Regulamentul (UE) 2026/2108 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2026 de instituire a Codului vamal al Uniunii, de înființare a Autorității Vamale a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (Text cu relevanță pentru SEE)

(1) Uniunea și funcționarea pieței interne se bazează pe uniunea vamală. În interesul atât al operatorilor economici, cât și al autorităților vamale din Uniune, Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a reunit într-un singur act, Codul vamal al Uniunii, legislația vamală care anterior era cuprinsă în mai multe acte juridice diferite. Regulamentul respectiv conține normele și procedurile generale pentru a asigura punerea în aplicare a măsurilor tarifare și de altă natură introduse la nivelul Uniunii în legătură cu comerțul cu mărfuri dintre Uniune și țări sau teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, precum și a dispozițiilor referitoare la perceperea taxelor la import. Autoritățile vamale ale statelor membre sunt responsabile de punerea în aplicare a normelor respective prin intermediul unor sarcini operaționale, cum ar fi aplicarea regimurilor vamale, efectuarea de analize de risc și controale și aplicarea de sancțiuni în cazul încălcării legislației vamale.

(2) Punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 a evidențiat deficiențe în mai multe domenii. Printre deficiențele respective se numără: acțiunile insuficiente sau ineficace în ceea ce privește asigurarea protecției Uniunii și a cetățenilor săi împotriva riscurilor nefinanciare aplicabile mărfurilor, stabilite prin alte politici ale Uniunii decât legislația vamală; capacitatea limitată a autorităților vamale de a gestiona în mod eficace volumul tot mai mare de mărfuri importate din țări terțe prin intermediul vânzărilor la distanță (tranzacții de comerț electronic); capacitatea limitată a arhitecturii sistemelor informatice create prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de a digitaliza procesele vamale pentru a ține pasul cu ritmul progresului tehnologic, și în special cu tehnologiile bazate pe exploatarea datelor; și lipsa unor structuri de guvernanță eficace ale uniunii vamale, lucru care conduce la practici divergente și la o punere în aplicare neuniformă a normelor vamale în statele membre. Respectivele deficiențe conduc la apariția unor obstacole în calea bunei funcționări a uniunii vamale și, prin urmare, a pieței interne, din cauza riscurilor și amenințărilor interne și externe.

(3) Este oportun ca legislația vamală să țină seama de evoluțiile rapide ale structurii comerțului mondial, ale tehnologiei, ale modelelor de afaceri și ale nevoilor părților interesate, inclusiv ale întreprinderilor, consumatorilor și rezidenților. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (UE) nr. 952/2013 să facă obiectul unui număr mare de modificări. Din motive de claritate, respectivul regulament ar trebui să fie abrogat și înlocuit.

(4) Pentru a se asigura mijloace eficace de realizare a obiectivelor uniunii vamale, ar trebui să fie revizuite, simplificate și armonizate o serie de norme și proceduri care reglementează modul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau sunt scoase în afara acestuia. Ar trebui să se prevadă un ansamblu modern și integrat de servicii electronice interoperabile pentru colectarea, prelucrarea și schimbul de informații relevante pentru punerea în aplicare a legislației vamale, și anume Platforma de date vamale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Platforma de date vamale a UE”). Ar trebui să se instituie o autoritate vamală a Uniunii Europene (denumită în continuare „Autoritatea Vamală a UE”), drept organism central, operațional care oferă capacitate pentru guvernanța coordonată a uniunii vamale în domenii specifice.

(5) De la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 952/2013, rolul autorităților vamale a evoluat, acoperind tot mai mult aplicarea dreptului Uniunii și a dreptului intern care stabilește cerințele aplicabile mărfurilor care fac obiectul supravegherii vamale, în special cerințele nefinanciare aplicabile mărfurilor care sunt necesare pentru ca astfel de mărfuri să intre și să circule pe piața internă. Astfel de cerințe nefinanciare au crescut exponențial de-a lungul anilor, în conformitate cu așteptările tot mai mari ale întreprinderilor și ale rezidenților din Uniune în ceea ce privește siguranța, securitatea, accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități, durabilitatea, sănătatea și viața oamenilor, a animalelor și a plantelor, mediul, protecția drepturilor omului și a drepturilor de proprietate intelectuală și valorile Uniunii. Urmează să se introducă noi instrumente, cum ar fi pașaportul digital al produsului, stabilit prin Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului (4), pentru a se asigura faptul că alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, cu privire la produse continuă să răspundă acestor așteptări. Prin urmare, este necesar să se reflecte numărul și complexitatea tot mai mari ale riscurilor nefinanciare prin includerea în misiunea autorităților vamale a unei referiri specifice la protejarea intereselor publice aflate în sfera lor de competență și, după caz, în strânsă cooperare cu alte autorități competente.

(6) Având în vedere evoluția rolului autorităților vamale și a modelelor de afaceri în limitele cărora își desfășoară activitatea și pentru ca autoritățile vamale să „acționeze ca o singură entitate” și să contribuie la buna funcționare a pieței interne, este necesar să se descrie mai precis misiunea pe care autoritățile vamale trebuie să o îndeplinească prin indicarea mai exactă a obiectivelor și a sarcinilor lor. În plus, evoluțiile tehnologice rapide, în special ale inteligenței artificiale, vor avea un impact semnificativ asupra activităților autorităților vamale, inclusiv în domeniul analizei de risc în timp real.

(7) Odată cu eforturile depuse pentru a-și îndeplini misiunea, autoritățile vamale ar trebui să urmărească și eficiența din punctul de vedere al costurilor prin evitarea suprapunerilor și prin promovarea eficacității proceselor vamale și a unei utilizări eficiente a resurselor aferente la nivelul Uniunii și la nivel național. Autoritățile vamale ar trebui să colecteze, să analizeze și să facă schimb de informații relevante pentru a sprijini un proces decizional bazat pe dovezi. În cazul în care regimul de urgență pe piața internă a fost activat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/2747 al Parlamentului European și al Consiliului (5), autoritățile vamale pot contribui la fluxul de bunuri relevante în situații de criză.

(8) Este oportun să se mențină în prezentul regulament un cadru juridic pentru aplicarea anumitor dispoziții ale legislației vamale în cazul comerțului cu mărfuri unionale între părți ale teritoriului vamal în care se aplică Directiva 2006/112/CE a Consiliului (6) sau Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului (7) și părți ale respectivului teritoriu în care nu se aplică directivele menționate sau în cazul comerțului cu mărfuri unionale între părți ale respectivului teritoriu în care nu se aplică directivele menționate. Având în vedere faptul că mărfurile în cauză comercializate reprezintă mărfuri unionale și având în vedere caracterul fiscal al măsurilor relevante în cazul respectivului comerț din interiorul Uniunii, este justificată introducerea unor simplificări adecvate ale formalităților vamale care urmează să fie aplicate unor astfel de mărfuri.

(9) Anumite definiții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 ar trebui să fie adaptate astfel încât să țină seama de domeniul mai extins de aplicare al prezentului regulament, să fie aliniate la cele prevăzute în alte acte juridice ale Uniunii și să clarifice terminologia care are sensuri diferite în sectoare diferite. În legislația vamală ar trebui să fie incluse noi definiții pentru a se clarifica rolurile și responsabilitățile anumitor actori din cadrul proceselor vamale. Pentru a consolida supravegherea vamală, în cazul importatorului și al exportatorului, noile definiții ar trebui să oblige persoanele respective să răspundă față de autoritățile vamale pentru conformitatea mărfurilor care fac obiectul activității persoanelor respective, inclusiv pentru riscurile financiare și nefinanciare, în conformitate cu legislația specifică produsului. În ceea ce privește noul concept de „importator pentru vânzări la distanță”, noile definiții ar trebui să asigure faptul că, în unele cazuri, în contextul unei vânzări online din afara Uniunii, un operator economic, spre deosebire de consumator, este considerat importator și este obligat să își asume responsabilitățile corespunzătoare și ar trebui să se asigure de faptul că operatorul economic relevant este obligat să respecte legislația vamală relevantă și alte dispoziții legislative relevante aplicate de autoritățile vamale atunci când mărfurile intră pe teritoriul vamal al Uniunii sau ies de pe acesta și să furnizeze sau să pună la dispoziție și să păstreze evidențe corespunzătoare cu privire la o astfel de respectare. De asemenea, ar trebui să fie introduse noi definiții în ceea ce privește domeniul mai extins de aplicare al dispozițiilor privind supravegherea vamală, managementul riscurilor și controalele vamale. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că, în cazul în care definițiile cuprinse în legislația vamală a Uniunii se referă la dispozițiile vamale cuprinse în acorduri internaționale, aceasta include acordurile multilaterale de mediu relevante la care Uniunea și statele membre sunt parte, în măsura în care aceste din urmă acorduri reglementează conformitatea mărfurilor.

(10) Pe lângă rolul lor tradițional de percepere a taxelor vamale, a TVA și a accizelor și de aplicare a legislației vamale, autoritățile vamale joacă, de asemenea, un rol esențial în asigurarea respectării altor acte juridice ale Uniunii și, după caz, a altor dispoziții legislative naționale relevante. Ar trebui să se introducă o definiție pentru noțiunea de „alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale” pentru a se crea un cadru eficace de reglementare a aplicării și a supravegherii cerințelor specifice privind mărfurile prevăzute în actele juridice respective. Noțiunea de „alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale” ar trebui să includă măsuri justificate din motive de moralitate publică, de ordine publică sau de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții oamenilor, a animalelor sau a plantelor, de protecție a mediului, de protecție a bunurilor de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică și de protecție a proprietății industriale sau comerciale și a altor interese publice, inclusiv controalele privind precursorii de droguri, mărfurile care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală și numerarul, precum și măsuri de politică comercială, măsuri de conservare și gestionare a pescuitului și măsuri restrictive adoptate în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Diferențele dintre listele naționale de interdicții și restricții creează dificultăți semnificative pentru importarea în mai multe state membre. Pentru a facilita comerțul și funcționarea vămilor, este important ca Uniunea să depună eforturi pentru a armoniza treptat listele naționale de interdicții și restricții. În plus, pentru a se evita interpretările divergente de către statele membre, este important să se adopte definiții armonizate ale termenilor juridici utilizați în cazul în care sunt prevăzute interdicții și restricții.

(11) Pentru a spori claritatea juridică, anumite norme privind deciziile vamale ar trebui modificate. În primul rând, este oportun să se clarifice faptul că autoritatea vamală competentă pentru luarea unei decizii vamale este autoritatea vamală competentă din locul în care este stabilit solicitantul, deoarece stabilirea este principiul de bază conform căruia anumiți operatori economici, în anumite condiții și într-un interval de timp prestabilit, sub rezerva reexaminării, pot beneficia de simplificările introduse prin prezentul regulament și pot plăti taxe vamale în locul în care sunt stabiliți. În al doilea rând, din motive de exhaustivitate și claritate juridică, ar trebui, de asemenea, introdus termenul de 30 de zile în care un solicitant urmează să furnizeze informații suplimentare autorităților vamale în cazurile în care acestea consideră că cererea pentru obținerea unei decizii vamale nu conține toate informațiile necesare.

(12) Ar trebui să se clarifice consecința neadoptării de către o autoritate vamală a unei decizii în urma unei cereri în termenele stabilite. De asemenea, ar trebui să se stabilească principiul conform căruia, în astfel de cazuri, se consideră că cererea face obiectul unei decizii negative și că solicitantul poate introduce o cale de atac, în conformitate cu normele generale privind deciziile vamale.

(13) După cum a subliniat Curtea de Conturi în Raportul său special nr. 4/2021 intitulat „Controale vamale: armonizarea insuficientă afectează interesele financiare ale UE” și după cum s-a evidențiat în evaluarea punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013, este de dorit, de asemenea, să se abordeze lipsa unei monitorizări uniforme a îndeplinirii criteriilor și a respectării obligațiilor prevăzute în deciziile vamale, prin consolidarea dispozițiilor relevante. Pe de o parte, titularii deciziilor vamale ar trebui nu numai să respecte obligațiile prevăzute în decizia relevantă, ci și să monitorizeze în mod continuu respectarea acestora și să prevadă o organizare internă prin intermediul căreia astfel de activități de automonitorizare să poată preveni, atenua sau remedia eventualele erori din cadrul proceselor lor vamale. Pe de altă parte, autoritățile vamale ar trebui să monitorizeze periodic punerea în aplicare a deciziilor vamale de către titularii acestor decizii, în special în cazul în care respectivii titulari sunt stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii de mai puțin de trei ani și, prin urmare, sunt potențial mai predispuși să cauzeze riscuri, pentru a se asigura că titularul respectă obligațiile stabilite prin respectiva decizie. În cazul în care autoritățile vamale constată că titularul unei decizii vamale nu mai îndeplinește criteriile sau nu mai respectă obligațiile prevăzute în decizia respectivă, acestea ar trebui să ia măsurile corespunzătoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu normele aplicabile. Acest lucru este deosebit de relevant atunci când persoanele respective beneficiază de un statut specific, cum ar fi cel de operator economic autorizat sau de comerciant „încredere și control” („Trust and Check”), și beneficiază, așadar, de anumite facilități în cadrul proceselor vamale. În plus, pentru a consolida managementul riscurilor la nivelul Uniunii, autoritățile vamale ar trebui să notifice Autorității Vamale a UE toate deciziile vamale adoptate în urma unei cereri și să o informeze cu privire la activitățile de monitorizare, astfel încât informațiile respective să poată fi luate în considerare în scopul managementului riscurilor.

(14) Pe lângă deciziile referitoare la informațiile tarifare obligatorii (denumite în continuare „deciziile ITO”) și deciziile referitoare la informațiile de origine obligatorii (denumite în continuare „deciziile IOO”) adoptate de autoritățile vamale în urma unei cereri și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, deciziile referitoare la informațiile obligatorii privind determinarea valorii în vamă (denumite în continuare „deciziile IODV”) au fost introduse în legislația vamală prin Regulamentul delegat (UE) 2024/1072 al Comisiei (8). În interesul utilizatorilor legislației vamale, este oportun să se stabilească în același act juridic normele privind aceste trei tipuri de decizii referitoare la informațiile obligatorii.

