Recitale
(1) Acordul de la Paris (4), adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Respectivul angajament a fost consolidat prin adoptarea, în temeiul CCONUSC, la 13 noiembrie 2021, a Pactului climatic de la Glasgow, în care Conferința părților la CCONUSC, care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, recunoaște că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai scăzut în cazul unei creșteri a temperaturii cu 1,5 °C, comparativ cu o creștere de 2 °C, și se angajează să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C.
(2) Nevoia de a acționa în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră devine din ce în ce mai urgentă, conform constatărilor făcute de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) în rapoartele sale intitulate „Schimbările climatice 2021: elementele științifice”, din 7 august 2021, „Schimbările climatice 2022: impact, adaptare și vulnerabilitate”, din 28 februarie 2022, și „Schimbările climatice 2022: atenuarea schimbărilor climatice”, din 4 aprilie 2022. Prin urmare, Uniunea ar trebui să răspundă acestei urgențe prin intensificarea eforturilor sale.
(3) Uniunea a instituit un cadru de reglementare pentru a îndeplini obiectivul pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %, care a fost aprobat de Consiliul European în 2014, înainte de intrarea în vigoare a Acordului de la Paris. Cadrul de reglementare respectiv constă, printre altele, în Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii (EU ETS), Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care impune statelor membre să echilibreze emisiile de gaze cu efect de seră și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF), și Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care stabilește obiective naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 în sectoarele care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE sau a Regulamentului (UE) 2018/841.
(4) Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european oferă un punct de plecare pentru atingerea obiectivului privind neutralitatea climatică al Uniunii până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (8) („Legea europeană a climei”). Pactul ecologic european combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în Uniune până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În același timp, respectiva tranziție presupune aspecte legate de egalitatea de gen, precum și un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și membrii unei minorități rasiale sau etnice. Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii, precum și că nimeni nu este lăsat în urmă.
(5) La 16 iunie 2022, Consiliul a adoptat o recomandare privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică (9), în care a subliniat necesitatea unor măsuri de însoțire și a acordării unei atenții deosebite sprijinirii acelor regiuni, industrii, microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, lucrători, gospodării și consumatori care se vor confrunta cu cele mai mari provocări. Recomandarea respectivă încurajează statele membre să ia în considerare un set de măsuri în domeniul ocupării forței de muncă și al tranzițiilor pe piața muncii, al creării de locuri de muncă și al antreprenoriatului, al sănătății și securității în muncă, al achizițiilor publice, al sistemelor de impozitare și de protecție socială, al serviciilor esențiale și al locuințelor, precum și, printre altele, în vederea consolidării egalității de gen, al educației și al formării.
(6) Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119, Uniunea a consacrat în legislație un obiectiv obligatoriu vizând neutralitatea climatică la nivelul întregii economii până în 2050, emisiile nete fiind astfel reduse la zero până la data respectivă, precum și obiectivul de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. În plus, acesta stabilește că contribuția absorbțiilor nete la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 trebuie limitată la 225 de milioane de tone de CO2 echivalent.
(7) Pentru a pune în aplicare angajamentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și contribuțiile Uniunii în temeiul Acordului de la Paris, cadrul de reglementare al Uniunii pentru atingerea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 ar trebui adaptat.
(8) Regulamentul (UE) 2018/842 stabilește obligații în sarcina statelor membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada 2021-2030 la îndeplinirea obiectivului actual al Uniunii de reducere în 2030 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care intră sub incidența articolului 2 din regulamentul respectiv. Acesta fixează totodată norme privind stabilirea alocărilor anuale de emisii și pentru evaluarea progreselor înregistrate de statele membre în sensul respectării contribuțiilor lor minime.
(9) Deși comercializarea certificatelor de emisii se va aplica și emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim, precum și de clădiri, de transportul rutier și de alte sectoare, domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842 ar trebui să fie menținut. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui să se aplice în continuare emisiilor de gaze cu efect de seră generate de navigația în apele naționale, dar nu și celor generate de navigația internațională. Includerea instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor municipale în anexa I la Directiva 2003/87/CE, în sensul articolelor 14 și 15 din directiva menționată, ar trebui să nu modifice nici domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842. Emisiile de gaze cu efect de seră ale unui stat membru incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842 care trebuie să fie luate în considerare pentru verificarea conformării vor fi în continuare stabilite după finalizarea revizuirilor inventarelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
(10) În conformitate cu orientările IPCC din 2006 privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră, emisiile de CO2 generate de utilizarea biomasei în scopuri energetice sunt raportate la categoriile de inventariere aferente activităților legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841. Pentru a se evita dubla contabilizare, emisiile de gaze cu efect de seră generate de biocombustibili, biolichide și combustibilii din biomasă sunt evaluate la zero în scopul stabilirii emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842. Pentru a ține seama de efectele schimbării indirecte a destinației terenurilor și pentru a promova durabilitatea unor astfel de combustibili, este important ca toate statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (11), inclusiv criteriile prevăzute de aceasta în materie de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale unor astfel de combustibili.
