Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), care stabilește normele privind circulația necomercială a animalelor de companie, a fost abrogat de articolul 270 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 începând cu 21 aprilie 2021. Cu toate acestea, articolul 277 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că, în pofida abrogării respective, Regulamentul (UE) nr. 576/2013 continuă să se aplice până la 21 aprilie 2026 în ceea ce privește circulația necomercială a animalelor de companie, în locul părții VI din Regulamentul (UE) 2016/429.
(2) Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme pentru prevenirea și controlul bolilor care sunt transmisibile la animale sau la oameni, inclusiv cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț. În plus, Regulamentul (UE) 2016/429 acordă Comisiei competența de a adopta, prin intermediul actelor delegate, norme de completare a anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament. Întrucât perioada de tranziție legată de abrogarea Regulamentului (UE) nr. 576/2013 urmează să înceteze la 21 aprilie 2026, este, prin urmare, adecvat să se adopte astfel de norme de completare pentru a se asigura buna funcționare a cadrului juridic instituit prin Regulamentul (UE) 2016/429.
(3) Regulamentul (UE) 2016/429 are drept obiectiv să asigure un cadru de reglementare mai simplu și mai flexibil decât cel aplicabil anterior adoptării sale, asigurând în același timp o abordare a cerințelor de sănătate animală bazată mai mult pe riscuri, precum și îmbunătățirea pregătirii în eventualitatea apariției bolilor animalelor, a prevenirii și a controlului lor. El urmărește, în plus, să compileze normele privind bolile animalelor într-un singur act. În interesul simplității și al transparenței normelor Uniunii, precum și pentru a facilita aplicarea normelor respective și pentru a evita duplicarea, normele privind circulația necomercială a animalelor de companie înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț ar trebui grupate într-un singur act, nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate. În plus, întrucât există o legătură de fond între împuternicirile prevăzute la articolul 3 alineatul (5) și în partea VI la Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru circulația necomercială a animalelor de companie, este adecvat ca normele de completare să fie stabilite într-un singur act.
(4) Deținerea animalelor de companie de către persoane în gospodăriile lor, atât în interior, cât și în exterior, prezintă, în general, un risc mai mic pentru sănătate decât alte moduri de deținere sau de deplasare a animalelor la o scară mai largă, cum ar fi cele utilizate în mod obișnuit în agricultură, acvacultură, creșterea animalelor, adăposturi pentru animale și, în general, transportul animalelor. Aceste aspecte explică de ce este adecvat să se stabilească un set proporțional de cerințe de sănătate animală privind circulația necomercială a animalelor de companie, care ar trebui să se concentreze pe măsuri care să abordeze în mod adecvat natura specifică și riscurile asociate animalelor de companie și circulației necomerciale a acestora, deoarece aplicarea cadrului general la aceste animale ar reprezenta o sarcină și costuri administrative nejustificate.
(5) Normele și măsurile de reducere a riscurilor prevăzute în prezentul regulament completează cerințele de sănătate animală prevăzute în partea VI din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește circulația necomercială a animalelor de companie pentru a asigura un nivel suficient de siguranță în vederea reducerii riscurilor pentru sănătatea publică și animală pe care le implică circulația necomercială și, în special, riscul de răspândire a bolilor listate definite în Regulamentul (UE) 2016/429 și clasificate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (3) și pentru a elimina orice obstacole nejustificate din calea unei astfel de circulații necomerciale.
(6) Normele de sănătate animală existente prevăzute în actele anterioare ale Comisiei privind circulația necomercială a animalelor de companie s-au dovedit a fi solide, proporționale și eficace. Prin urmare, scopul și principalele dispoziții ale acestor norme existente ar trebui menținute în prezentul regulament, dar actualizate pentru a ține seama de normele privind o mai bună legiferare, de noul cadru privind sănătatea animală prevăzut în Regulamentul (UE) 2016/429, precum și de standardele internaționale și de experiența dobândită în aplicarea actelor anterioare ale Uniunii în acest domeniu.