(15) Ar trebui să se definească mai clar drepturile și obligațiile persoanelor responsabile cu mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii și care ies de pe acesta. Persoanele care efectuează operațiuni vamale regulate ar trebui să continue să fie înregistrate la autoritățile vamale care sunt responsabile de locul în care sunt stabilite aceste persoane. O înregistrare unică ar trebui să fie valabilă pentru întreaga uniune vamală, dar ar trebui să fie actualizată. Prin urmare, operatorii economici ar trebui să aibă obligația de a informa autoritățile vamale cu privire la orice modificare a datelor lor de înregistrare. Persoanele responsabile pentru mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii și ies de pe acesta ar trebui să se asigure că mărfurile respectă dreptul aplicabil, inclusiv normele de protecție a siguranței și a securității rezidenților, precum și legislația care vizează prevenirea riscurilor pentru sănătatea și viața oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori, cum ar fi Regulamentul (UE) 2023/988 al Parlamentului European și al Consiliului (9) privind siguranța generală a produselor, Directiva (UE) 2024/2853 a Parlamentului European și a Consiliului (10) privind răspunderea pentru produsele cu defecte și Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (11) privind supravegherea pieței și conformitatea produselor. De asemenea, ar trebui precizate obligațiile importatorului, în special obligația de a fi stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii și excepțiile de la această obligație. Obligațiile respective ar trebui să respecte normele existente care îi impun declarantului să fie stabilit în Uniune. În mod similar, ar trebui să fie stabilite obligațiile exportatorului.

(16) În cazul în care persoana care furnizează mărfuri în cadrul vânzărilor la distanță sau care facilitează vânzările mărfurilor la distanță indică faptul că acționează în calitate de importator, persoana respectivă ar trebui să se asigure că mărfurile respectă legislația vamală și alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale pentru plasarea produselor pe piața internă a Uniunii.

(17) Operatorilor economici care îndeplinesc anumite criterii și condiții pentru a fi considerați de către autoritățile vamale comercianți conformi și de încredere li se poate acorda statutul de operator economic autorizat și, prin urmare, pot beneficia de facilități în cadrul proceselor vamale. Deși garantează că comercianții care se ocupă de cea mai mare parte a schimburilor comerciale din Uniune sunt de încredere, sistemul operatorilor economici autorizați prezintă anumite deficiențe, evidențiate în evaluarea Regulamentului (UE) nr. 952/2013 și în constatările Curții de Conturi. Pentru a răspunde acestor preocupări, în special în ceea ce privește practicile naționale divergente și provocările legate de monitorizarea conformității operatorilor economici autorizați, normele relevante ar trebui să fie modificate pentru a se introduce o obligație a autorităților vamale de a monitoriza conformitatea respectivă cel puțin o dată la trei ani.

(18) Schimbările intervenite în procesele vamale și în modul de funcționare a autorităților vamale impun un nou parteneriat între autoritățile vamale și operatorii economici, și anume sistemul comercianților „încredere și control”. Criteriile și condițiile pentru a deveni comerciant „încredere și control” ar trebui să se bazeze pe criteriile pentru statutul de operator economic autorizat, dar ar trebui, de asemenea, să garanteze că respectivul comerciant este considerat transparent pentru autoritățile vamale. Prin urmare, este oportun să se impună comercianților „încredere și control” să acorde autorităților vamale acces la sistemele lor electronice care țin evidența conformității lor și a circulației mărfurilor lor, cu condiția ca acest acces să fie proporțional și strict necesar. O astfel de transparență ar trebui să fie însoțită de anumite beneficii, care pot include posibilitatea de a acorda liberul de vamă în numele autorităților vamale fără a fi necesară intervenția activă a acestora, cu excepția cazului în care o aprobare prealabilă acordării liberului de vamă este necesară în temeiul altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale, precum și posibilitatea de a amâna plata datoriei vamale. Statutul de comerciant „încredere și control” nu ar trebui acordat persoanelor care au săvârșit încălcări repetate sau grave ale altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale.

(19) Pentru a se asigura integritatea uniunii vamale și aplicarea consecventă a statutului de comerciant „încredere și control” de către autoritățile vamale ale statelor membre, este necesar să se instituie un mecanism care să permită Autorității Vamale a UE și Comisiei să intervină în cazurile în care există indicii de neconformitate din partea unui comerciant care are statutul de comerciant „încredere și control”. Un astfel de mecanism ar trebui să îi permită Autorității Vamale a UE, în cooperare cu autoritățile vamale competente, să verifice respectarea cerințelor privind statutul de comerciant „încredere și control”, în special atunci când un alt stat membru decât cel în care este stabilit comerciantul are îndoieli justificate cu privire la respectarea de către comerciant a cerințelor respective. Acest mecanism este esențial pentru a preveni aplicarea ilegală a statutului de comerciant „încredere și control” și pentru a împiedica introducerea clandestină a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii. Pentru a preveni disparitățile în materie de asigurare a respectării legii, în cazul în care statul membru de stabilire nu acționează în timp util sau în mod adecvat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să intervină prin intermediul unui act de punere în aplicare prin care să impună statului membru respectiv să suspende sau să revoce statutul de comerciant „încredere și control”.

(20) Opțiunea de a exploata un antrepozit vamal pentru vânzări la distanță ar trebui, în combinație cu alte dispoziții privind vânzările la distanță și simplificările, să stimuleze utilizarea mărfurilor în vrac mai degrabă decât a coletelor, făcând fluxul de colete individuale mai ușor de gestionat de către autoritățile vamale. Un antrepozit vamal pentru vânzări la distanță ar trebui să asigure punerea mărfurilor în liberă circulație în momentul vânzării și al ieșirii din antrepozit, ceea ce înseamnă că, în momentul plasării mărfurilor în antrepozit, este necesar ca mărfurile să îndeplinească condițiile care le-ar fi aplicabile dacă ar fi plasate pe piața Uniunii la momentul respectiv. Autoritățile vamale ar trebui să poată verifica dacă mărfurile introduse în vrac respectă normele privind piața Uniunii în momentul intrării în antrepozitul vamal. Un astfel de antrepozit vamal pentru vânzările la distanță ar trebui să fie disponibil numai pentru operatorii economici care îndeplinesc criteriile privind încrederea asociate statutului de comerciant „încredere și control”, pentru a evita utilizarea abuzivă de către operatorii economici nedemni de încredere.

(21) Modificările aduse proceselor vamale impun, de asemenea, clarificarea rolului reprezentanților vamali. Atât reprezentarea directă, cât și cea indirectă ar trebui să fie în continuare posibile, dar ar trebui să se clarifice faptul că reprezentantul indirect al unui importator sau al unui exportator își asumă toate obligațiile importatorului sau ale exportatorului respectiv, și anume nu numai obligația de a plăti sau de a garanta datoria vamală, ci și respectarea altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale. Din acest motiv, este necesar ca reprezentanții vamali să fie rezidenți pe teritoriul vamal al Uniunii în cazul în care reprezintă importatori sau exportatori, pentru a asigura răspunderea adecvată pentru aspectele financiare și nefinanciare ale obligațiilor importatorilor și exportatorilor. Prin urmare, utilizarea unui reprezentant vamal indirect stabilit în Uniune este o alternativă disponibilă și proporțională pentru importatorii și exportatorii care nu au o prezență comercială în Uniune. În plus, reprezentanții vamali stabiliți în țări terțe ar trebui să poată continua să își furnizeze serviciile în Uniune în cazul în care reprezintă persoane care nu au obligația de a fi stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii.

(22) Microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (12), joacă un rol vital în comerțul exterior al Uniunii, dar se confruntă adesea cu sarcini administrative și de conformitate proporțional mai mari în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor vamale. Prin urmare, este important să se țină seama de situația lor specifică și să se sprijine măsurile care facilitează conformitatea lor, inclusiv prin proceduri simplificate, orientări clare și reprezentare vamală accesibilă. Ar trebui adoptate orientări pentru a sprijini microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, recunoscând provocările unice cu care se confruntă astfel de întreprinderi, menținând în același timp integritatea și securitatea proceselor de comerț exterior atunci când aplică statutul de operator economic autorizat și de comerciant „încredere și control”. Ar trebui să fie depuse eforturi continue pentru a simplifica și a face mai accesibile procedurile pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, asigurându-se că este facilitat și promovat rolul lor vital în comerțul exterior al Uniunii.

(23) Pentru a se asigura un nivel uniform de digitalizare și pentru a se crea condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici din toate statele membre, precum și pentru a contribui la buna funcționare a pieței interne, ar trebui să se înființeze o platformă de date vamale a UE, sub forma unui ansamblu de servicii și sisteme electronice centralizate, sigure și reziliente din punct de vedere cibernetic în scopuri vamale. Platforma de date vamale a UE ar trebui să permită punerea în aplicare a legislației vamale, cum ar fi: formalități vamale; controale vamale; calcularea și notificarea datoriei vamale, a taxei de procesare la nivelul Uniunii, a accizelor și a TVA; gestionarea garanțiilor și monitorizarea vamală a mărfurilor. Platforma de date vamale a UE ar trebui, de asemenea, să contribuie la punerea în aplicare a altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale. Platforma de date vamale a UE ar trebui să asigure calitatea, integritatea, trasabilitatea și nerepudierea datelor prelucrate în cadrul acesteia, astfel încât nici expeditorul, nici destinatarul să nu poată contesta ulterior existența schimbului de date. Prelucrarea datelor în cadrul Platformei de date vamale a UE ar trebui să respecte normele relevante privind securitatea cibernetică și prelucrarea datelor cu caracter personal. Comisia și Autoritatea Vamală a UE, în cooperare cu statele membre, ar trebui să proiecteze în comun Platforma de date vamale a UE. De asemenea, Comisiei ar trebui să i se încredințeze sarcina de a dezvolta, de a exploata și de a întreține Platforma de date vamale a UE și ar trebui să poată încredința această sarcină Autorității Vamale a UE.

(24) Având în vedere rolul Platformei de date vamale a UE în asigurarea integrității și a securității datelor tratate în Uniune în scopuri vamale, care constituie un interes public și poate fi considerat un interes fundamental al societății, este necesar să se protejeze datele gestionate în cadrul Platformei de date vamale a UE, inclusiv datele cu caracter personal și alte date sensibile referitoare la fluxul de mărfuri și punerea în aplicare a dreptului Uniunii și a dreptului intern, împotriva accesului neautorizat și a oricărei alte amenințări la adresa integrității și securității acestor date. Prin urmare, este necesar ca infrastructura și serviciile prin intermediul cărora funcționează Platforma de date vamale a UE să facă obiectul anumitor condiții pentru a asigura suveranitatea Uniunii în acest sens. Respectarea condițiilor respective ar trebui să fie demonstrată prin dovezi și, în cazul serviciilor critice, este important ca dovezile respective să fie completate de o verificare de securitate a persoanelor fizice și juridice, astfel cum se prevede în dreptul Uniunii sau în dreptul intern. Totodată, Platforma de date vamale a UE ar trebui să fie proiectată pentru a evita cât mai mult posibil situațiile de dependență de furnizor.

(25) Pentru a asigura fiabilitatea, interoperabilitatea și durabilitatea pe termen lung a Platformei de date vamale a UE, este important ca dezvoltarea și întreținerea acesteia să respecte standardele și bunele practici recunoscute la nivel internațional în ceea ce privește ingineria software, testarea sistemelor, desfășurarea de proiecte-pilot și procedurile de acceptare. Aceasta include testarea funcțională și nefuncțională cuprinzătoare, faze-pilot structurate care implică părți interesate reprezentative și criterii de acceptare clar definite pentru validarea performanței, a conformității și a securității. Măsurile respective sunt menite să asigure faptul că sistemul poate sprijini formalitățile vamale armonizate în întreaga Uniune și îndeplinește cerințele operaționale atât ale statelor membre, cât și ale operatorilor economici.

(26) Activitățile de implementare a Platformei de date vamale a UE ar trebui să includă măsuri care să asigure disponibilitatea și funcționarea sa neîntreruptă, chiar și în cazul unei crize grave. Măsurile de asigurare a continuității activității ar trebui să includă, în special, redundanța, mecanismele de siguranță și protocoalele de recuperare a datelor, precum și procedurile de urmat în caz de indisponibilitate sau defectare a Platformei de date vamale a UE. În cazul în care Platforma de date vamale a UE se bazează pe infrastructură fizică, ar trebui să se aibă în vedere soluții redundante în amplasamente dispersate geografic pentru a asigura continuitatea activității în cazul defectării unui amplasament.

(27) Platforma de date vamale a UE vizează înlocuirea sistemelor electronice existente dezvoltate de statele membre și de Comisie în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, unele dintre acestea fiind eliminate treptat în cursul tranziției. Respectivele sisteme electronice naționale existente nu vor fi reactivate în cazul în care funcționalitățile Platformei de date vamale a UE nu sunt disponibile în termenele stabilite. Prin urmare, ar trebui să se prevadă o soluție temporară pentru un astfel de caz. În conformitate cu jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (13), este oportun să se clarifice faptul că schimbul automatizat de informații între operatorii economici, autoritățile vamale și alte părți interesate realizat prin intermediul Platformei de date vamale a UE și de către aceasta nu exclude responsabilitatea autorităților respective sau a operatorilor economici respectivi în ceea ce privește procesele vamale în cauză. Chiar și în cazul în care implicarea unei autorități vamale în adoptarea unei măsuri se limitează la comunicarea electronică prin intermediul Platformei de date vamale a UE, ar trebui să se considere că măsura în cauză este adoptată de autoritatea respectivă, ca și cum Platforma de date vamale a UE ar acționa în numele autorității respective.

(28) Platforma de date vamale a UE ar trebui să permită schimbul de date cu alte sisteme, platforme sau medii în scopul sporirii calității datelor utilizate de autoritățile vamale în îndeplinirea sarcinilor lor, precum și în scopul schimbului de date vamale relevante cu alte autorități, în vederea creșterii eficacității controalelor pe piața internă. În conformitate cu abordarea stabilită în Regulamentul (UE) 2024/903 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și cu Comunicarea Comisiei din 23 martie 2017 intitulată „Cadrul european de interoperabilitate – Strategie de implementare”, Platforma de date vamale a UE ar trebui să promoveze interoperabilitatea transfrontalieră și transsectorială în Europa. Platforma ar trebui să exploateze potențialul surselor existente de informații privind riscurile, disponibile la nivelul Uniunii, cum ar fi sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) și cel pentru produsele nealimentare (Safety Gate), sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și portalul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Platforma ar trebui să stea la baza dezvoltării cooperării strategice și operaționale, inclusiv a schimbului de informații și a interoperabilității, dintre autoritățile vamale și alte autorități, organisme și servicii, în limitele competențelor lor. În plus, Platforma de date vamale a UE ar trebui să ofere o gamă largă de analize avansate ale datelor, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale. Această analiză a datelor ar trebui să faciliteze analiza de risc, analiza economică și analiza predictivă pentru a anticipa posibilele riscuri legate de trimiterile care intră în Uniune sau ies de pe teritoriul acesteia.

