Recitale
(1) Sistemul de informații Schengen de a doua generație (SIS II) a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (2) și Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (3). În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și cu Decizia 2007/533/JAI, Comisia este responsabilă, pe parcursul unei perioade de tranziție, de gestionarea operațională a SIS II central. După perioada de tranziție respectivă, o autoritate de gestionare va fi responsabilă de gestionarea operațională a SIS II central și de anumite aspecte ale infrastructurii de comunicații.
(2) Sistemul de informații privind vizele (VIS) a fost instituit prin Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de informații privind vizele (VIS) (4). În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (5), Comisia este responsabilă, pe parcursul unei perioade de tranziție, de gestionarea operațională a VIS. După perioada de tranziție respectivă, o autoritate de gestionare va fi responsabilă de gestionarea operațională a VIS central, a interfețelor naționale și a anumitor aspecte ale infrastructurii de comunicații.
(3) Eurodac a fost înființat prin Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin (6). Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului (7) prevede normele necesare de punere în aplicare.
(4) Este necesar să se instituie o autoritate de gestionare, pentru a asigura, ulterior perioadei de tranziție, gestionarea operațională a SIS II, a VIS, a Eurodac și a unor anumite aspecte ale infrastructurii de comunicații, precum și, eventual, a altor sisteme informatice („IT”) la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, cu condiția adoptării unor instrumente legislative separate.
(5) În vederea dezvoltării unor sinergii, este necesar ca o singură entitate să asigure gestionarea operațională a acestor sisteme IT la scară largă, care să beneficieze de economii de scară, să creeze o masă critică și să asigure cea mai ridicată rată posibilă de utilizare de capital și de resurse umane.
(6) În declarațiile comune care însoțesc instrumentele legislative privind SIS II și VIS, Parlamentul European și Consiliul au invitat Comisia să prezinte, în urma unei evaluări a impactului, propunerile legislative necesare pentru a încredința unei agenții gestionarea operațională pe termen lung a SIS II central, a unor anumite aspecte ale infrastructurii de comunicații, precum și a VIS.
(7) Întrucât autoritatea de gestionare ar trebui să aibă autonomie juridică, administrativă și financiară, aceasta ar trebui înființată sub forma unei agenții de reglementare („agenția”) cu personalitate juridică. Așa cum s-a agreat, sediul agenției ar trebui să fie la Tallinn, în Estonia. Cu toate acestea, întrucât atribuțiile legate de dezvoltarea tehnică și pregătirea pentru gestionarea operațională a SIS II și VIS sunt aduse la îndeplinire la Strasbourg, în Franța, iar la Sankt Johann im Pongau, în Austria, este instalat un amplasament de siguranță pentru aceste sisteme IT, situația ar trebui să se mențină la fel. Aceste două amplasamente ar trebui să fie, de asemenea, locurile în care ar trebui îndeplinite atribuțiile legate de dezvoltarea tehnică și gestionarea operațională a Eurodac și în care ar trebui creat un amplasament de siguranță pentru Eurodac. Aceste două amplasamente ar trebui să fie, de asemenea, locurile pentru dezvoltarea tehnică și gestionarea operațională a altor sisteme IT la scară largă din spațiul de libertate, securitate și justiție și, dacă se prevede astfel în instrumentul legislativ corespunzător, pentru un amplasament de siguranță capabil să asigure operarea unui sistem IT la scară largă în eventualitatea avariei sistemului respectiv.
(8) În consecință, atribuțiile autorității de gestionare prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1987/2006 și (CE) nr. 767/2008 ar trebui exercitate de agenție. Aceste atribuții includ dezvoltările tehnice ulterioare.
(9) În conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 2725/2000 și (CE) nr. 407/2001, s-a instituit o unitate centrală în cadrul Comisiei care este responsabilă de operarea bazei de date centrale a Eurodac și care are și alte atribuții legate de aceasta. Pentru a exploata sinergiile, agenția ar trebui să înlocuiască Comisia în ceea ce privește atribuțiile acesteia referitoare la gestionarea operațională a Eurodac, inclusiv anumite atribuții referitoare la infrastructura de comunicații, începând cu data la care agenția își preia responsabilitățile.