(7) Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește deja o serie de definiții. În plus, este necesar ca prezentul regulament să țină cont și de definițiile prevăzute în alte acte ale Uniunii pentru domeniile conexe reprezentate de controalele oficiale, în special de cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Cu toate acestea, în scopul stabilirii cerințelor de sănătate animală pentru circulația necomercială a animalelor de companie, este adecvat să se specifice speciile de animale cărora li se aplică normele prevăzute în prezentul regulament și să se includă definiții specifice. Aceste definiții ar trebui să includă „punctele de intrare a călătorilor” specifice utilizate pentru circulația necomercială dinspre țări sau teritorii terțe și „medicii veterinari autorizați” cărora autoritatea competentă le deleagă sarcini specifice în acest domeniu în ceea ce privește măsurile de prevenire și de reducere a riscurilor și eliberarea de pașapoarte pentru câinii, pisicile și dihorii domestici de companie din statele membre, precum și în ceea ce privește măsurile de prevenire și de reducere a riscurilor și eliberarea de certificate de sănătate animală pentru câinii, pisicile, dihorii domestici de companie și păsările de companie din țări terțe.
(8) Astfel cum este definit la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/429, un „animal de companie” este un animal deținut, din speciile listate în anexa I, deținut în scopuri private necomerciale, și include câinii, pisicile și dihorii domestici. Aceste animale sunt deținute, de obicei, în scop privat, în scopuri recreative sau pentru companie. Cu toate acestea, în cazul anumitor câini, aceste animale, deși sunt considerate în continuare animale de companie, pot fi deținute, în plus, și în alte scopuri decât cele pur recreative sau de companie.
(9) Aceste alte scopuri includ participarea la competiții, evenimente sportive, de antrenare, de expoziție sau de lucru, în cazul în care animalele sunt utilizate pentru anumite capacități pe care le dobândesc prin antrenament, astfel cum se prevede la articolul 246 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429. În mod similar, aceste scopuri suplimentare pot, în plus, să profite de alte capacități dobândite de anumiți câini, în special atunci când sunt utilizați pentru activități militare, de aplicare a legii sau de căutare și salvare.
(10) Deplasările câinilor în toate aceste circumstanțe se efectuează sub supravegherea proprietarului animalului de companie sau a unei persoane responsabile care poate aparține, în special, unor organisme militare, de aplicare a legii sau de căutare și salvare. Prin urmare, este adecvat să se clarifice faptul că normele prevăzute în prezentul regulament se aplică și circulației acestor din urmă categorii de animale și să se prevadă o anumită flexibilitate, în conformitate cu împuternicirea acordată Comisiei în temeiul articolului 249 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429 de a adopta acte delegate privind condițiile de acordare a derogărilor de la cerințele prevăzute la articolul 249 alineatul (2) din regulamentele respective, atunci când aceste animale intră în Uniune sau se întorc în Uniune după deplasări în afara Uniunii.
(11) Pentru a face o distincție clară între normele care se aplică circulației necomerciale a animalelor de companie și cele aplicabile circulației standard între statele membre sau dinspre țări terțe sau teritorii terțe a câinilor, pisicilor, dihorilor domestici și păsărilor captive, Regulamentul (UE) 2016/429 definește noțiunile de „animal de companie” și „circulație necomercială”. Pentru a se încadra în aceste definiții, animalul de companie trebuie să însoțească proprietarul și să facă parte din circulația proprietarului animalului de companie fie sub responsabilitatea directă a proprietarului animalului de companie, fie, din motive bine justificate și documentate, sub responsabilitatea unei persoane autorizate, în cazurile în care animalul de companie este separat fizic de proprietarul animalului de companie.
(12) În acest context, articolul 245 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că, în cazul în care circulația necomercială a unui animal de companie este pusă în practică de o persoană autorizată, o astfel de circulație necomercială poate avea loc numai în decursul unei perioade de cinci zile de la deplasarea proprietarului animalului de companie. Articolul 245 alineatul (3) din regulamentul respectiv împuternicește Comisia să stabilească cerințe suplimentare în ceea ce privește documentarea circulației necomerciale a unui animal de companie atunci când este efectuată de o persoană autorizată. Prin urmare, este adecvat să se prevadă că, în cazul în care circulația necomercială a unui animal de companie este efectuată de o persoană autorizată, o autorizație scrisă semnată de proprietarul animalului de companie ar trebui să fie anexată la documentele de identificare care însoțesc animalul de companie, fie pentru circulația necomercială înspre un stat membru dinspre un alt stat membru, fie înspre un stat membru dinspre o țară terță sau un teritoriu terț.
(13) În plus, Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește numărul maxim de animale de companie din speciile enumerate în partea A din anexa I la regulamentul respectiv, și anume câini, pisici și dihori domestici, care pot însoți proprietarul sau o persoană autorizată. Articolul 246 alineatul (1) din regulamentul respectiv prevede că numărul acestor animale de companie care pot fi deplasate în timpul unei singure circulații necomerciale trebuie să nu fie mai mare de cinci. El stabilește, în plus, condițiile pentru derogări care permit depășirea acestui număr maxim.