(29) Pentru a asigura o mai bună supraveghere a fluxurilor comerciale și o metodă simplificată de colaborare cu alte autorități competente decât autoritățile vamale, Platforma de date vamale a UE ar trebui să fie capabilă să utilizeze cadrul de colaborare al mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi și, în cazul în care acest cadru nu poate fi utilizat, să ofere autorităților competente respective un serviciu specific prin care acestea să poată obține datele relevante, să furnizeze informații autorităților vamale și să facă schimb de informații cu acestea, precum și să se asigure că cerințele sectoriale sunt respectate. Acest serviciu specific ar fi necesar în cazul în care celelalte autorități competente nu dispun de un sistem electronic care să poată fi conectat la Platforma de date vamale a UE.

(30) Pentru a testa funcționalitățile Platformei de date vamale a UE înainte de intrarea sa în funcțiune pentru toți operatorii economici, indiferent de statutul lor sau de procesul vamal în cauză, este oportun să se permită Comisiei să hotărască instituirea unei etape-pilot, în mod voluntar. Un astfel de exercițiu-pilot ar testa implementarea anumitor procese și funcții în mod voluntar, fără a fi obligatoriu din punct de vedere juridic. Din motive de transparență și pentru a comunica informații părților interesate, este important ca Comisia să facă publice planificarea, organizarea și durata etapei-pilot respective, precum și funcționalitățile care urmează să fie aplicate și testate.

(31) Autoritățile, întreprinderile, consumatorii și rezidenții ar trebui să poată raporta mărfurile care urmează să fie importate în Uniune sau exportate din Uniune și care nu respectă legislația relevantă a Uniunii aplicată de autoritățile vamale. Informațiile raportate cu privire la mărfurile respective ar trebui să fie disponibile în Platforma de date vamale a UE și ar trebui să fie posibilă utilizarea lor în scopul managementului riscurilor.

(32) Pe lângă Platforma de date vamale a UE, statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a-și dezvolta propriile aplicații pentru a utiliza date din Platforma de date vamale a UE. Statele membre se asigură că aplicațiile lor respectă Directiva (UE) 2022/2555 a Parlamentului European și a Consiliului (15), în special în ceea ce privește măsurile de management al riscurilor în materie de securitate cibernetică. Pentru a reduce timpul până la introducerea pe piață, statele membre ar trebui să poată încredința Autorității Vamale a UE resursele financiare și mandatul de a dezvolta astfel de aplicații. În astfel de cazuri, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să dezvolte aplicațiile în beneficiul tuturor statelor membre. Acest lucru ar putea fi realizat prin crearea de aplicații cu cod cu sursă deschisă fără dependență de furnizor, în conformitate cu Cadrul privind partajarea și reutilizarea pentru soluțiile IT.

(33) Platforma de date vamale a UE ar trebui să permită fluxul de date. Utilizatorii ar trebui să poată transmite către Platforma de date vamale a UE sau să prelucreze în cadrul acesteia toate datele relevante necesare pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul legislației vamale. Aceste date ar trebui să fie prelucrate la nivelul Uniunii și îmbogățite cu o analiză de risc la nivelul întregii Uniuni. Datele rezultate ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților vamale ale statelor membre, care prelucrează ulterior datele pentru a-și îndeplini obligațiile. În fine, rezultatul controalelor efectuate în urma prelucrării datelor din Platforma de date vamale a UE ar trebui să fie, la rândul său, raportat respectivei platforme de date. Este important ca Platforma de date vamale a UE să permită prelucrarea datelor disponibile în cadrul său cu o întârziere minimă.

(34) Datele transmise către Platforma de date vamale a UE sunt, în mare măsură, date fără caracter personal transmise de operatorii economici cu privire la mărfurile pe care le comercializează. Cu toate acestea, datele respective ar putea include și date cu caracter personal, în special numele persoanelor care acționează în numele unui operator economic sau al unei autorități. Pentru a se asigura că datele cu caracter personal și informațiile comerciale sunt protejate în mod egal, ar trebui să fie instituite norme specifice privind accesul, norme privind confidențialitatea și condiții de utilizare a Platformei de date vamale a UE. În special, ar trebui să se stabilească entitățile care pot accesa sau prelucra datele disponibile pe Platforma de date vamale a UE, pe lângă persoanele în cauză, Comisie, autoritățile vamale și Autoritatea Vamală a UE, stabilind un echilibru între nevoile acestor entități și necesitatea de a se asigura faptul că datele cu caracter personal și cele confidențiale colectate în scopuri vamale sunt utilizate în scopuri suplimentare numai în măsura minimă necesară.

(35) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna, în consultare cu Comisia, date specifice a căror divulgare ar aduce atingere intereselor lor esențiale în materie de securitate, care să fie marcate din punct de vedere tehnic în cadrul Platformei de date vamale a UE astfel încât orice prelucrare ulterioară a acestor date să fie limitată la autoritățile competente ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care autoritățile respective autorizează în mod expres prelucrarea ulterioară. Persoana care transmite datele către Platforma de date vamale a UE ar trebui să stabilească în mod clar limitările prelucrării unor astfel de date care pot fi legate de lanțurile de aprovizionare specifice sau de categoriile de date. Pentru a utiliza această posibilitate, statul membru în cauză ar trebui să informeze Comisia cu privire la interesele esențiale în materie de securitate concrete aflate în joc și să explice de ce consideră că interesele respective nu ar putea fi protejate suficient în temeiul cadrului general de dispoziții privind prelucrarea datelor în cadrul Platformei de date Vamale a UE.

(36) Sub rezerva respectării normelor privind protecția datelor, în special a normelor privind datele vamale sensibile și datele sensibile din punct de vedere comercial, datele vamale agregate neconfidențiale, fără caracter personal și fără caracter sensibil din punct de vedere comercial ar putea fi puse la dispoziția părților terțe în scopuri concrete, în urma unei cereri justificate în mod corespunzător.

(37) Pentru a se asigura faptul că Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) își poate exercita competențele de investigare în legătură cu activitățile frauduloase care afectează interesele Uniunii, este oportun ca acesta să aibă un acces la datele din Platforma de date vamale a UE foarte similar cu accesul Comisiei. Prin urmare, OLAF ar trebui să aibă dreptul de a prelucra datele respective în conformitate cu condițiile referitoare la protecția datelor prevăzute în legislația relevantă a Uniunii, inclusiv în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și în Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (17).

(38) De asemenea, Parchetul European (EPPO) ar trebui să poată obține, la cerere, datele disponibile din Platforma de date vamale a UE, pentru a se asigura că își poate desfășura investigațiile cu privire la chestiuni vamale.

(39) Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) ar trebui să poată obține, la cerere, datele disponibile din Platforma de date vamale a UE, pentru a-și îndeplini sarcinile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (18). Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) ar trebui să poată obține, la cerere, datele fără caracter personal disponibile din Platforma de date vamale a UE.

(40) Pentru a menține funcțiile care sunt îndeplinite în sistemele informatice naționale ale statelor membre, autoritățile fiscale ale statelor membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prelucra datele direct în cadrul Platformei de date vamale a UE. Ca atare, autoritățile responsabile cu siguranța alimentară în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și autoritățile responsabile cu supravegherea pieței în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 ar trebui să beneficieze de serviciile și instrumentele adecvate în cadrul Platformei de date vamale a UE, astfel încât să poată utiliza datele vamale relevante pentru a contribui la asigurarea respectării legislației relevante a Uniunii și pentru a coopera cu autoritățile vamale în vederea reducerii la minimum a riscului ca produsele neconforme să intre în Uniune.

(41) În temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (20), Autoritatea Vamală a UE și autoritățile vamale competente raportează fără întârzieri nejustificate EPPO orice comportament infracțional în privința căruia EPPO ar putea să își exercite competența în conformitate cu articolul 22 și cu articolul 25 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat. Autoritatea Vamală a UE și autoritățile vamale competente ar trebui să se abțină de la luarea unor măsuri care ar putea pune în pericol confidențialitatea oricărei anchete penale cu privire la aceleași fapte, efectuată de autoritatea judiciară sau de aplicare a legii națională competentă sau de EPPO.

(42) Normele și dispozițiile privind accesul la Platforma de date vamale a UE și schimbul de informații nu ar trebui să aducă atingere Sistemului de informații al vămilor (SIV) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 și nici obligațiilor de raportare în contextul conștientizării situației în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(43) Comisia ar trebui să stabilească norme de punere în aplicare care să prevadă modalitățile de acces al autorităților în cauză la Platforma de date vamale a UE, după evaluarea garanțiilor existente de care dispune fiecare autoritate sau categorie de autorități pentru a asigura tratamentul corect al datelor cu caracter personal și al datelor sensibile din punct de vedere comercial.

(44) Este oportun ca Platforma de date vamale a UE să stocheze datele cu caracter personal pentru o perioadă de maximum zece ani. Perioada respectivă este justificată având în vedere posibilitatea ca autoritățile vamale să notifice datoria vamală în termen de până la zece ani de la primirea informațiilor necesare cu privire la o trimitere, precum și să se asigure că Comisia, Autoritatea Vamală a UE, OLAF, EPPO, autoritățile vamale și alte autorități competente pot verifica încrucișat informațiile din Platforma de date vamale a UE cu informațiile stocate în alte sisteme și care au făcut obiectul schimburilor cu acestea. În plus, perioada respectivă ar trebui să fie aliniată la perioada de stocare impusă de alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale, în cazul în care aceste dispoziții legislative sunt relevante pentru controalele vamale. De asemenea, este oportun ca, ori de câte ori sunt necesare date cu caracter personal în scopul procedurilor judiciare și administrative, al investigațiilor și în timpul controalelor vamale ulterioare, perioada de păstrare să fie suspendată pentru a se evita ca datele cu caracter personal să fie șterse și, prin urmare, să nu poată fi utilizate în aceste scopuri.

(45) Protecția datelor cu caracter personal și a altor date în cadrul Platformei de date vamale a UE ar trebui să includă, de asemenea, norme privind restricționarea drepturilor persoanelor vizate. Prin urmare, este oportun ca autoritățile vamale, Comisia sau Autoritatea Vamală a UE să poată restricționa dreptul persoanelor vizate, dacă este necesar, pentru a garanta că activitățile de asigurare a respectării legii, analiza de risc și controalele vamale nu sunt puse în pericol. În plus, astfel de restricții ar putea fi aplicate, de asemenea, atunci când este necesar în scopul protejării procedurilor judiciare sau administrative în urma activităților de asigurare a respectării legii. Astfel de restricții ar trebui să fie justificate în mod corespunzător în raport cu activitățile și prerogativele autorităților vamale, ale Comisiei sau ale Autorității Vamale a UE și să se limiteze la perioada necesară pentru păstrarea acestor prerogative.

(46) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (22) sau ale Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (23) sau ale Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (24), în limitele domeniului de aplicare al fiecăruia dintre aceste acte. Orice autoritate sau organism, altul decât autoritățile vamale, Comisia și Autoritatea Vamală a UE, care prelucrează date cu caracter personal în cadrul Platformei de date vamale a UE urmează să fie considerat operator în conformitate cu normele aplicabile.

(47) Pentru a asigura interoperabilitatea și schimbul de date cu anumite alte sisteme nevamale ale Uniunii și în ceea ce privește formalitățile vamale menționate în Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European și al Consiliului (25), Platforma de date vamale a UE ar trebui să integreze Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi (EU CWS-CERTEX) instituit prin Regulamentul respectiv. Până când va integra pe deplin EU-CWS-CERTEX, Platforma de date vamale a UE ar trebui să efectueze transformarea operațională și tehnică a datelor pentru a permite schimbul de date prin intermediul EU CWS-CERTEX.

(48) Cerințele în materie de date ar trebui să fie definite pentru a oferi orientări comune operatorilor economici cu privire la datele de care au nevoie pentru a-și îndeplini scopurile, legate în special de punerea în aplicare a legislației vamale. Platforma de date vamale a UE va fi un punct unic de intrare pentru astfel de date și, prin urmare, normele de formatare și codificare a acestor date ar trebui să fie stabilite în specificațiile tehnice pentru Platforma de date vamale a UE, care reprezintă un instrument mai flexibil decât normele juridice. Cu toate acestea, este necesar un model armonizat de date vamale cu cerințe în materie de date semantice.

(49) Un nivel de management al riscurilor vamale la nivelul Uniunii este fundamental pentru a se asigura o aplicare armonizată a controalelor vamale în statele membre. În prezent, există un cadru comun de management al riscurilor care cuprinde posibilitatea de a identifica domenii de control prioritare comune, precum și criterii și standarde comune privind riscurile în domeniul riscului financiar pentru efectuarea controalelor vamale, dar acest cadru prezintă deficiențe semnificative. Pentru a aborda lipsa unei aplicări armonizate a controalelor vamale și a unui management armonizat al riscurilor, care aduce atingere intereselor financiare și nefinanciare ale Uniunii și ale statelor membre, este oportun să se revizuiască normele privind managementul riscurilor pentru a se stabili o abordare mai solidă cu privire la managementul riscurilor, care să vizeze atât riscurile financiare, cât și pe cele nefinanciare. Aceasta include abordarea provocărilor structurale legate de managementul riscurilor financiare identificate de Curtea de Conturi. În special, este oportun să se descrie activitățile care sunt incluse în managementul riscurilor vamale, dintr-o perspectivă ciclică. De asemenea, este important să se identifice rolurile și responsabilitățile Comisiei, ale Autorității Vamale a UE și ale autorităților vamale ale statelor membre. Este, de asemenea, esențial să i se ofere Comisiei competența de a stabili domenii de control prioritare comune și criterii și standarde comune privind riscurile, precum și competența de a identifica domenii specifice care intră în sfera altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale, care merită un tratament prioritar în materie de management comun al riscurilor și de controalele comune, fără a compromite securitatea.

(50) Prin urmare, este oportun să se introducă activități de management al riscurilor la nivelul Uniunii și dispoziții prin care să se asigure colectarea la nivelul Uniunii a unor date cuprinzătoare relevante pentru managementul riscurilor, inclusiv rezultatele și evaluarea tuturor controalelor. Ar trebui să se prevadă o analiză comună de risc și emiterea de recomandări de control corespunzătoare la nivelul Uniunii adresate autorităților vamale. În conformitate cu principiul „conformare sau justificare”, respectivele recomandări de control ar trebui să fie urmate sau ar trebui să se prezinte motive convingătoare pentru a nu le urma. De asemenea, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a emite o instrucțiune conform căreia mărfurile destinate Uniunii nu trebuie să fie încărcate sau transportate. Analiza riscurilor și a amenințărilor la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe date actualizate continuu la nivelul Uniunii și să identifice măsurile și controalele care urmează să fie efectuate la punctele de trecere a frontierei de intrare pe teritoriul Uniunii și de ieșire de pe acesta.