(10) Funcția principală a agenției ar trebui să fie îndeplinirea atribuțiilor de gestionare operațională a SIS II, a VIS și a Eurodac și, dacă se decide în acest sens, a altor sisteme IT la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție. Agenția ar trebui de asemenea să fie responsabilă de măsurile tehnice care decurg din atribuțiile care îi sunt încredințate și care nu au un caracter normativ. Aceste responsabilități nu ar trebui să aducă atingere atribuțiilor normative rezervate exclusiv Comisiei sau Comisiei asistate de un comitet în temeiul instrumentelor legislative respective care reglementează sistemele gestionate operațional de agenție.
(11) În plus, agenția ar trebui să exercite atribuții legate de formarea privind utilizarea tehnică a SIS II, a VIS și a Eurodac, precum și a altor sisteme IT la scară largă care i-ar putea fi încredințate în viitor.
(12) De asemenea, agenția ar putea să fie responsabilă și de pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a sistemelor IT suplimentare la scară largă, în aplicarea articolelor 67-89 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). Astfel de atribuții ar trebui încredințate agenției numai prin intermediul unor instrumente legislative ulterioare și separate, precedate de o evaluare de impact.
(13) Agenția ar trebui să fie responsabilă de monitorizarea cercetării și de desfășurarea de proiecte-pilot, în conformitate cu articolul 49 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (8), pentru sisteme IT la scară largă în aplicarea articolelor 67-89 din TFUE, la cererea specifică și precisă a Comisiei. Atunci când i se atribuie desfășurarea unui proiect-pilot, agenția ar trebui să acorde o atenție deosebită strategiei Uniunii Europene de gestionare a informațiilor.
(14) Faptul de a încredința unei agenții gestionarea operațională a unor sisteme IT la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție nu ar trebui să aducă atingere normelor specifice aplicabile respectivelor sisteme. În special, normele specifice care reglementează scopul, drepturile de acces, măsurile de securitate și cerințele suplimentare în materie de protecție a datelor pentru fiecare dintre sistemele IT la scară largă, a căror gestionare operațională este în responsabilitatea agenției, sunt pe deplin aplicabile.
(15) Statele membre și Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație pentru a controla efectiv funcționarea agenției. Acestuia ar trebui să i se încredințeze competențele necesare, în special pentru a adopta programul anual de lucru, pentru a îndeplini funcțiile legate de bugetul agenției, pentru a adopta normele financiare aplicabile agenției, pentru a numi un director executiv și pentru a stabili procedurile de luare a deciziilor privind atribuțiile operaționale ale agenției de către directorul executiv.
(16) În ceea ce privește SIS II, Oficiul European de Poliție (Europol) și Unitatea Europeană de Cooperare Judiciară (Eurojust), ambele având dreptul de a accesa și de a consulta direct datele introduse în SIS II în aplicarea Deciziei 2007/533/JAI, ar trebui să aibă statut de observator la reuniunile consiliului de administrație atunci când pe agendă figurează chestiuni în legătură cu aplicarea Deciziei 2007/533/JAI. Europol și Eurojust ar trebui să poată numi fiecare un reprezentant în cadrul Grupului consultativ SIS II instituit în temeiul prezentului regulament.
(17) În ceea ce privește VIS, Europol ar trebui să aibă statut de observator la reuniunile consiliului de administrație, atunci când pe agendă figurează chestiuni în legătură cu aplicarea Deciziei 2008/633/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind accesul la Sistemul de informații privind vizele (VIS) în vederea consultării de către autoritățile desemnate ale statelor membre și de către Europol în scopul prevenirii, depistării și cercetării infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave (9). Europol ar trebui să poată numi un reprezentant în cadrul Grupului consultativ VIS instituit în temeiul prezentului regulament.
(18) Statele membre ar trebui să dețină drepturi de vot în consiliul de administrație al agenției cu privire la un sistem IT la scară largă în cazul în care aceste state membre sunt ținute, în temeiul dreptului Uniunii, de un instrument legislativ care reglementează dezvoltarea, instituirea, operarea și utilizarea sistemului respectiv. Danemarca ar trebui de asemenea să dețină drepturi de vot cu privire la un sistem IT la scară largă, dacă aceasta hotărăște, în temeiul articolului 4 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE („Protocolul privind poziția Danemarcei”), să pună în aplicare instrumentul legislativ care reglementează dezvoltarea, instituirea, operarea și utilizarea sistemului respectiv în dreptul său intern.
