examineze cererea.
(25) În cazul în care consulatul sau autoritățile centrale ale statului membru consideră că sunt competente să examineze cererea, acestea ar trebui să accepte cererea și datele ar trebui să fie importate în sistemul național din capacitatea de stocare temporară, astfel cum a fost instituită prin Regulamentul VIS, și să fie șterse din capacitatea de stocare temporară, cu excepția datelor de contact.
(26) Arhitectura platformei UE pentru cererile de viză ar trebui să asigure protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită, respectarea principiului minimizării datelor și faptul că, atunci când este operațională, platforma UE pentru cererile de viză este implementată într-un mod care respectă drepturile de acces în temeiul dreptului intern și al dreptului Uniunii.
(27) Pentru ca datele cu caracter personal introduse în platforma UE pentru cererile de viză să aibă calitatea minimă necesară, este nevoie de o procedură specifică de verificare a calității datelor respective. O abordare uniformă în ceea ce privește verificarea calității este importantă nu numai pentru a asigura un nivel egal de calitate a datelor în toate statele membre, ci și pentru a se garanta că solicitanții beneficiază de tratament egal, indiferent de autoritatea competentă căreia i se adresează.
(28) Este necesar să se clarifice rolul și responsabilitățile care revin diferiților actori implicați în prelucrarea datelor colectate de la solicitanți și de la titularii de viză. Statele membre vor fi utilizatorii finali ai datelor colectate de platforma UE pentru cererile de viză și vor lua decizia finală pe baza datelor furnizate de solicitanți și de titularii de viză. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie operatori asociați pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în timpul stocării temporare, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Fiecare stat membru ar trebui să desemneze o autoritate competentă care ar trebui să fie operator. Statele membre ar trebui să comunice care sunt aceste autorități Comisiei, Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (10), și altor state membre. eu-LISA ar trebui să opereze și să ofere soluții tehnice pentru platforma UE pentru cererile de viză și ar trebui să prelucreze datele transmise de solicitanții de viză în numele statelor membre care eliberează vize Schengen. Prin urmare, eu-LISA ar trebui să fie o persoană împuternicită de operator astfel cum este definită în articolul 3 punctul 12 din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
(29) Când există informații noi cu privire la cerere sau viză, solicitantul ar trebui să fie informat prin mesaj electronic. Decizia luată de statul membru competent, în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 810/2009 și (CE) nr. 767/2008, care indică dacă viza este eliberată, refuzată, confirmată printr-un nou document de călătorie, prelungită, anulată sau revocată, ar trebui să fie pusă la dispoziția solicitantului într-un cont securizat pe platforma UE pentru cererile de viză. Accesul la contul securizat de pe platforma UE pentru cererile de viză ar trebui protejat prin mijloace tehnice, de exemplu prin intermediul unei autentificări cu mai mulți factori.
(30) Un principiu consacrat în jurisprudență este că niciun drept nu poate fi prejudiciat ca urmare a expirării unui termen, în cazul în care partea în cauză dovedește existența unor circumstanțe care nu puteau fi prevăzute sau de forță majoră. Prin urmare, drepturile solicitanților nu ar trebui să fie afectate atunci când nu este posibilă utilizarea contului securizat din motive tehnice, cu condiția ca solicitantul în cauză să dovedească existența unor circumstanțe care nu puteau fi prevăzute sau a unui caz de forță majoră.
(31) Pentru a reduce riscurile de securitate cu privire la autocolantele de viză utilizate abuziv, contrafăcute și furate, viza ar trebui să fie eliberată în format digital și să nu mai fie eliberată ca autocolant de viză aplicat pe documentul de călătorie.
(32) Pentru a se asigura un nivel maxim de securitate și pentru a preveni contrafacerea sau falsificarea, notificarea vizei digitale ar trebui să se facă sub forma unui cod de bare 2D, semnat criptografic de autoritatea națională de certificare pentru semnătură a statului membru emitent. Astfel, în cazul în care VIS nu este disponibil, verificările ar putea să se realizeze pe baza codului de bare 2D respectiv.
(33) În cazul în care documentul de călătorie al titularului de viză este pierdut, furat, a expirat sau a fost anulat, iar viza este încă valabilă, titularul de viză ar trebui să poată solicita, prin intermediul platformei UE pentru cererile de viză, confirmarea vizei valabile într-un nou document de călătorie, cu condiția ca noul document de călătorie să fie de același tip și să fie eliberat de aceeași țară ca documentul de călătorie pierdut, furat, expirat sau anulat. Titularul de viză ar trebui să se deplaseze personal la consulat sau la prestatorul extern de servicii pentru a prezenta noul document de călătorie în scopul verificării autenticității acestuia.