(51) În special în contextul cooperării cu autoritățile de aplicare a legii și cu autoritățile de securitate, managementul riscurilor la nivelul Uniunii ar trebui, atunci când este posibil, să contribuie la analizele strategice și la evaluările amenințărilor efectuate la nivelul Uniunii, inclusiv cele efectuate de Europol și de Frontex, și să beneficieze de pe urma acestora pentru a contribui la prevenirea și combaterea eficientă și efectivă a criminalității. Încălcarea legislației vamale și a altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale ar trebui să aibă un impact asupra profilului de risc al importatorilor, inclusiv al importatorilor pentru vânzări la distanță, sau al exportatorilor.

(52) Procesul de plasare a mărfurilor sub un regim vamal trebuie să fie revizuit pentru a reflecta noile roluri și responsabilități ale persoanelor implicate în regimul respectiv. Prin urmare, responsabilitatea pentru furnizarea informațiilor către autoritățile vamale urmează să fie asumată de persoana responsabilă pentru mărfuri, și anume importatorul, exportatorul sau titularul regimului de tranzit, mai degrabă decât declarantul. Persoana responsabilă ar trebui să furnizeze sau să pună datele la dispoziția autorităților vamale de îndată ce datele respective sunt disponibile și, în orice caz, înainte de acordarea liberului de vamă pentru un regim vamal, pentru a permite autorităților vamale să efectueze o analiză de risc și să ia măsurile corespunzătoare.

(53) Cu toate acestea, în cazul comerțului electronic și ținând seama de volumul mai mare al tranzacțiilor efectuate prin intermediul comerțului electronic, este oportun ca persoanele care utilizează regimul special prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 4 din Directiva 2006/112/CE (denumit în continuare „regimul pentru importuri al ghișeului unic” sau „regimul IOSS”) să furnizeze date privind vânzările lor de mărfuri care urmează să fie importate cel târziu în ziua următoare acceptării plății.

(54) În circumstanțe justificate în mod corespunzător, autoritățile vamale ar trebui să fie în măsură să autorizeze comercianții „încredere și control” să completeze într-o etapă ulterioară datele privind mărfurile care au primit liberul de vamă, deoarece respectivii comercianți comunică continuu datele privind tranzacțiile lor către autoritățile vamale și pot fi considerați fiabili. Astfel de circumstanțe ar putea fi legate de documentele justificative sau de imposibilitatea de a stabili valoarea finală în vamă a mărfurilor la momentul acordării liberului de vamă.

(55) Pentru a simplifica procesul vamal de intrare a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii, asigurând în același timp existența unei singure persoane responsabile pentru mărfurile respective, ar trebui ca diferiți actori din lanțul de aprovizionare să furnizeze fiecare partea lor de informații relevante privind mărfurile în cauză și să o coreleze cu o trimitere specifică. Mărfurile ar trebui să intre pe teritoriul vamal al Uniunii numai dacă există un importator sau un reprezentant indirect care acționează în numele importatorului, stabilit în Uniune și care își asumă responsabilitatea pentru mărfurile respective. Importatorul sau reprezentantul indirect care acționează în numele importatorului ar trebui să furnizeze autorităților vamale informații cu privire la mărfuri și la regimul vamal sub care ar trebui plasate acestea și ar trebui să facă acest lucru cât mai devreme posibil, dacă este posibil înainte de sosirea fizică a mărfurilor. Un prestator de servicii sau un agent vamal ar trebui să fie în măsură să furnizeze informații în numele și pe seama importatorului, dar importatorul ar trebui să rămână responsabil pentru asigurarea conformității mărfurilor cu riscurile financiare și nefinanciare. Transportatorii care aduc efectiv mărfurile ar trebui, de asemenea, să furnizeze unele informații privind mărfurile înainte de încărcare sau de sosire (denumite în continuare „informații prealabile privind transportul de marfă”) și să își coreleze informațiile cu informațiile importatorului, în cazul în care acestea au fost transmise anterior, fără a avea neapărat acces la toate datele furnizate de importator. În plus, pentru a ține seama de lanțurile de aprovizionare și de rețelele de transport mai complexe, ar trebui să fie posibil să se impună unor alte persoane să completeze informațiile privind mărfurile care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii. Importatorul, transportatorul sau orice altă persoană care transmite informații autorităților vamale ar trebui să aibă obligația de a le modifica atunci când știe că informațiile nu mai sunt corecte, dar înainte ca autoritățile vamale să fi detectat nereguli pe care intenționează să le supună controalelor.

(56) Mărfurile neunionale care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii ar trebui să fie considerate ca fiind în depozitare temporară din momentul în care transportatorul notifică sosirea lor până la plasarea lor sub un regim vamal, cu excepția cazului în care sunt deja plasate sub un regim de tranzit. Pentru a asigura o supraveghere vamală adecvată, situația respectivă ar trebui să fie limitată în timp și să nu dureze mai mult de 90 de zile, în afara cazurilor excepționale.

(57) Este necesar să se mențină normele care stabilesc dacă mărfurile sunt mărfuri unionale sau neunionale și dacă statutul de mărfuri unionale poate fi prezumat sau trebuie să fie dovedit, în special atunci când mărfurile părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii.

(58) Odată ce dispun de informațiile necesare pentru regimul relevant, pe baza analizei de risc, autoritățile vamale ar trebui să decidă dacă să efectueze controale suplimentare asupra mărfurilor, să le acorde liberul de vamă, să refuze sau să suspende acordarea liberului de vamă sau să aștepte până când se va considera că mărfurile au primit liberul de vamă. Autoritățile vamale ar trebui să ia o astfel de decizie în cooperare cu alte autorități competente, dacă este necesar. În consecință, autoritățile vamale ar trebui să refuze acordarea liberului de vamă pentru mărfuri în cazul în care dispun de dovezi potrivit cărora mărfurile nu respectă cerințele legale aplicabile. Constatarea unei încălcări sistematice repetate în ceea ce privește vânzările la distanță de către un operator economic ar trebui să constituie o astfel de dovadă pentru o perioadă de cel puțin șase luni pentru toate mărfurile notificate pentru sosire în vederea punerii în liberă circulație de către operatorul economic respectiv. În cazul în care trebuie să se consulte cu alte autorități competente pentru a stabili dacă mărfurile respectă sau nu cerințele legale aplicabile, autoritățile vamale ar trebui să suspende acordarea liberului de vamă pentru mărfurile în cauză cel puțin până când care are loc consultarea. În astfel de cazuri, decizia subsecventă a autorităților vamale cu privire la mărfuri ar trebui să depindă de răspunsul celorlalte autorități competente. Pentru a se evita blocarea atât a comercianților, cât și a autorităților în cazurile în care este necesar un anumit interval de timp pentru a se ajunge la o concluzie privind conformitatea, autoritățile vamale ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda liberul de vamă mărfurilor, cu condiția ca comerciantul să continue să le informeze cu privire la locul în care se află mărfurile.

(59) Pentru a oferi securitate juridică comercianților care au furnizat informațiile în timp util, fără a obliga autoritățile vamale să reacționeze la fiecare trimitere, ar trebui să se considere că mărfurile care nu au fost selectate pentru un control după o perioadă rezonabilă au primit liberul de vamă. Comisia ar trebui să aibă dreptul de a defini respectiva perioadă prin intermediul unor acte delegate, adaptând-o, dacă este necesar, la tipul de trafic sau la tipul de puncte de trecere a frontierei în cauză.

(60) Întrucât comercianții „încredere și control” sunt considerați fiabili și furnizează autorităților vamale, cât mai aproape posibil din punct de vedere tehnic de timpul real, date privind circulația mărfurilor și privind conformitatea, cu acces deplin la sistemele, evidențele și operațiunile lor, astfel de comercianți ar trebui să fie în măsură să acorde liberul de vamă propriilor mărfuri sub supravegherea autorităților vamale fără a aștepta intervenția acestora. În consecință, comercianții „încredere și control” ar trebui să poată acorda liberul de vamă pentru mărfuri în numele autorităților vamale la primirea mărfurilor respective la locul de desfășurare a activității importatorului, proprietarului sau destinatarului sau la expedierea de la locul de desfășurare a activității exportatorului, proprietarului sau expeditorului. Întrucât se presupune că comercianții „încredere și control” acționează într-un mod transparent, fiecare sosire și fiecare livrare de mărfuri ar trebui să fie înregistrate în mod corespunzător în Platforma de date vamale a UE. Comercianții „încredere și control” ar trebui să aibă obligația de a informa autoritățile vamale în cazul în care apare o problemă, astfel încât autoritățile respective să poată lua o decizie finală cu privire la acordarea liberului de vamă mărfurilor. În cazul în care sistemele de control intern ale comercianților „încredere și control” sunt suficient de solide, autoritățile vamale ar trebui să fie în măsură, în cooperare cu alte autorități competente, să autorizeze comercianții respectivi să efectueze anumite verificări pe cont propriu. Cu toate acestea, autoritățile vamale ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a efectua controale asupra mărfurilor în orice moment.

(61) Este oportun să se prevadă măsuri de reglementare a tranziției de la un sistem bazat pe declarații vamale la un sistem bazat pe furnizarea de informații Platformei de date vamale a UE sau pe punerea de informații la dispoziția acesteia. Operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a depune declarații vamale pentru a-și declara intenția de a plasa mărfurile sub regim vamal în cursul perioadei de tranziție. Cu toate acestea, de îndată ce vor fi disponibile capacitățile Platformei de date vamale a UE, operatorilor economici ar trebui să li se ofere, de asemenea, posibilitatea de a furniza sau de a pune la dispoziția autorităților vamale informații prin intermediul Platformei de date vamale a UE, iar autoritățile vamale nu ar trebui să mai autorizeze niciun operator economic să solicite simplificări în legătură cu declarația vamală. La sfârșitul perioadei de tranziție, toate autorizațiile ar trebui să își înceteze valabilitatea, deoarece declarațiile vamale nu vor mai exista. În ceea ce privește vânzările de mărfuri la distanță, perioada de tranziție pentru depunerea declarațiilor vamale ar trebui să fie limitată până când vor fi disponibile capacitățile Platformei de date vamale a UE de a prelucra datele relevante pentru vânzările la distanță.

(62) Identificarea exactă a persoanei care acționează în calitate de „importator” depinde de etapa și de natura procesului vamal în cauză. Ar trebui să existe un singur importator în același timp.

(63) În cazul vânzărilor la distanță, se consideră că persoana care furnizează mărfuri în cadrul vânzărilor la distanță sau care facilitează vânzările la distanță de mărfuri este persoana care stabilește că mărfurile dintr-o țară terță urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii deoarece stabilește lanțul de aprovizionare și este responsabilă pentru riscul de pierdere, deteriorare sau întârziere până la livrarea mărfurilor către consumator. Prin urmare, pentru vânzările la distanță, pentru ca mărfurile să fie puse în liberă circulație, importatorul va fi fie persoana care furnizează mărfurile în cadrul vânzărilor la distanță, fie persoana care facilitează vânzările la distanță de mărfuri, în funcție de modalitățile decise, iar importatorul stabilit în acest mod ar trebui să fie indicat ca atare.

(64) Persoana care furnizează mărfuri în cadrul vânzărilor la distanță sau care facilitează vânzările la distanță de mărfuri care urmează să fie importate din țări terțe pe teritoriul vamal al Uniunii și care este importatorul ar trebui să fie responsabilă de furnizarea către autoritățile vamale a informațiilor necesare privind vânzările la distanță înainte de acordarea liberului de vamă mărfurilor. Persoana astfel identificată ar trebui să îndeplinească obligațiile unui importator.

(65) În cazul în care o persoană care furnizează mărfuri în cadrul vânzărilor la distanță sau care facilitează vânzările la distanță de mărfuri care urmează să fie importate din țări terțe pe teritoriul vamal al Uniunii nu este stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii, ar trebui să fie posibil ca mărfurile să fie plasate sub un regim vamal în cazul în care un reprezentant indirect care are statutul de operator economic autorizat plasează mărfurile în nume propriu și pe seama importatorului pentru vânzările la distanță și își asumă obligațiile importatorului pentru vânzările la distanță în această privință.

(66) Dispozițiile prezentului regulament, inclusiv cele referitoare la importatorul pentru vânzările la distanță, nu constituie, de jure sau de facto, o obligație generală de monitorizare pentru furnizorii de servicii intermediare.

(67) Conform articolului 29 din TFUE, se consideră că se află în liberă circulație produsele care provin din țări terțe, pentru care au fost îndeplinite formalitățile de import și pentru care au fost percepute taxele vamale sau taxele cu efect echivalent. Cu toate acestea, punerea în liberă circulație nu ar trebui să fie înțeleasă ca o dovadă a conformității cu legislația vamală și cu alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale.

(68) Procesul de scoatere a mărfurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii ar trebui să fie raționalizat și simplificat, în conformitate cu procesul de intrare. Prin urmare, este oportun să se impună să existe o persoană stabilită în Uniune care să fie responsabilă pentru mărfuri, și anume exportatorul. Exportatorul ar trebui să furnizeze autorităților vamale sau să pună la dispoziția acestora informațiile relevante înainte de a scoate mărfurile din Uniune, indicând dacă este vorba despre mărfuri unionale sau neunionale care urmează să fie exportate și adaptând informațiile necesare.

(69) Pentru a asigura un management adecvat al riscurilor legate de mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, autoritatea vamală responsabilă de export ar trebui să aibă obligația de a efectua o analiză de risc a informațiilor privind mărfurile, precum și de a lua măsurile corespunzătoare sau de a solicita luarea acestor măsuri înainte de ieșirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Uniunii. Măsurile respective ar trebui să includă impunerea efectuării de controale de către autoritatea vamală responsabilă de locul de expediere a mărfurilor și de locul de ieșire și, dacă este necesar, de către alte autorități competente, pe lângă măsurile prevăzute pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal care sunt, de asemenea, aplicabile în cazul în care mărfurile urmează să fie exportate.

(70) Pentru a se asigura că regimurile suspensive de taxe vamale sunt, de asemenea, transparente, este oportun să se raționalizeze dispozițiile privind cerințele aferente autorizațiilor pentru regimurile speciale. În special, din motive de claritate și de securitate juridică, condițiile pentru a se stabili dacă este necesar un aviz la nivelul Uniunii pentru a evalua dacă acordarea unei autorizații ar putea afecta în mod negativ interesele producătorilor din Uniune, așa-numita „examinare a condițiilor economice”, ar trebui să fie codificate și reglementate prin acte delegate. În plus, întrucât efectul asupra intereselor producătorilor din Uniune ar putea depinde de cantitatea de mărfuri care sunt plasate sub regimul special, ar trebui să fie stabilit un anumit prag sub care se estimează că nu există niciun efect negativ asupra acestor interese.