(19) Statele membre ar trebui să numească un membru în cadrul Grupului consultativ privind un sistem IT la scară largă în cazul în care aceste state membre sunt ținute, în temeiul dreptului Uniunii, de un instrument legislativ care reglementează dezvoltarea, instituirea, operarea și utilizarea acelui sistem IT specific. Danemarca ar trebui de asemenea să numească un membru în Grupului consultativ privind un sistem IT la scară largă, dacă aceasta hotărăște, în temeiul articolului 4 din Protocolul privind poziția Danemarcei, să pună în aplicare instrumentul legislativ care reglementează dezvoltarea, instituirea, operarea sau utilizarea sistemului respectiv în dreptul său intern.
(20) În scopul garantării deplinei autonomii și independențe a agenției, aceasta ar trebui să dispună de un buget autonom, alimentat din bugetul general al Uniunii Europene. Finanțarea agenției ar trebui să fie supusă unei aprobări din partea autorității bugetare, după cum se prevede la punctul 47 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (10). Ar trebui să se aplice procedurile bugetare și de descărcare bugetară ale Uniunii. Auditarea conturilor, precum și a legalității și regularității tranzacțiilor subiacente ar trebui să fie efectuată de Curtea de Conturi.
(21) În cadrul competențelor lor respective, agenția ar trebui să coopereze cu alte agenții ale Uniunii, în special cu agențiile instituite în spațiul de libertate, securitate și justiție și în special cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta ar trebui de asemenea să consulte și să urmeze recomandările Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor cu privire la securitatea rețelei, după caz.
(22) La asigurarea dezvoltării și a gestionării operaționale a sistemelor IT la scară largă, agenția ar trebui să aplice standarde europene și internaționale, luând în considerare cele mai exigente cerințe profesionale, în special strategia Uniunii Europene de gestionare a informațiilor.
(23) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (11) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către agenție. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să aibă dreptul să obțină din partea agenției accesul la toate informațiile necesare pentru anchetele sale. În conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, care a emis un aviz la 7 decembrie 2009.
(24) Pentru a asigura funcționarea transparentă a agenției, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (12) ar trebui să se aplice agenției. Activitățile agenției ar trebui să facă obiectul examinării de către Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
(25) Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (13) ar trebui să se aplice agenției, care ar trebui să adere la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene cu privire la investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (14).
(26) Statele membre gazdă ale agenției ar trebui să asigure cele mai bune condiții posibile pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a agenției, de exemplu condiții de școlarizare multilingvă și cu vocație europeană, precum și conexiuni de transport adecvate.
(27) Pentru a asigura condiții de angajare deschise și transparente și tratament egal pentru personal, Statutul funcționarilor Uniunii Europene („statutul funcționarilor”) și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene („regimul aplicabil agenților”), prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (15) (denumite în continuare împreună „statutul”) ar trebui să se aplice personalului și directorului executiv al agenției, inclusiv normele privind secretul profesional sau alte obligații echivalente de confidențialitate.
(28) Agenția este un organism înființat de Uniune în sensul articolului 185 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 și ar trebui să își adopte normele financiare în consecință.
(29) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei (16) privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 ar trebui să se aplice agenției.
(30) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unei agenții la nivelul Uniunii, responsabilă de gestionarea operațională și, dacă este cazul, de dezvoltarea unor sisteme IT la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(31) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE.
(32) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care, prin urmare, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Întrucât prezentul regulament, în măsura în care se referă la SIS II și la VIS, se întemeiază pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la adoptarea prezentului regulament, dacă îl va transpune sau nu în dreptul său intern. În conformitate cu articolul 3 din Acordul dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate în Danemarca sau în orice alt stat membru al Uniunii Europene și sistemul „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în vederea aplicării efective a Convenției de la Dublin (17), Danemarca informează Comisia dacă va transpune conținutul prezentului regulament, în măsura în care acesta se referă la Eurodac.