(34) Datele stocate pe platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să fie protejate prin măsuri de punere în aplicare de protecție a vieții private.
(35) Prestatorii externi de servicii ar trebui să aibă acces la platforma UE pentru cererile de viză numai pentru a extrage și a examina cererile; pentru a verifica datele stocate temporar, de exemplu copia scanată a unui document de călătorie; pentru a verifica și a încărca datele cu caracter personal relevante de pe cipul documentului de călătorie; pentru a colecta și a încărca elementele biometrice de identificare; pentru a efectua verificări ale calității documentelor justificative încărcate; pentru a confirma că o cerere a fost examinată și, prin urmare, pentru a o pune la dispoziția consulatului în vederea prelucrării ulterioare. Prestatorii externi de servicii nu ar trebui să aibă acces la datele stocate în VIS.
(36) Este necesar să se stabilească data intrării în funcțiune a vizei digitale și a platformei UE pentru cererile de viză. Ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție, în cursul căreia un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu utilizeze platforma UE pentru cererile de viză. Această perioadă de tranziție ar trebui să fie de șapte ani de la data punerii în funcțiune. Cu toate acestea, un stat membru poate notifica Comisia și eu-LISA faptul că dorește să adere la platforma UE pentru cererile de viză înainte de încheierea perioadei de tranziție. În cursul perioadei de tranziție, dacă un stat membru decide să nu utilizeze platforma UE pentru cererile de viză titularii de viză vor putea în continuare să verifice vizele digitale prin intermediul serviciului web al platformei UE pentru cererile de viză.
(37) eu-LISA ar trebui să asigure capacități și funcționalități suficiente pentru platforma UE pentru cererile de viză, pentru a permite statelor membre să adere la platforma UE pentru cererile de viză în cursul perioadei de tranziție. Dezvoltarea de către eu-LISA a platformei UE pentru cererile de viză ar trebui să aibă în vedere utilizarea viitoare a acestei platforme de către statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen. Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui creată astfel încât să permită acestor state membre să se conecteze la ea fără probleme și să utilizeze fără impedimente platforma UE pentru cererile de viză de îndată ce se va adopta o decizie a Consiliului în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 sau cu articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005. În acest scop, eu-LISA ar trebui să aibă în vedere în special capacitatea de stocare a platformei UE pentru cererile de viză și interconectarea acestei platforme cu sistemele naționale de informații privind vizele. Autoritățile competente ale statelor membre în cauză ar trebui să fie pe deplin implicate în dezvoltarea platformei UE pentru cererile de viză încă de la început, în același mod ca și autoritățile competente ale celorlalte state membre.
(38) Un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen ar trebui să poată solicita eu-LISA să introducă linkuri către procedura națională relevantă de depunere a cererilor a statului membru în cauză prin includerea unui localizator uniform de resurse (URL) în platforma UE pentru cererile de viză.
(39) Platforma UE pentru cererile de viză ar trebui să conțină o funcționalitate care să le permită solicitanților și altor entități, cum ar fi angajatori, universități sau autorități locale, să își verifice vizele digitale.
(40) Pentru a putea aplica Decizia nr. 565/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), Bulgaria, Cipru și România ar trebui să beneficieze de un acces care să permită numai citirea vizelor digitale stocate în VIS.
(41) eu-LISA ar trebui să fie responsabilă cu dezvoltarea tehnică și gestionarea operațională a platformei UE pentru cererile de viză și a componentelor sale, în cadrul VIS.
(42) Arhitectura de sistem a platformei UE pentru cererile de viză ar trebui să reutilizeze, în cea mai mare măsură posibilă, sistemele existente și viitoare care fac parte din noul cadru pentru interoperabilitate, în special Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și Sistemul de intrare/ieșire (EES), respectând în același timp limitările actuale ale tehnologiei și investițiile deja realizate de statele membre în propriile sisteme naționale.
(43) Dezvoltarea de către eu-LISA a platformei UE pentru cererile de viză și a interconectării sale cu sistemele naționale de informații privind vizele, precum și funcționarea, inclusiv întreținerea de către eu-LISA a platformei UE pentru cererile de viză ar trebui să fie finanțate din bugetul general al Uniunii. În ceea ce privește adaptările care trebuie făcute de către statele membre la sistemele naționale existente de informații privind vizele, statele membre ar trebui să poată utiliza Instrumentul de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize pentru a finanța această categorie de costuri.