(71) Articolul 9 din Convenția revizuită privind navigația pe Rin face trimitere la o anexă (denumită în continuare „Manifestul Rinului”) care a facilitat circulația mărfurilor pe fluviul Rin și pe afluenții săi asociați, considerându-le un regim de tranzit vamal care traversează frontierele naționale a patru state membre, și anume Belgia, Germania, Franța și Țările de Jos, precum și ale Elveției. Conform informațiilor din partea administrațiilor vamale, Manifestul Rinului nu mai este utilizat în practică drept regim de tranzit vamal în statele membre riverane Rinului. În schimb, mărfurile de pe Rin și afluenții săi sunt transportate în prezent utilizând regimul de tranzit unional stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013, prin noul sistem computerizat de tranzit. Prin urmare, este oportun să se elimine trimiterea la Manifestul Rinului din cazurile în care o circulație de mărfuri este considerată tranzit vamal extern sau tranzit intern.

(72) Pentru a spori transparența cu privire la persoana responsabilă pentru respectarea obligațiilor regimului de tranzit unional, precum și cu privire la conținutul și riscurile legate de trimitere, este oportun să se impună titularului regimului de tranzit să comunice, privind importatorul sau exportatorul, cel puțin informații care să inițieze circulația mărfurilor, mijloacele de transport și identificarea mărfurilor plasate sub regimul respectiv. Astfel de informații le-ar permite autorităților vamale să supravegheze mai eficace regimul de tranzit unional în cauză și să efectueze o analiză de risc. Regimul de tranzit unional ar trebui să fie obligatoriu, cu excepția cazului în care mărfurile sunt plasate sub un alt regim vamal imediat după intrarea pe teritoriul vamal al Uniunii sau ieșirea de pe acesta. În cazul în care importatorul sau exportatorul nu este încă cunoscut, deținătorul mărfurilor ar trebui să fie considerat ca fiind importatorul sau exportatorul mărfurilor și ar trebui să fie obligat la plata taxelor vamale și a altor impozite și taxe. Regimul de tranzit unional ar trebui să fie înlocuit cu supravegherea vamală în cazul în care mărfurile sunt importate sau exportate de către un comerciant „încredere și control”.

(73) Un amendament la anexa 6 la Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR) (26), care a intrat în vigoare la 1 iunie 2021, a modificat nota explicativă 0.49 pentru a acorda operatorilor economici care îndeplinesc anumite cerințe posibilitatea de a deveni „expeditor agreat”, reflectând facilitățile existente acordate operatorilor economici recunoscuți ca „destinatar agreat”. Prin urmare, este necesar să se includă respectiva nouă posibilitate în prezentul regulament pentru a alinia legislația vamală a Uniunii la acordul internațional respectiv.

(74) Eliminarea scutirii de taxe pentru importul de mărfuri cu o valoare care nu depășește 150 EUR implică aplicarea dispozițiilor privind stabilirea valorii în vamă pentru perceperea taxelor vamale ad valorem în legătură cu mărfurile importate achiziționate în cadrul tranzacțiilor de comerț electronic între întreprinderi și clienți, astfel cum sunt definite în Directiva 2006/112/CE. Astfel de vânzări la distanță ar trebui să constituie baza pentru declararea valorii în vamă prin metoda valorii de tranzacție. Principiul respectiv se aplică și în situațiile în care mărfurile sunt achiziționate în cadrul vânzărilor la distanță nu înainte de a fi introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, ci în timp ce sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamală.

(75) Tranzacțiile din cadrul vânzărilor la distanță diferă în mod semnificativ de tranzacțiile tradiționale între întreprinderi, ceea ce duce la o complexitate sporită. Aceste diferențe au un impact asupra modului în care autoritățile vamale aplică efectiv normele de evaluare în practică. Printre provocările deosebite se numără amploarea și viteza considerabile cu care sunt încheiate tranzacțiile de comerț electronic, numărul mare de cumpărători și vânzători implicați și dispersarea vânzărilor. Ținând seama de specificitatea comerțului electronic, precum și de rolul autorităților vamale în a contribui la buna funcționare a pieței interne, în cazul în care, în cadrul procedurilor vamale menite să verifice corectitudinea valorii de tranzacție declarate a mărfurilor achiziționate în cadrul unei vânzări la distanță, un importator nu înlătură îndoielile rezonabile cu privire la faptul că valoarea de tranzacție declarată reflectă prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile respective și, în consecință, valoarea de tranzacție declarată inițial este respinsă, autoritățile vamale ar trebui să poată exercita flexibilitate în stabilirea metodei adecvate de evaluare secundară pentru a determina din nou valoarea în vamă a mărfurilor respective.

(76) În prezent, datoriile vamale sunt colectate de statul membru în care este depusă declarația vamală. Comerciantul are posibilitatea de a alege dacă dorește să facă acest lucru în țara de primă intrare sau să utilizeze un regim vamal și să plătească taxele într-un alt stat membru. Pentru comercianții „încredere și control”, este oportun să se utilizeze norme diferite pentru a defini locul în care ia naștere datoria vamală, astfel încât taxele la import să fie plătite statului membru în care este stabilit comerciantul respectiv. Acest lucru se justifică deoarece acesta este locul în care autoritatea vamală deține cele mai complete cunoștințe privind evidențele, operațiunile și comportamentul comercial al operatorilor economici relevanți. Cu toate acestea, datoria vamală a altor operatori economici decât comercianții „încredere și control” ar trebui să ia naștere în locul în care se află fizic mărfurile, cel puțin până la evaluarea modelului de supraveghere.

(77) În cazul tranzacțiilor de comerț electronic, importatorul pentru vânzări la distanță este persoana responsabilă de datoria vamală. Atunci când se utilizează regimul IOSS, datoria vamală ar trebui să ia naștere în momentul acceptării plății vânzării online. În cazul în care nu se utilizează acest regim, datoria vamală ar trebui să ia naștere atunci când disponibilitatea mărfurilor este notificată în statele membre în care mărfurile urmează să fie livrate.

(78) Pentru a acoperi costurile tot mai mari de gestionare a unui număr enorm de cereri de plasare sub regimul de punere în liberă circulație a mărfurilor vândute la distanță, ar trebui să fie stabilită o taxă de procesare la nivelul Uniunii, proporțională cu costul aproximativ al serviciilor strâns legate de supravegherea vamală a acestor mărfuri, deoarece mărfurile respective sunt expediate direct către consumator, ceea ce face imposibilă verificarea acestora de către alte autorități după vămuire. Deși va fi la latitudinea statelor membre să decidă dacă să recupereze de la operatorii economici costurile măsurilor excepționale de control sau costurile suportate de alte autorități decât autoritățile vamale în legătură cu verificarea sau distrugerea mărfurilor, taxa de procesare la nivelul Uniunii ar trebui să acopere, în special, costurile de verificare a datelor și de efectuare a unei analize de risc, precum și costurile infrastructurii și ale controalelor relevante, inclusiv ale serviciilor relevante prestate de Autoritatea Vamală a UE.

(79) Ar trebui să se prevadă o taxă de procesare la nivelul Uniunii mai mică în cazul în care mărfurile sunt vândute la distanță dintr-un antrepozit vamal pentru vânzări la distanță, deoarece este mai ușor și mai eficace pentru autoritățile vamale să supravegheze mărfurile în vrac depozitate într-un antrepozit decât mărfurile ambalate în colete individuale și expediate direct către consumator.

(80) Debitorul taxei de procesare la nivelul Uniunii ar trebui să fie aceeași persoană cu debitorul datoriei vamale, care ar trebui să fie importatorul pentru vânzările la distanță. În cazul în care dispozițiile privind importatorii pentru vânzările la distanță nu se aplică încă, debitorul ar trebui să fie declarantul. În cazul vânzărilor la distanță, declarantul ar fi în mod normal persoana care are dreptul să utilizeze regimul IOSS sau un reprezentant vamal indirect. În consecință, consumatorul nu ar trebui să fie debitor al taxei de procesare la nivelul Uniunii.

(81) Este oportun să se prevadă ca primul act delegat de stabilire a cuantumului taxei de procesare să intre în vigoare rapid, astfel încât să se permită aplicarea practică a taxei de procesare la nivelul Uniunii introduse prin prezentul regulament pentru a răspunde presiunii tot mai mari exercitate asupra autorităților vamale din cauza volumului semnificativ de colete care intră pe teritoriul vamal al Uniunii.

(82) Întrucât mai multe măsuri, cum ar fi taxele și tarifele, se aplică pentru fiecare articol, este oportun să se introducă o definiție a noțiunii de articol. Un articol ar trebui definit ca însemnând una sau mai multe mărfuri dintr-o trimitere, având în comun anumite elemente de date, inclusiv clasificarea tarifară și originea, în conformitate cu cerințele aplicabile în materie de date. Definiția respectivă ar trebui să fie aplicabilă atât în ceea ce privește declarațiile vamale din instrumentele digitale existente la nivel național și la nivelul Uniunii, inclusiv în cazul în care clasificarea tarifară a mărfurilor în cauză în declarația vamală se face numai la nivel de subpoziții din Sistemul armonizat, cât și în ceea ce privește cerințele adecvate în materie de date stabilite în acest scop odată ce Platforma de date vamale a UE devine disponibilă.

(83) Este oportun să se consolideze mecanismul menit să supravegheze punerea în aplicare consecventă și eficace a măsurilor restrictive privind fluxul de mărfuri, adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul 215 din TFUE. În cazul adoptării unor astfel de măsuri, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să ofere sprijin Comisiei și statelor membre pentru a se asigura că măsurile respective nu sunt eludate. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să ofere orientări autorităților vamale sub forma unor recomandări fără caracter obligatoriu, de exemplu prin promovarea unor practici vamale coerente, în limitele responsabilităților statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a unor astfel de măsuri. Autoritățile vamale ar trebui să se asigure că întreprind toate acțiunile necesare în limitele competențelor lor pentru a se conforma măsurilor respective și ar trebui să informeze Comisia și Autoritatea Vamală a UE în consecință. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să identifice eventualele discrepanțe în aplicarea respectivelor măsuri și să monitorizeze punerea lor în aplicare, precum și să raporteze în consecință Comisiei.

(84) Ar trebui să se instituie un mecanism de gestionare a crizelor pentru a aborda potențialele crize din cadrul uniunii vamale. Lipsa unui astfel de mecanism la nivelul Uniunii a fost evidențiată în Comunicarea Comisiei din 28 septembrie 2020 intitulată „Trecerea uniunii vamale la o etapă superioară: un plan de acțiune”. Prin urmare, ar trebui să se instituie un mecanism care să implice Autoritatea Vamală a UE în calitate de actor central în pregătirea, coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor și a modalităților practice pe care Comisia decide să le instituie atunci când apare o criză. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să mențină capacitatea de răspuns în situații de criză pe întreaga durată a crizei.

(85) Cadrul de guvernanță existent al uniunii vamale nu are o structură clară de gestionare operațională și nu reflectă evoluția vămilor de la crearea sa în 1968. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013, activitățile legate de managementul riscurilor privind fluxurile comerciale, cum ar fi punerea în aplicare a controalelor la fața locului și deciziile privind aceste controale, țin de responsabilitatea autorităților vamale naționale. Intensitatea traficului de mărfuri la frontierele externe nu este egală pe întreg teritoriul Uniunii. În pofida cooperării dintre autoritățile vamale naționale, care a existat încă de la crearea uniunii vamale și care a condus la schimbul de bune practici și de expertiză, precum și la elaborarea de orientări comune, aceasta nu a condus la dezvoltarea unei abordări și a unui cadru operațional armonizate. Nu există o capacitate centrală de analiză a riscurilor, nu există o viziune comună privind stabilirea priorității riscurilor la nivelul Uniunii, există o coordonare limitată a acțiunilor și a controalelor vamale și nu există un cadru de cooperare pentru diferitele autorități care gestionează piața unică.

(86) Instituirea unei structuri operaționale centrale la nivelul Uniunii, care să pună în comun expertiza și resursele și să asiste statele membre și Comisia în luarea deciziilor împreună ar trebui să remedieze aceste deficiențe. Aceasta ar trebui să se axeze în special pe domenii precum managementul datelor și managementul riscului și ar trebui să pregătească conținutul activităților de formare pentru lucrătorii vamali și profesioniștii din domeniul vamal din Uniune, menite să completeze și să sprijine formarea oferită de statele membre. Ar trebui, de asemenea, să contribuie la crearea unui sistem al Uniunii de recunoaștere a excelenței instituțiilor de învățământ care oferă programe de învățământ și de formare în domeniul vamal, bazându-se pe inițiativa Comisiei intitulată „Certificatul de recunoaștere în domeniul vamal al UE”, și să coordoneze și să sprijine crearea voluntară de către statele membre a unor centre specializate de excelență. Scopul este ca uniunea vamală să „acționeze ca o singură entitate”, recunoscând în același timp că practicile divergente din statele membre ar putea rezulta din particularități obiective, de exemplu diferențe geografice, modul de transport utilizat, tipul de mărfuri sau tipul de frontieră. Crearea acestei noi autorități, Autoritatea Vamală a UE, este esențială pentru a asigura funcționarea eficientă și adecvată a uniunii vamale, pentru a coordona la nivel central acțiunile vamale și pentru a sprijini activitățile autorităților vamale.

(87) Autoritatea Vamală a UE ar trebui să funcționeze și să fie administrată ținând seama de principiile din Declarația comună și Abordarea comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind agențiile descentralizate din 19 iulie 2012.

(88) Atunci când aleg sediul Autorității Vamale a UE, Parlamentul European și Consiliul se asigură că, având în vedere natura autorității respective, amplasarea acesteia îi permite să își exercite pe deplin sarcinile și competențele, să recruteze personal înalt calificat și specializat și să ofere oportunități de formare adecvate. În plus, Parlamentul European și Consiliul iau în considerare următoarele criterii pentru alegerea sediului Autorității Vamale a UE: disponibilitatea unor spații de birouri adecvate și capacitatea de a găzdui personalul relevant înainte ca Autoritatea Vamală a UE să devină operațională; accesibilitatea amplasării și existența unor infrastructuri educaționale adecvate pentru copiii membrilor personalului; accesul adecvat la piața forței de muncă, securitate socială și asistență medicală, atât pentru copii, cât și pentru soții/soțiile membrilor personalului; și echilibrul geografic. Având în vedere aceste criterii, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să își aibă sediul la Lille, Franța.

(89) Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile vamale dispun de resurse, formare și echipamente adecvate pentru a avea capacitatea de a-și îndeplini misiunea.