(11) În unele sectoare, emisiile de gaze cu efect de seră fie au crescut, fie au rămas stabile. În comunicarea sa din 17 septembrie 2020 intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, Comisia a indicat că obiectivul global mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 nu poate fi atins decât cu contribuția tuturor sectoarelor.
(12) În concluziile sale din 11 decembrie 2020, Consiliul European a afirmat că noul obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 va fi îndeplinit la nivel colectiv de către Uniune în modul cel mai eficient cu putință din punctul de vedere al costurilor, că toate statele membre vor participa la acest efort, ținând seama de considerente de echitate și solidaritate, fără a lăsa pe nimeni în urmă, și că noul obiectiv pentru 2030 trebuie atins într-un mod care să mențină competitivitatea Uniunii și să țină seama de punctele de plecare diferite ale statelor membre, de circumstanțele lor naționale specifice și de potențialul lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv de cele ale statelor membre insulare și ale insulelor, precum și de eforturile depuse de acestea.
(13) Pentru a atinge noul obiectiv al Uniunii pentru 2030 de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % în comparație cu nivelurile din 1990, sectoarele care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/842 vor trebui să își reducă treptat emisiile de gaze cu efect de seră până la atingerea unui nivel de 40 % în 2030 comparativ cu nivelurile din 2005. Regulamentul (UE) 2018/842 contribuie, de asemenea, la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, precum și a obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică până cel târziu în 2050 prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119, a căror realizare necesită convergența eforturilor tuturor statelor membre în timp, ținând seama în același timp de circumstanțele naționale specifice.
(14) Obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/842 trebuie să fie revizuit pentru fiecare stat membru. Metodologia utilizată pentru revizuirea obiectivelor naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 ar trebui să fie aceeași cu cea care a fost utilizată la adoptarea Regulamentului (UE) 2018/842, în cadrul căreia contribuțiile naționale au fost stabilite luând în considerare diferențele în ceea ce privește capacitățile și oportunitățile de eficientizare a costurilor din statele membre, astfel încât să se asigure o distribuție echitabilă și echilibrată a eforturilor. Obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 pentru fiecare stat membru ar trebui, prin urmare, să fie stabilit în raport cu nivelul emisiilor sale de gaze cu efect de seră din 2005 care intră sub incidența regulamentului respectiv, astfel cum a fost revizuit în temeiul articolului 4 alineatul (3) din acesta, excluzând emisiile de gaze cu efect de seră verificate generate de instalațiile care funcționau în 2005 și care au fost incluse în EU ETS abia după 2005.
(15) În consecință, începând cu anul intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt necesare noi limite naționale obligatorii, exprimate în alocări anuale de emisii. Respectivele limite vor conduce treptat la îndeplinirea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 al fiecărui stat membru. Se mențin limitele anuale pentru anii anteriori anului intrării în vigoare a prezentului regulament, stabilite în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/2126 a Comisiei (12).
(16) Pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei afectează economia Uniunii și nivelul emisiilor sale de gaze cu efect de seră într-o măsură care nu poate fi încă pe deplin cuantificată. Pe de altă parte, Uniunea implementează cel mai mare pachet de măsuri de stimulare din istorie și accelerează tranziția de la combustibilii fosili, ceea ce are, de asemenea, un impact potențial asupra nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră. Având în vedere aceste incertitudini și alte evenimente neprevăzute care au un impact asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, este oportun să se revizuiască datele privind emisiile în 2025 și, dacă este necesar, să se actualizeze alocările anuale de emisii în 2025 pentru anii din perioada 2026-2030. Respectiva actualizare ar trebui să se bazeze pe o analiză cuprinzătoare a datelor din inventarele naționale efectuată de Comisie pentru a determina media emisiilor de gaze cu efect de seră ale fiecărui stat membru în anii 2021, 2022 și 2023.