(44) Verificarea vizelor digitale la frontieră ar trebui să se bazeze pe arhitectura de sistem existentă și viitoare a UE pentru gestionarea frontierelor și ar trebui să constea în verificarea informațiilor referitoare la titularul de viză stocate în VIS. Respectivele informații ar trebui să fie verificate de autoritățile statelor membre cu ajutorul datelor biometrice.
(45) Formatul pentru vizele de scurtă ședere, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului (13), este utilizat și pentru vizele de lungă ședere. Prin urmare, Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen (14) ar trebui modificată pentru ca vizele de lungă ședere să poată fi eliberate și în format digital.
(46) Documentul de facilitare a tranzitului (FTD) și documentul de facilitare a tranzitului feroviar (FRTD) sunt documente echivalente cu vizele de tranzit, care îi conferă titularului dreptul de intrare pentru a tranzita teritoriile statelor membre în conformitate cu dispozițiile acquis-ului Schengen privind trecerea frontierelor externe. FTD și FRTD sunt emise în formate uniforme, iar procedura de solicitare a acestora este pe suport de hârtie. Pentru a reflecta evoluțiile în materie de digitalizare, Regulamentele (CE) nr. 693/2003 (15) și (CE) nr. 694/2003 (16) ale Consiliului ar trebui modificate pentru a permite depunerea digitală a cererilor și emiterea FTD și FRTD în format digital.
(47) În vederea modificării anumitor aspecte ale Regulamentului (CE) nr. 767/2008, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește specificarea conținutului formularelor de cerere simplificate pentru confirmarea vizelor valabile într-un nou document de călătorie și pentru prelungirea vizelor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (17). În special, pentru a asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.
(48) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a adopta standardele minime pentru verificarea documentelor de călătorie și pentru prelucrarea datelor din cipuri și pentru a adopta norme privind completarea câmpurilor de date ale vizelor digitale. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18).
(49) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 767/2008, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili măsurile necesare pentru implementarea tehnică a funcționalităților platformei UE pentru cererile de viză, pentru a adopta modele de planuri de urgență în cazul în care accesul la date la frontierele externe este imposibil din punct de vedere tehnic și pentru a specifica responsabilitățile și relațiile dintre statele membre în calitate de operatori asociați pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în platforma UE pentru cererile de viză, relația dintre operatorii asociați și persoana împuternicită de operator, precum și responsabilitățile persoanei împuternicite de operator în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2016/679 și cu articolul 29 din Regulamentul (UE) 2018/1725. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(50) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea platformei UE pentru cererile de viză și introducerea vizei digitale, se bazează pe alte inițiative care vizează, pe de o parte, raționalizarea și armonizarea procedurilor în contextul politicii comune în domeniul vizelor și, pe de altă parte, alinierea la noua eră digitală a cerințelor privind călătoriile, a condițiilor de intrare și a verificărilor la frontiere în spațiul Schengen, modificările legislației conexe nu pot fi realizate de statele membre acționând singure, dar pot fi realizate mai bine numai la nivelul Uniunii și ca parte a acquis-ului Schengen, Uniunea poate, prin urmare, adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(51) Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE și părții a doua din Acordul de retragere UE-Regatul Unit.
(52) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Introducerea platformei UE pentru cererile de viză și a vizei digitale va respecta pe deplin dreptul la protecția datelor cu caracter personal, respectarea vieții private și de familie, drepturile copilului și protecția persoanelor vulnerabile. Toate garanțiile în materie de drepturi fundamentale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 767/2008 vor rămâne pe deplin aplicabile în contextul platformei UE pentru cererile de viză și al vizei digitale, în special în ceea ce privește drepturile copilului. Platforma UE pentru cererile de viză va trebui să țină seama de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (19) pentru a asigura un acces facil pentru persoanele cu dizabilități. O atenție deosebită ar trebui acordată persoanelor cu competențe digitale limitate și care au probleme de acces la internet.
(53) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu se i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.
(54) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (20); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(55) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (21), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (22).
(56) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (23), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (24).
(57) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (25), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (26).
(58) În ceea ce privește Cipru, Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.
(59) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 21 iunie 2022 (27),