(90) Este important ca vămile să investească într-un număr suficient de membri ai personalului formați corespunzător pentru a garanta funcționarea sistemelor vamale ale Uniunii, care se confruntă cu o creștere exponențială a cererii. În lipsa investițiilor necesare în personal, soluțiile digitale nu își pot atinge întregul potențial. Prin urmare, investițiile în sisteme digitale ar trebui să garanteze o finanțare suficientă pentru personal și pentru formarea acestuia, astfel încât să se asigure competențele necesare pentru utilizarea echipamentelor de ultimă generație și a tehnologiei de ultimă generație de analiză a volumelor mari de date, de detectare și de control și, astfel, să garanteze că controalele vamale sunt efectuate în mod uniform în întreaga Uniune.

(91) Statele membre și Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație, pentru a asigura funcționarea eficace a Autorității Vamale a UE. Componența consiliului de administrație, inclusiv alegerea președintelui și a vicepreședintelui său, ar trebui să respecte principiul echilibrului de gen și să ia în considerare experiența și calificările relevante. Având în vedere competența exclusivă a Uniunii în ceea ce privește uniunea vamală și legătura strânsă dintre domeniul vamal și alte domenii de politică, fie președintele, fie vicepreședintele ar trebui să fie ales din rândul membrilor consiliului de administrație desemnați de Comisie. Pentru funcționarea eficace și eficientă a Autorității Vamale a UE, consiliul de administrație ar trebui, în special, să adopte un document unic de programare care să includă programarea anuală și multianuală, să își îndeplinească funcțiile legate de bugetul Autorității Vamale a UE, să adopte și să publice un raport anual de activitate consolidat privind activitățile Autorității Vamale a UE, garantând că nu sunt divulgate informații sensibile, să adopte normele financiare aplicabile Autorității Vamale a UE, să numească un director executiv și să stabilească procedurile de luare de către directorul executiv a deciziilor referitoare la sarcinile operaționale ale Autorității Vamale a UE. Consiliul de administrație ar trebui să fie asistat de un comitet executiv.

(92) Autoritatea Vamală a UE ar trebui să instituie Consiliul consultativ vamal, a cărui sarcină va fi de a oferi Autorității Vamale a UE consiliere cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor și a deciziilor tehnice, la aspectele legate de punerea în aplicare și de standardizare, inclusiv la activitățile de armonizare, la aspectele operaționale ale altor dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale și la orice alte activități ale Autorității Vamale a UE. Consiliul consultativ vamal ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o reprezentare echilibrată a părților interesate între interesele comerciale și cele necomerciale și, în cadrul categoriei intereselor comerciale, în ceea ce privește microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii și alte întreprinderi. Consiliul consultativ vamal ar trebui să fie consultat periodic și ar trebui să poată oferi consiliere Autorității Vamale a UE din proprie inițiativă.

(93) Pentru a garanta funcționarea sa eficace, Autorității Vamale a UE ar trebui să i se acorde un buget autonom, cu venituri care să provină de la bugetul general al Uniunii și din orice contribuție financiară voluntară din partea statelor membre. În circumstanțe excepționale și justificate în mod corespunzător, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să fie în măsură să încaseze venituri suplimentare prin acorduri de contribuție sau granturi și prin taxe pentru publicații și alte servicii pe care le furnizează.

(94) Pentru a realiza periodic o evaluare a amenințărilor, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să utilizeze informațiile pe care le are la dispoziție referitoare la provocările legate de legislația vamală și de alte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale. În temeiul unei astfel de evaluări a amenințărilor, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să elaboreze recomandări și să le transmită Comisiei. Pe baza acestor recomandări, Comisia ar trebui să identifice domeniile care merită un tratament prioritar. Este important ca Consiliul să poarte o dezbatere politică și strategică cu privire la domeniile care merită un tratament prioritar și ca Autoritatea Vamală a UE să asigure acțiuni ulterioare adecvate, inclusiv atunci când își pregătește programul de lucru anual și multianual și când pregătește raportul anual al activităților sale.

(95) Pentru a-și îndeplini misiunea, Autoritatea Vamală a UE și autoritățile vamale ar trebui să coopereze îndeaproape și în mod regulat cu autoritățile de supraveghere a pieței, cu autoritățile sanitare și fitosanitare, cu organismele și autoritățile de aplicare a legii, cu autoritățile de gestionare a frontierelor, cu organismele de protecție a mediului, cu autoritățile statistice și cu autoritățile fiscale, cu experții în domeniul bunurilor culturale și cu multe alte autorități responsabile de politicile sectoriale. Având în vedere evoluția pieței unice și rolul în continuă evoluție al vămilor, creșterea numărului de interdicții și restricții și intensificarea comerțului electronic, este necesar să se structureze și să se consolideze cooperarea respectivă la nivelul Uniunii, la nivel internațional și la nivel național. În locul unei cooperări axate pe trimiteri individuale sau pe evenimente specifice de-a lungul lanțului de aprovizionare, ar trebui să se dezvolte și să se actualizeze periodic de către Autoritatea Vamală a UE un cadru de sprijinire a cooperării dintre autoritățile vamale și alte autorități responsabile de domeniile de politică relevante. O astfel de cooperare ar trebui să includă: elaborarea legislației și a necesităților în materie de politici în domenii specifice; schimbul și analiza de informații; elaborarea unei strategii globale de cooperare sub forma unor strategii comune de supraveghere; cooperarea privind punerea în aplicare operațională, monitorizarea și controalele; schimbul de competențe relevante și de bune practici și activitățile de inovare și cercetare în domenii relevante pentru domeniul vamal.

(96) Comisia ar trebui, de asemenea, să faciliteze aplicarea unei părți a celorlalte dispoziții legislative aplicate de autoritățile vamale prin întocmirea și actualizarea periodică a unei liste a actelor legislative ale Uniunii care impun cerințe privind mărfurile supuse controalelor vamale menite să protejeze interesele publice, cum ar fi sănătatea și viața oamenilor, a animalelor sau a plantelor, consumatorii și mediul.

(97) Pentru a întări cooperarea dintre autoritățile vamale, ar trebui să fie intensificate eforturile operaționale comune în vederea sprijinirii unor controale vamale eficace la frontierele Uniunii. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să coordoneze și să sprijine coordonarea operațională a cooperării vamale, inclusiv în domeniul managementului riscurilor. Autoritatea Vamală a UE, în cooperare cu statele membre, ar trebui să planifice, să organizeze și să coordoneze controalele comune efectuate de autoritățile vamale în interiorul Uniunii și cu țările terțe. În contextul cooperării dintre autoritățile vamale în interiorul Uniunii, prezentul regulament nu aduce atingere Convenției elaborate în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, cu privire la asistența reciprocă și cooperarea între administrațiile vamale (27) (Convenția Napoli II). Autoritatea Vamală a UE ar trebui să mențină colaborarea necesară cu autoritățile relevante de la nivelul Uniunii și de la nivel național care desfășoară investigații relevante și activități antifraudă, inclusiv cu OLAF și EPPO. Este important ca Autoritatea Vamală a UE să coopereze, de asemenea, cu Centrul UE de inovare pentru securitatea internă, atunci când acest lucru este relevant pentru activitățile Autorității Vamale a UE.

(98) În plus, pentru a face schimb de bune practici și pentru a spori eficacitatea operațională, statele membre ar trebui să poată pune temporar la dispoziție, la cerere, lucrători vamali pentru a lucra în cadrul autorităților vamale ale unui alt stat membru. Clauzele și condițiile unor astfel de misiuni de muncă temporară ar trebui să fie stabilite de statele membre în cauză. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să ofere, la cerere, sprijin sau coordonare. După caz, aceasta poate elabora orientări sau modele de acorduri pentru a facilita această formă de cooperare.

(99) Autoritatea Vamală a UE și Europol ar trebui să poată face schimb de informații strategice și de alte informații neoperaționale, cum ar fi indicatorii de risc, atunci când acest lucru este necesar pentru prevenirea și combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului și a formelor de criminalitate care aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. Astfel de informații ar putea fi utilizate de Autoritatea Vamală a UE în scopul analizei riscurilor.

(100) Pentru a spori claritatea și a eficientiza cadrul de cooperare între autoritățile vamale și alte autorități partenere, o listă a serviciilor oferite de autoritățile vamale ar trebui să definească în mod clar rolul posibil al autorităților vamale în aplicarea altor politici relevante la frontierele Uniunii. În plus, aplicarea cadrului de cooperare respectiv ar trebui să fie monitorizată de către Autoritatea Vamală a UE. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să lucreze și să coopereze îndeaproape cu Comisia, cu OLAF, cu alte organe, oficii și agenții relevante ale Uniunii, cum ar fi Europol, EPPO și Frontex, precum și cu agențiile și rețelele specializate din domeniile de politică relevante pentru activitățile Autorității Vamale a UE, cum ar fi Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor.

(101) Într-o lume din ce în ce mai conectată, diplomația vamală și cooperarea internațională reprezintă aspecte importante în activitatea autorităților vamale din întreaga lume. Ar trebui să fie posibil ca cooperarea internațională să includă posibilitatea de face schimb de date vamale pe baza acordurilor internaționale sau a legislației autonome a Uniunii și prin mijloace de comunicare adecvate, securizate și strict supravegheate, cum ar fi Platforma de date vamale a UE, sub rezerva respectării informațiilor confidențiale și a protecției datelor cu caracter personal.

(102) Cooperarea eficace dintre țările învecinate este esențială pentru a asigura buna funcționare a operațiunilor vamale, facilitarea comerțului legitim și protecția intereselor și politicilor financiare ale Uniunii. O astfel de cooperare este deosebit de importantă la punctele vamale comune de trecere a frontierei, unde controalele vamale coordonate sporesc eficiența și securitatea juridică. Prin urmare, statele membre ar trebui să își păstreze capacitatea de a încheia sau de a menține acorduri bilaterale cu țările terțe învecinate privind cooperarea vamală la punctele comune de trecere a frontierei, dacă astfel de acorduri sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Respectiva capacitate include acorduri referitoare la puncte comune de trecere a frontierei, situate fie pe teritoriul unui stat membru, fie pe teritoriul unei țări terțe învecinate, în care autoritățile vamale ale statului membru respectiv și ale țării terțe învecinate respective aplică legislația lor vamală respectivă în temeiul unui acord bilateral.

(103) Prezentul regulament ar trebui să prevadă un cadru comun prin care să se stabilească o listă minimă de încălcări ale legislației vamale care fac obiectul unor sancțiuni, precum și anumite norme privind sancțiunile fără caracter penal, cadru care să fie pus în aplicare de statele membre. Este la latitudinea statelor membre să aleagă tipul adecvat de măsură pentru a remedia aceste încălcări. De asemenea, este oportun să se stabilească o listă minimă de circumstanțe pe care statele membre ar trebui să le ia în considerare în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern, atunci când decid dacă să aplice sau nu o sancțiune și când decid cu privire la tipul sau gravitatea acesteia. Comisia ar trebui să monitorizeze punerea corectă în aplicare a dispozițiilor respective, după caz. Sancțiunile prevăzute pentru încălcările legislației vamale ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(104) Prezentul regulament nu armonizează normele procedurale naționale privind sancțiunile administrative și nici nu reglementează care autorități aplică sancțiuni, atât timp cât se menține principiul conform căruia sancțiunile sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare. De exemplu, normele privind sancțiunile pot fi aplicate astfel încât sancțiunea să fie aplicată direct de autoritățile competente sau de o instanță națională competentă în urma unei cereri introduse de o autoritate administrativă competentă sau de autoritățile vamale competente printr-o procedură de tranzacție, având în același timp un efect echivalent.

(105) Având în vedere rolul central al importatorilor pentru vânzările la distanță în organizarea unor volume mari de importuri cu valoare scăzută, inclusiv prin intermediul platformelor online și al site-urilor web, este necesar să se stabilească un cadru de sancțiuni coerent, proporțional și cu efect de descurajare care să se aplice în cazul în care importatorii pentru vânzările la distanță nu își respectă obligațiile. În special pentru nerespectarea continuă și sistematică a legislației vamale în cazul vânzărilor la distanță, sancțiunile ar trebui să fie cu efect de descurajare și efective. Amploarea, dimensiunea transfrontalieră și impactul pe scară largă al neconformității sistematice justifică stabilirea în prezentul regulament a unor niveluri minime și maxime severe ale sancțiunilor pecuniare, pe baza valorii totale a mărfurilor importate în Uniune de către operatorul economic care nu respectă normele, menținând în același timp posibilitatea ca statele membre să prevadă sancțiuni suplimentare în legislația lor națională. Armonizarea sancțiunilor în întreaga Uniune pentru neconformitatea sistematică urmărește să prevină „alegerea frontierei celei mai favorabile” de către operatorii economici care efectuează vânzări la distanță. Operatorii economici care nu respectă normele în mod sistematic ar trebui să fie clasificați ca operatori economici cu grad ridicat de risc și ar trebui să își piardă un eventual statut comercial de încredere și să nu mai beneficieze de nicio măsură de facilitare.

(106) În cazul în care neconformitatea sistematică persistă în pofida aplicării unor sancțiuni pecuniare severe progresive, ar trebui aplicate sancțiuni suplimentare. Acest lucru este necesar ca urmare a nerespectării continue a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament, ceea ce subminează integritatea uniunii vamale și a pieței interne, creează avantaje concurențiale neloiale pentru operatorii economici care nu respectă normele și poate aduce prejudicii consumatorilor. În consecință și în vederea îndeplinirii misiunii autorităților vamale, urmează să fie instituit un nivel suplimentar de sancțiuni stricte pentru a descuraja orice apariție a unei astfel de neconformități multisistematice. Ca răspuns la un astfel de comportament, autoritățile vamale ar trebui să poată suspenda punerea în liberă circulație a tuturor mărfurilor importate de un operator economic în cadrul vânzărilor la distanță. În plus, atunci când acest lucru este relevant și justificat de natura unei astfel de încălcări sistematice suplimentare, autoritățile competente relevante ar trebui să poată suspenda temporar accesul la interfața online a operatorului economic care a săvârșit încălcarea. În acest scop, transmiterea în timp util a informațiilor cu privire la încălcare către autoritățile relevante ar trebui să le permită acestora să obțină o imagine completă a situației și să asigure un răspuns coordonat.

(107) Pentru a permite o monitorizare eficace și un grad adecvat de transparență, evidențele tuturor sancțiunilor fără caracter penal aplicate de autoritățile vamale ale statelor membre ar trebui să fie puse la dispoziție pe Platforma de date vamale a UE. Respectivele evidențe ar trebui să indice natura încălcării și cuantumul sancțiunii pecuniare aplicate sau identificarea oricărei alte sancțiuni fără caracter penal aplicate. Un astfel de sistem centralizat ar trebui să furnizeze datele necesare pentru evaluarea practicilor de asigurare a respectării normelor și pentru identificarea potențialelor denaturări ale pieței sau a practicilor de „alegere a frontierei celei mai favorabile” de către operatorii economici.