(17) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, ar trebui acordată prioritate reducerii emisiilor directe de gaze cu efect de seră, măsură care va trebui completată cu sporirea absorbțiilor de carbon pentru a realiza neutralitatea climatică. Regulamentul (UE) 2021/1119 recunoaște că absorbanții de carbon includ soluții naturale și tehnologice. Este important să se instituie un sistem al Uniunii de certificare a absorbțiilor de carbon stocat permanent și în condiții de siguranță obținute prin soluții tehnologice, care să ofere claritate statelor membre și operatorilor de pe piață cu scopul de a spori aceste absorbții de carbon. Atunci când un astfel de sistem de certificare este în vigoare, se poate efectua o analiză cu privire la contabilizarea acestor absorbții de carbon în temeiul dreptului Uniunii.
(18) Pentru a stimula întreprinderea de acțiuni timpurii și pentru a asigura în continuare integritatea de mediu, este necesar și oportun să se reducă plafoanele pentru luarea cu împrumut și depozitarea alocărilor anuale de emisii pentru întreaga perioadă 2021-2030. Pe de altă parte, statele membre ar trebui să fie în măsură să își reducă progresiv emisiile de gaze cu efect de seră și să își atingă obiectivele naționale mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Având în vedere noile alocări anuale de emisii mai stricte impuse de prezentul regulament, este oportun să se majoreze plafoanele existente pentru transferurile de alocări anuale de emisii între statele membre. Posibilitatea transferării alocărilor anuale de emisii promovează cooperarea între statele membre, permițându-le să își atingă obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, menținând în același timp integritatea de mediu. Ar trebui să se asigure transparența acestor transferuri, astfel încât acestea să fie efectuate într-un mod reciproc convenabil, inclusiv prin licitație, prin recurgerea la intermediari de pe piață care acționează cu titlu de agenți, prin acorduri bilaterale sau prin utilizarea unei interfețe electronice menite să faciliteze schimbul de informații privind transferurile preconizate și să reducă costurile tranzacțiilor. Statele membre au deja obligația de a raporta informațiile sintetizate privind transferurile încheiate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 al Comisiei (13). După compilarea de către Comisie, un rezumat al informațiilor furnizate este pus la dispoziție în termen de trei luni de la primirea rapoartelor din partea statelor membre, în format electronic, indicând intervalul de prețuri plătite pentru fiecare tranzacție cu alocări anuale de emisii. În plus, în cele două perioade cuprinse între publicarea actelor de punere în aplicare menționate la articolul 38 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1999 și începerea procedurii de verificare a conformării, statele membre pot raporta Comisiei la data de 15 a fiecărei luni cu privire la transferurile încheiate. În plus, pentru a facilita schimbul de informații privind transferurile preconizate, statele membre sunt invitate să actualizeze în permanență informațiile relevante. Comisia compilează un rezumat al informațiilor primite și îl pune la dispoziție în timp util și în format electronic. Pentru a îmbunătăți transparența, înainte de orice transfer efectiv, statele membre ar trebui să informeze Comitetul privind schimbările climatice instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1999 cu privire la intenția lor de a efectua un transfer al unei părți din alocarea lor anuală de emisii pentru un anumit an. Prin urmare, este oportun să se modifice Regulamentul (UE) 2018/1999.
(19) Pentru anumite state membre, se poate lua în considerare o anulare limitată a certificatelor de emisii EU ETS în scopul respectării Regulamentului (UE) 2018/842 (denumită în continuare „flexibilitatea EU ETS”). Dintre statele membre eligibile, două nu au recurs la flexibilitatea EU ETS, iar unul nu a utilizat pe deplin această flexibilitate. Având în vedere nivelul crescut de ambiție stabilit de prezentul regulament, statelor membre respective ar trebui să li se acorde o nouă oportunitate de a recurge la această flexibilitate sau de a o utiliza în continuare. Prin urmare, este oportun să se stabilească un nou termen până la care statele membre respective au posibilitatea să notifice Comisiei intenția de a recurge la această flexibilitate sau de a o utiliza în continuare. În plus, având în vedere structura specifică a economiei Maltei, obiectivul național de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră al acestui stat membru, care se bazează pe produsul intern brut pe cap de locuitor, este mult peste potențialul său de reducere eficientă din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, este oportun să se sporească accesul Maltei la această flexibilitate, fără a se compromite obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030.
(20) În plus față de flexibilitatea EU ETS, se poate lua în considerare o cantitate limitată de absorbții nete și de emisii nete provenite din LULUCF pentru asigurarea conformării statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 (denumită în continuare „flexibilitatea LULUCF”). Pentru a se asigura că se depun suficiente eforturi de atenuare până în 2030, este oportun să se limiteze utilizarea flexibilității LULUCF prin separarea utilizării acesteia în două perioade distincte, pentru fiecare dintre acestea impunându-se un plafon la nivel de jumătate din cuantumul maxim de absorbții totale nete prevăzut în anexa III la Regulamentul (UE) 2018/842. De asemenea, este oportun ca titlul anexei respective să fie aliniat la Regulamentul (UE) 2018/841 astfel cum a fost modificat de Regulamentul delegat (UE) 2021/268 al Comisiei (14). În consecință, nu mai este necesar ca Regulamentul (UE) 2018/842 să împuternicească Comisia să adopte acte delegate pentru a modifica titlul anexei III. Prin urmare, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui eliminat.