(33) În măsura în care dispozițiile acestuia se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Decizia 2007/533/JAI, Regatul Unit participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul (nr. 19) privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE („Protocolul privind acquis-ul Schengen”), și în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (18). În măsura în care dispozițiile acestuia se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și la VIS, care constituie dezvoltări ale dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă în conformitate cu Decizia 2000/365/CE, Regatul Unit a solicitat, prin scrisoarea din 5 octombrie 2010 adresată președintelui Consiliului, să fie autorizat să participe la adoptarea prezentului regulament, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul privind acquis-ul Schengen. În virtutea articolului 1 din Decizia 2010/779/UE a Consiliului din 14 decembrie 2010 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la instituirea Agenției europene pentru gestionarea operațională a unor sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (19), Regatul Unit a fost autorizat să participe la prezentul regulament. Mai mult decât atât, în măsura în care dispozițiile acestuia se referă la Eurodac, Regatul Unit a notificat președintelui Consiliului, prin scrisoarea din 23 septembrie 2009, dorința sa de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentului regulament, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție anexat la TUE și TFUE („Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei”). Prin urmare, Regatul Unit participă la adoptarea prezentului regulament, își asumă obligații în temeiul acestuia și face obiectul aplicării sale.
(34) În măsura în care dispozițiile acestuia se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și la VIS, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (20). Irlanda nu a solicitat să participe la adoptarea prezentului regulament, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul privind acquis-ul Schengen. În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale, în măsura în care dispozițiile acestuia constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen și se referă la SIS II, astfel cum este reglementat prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și la VIS. În măsura în care dispozițiile acestuia se referă la Eurodac, în conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Întrucât nu este posibil, în aceste condiții, să se asigure aplicabilitatea prezentului regulament sub toate aspectele sale în Irlanda, astfel cum se prevede la articolul 288 din TFUE, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale, fără a aduce atingere drepturilor care îi revin în temeiul protocoalelor menționate anterior.
(35) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la SIS II și la VIS, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (21), care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv (22). În ceea ce privește Eurodac, prezentul regulament constituie o nouă măsură referitoare la Eurodac în sensul Acordului între Comunitatea Europeană, Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru, în Islanda sau în Norvegia (23). În consecință, sub rezerva deciziei lor de a transpune regulamentul în dreptul lor intern, delegația Republicii Islanda și delegația Regatului Norvegiei ar trebui să participe în cadrul consiliului de administrație al agenției. Pentru a stabili norme detaliate ulterioare, de exemplu privind drepturile de vot, care să permită participarea Republicii Islanda și a Regatului Norvegiei la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord suplimentar între Uniune și aceste state.
(36) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la SIS II și la VIS, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (24), care intră sub incidența articolului 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (25). În ceea ce privește Eurodac, prezentul regulament constituie o nouă măsură referitoare la Eurodac, în sensul Acordului între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil să examineze o cerere de azil introdusă într-un stat membru sau în Elveția (26). În consecință, sub rezerva deciziei sale de a transpune regulamentul în dreptul său intern, delegația Confederației Elvețiene ar trebui să participe în cadrul consiliului de administrație al agenției. Pentru a stabili norme detaliate ulterioare, de exemplu privind drepturile de vot, care să permită participarea Confederației Elvețiene la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord suplimentar între Uniune și Confederația Elvețiană.
(37) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie, în măsura în care se referă la SIS II și VIS, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (27), care intră sub incidența articolului 1 punctele A, B și G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (28). În ceea ce privește Eurodac, prezentul regulament constituie o nouă măsură referitoare la Eurodac, în sensul Protocolului între Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil să examineze o cerere de azil introdusă într-un stat membru sau în Elveția (29). În consecință, delegația Principatului Liechtenstein ar trebui să participe la consiliul de administrație al agenției. Pentru a stabili norme detaliate ulterioare, de exemplu privind drepturile de vot, care să permită participarea Principatului Liechtenstein la activitățile agenției, ar trebui încheiat un acord suplimentar între Uniune și Principatul Liechtenstein,