(108) Comisia ar trebui să reexamineze dispozițiile prezentului regulament privind încălcările și sancțiunile pentru a asigura buna funcționare și aplicare a acestora și pentru a preveni posibila fragmentare a pieței interne sau posibila evitare a jurisdicției de către operatorii economici. O astfel de reexaminare ar trebui să aibă loc în urma unei evaluări a datelor privind sancțiunile înregistrate pe Platforma de date vamale a UE, în special în cazul în care sunt identificate riscuri de disparități sau denaturări pe piața internă. Este important să se asigure condiții de concurență echitabile și să se remedieze eventualele lacune sau inconsecvențe în materie de reglementare în aplicarea sancțiunilor.

(109) În cazul în care este săvârșită o încălcare a legislației vamale care ține de competența mai multor state membre, este necesară cooperarea dintre statele membre în cauză. În astfel de cazuri, autoritățile competente ale statelor membre vizate de aceeași încălcare a legislației vamale ar trebui să coopereze în conformitate cu dreptul aplicabil. Autoritatea Vamală a UE ar trebui să aibă posibilitatea să sprijine și să faciliteze cooperarea respectivă.

(110) Performanța uniunii vamale ar trebui să fie evaluată cel puțin o dată pe an, pentru a permite Comisiei, cu ajutorul statelor membre, să adopte orientările de politică adecvate. Comisia poate publica o versiune neconfidențială a raportului de evaluare. Colectarea de informații de la autoritățile vamale ar trebui să fie formalizată și aprofundată, întrucât o raportare mai cuprinzătoare ar îmbunătăți analiza comparativă și ar putea contribui la omogenizarea practicilor și la evaluarea impactului deciziilor de politică vamală. Prin urmare, este oportun să se introducă un cadru juridic pentru evaluarea performanței uniunii vamale. Pentru a permite o analiză suficient de detaliată, măsurarea performanței activităților vamale ar trebui să se efectueze nu numai la nivel național, ci și la nivel local.

(111) Autoritatea Vamală a UE ar trebui să sprijine Comisia în procesul de evaluare prin colectarea și analizarea datelor de pe Platforma de date vamale a UE și prin identificarea modului în care activitățile și operațiunile vamale sprijină realizarea obiectivelor și a priorităților strategice ale uniunii vamale și contribuie la misiunea autorităților vamale. În special, Autoritatea Vamală a UE ar trebui să identifice principalele tendințe, punctele forte, punctele slabe, lacunele și riscurile potențiale și să transmită Comisiei recomandări de îmbunătățire. În special în contextul cooperării cu autoritățile de aplicare a legii, Autoritatea Vamală a UE ar trebui, de asemenea, să participe, dintr-o perspectivă operațională, la analizele strategice și la evaluările amenințărilor efectuate la nivelul Uniunii, inclusiv la cele efectuate de Europol și Frontex.

(112) Comercianții „încredere și control” ar trebui să fie supravegheați de statul membru în care sunt stabiliți. Prin derogare și sub rezerva reexaminării, operatorii economici care nu sunt comercianți „încredere și control” ar trebui să rămână sub supravegherea autorității vamale din statul membru în care se află fizic mărfurile. Până la 31 decembrie 2031, Comisia ar trebui să evalueze respectivele două modele de supraveghere, inclusiv din punctul de vedere al eficacității lor în ceea ce privește detectarea și prevenirea fraudei. Evaluarea respectivă ar trebui să ia în considerare și aspectele legate de impozitarea indirectă. Pe baza evaluării respective, Comisia ar trebui să aibă dreptul de a decide, prin intermediul unui act delegat, dacă cele două modele de supraveghere ar trebui să continue sau dacă autoritatea vamală care răspunde de locul de stabilire al comerciantului „încredere și control” ar trebui să fie cea care acordă liberul de vamă pentru mărfuri în toate cazurile. Locul în care ia naștere datoria vamală ar trebui, de asemenea, să fie reglementat în conformitate cu desemnarea autorității vamale responsabile.

(113) Pentru a se asigura faptul că normele vamale ale Uniunii rămân adaptate la evoluțiile economice, sociale, politice și tehnologice și la nevoile operatorilor economici și ale administrației vamale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește următoarele: — precizarea dispozițiilor legislației vamale care se aplică comerțului cu mărfuri unionale care implică teritorii fiscale speciale și precizarea anumitor simplificări ale dispozițiilor respective; — cazurile în care autoritatea vamală competentă nu este autoritatea vamală a statului membru în care este stabilit solicitantul; — în legătură cu deciziile referitoare la aplicarea legislației vamale: datele necesare pentru cereri și decizii; condițiile de acceptare a unei cereri pentru obținerea unei decizii; excepțiile referitoare la anumite termene, data de la care decizia produce efecte; cazurile în care decizia nu este valabilă pe termen nelimitat; termenul în care solicitantul își poate exercita dreptul de a fi ascultat; normele referitoare la cazurile în care dreptul solicitantului de a fi ascultat nu se aplică; posibila scurtare a termenelor de adoptare a deciziilor vamale odată ce Platforma de date vamale a UE va fi operațională; normele detaliate pentru monitorizarea deciziilor; cazurile în care o decizie urmează să fie reevaluată și normele aferente; cazurile în care o decizie favorabilă poate fi revocată în ceea ce privește alte persoane decât persoanele care nu respectă normele și în care efectul revocării sau al modificării poate fi amânat; și normele de adoptare a deciziilor Comisiei prin care se solicită statelor membre să revoce o decizie referitoare la informații obligatorii; — cuantumul taxei de procesare la nivelul Uniunii pentru vânzările la distanță; — cerințele minime în materie de date și cazurile specifice pentru înregistrarea la autoritățile vamale a operatorilor economici și a anumitor alte persoane și pentru invalidarea unei astfel de înregistrări; — simplificările și măsurile de facilitare pentru operatorii economici autorizați; — în ceea ce privește reprezentantul vamal, cazurile în care este scutit de cerința de stabilire pe teritoriul vamal al Uniunii; — funcționalitățile Platformei de date vamale a UE și datele care fac obiectul portabilității din Platforma de date vamale a UE către sistemele naționale; clarificarea și completarea scopurilor în care autoritățile vamale, Autoritatea Vamală a UE și Comisia sunt autorizate să prelucreze date; solicitările din partea altor organe, oficii și agenții ale Uniunii de a obține date care sunt disponibile în cadrul Platformei de date vamale a UE; și datele care constituie modelul de date vamale al UE; — anumite norme detaliate în legătură cu statutul vamal al mărfurilor; — datele, condițiile, termenele și cazurile specifice pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, precum și cazurile în care datele pot fi modificate sau invalidate după acordarea liberului de vamă; — termenul rezonabil după care și cazurile în care se consideră că autoritățile vamale au acordat liberul de vamă pentru mărfurile pe care nu le-au selectat pentru control; — procedura de acordare a liberului de vamă pentru mărfuri în numele autorităților vamale, precum și condițiile, conținutul și procedura pentru controalele efectuate de comercianții „încredere și control”; — în legătură cu declarațiile vamale: cazurile în care o declarație vamală poate fi depusă utilizându-se alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; condițiile pentru acordarea autorizației de depunere a declarațiilor simplificate; termenele de depunere a declarațiilor suplimentare, termenele în care documentele suplimentare urmează să fie disponibile și cazurile în care nu se aplică obligația de a depune astfel de declarații; cazurile în care o declarație vamală poate fi invalidată fără depunerea unei cereri de către declarant; și condițiile de acordare a autorizațiilor de vămuire centralizată și de depunere a unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului; — cazurile în care mărfurile pot fi confiscate; — în legătură cu informațiile prealabile privind transportul de marfă: biroul de primă intrare preconizat; informațiile prealabile privind transportul de marfă care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziție; termenele; cazurile specifice în care informațiile prealabile privind transportul de marfă pot fi furnizate sau puse la dispoziție de alte persoane decât importatorul; cazurile în care obligația de a furniza astfel de date nu se aplică; condițiile în care o persoană care furnizează sau pune la dispoziție informații prealabile privind transportul de marfă poate restricționa vizibilitatea datelor de identificare; și datele din informațiile prealabile privind transportul de marfă care nu pot fi modificate; — în legătură cu intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii: termenele specifice în care urmează efectuată analiza de risc; cazurile specifice și celelalte persoane cărora li se poate impune să notifice biroul vamal de primă intrare real cu privire la sosirea mărfurilor, în caz de deviere de la rută; și condițiile și termenele pentru desemnarea și aprobarea altor locuri decât biroul vamal desemnat pentru prezentarea mărfurilor; — în legătură cu depozitarea temporară: cazurile în care nu sunt necesare informații privind depozitarea temporară; datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale; cazurile specifice pentru modificarea sau invalidarea informațiilor privind depozitarea temporară; condițiile de autorizare a spațiilor de depozitare temporară; cazurile și condițiile de circulație a mărfurilor aflate în depozitare temporară; și tipul de informații care urmează să fie incluse în evidențele care se furnizează sau se pun la dispoziție pe Platforma de date vamale a UE; — datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale pentru a plasa mărfurile sub regimul de punere în liberă circulație sau derogările justificate pentru fiecare tip de trafic; — cazurile în care se consideră că mărfurile sunt reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate; — datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale pentru a plasa mărfurile sub regimul de export; — cazurile în care urmează să fie depusă o notificare de reexport și cazurile în care aceasta poate fi modificată sau invalidată; — în legătură cu informațiile prealabile la ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii: datele din informațiile prealabile la ieșire și termenele în care acestea urmează să fie furnizate sau puse la dispoziție; cazurile în care respectiva obligație nu se aplică; condițiile în care persoana care furnizează sau pune la dispoziție informații prealabile la ieșire poate restricționa vizibilitatea datelor de identificare și a datelor sensibile din punct de vedere comercial; și datele din informațiile prealabile la ieșire care nu pot fi modificate; — în legătură cu ieșirea mărfurilor: termenele specifice în care urmează să fie efectuată analiza de risc a informațiilor prealabile la ieșire; și datele care urmează să fie notificate biroului vamal responsabil de locul în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii; — în legătură cu regimurile speciale: datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional, regimul de depozitare, regimul de admitere temporară, regimul de destinație finală, regimul de perfecționare activă și regimul de perfecționare pasivă; condițiile de acordare a unei autorizații pentru regimuri speciale și excepțiile de la acestea; cazurile în care natura economică a perfecționării justifică faptul că autoritățile vamale evaluează dacă acordarea unei autorizații pentru un regim de perfecționare activă afectează în mod negativ interesul esențial al producătorilor din Uniune fără avizul Autorității Vamale a UE; cazurile în care se consideră că există dovezi ale unui astfel de impact negativ; lista mărfurilor considerate a fi sensibile; tipurile de informații și de date care urmează să figureze în evidențe, precum și excepțiile de la obligația de a le furniza sau de a le pune la dispoziție în cadrul Platformei de date vamale a UE; perioada pentru încheierea unui regim special; cazurile, condițiile, forma și datele și informațiile necesare pentru transferul de drepturi și obligații; cazurile în care importatorii și exportatorii pot deplasa mărfuri plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau plasate într-o zonă liberă, precum și condițiile aferente; formele obișnuite de manipulare a mărfurilor plasate sub regim de antrepozitare vamală sau de perfecționare; și anumite norme detaliate referitoare la mărfurile echivalente; — în legătură cu tranzitul: cazurile specifice în care mărfurile unionale urmează să fie plasate sub regimul de tranzit vamal extern; condițiile de acordare a autorizațiilor pentru expeditorul agreat și destinatarul agreat în sensul TIR; și cerințele suplimentare în materie de date și condițiile de autorizare a simplificărilor; — în ceea ce privește depozitarea, condițiile de acordare a autorizației de exploatare a unui antrepozit vamal pentru vânzări la distanță; — în ceea ce privește admiterea temporară: utilizarea specifică căreia îi sunt supuse mărfurile neunionale și cerințele prevăzute în legislația vamală pentru acordarea exonerării totale sau parțiale de taxe, care urmează să fie îndeplinite pentru utilizarea regimului de admitere temporară; — în ceea ce privește perfecționarea activă, condițiile pentru reexportul temporar al mărfurilor în vederea perfecționării ulterioare; — normele pentru stabilirea originii nepreferențiale a mărfurilor și regulile de origine preferențială; — în ceea ce privește determinarea valorii în vamă: condițiile de acordare a autorizației pentru simplificări în determinarea valorii în vamă în cazuri specifice; și datele necesare pentru determinarea valorii în vamă în scopul stabilirii taxelor la export; — în ceea ce privește determinarea datoriei vamale: norme detaliate pentru calcularea cuantumului taxelor la import sau la export aplicabile mărfurilor pentru care ia naștere o datorie vamală în contextul unui regim special; termenul specific în care locul în care ia naștere datoria vamală nu poate fi determinat dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat sau atunci când depozitarea temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător; cazurile în care autoritățile vamale sunt scutite de a notifica datoria vamală; și informațiile care urmează să fie furnizate de comercianții „încredere și control” și de importatorii pentru vânzările la distanță în scopul notificării unei datorii vamale; — în ceea ce privește garanțiile: cazurile specifice în care nu se solicită nicio garanție pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară și pragul pentru exonerarea de la constituirea unei garanții; normele de stabilire a formei garanției, alta decât orice mijloc de plată recunoscut de autoritățile vamale și decât un angajament asumat de un garant; formele de garanție și normele aplicabile garantului; condițiile pentru acordarea unei autorizații de utilizare a unei garanții globale cu cuantum redus sau de acordare a unei exonerări de garanție; și termenele pentru eliberarea garanției; — în ceea ce privește plata datoriilor vamale: suspendarea termenului pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale și stabilirea perioadei de suspendare; actualizarea pragurilor sub care autoritățile vamale nu percep dobânzi la credite și dobânzi de întârziere și peste care acestea urmează să ramburseze sau să remită cuantumul taxelor la import sau la export; normele pe care Comisia trebuie să le respecte atunci când ia o decizie privind rambursarea și remiterea datoriei vamale; și, pentru stingerea unei datorii vamale, lista nerespectărilor care nu au consecințe semnificative asupra funcționării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal în cauză; — în ceea ce privește cooperarea vamală, condițiile și procedurile conform cărora un stat membru poate fi împuternicit să mențină un acord bilateral privind schimbul de informații sau să inițieze negocieri cu țări terțe în vederea încheierii unui astfel de acord; — în ceea ce privește sancțiunile în cazul vânzărilor la distanță: numărul substanțial de controale vamale care urmează să fie efectuate de autoritățile competente și pragul de cazuri în funcție de gravitatea încălcării care este considerat suficient de reprezentativ pentru a stabili o astfel de nerespectare sistematică, pentru a determina neconformitatea sistematică într-un mod uniform și eficace, pentru a asigura un nivel ridicat de respectare a normelor și pentru a combate nerespectările sistematice, ținând seama de factori precum volumul și impactul specific al vânzărilor la distanță, riscurile pentru siguranța consumatorilor, proporționalitatea, diferitele modele de afaceri și necesitatea de a proteja interesele financiare și nefinanciare ale Uniunii și ale statelor sale membre; — derogările pentru identificarea biroului vamal competent pentru supravegherea plasării mărfurilor sub un regim vamal și a locului nașterii datoriei vamale, având în vedere evaluarea care urmează să fie efectuată de către Comisie cu privire la eficacitatea supravegherii vamale, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(114) Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate pentru adoptarea actelor delegate, inclusiv la nivel de experți și la nivelul Grupului de contact pentru comerț, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (28).