(21) În cazul în care Comisia constată că un stat membru nu înregistrează progrese suficiente în direcția atingerii nivelurilor sale anuale de emisii în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, mecanismele de acțiune corectivă prevăzute de regulamentul respectiv ar trebui consolidate, pentru a permite acțiuni rapide și eficace. Prin urmare, este oportun să se revizuiască cerințele care se aplică planurilor de acțiuni corective care trebuie să fie prezentate Comisiei de statele membre în cazul în care nu înregistrează progrese suficiente.
(22) Uniunea și statele membre sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (15) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”). Controlul public și accesul la justiție sunt elemente esențiale ale valorilor democratice ale Uniunii și instrumente de protecție a statului de drept.
(23) Acțiunile Uniunii în domeniul climei ar trebui să utilizeze cele mai recente date științifice. Prin urmare, în contextul Regulamentului (UE) 2018/842 ar trebui să se ia în considerare consultanța oferită de Comitetul științific consultativ european privind schimbările climatice, instituit în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 401/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (16).
(24) În vederea introducerii unui regim de conformare mai strict în Regulamentul (UE) 2018/841 începând din 2026, este oportun să se elimine deducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de fiecare stat membru în perioada 2026-2030 în sectorul LULUCF, în plus față de absorbțiile sale. Prin urmare, articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui modificat în consecință.
(25) Este oportun ca revizuirea Regulamentului (UE) 2018/842 în 2024 să țină seama de obiectivele Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute de Regulamentul (UE) 2021/1119, de angajamentul Uniunii față de obiectivele Acordului de la Paris și de orice angajamente relevante care rezultă din conferințele părților la CCONUSC. În plus, revizuirea respectivă ar trebui să includă o traiectorie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care să fie compatibilă cu obiectivul obligatoriu al neutralității climatice în Uniune până în 2050 prevăzut de Regulamentul (UE) 2021/1119.
(26) Emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2, precum emisiile de metan, de protoxid de azot și de gaze fluorurate, reprezintă peste 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii. Emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2 intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/842 și, prin urmare, vor face parte în mod necesar din măsurile pe care statele membre le vor institui pentru a-și îndeplini obiectivele mai ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 prevăzute în prezentul regulament. Statele membre trebuie să prezinte Comisiei, până la 30 iunie 2023, proiecte actualizate de planuri naționale integrate privind energia și clima. Comisia va emite orientări în acest sens, inclusiv pentru a încuraja statele membre să stabilească obiective și politici de reducere a emisiilor de metan. De asemenea, statele membre trebuie să evalueze dacă planurile lor strategice elaborate în cadrul politicii agricole comune ar trebui să fie revizuite pentru a reflecta nivelul sporit de ambiție din Regulamentul (UE) 2018/842, introdus prin modificările aduse prin prezentul regulament. Comisia va include în rapoartele anuale prevăzute la articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1999 informații privind rezultatele obținute prin combinarea eforturilor Uniunii și a celor naționale în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2. Comisia trebuie, de asemenea, să evalueze proiectele de planuri naționale integrate privind energia și clima și poate emite recomandări pentru statele membre care nu înregistrează progrese suficiente. În contextul revizuirii Regulamentului (UE) 2018/841, Comisia va evalua tendințele actuale și previziunile viitoare privind emisiile de gaze cu efect de seră generate de agricultură, precum și opțiunile de reglementare, pentru a asigura corelarea acestora cu obiectivul realizării de reduceri pe termen lung ale emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economiei, în conformitate cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică și cu obiectivele climatice intermediare ale Uniunii prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1119. Cu ocazia revizuirii Regulamentului (UE) 2018/842, Comisia va evalua modul în care toate sectoarele care intră sub incidența regulamentului respectiv contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, incluzând în special reducerea realizată în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră altele decât cele de CO2 inclusiv în alte sectoare decât agricultura.
(27) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume ajustarea, din perspectiva Regulamentului (UE) 2021/1119, a obligațiilor statelor membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada 2021-2030 la îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor sale de gaze cu efect de seră, precum și aducerea unei contribuții la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(28) Prin urmare, Regulamentele (UE) 2018/842 și (UE) 2018/1999 ar trebui să fie modificate în consecință,