(115) Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru: — a stabili normele de procedură pentru cooperarea dintre autoritățile vamale în ceea ce privește controalele; — a stabili procedura de depunere și acceptare a unei cereri de decizie vamală, precum și de luare a unor astfel de decizii; — a stabili normele de anulare a deciziilor vamale favorabile; — a stabili normele de procedură pentru revocarea, suspendarea sau modificarea deciziilor vamale favorabile; — a adopta deciziile prin care se solicită statelor membre revocarea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii; — a stabili normele de procedură privind utilizarea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii după ce aceasta încetează să mai fie valabilă sau este revocată și privind notificarea autorităților vamale cu privire la suspendarea luării unor astfel de decizii și la retragerea suspendării respective; — a stabili procedura de colectare a taxei de procesare la nivelul Uniunii de la operatorul economic; — a stabili normele privind conversia monetară; — a stabili procedurile pentru cererile de date vamale agregate neconfidențiale, fără caracter personal și fără caracter sensibil din punct de vedere comercial adresate autorităților vamale ale statelor membre sau Autorității Vamale a UE, precum și forma și categoriile de date care pot fi puse la dispoziție în urma unei astfel de cereri; — a stabili norme pentru determinarea autorității vamale responsabile cu înregistrarea operatorilor economici și a anumitor alte persoane; — a stabili norme de procedură pentru consultări în ceea ce privește stabilirea statutului operatorilor economici autorizați; — a adopta modalitățile de aplicare a criteriilor de acordare a statutului de operator economic autorizat și de comerciant „încredere și control”, precum și deciziile individuale privind suspendarea sau revocarea statutului de comerciant „încredere și control” în cazul în care autoritatea competentă nu furnizează informații Autorității Vamale a UE pentru verificarea statutului respectiv sau în cazul în care măsurile luate pe baza recomandării Autorității Vamale a UE nu sunt suficiente; — a stabili normele privind consultarea cu alte autorități pentru stabilirea statutului de comerciant „încredere și control”, privind reevaluarea statutului respectiv și consultările conexe, precum și privind tipurile de activități de monitorizare conexe; — a stabili acordurile tehnice pentru sistemele vamale electronice actuale și un program de lucru pentru eliminarea lor treptată și pentru introducerea treptată a Platformei de date vamale a UE; — a stabili norme și modalități pentru prelucrarea datelor în cadrul Platformei de date vamale a UE; — a stabili modalități pentru solicitarea și obținerea de date de către EPPO de la Platforma de date vamale a UE; — a stabili modalități pentru solicitarea și obținerea de date de către Europol și Frontex în cadrul Platformei de date vamale a UE, a stabili procedura de verificare a unor astfel de cereri, a preciza restricțiile și responsabilitățile privind transferul ulterior al unor astfel de date și, dacă este necesar, a impune autorității solicitante să desemneze un anumit punct, o anumită persoană sau anumite persoane de contact sau să ofere garanții suplimentare; — a stabili rolurile operatorilor asociați în ceea ce privește prelucrarea datelor în cadrul Platformei de date vamale a UE și relația acestora cu persoanele vizate; — a stabili garanții pentru a preveni utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal care fac obiectul unor restricții, accesul ilegal la acestea sau transmiterea lor ilegală; — a stabili acordurile tehnice de interoperabilitate și conectare în ceea ce privește Platforma de date vamale a UE; — a autoriza în mod excepțional și temporar statele membre să utilizeze alte servicii sau sisteme electronice decât cele implementate în cadrul Platformei de date vamale a UE; — a stabili măsuri pentru a asigura aplicarea armonizată a controalelor vamale și a managementului riscurilor, inclusiv schimbul de informații și stabilirea unor domenii de control prioritare comune și a unor criterii și standarde comune privind riscurile; — a stabili măsuri privind verificarea datelor furnizate sau puse la dispoziție, examinarea mărfurilor și prelevarea de eșantioane de mărfuri, rezultatele verificării și identificarea; — a stabili măsurile care se aplică controalelor vamale ulterioare și metodologiile adecvate; — a stabili lista porturilor sau aeroporturilor în care urmează să fie efectuate controale sau formalități vamale care se aplică bagajelor de mână și de cală; — a stabili normele de procedură pentru furnizarea și verificarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale; — a stabili normele de procedură privind modificarea și invalidarea datelor pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal; — a stabili procedura pentru depunerea declarației vamale în cazul în care sunt utilizate alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor și pentru stabilirea birourilor vamale competente; — a stabili procedura de depunere a unei declarații vamale standard, a unei declarații simplificate și a unei declarații suplimentare; — a stabili procedura pentru depunerea unei declarații vamale înainte de prezentarea mărfurilor în vamă, pentru acceptarea unei declarații vamale, pentru modificarea sau invalidarea unei declarații vamale după acordarea liberului de vamă, pentru vămuirea centralizată și pentru depunerea unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului; — a stabili procedura de vânzare și donare a mărfurilor, de distrugere a mărfurilor și de abandonare a mărfurilor în favoarea statului; — a stabili procedura de furnizare, primire, modificare și invalidare a informațiilor prealabile privind transportul de marfă și măsurile de atenuare; — a stabili procedura privind notificarea sosirii; — a stabili procedura pentru prezentarea fizică a mărfurilor în vamă; — a stabili procedura pentru depunerea, modificarea și invalidarea informațiilor privind depozitarea temporară și pentru circulația mărfurilor între spațiile de depozitare temporară; — a stabili normele de procedură privind furnizarea informațiilor pe baza cărora se poate stabili că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea exonerării de taxe la import pentru mărfurile reintroduse și privind furnizarea probelor care atestă respectarea condițiilor pentru exonerarea de taxe la import pentru produsele de pescuit maritim și alte produse obținute din mare; — a stabili propriile norme de procedură privind exportul și ieșirea; — a stabili procedura de depunere, modificare sau invalidare a unei notificări de reexport; — a stabili procedura pentru furnizarea, punerea la dispoziție, primirea, modificarea și invalidarea informațiilor prealabile la ieșire și pentru instruirea persoanei care a furnizat informațiile prealabile la ieșire cu privire la faptul că mărfurile nu urmează să fie încărcate sau transportate; — a stabili normele de procedură pentru acordarea autorizației pentru regimuri speciale sau exploatarea spațiilor de depozitare pentru antrepozitarea vamală a mărfurilor, normele de procedură pentru examinarea condițiilor economice, inclusiv pentru emiterea avizului motivat al Autorității Vamale a UE care evaluează dacă acordarea unei autorizații pentru un regim de perfecționare activă sau pasivă afectează în mod negativ interesele esențiale ale producătorilor din Uniune, precum și normele pentru stabilirea și monitorizarea cantității dincolo de care se produce un astfel de efect negativ; — a stabili normele de procedură pentru încheierea unui regim special și pentru transferul drepturilor și obligațiilor, pentru circulația mărfurilor și pentru utilizarea mărfurilor echivalente în contextul regimurilor speciale; — a stabili normele de procedură pentru aplicarea pe teritoriul vamal al Uniunii a dispozițiilor instrumentelor internaționale privind tranzitul; — a stabili normele de procedură privind plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional și privind încheierea regimului respectiv, privind efectuarea simplificărilor regimului respectiv și privind supravegherea vamală a mărfurilor care traversează teritoriul unei țări terțe sub regimul de tranzit unional extern; — a stabili procedura pentru plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau de zonă liberă; — a stabili normele de procedură privind condițiile pentru plasarea mărfurilor destinate vânzărilor la distanță sub regimul de antrepozitare vamală într-un antrepozit vamal pentru vânzări la distanță; — a stabili măsurile privind gestionarea uniformă a contingentelor tarifare și de alt tip și a plafoanelor tarifare și gestionarea monitorizării vamale a punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri; — a stabili clasificarea tarifară a mărfurilor; — a stabili normele de procedură privind furnizarea și verificarea dovezii originii nepreferențiale a mărfurilor; — a stabili normele de procedură privind originea preferențială a mărfurilor și măsurile prin care se acordă unei țări beneficiare sau unui teritoriu beneficiar o derogare temporară de la regulile de origine preferențială a mărfurilor care beneficiază de măsuri preferențiale adoptate unilateral de Uniune; — a stabili măsuri pentru stabilirea originii unor mărfuri specifice; — a stabili normele de procedură pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor; — a stabili măsurile de definire a metodei adecvate de determinare a valorii în vamă sau a criteriilor care urmează să fie utilizate pentru determinarea valorii în vamă în situații specifice, inclusiv în cazul vânzărilor la distanță; — a stabili normele de procedură pentru furnizarea de garanții, determinarea cuantumului acestora, monitorizarea și eliberarea lor, precum și pentru revocarea și anularea angajamentului asumat de un garant; — a stabili normele de procedură referitoare la interdicțiile temporare privind utilizarea garanțiilor globale; — a stabili măsurile de asigurare a asistenței reciproce pe care și-o acordă autoritățile vamale în situațiile în care ia naștere o datorie vamală; — a stabili normele de procedură pentru rambursarea și remiterea unei sume reprezentând taxe la import sau la export, pentru informarea Comisiei cu privire la rambursări și remiteri, precum și privind deciziile care urmează să fie adoptate de către Comisie cu privire la rambursare sau remitere; — a activa acțiunile și mecanismele necesare care se aplică în caz de criză; — a preciza statutul independent și a stabili sarcinile și responsabilitățile detaliate ale auditorului de date al Autorității Vamale a UE; — a autoriza statele membre să încheie acorduri bilaterale cu țări terțe privind schimbul de informații în scopul cooperării vamale; — a preciza datele pe care statele membre urmează să le furnizeze Autorității Vamale a UE în scopul evaluării și al raportării, precum și nivelul de confidențialitate al datelor și modul în care este concepută măsurarea performanței. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (29).

(116) Ar trebui să fie utilizată procedura de consultare pentru adoptarea următoarelor acte: — actele de punere în aplicare prin care se li impune statelor membre să revoce deciziile referitoare la informațiile obligatorii, dat fiind că deciziile respective se adresează numai unui stat membru și vizează asigurarea respectării legislației vamale; — actele de punere în aplicare privind rambursarea sau remiterea unui cuantum al unor taxe la import sau la export, dat fiind că deciziile respective vizează în mod direct solicitantul rambursării sau remiterii în cauză; — actele de punere în aplicare prin care se precizează statutul independent și se stabilesc sarcinile și responsabilitățile detaliate ale auditorului de date al Autorității Vamale a UE; — actele de punere în aplicare prin care un stat membru este autorizat să încheie un acord bilateral privind schimbul de informații în scopul cooperării vamale, dat fiind că astfel de acorduri bilaterale afectează un singur stat membru.

(117) În cazuri justificate corespunzător, atunci când este necesar din motive imperioase de urgență, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile referitoare la: — măsurile de asigurare a aplicării uniforme a controalelor vamale și a managementului riscurilor, inclusiv schimbul de informații privind riscurile și analiza de risc, domeniile de control prioritare comune și criteriile și standardele comune privind riscurile; — stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor; — stabilirea originii unor mărfuri specifice; — stabilirea metodei adecvate de determinare a valorii în vamă sau a criteriilor care urmează să fie utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor în situații specifice, inclusiv în cazul vânzărilor la distanță; — interdicțiile temporare privind utilizarea garanțiilor globale; — activarea acțiunilor și a mecanismelor necesare care se aplică în caz de criză; — împuternicirea rapidă a unui stat membru să încheie un acord bilateral cu o țară terță privind schimbul de informații în scopul cooperării vamale.

(118) În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și oportun, în vederea realizării obiectivelor fundamentale de asigurare a funcționării eficace a uniunii vamale și de implementare a politicii comerciale comune, să se reglementeze normele și procedurile aplicabile mărfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau sunt scoase în afara acestuia. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(119) De la 1 martie 2031, operatorii economici ar trebui să poată începe să utilizeze, în mod voluntar, capacitățile Platformei de date vamale a UE. Până la 1 martie 2034, Platforma de date vamale a UE ar trebui să fie pe deplin dezvoltată și toți operatorii economici ar trebui să o utilizeze.

(120) Prezentul regulament ar trebui să fie aplicat urmând un calendar ambițios, dar aplicat treptat. În consecință, dispozițiile prezentului regulament care conferă Comisiei competențe de executare și competențe delegate ar trebui să se aplice de îndată ce prezentul regulament intră în vigoare, pentru a oferi Comisiei posibilitatea de a revizui actele delegate și de punere în aplicare existente și, după caz, de a adopta noi acte delegate și de punere în aplicare pe baza noilor delegări de competențe și împuterniciri de îndată ce prezentul regulament intră în vigoare. În schimb, pentru a permite statelor membre și operatorilor economici să se adapteze la noile norme, marea majoritate a dispozițiilor prezentului regulament ar trebui să se aplice după 12 luni de la data intrării în vigoare a acestuia. Aceasta include abrogarea actualului Cod vamal al Uniunii, care ar trebui să producă efecte numai după respectiva perioadă de adaptare de 12 luni. În cele din urmă, dispozițiile referitoare la vânzările la distanță și la Autoritatea Vamală a UE, cu excepția celor care reglementează statutul juridic al Autorității Vamale a UE și începerea activităților sale, ar trebui să se aplice de la 1 iulie 2028.

(121) Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a se asigura că actele delegate și actele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament intră în vigoare cu suficient timp înainte de data aplicării dispozițiilor relevante din prezentul regulament, astfel încât statele membre să îl poată pune în aplicare în timp util.

(122) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 11 iulie 2023,