(14) În acest context, circulația unui număr mai mare de cinci câini, pisici sau dihori domestici de companie care nu îndeplinesc condițiile pentru derogarea prevăzută la articolul 246 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 nu poate fi considerată circulație necomercială în temeiul regulamentului respectiv și ar trebui să intre în domeniul de aplicare al părții IV sau V.
(15) Pentru circulația animalelor de companie din speciile enumerate în partea B din anexa I la Regulamentul (UE) 2016/429, inclusiv a păsărilor, articolul 246 alineatul (3) din regulamentul respectiv împuternicește Comisia să adopte norme suplimentare care stabilesc numărul maxim al animalelor de companie din speciile respective care pot fi deplasate în timpul unei singure circulații necomerciale. Întrucât deplasarea unui număr mare de păsări poate crește riscul de introducere și răspândire a virusului gripei aviare, este necesar să se introducă un astfel de număr maxim pentru păsările de companie atunci când însoțesc proprietarul sau o persoană autorizată înspre Uniune dinspre o țară terță sau un teritoriu terț.
(16) Prin stabilirea unui astfel de număr maxim, se urmărește, în plus, să se asigure că părțile IV și V din Regulamentul (UE) 2016/429 sunt aplicate în mod corect păsărilor de companie și că circulația înspre Uniune a unui număr mai mare de animale decât numărul maxim se efectuează în conformitate cu cerințele pentru intrarea în Uniune a păsărilor captive, prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/692 al Comisiei (5), și că vor face obiectul controalelor oficiale la posturile de control la frontieră, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2017/625.
(17) Tot în acest context, Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește o legătură clară între numărul maxim de animale de companie care pot face obiectul unei circulații necomerciale și faptul că această circulație ar trebui efectuată ca o singură circulație necomercială. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) 2016/429 nu definește noțiunea de „o singură circulație necomercială”. Aceste aspecte pot conduce la interpretări diferite de către statele membre și pot constitui o sursă de abuz în cazul mai multor proprietari de animale de companie care călătoresc împreună în același mijloc de transport privat. Din motive de certitudine și pentru a se asigura că părțile IV și V din Regulamentul (UE) 2016/429 sunt aplicate în mod corect animalelor de companie, este, de asemenea, necesar să se precizeze mai în detaliu condițiile care ar trebui să se aplice noțiunii de „o singură circulație necomercială”.
(18) Articolul 252 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să stabilească cerințe detaliate specifice speciilor pentru mijloacele de identificare a animalelor de companie din speciile enumerate în anexa I la regulamentul respectiv, precum și pentru aplicarea și utilizarea unor astfel de mijloace de identificare.
(19) Înainte de adoptarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind identificarea animalelor de companie erau prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 576/2013 pentru câinii, pisicile sau dihorii domestici de companie și în Regulamentul delegat (UE) 2021/1933 al Comisiei (6) pentru păsările de companie. Normele prevăzute în regulamentele respective s-au dovedit a fi eficace în asigurarea identificării corespunzătoare a animalelor de companie. În consecință, principalele elemente ale acestor norme ar trebui să se păstreze în prezentul regulament, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența practică dobândită de statele membre în urma aplicării lor.
(20) Câinii, pisicile sau dihorii domestici de companie trebuie considerați ca fiind identificați în mod corespunzător atunci când poartă un tatuaj lizibil clar, dacă acesta este aplicat înainte de 3 iulie 2011, sau când le-a fost implantat un sistem de identificare electronică (transponder). Implantarea transponderelor necesită anumite calificări pentru a putea fi efectuată. Prin urmare, este necesar să se clarifice în prezentul regulament persoanele care au cunoștințele specifice necesare pentru a îndeplini această sarcină.
(21) În acest context, prezentul regulament ar trebui, în plus, să stabilească norme privind mijloacele de identificare a păsărilor de companie care urmează să fie deplasate într-un stat membru dinspre o țară terță sau un teritoriu, pentru a se asigura că se poate stabili o legătură între pasărea de companie și documentul de identificare corespunzător.
(22) Articolul 252 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să stabilească cerințe detaliate specifice speciilor pentru măsurile de prevenire și de reducere a riscurilor pentru a se asigura că animalele de companie nu generează un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv din cauza circulației animalelor de companie din speciile enumerate în anexa I la regulamentul respectiv.
(23) Înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind măsurile de prevenire și de atenuare a riscurilor care trebuie respectate de animalele de companie atunci când sunt deplasate înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț erau prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 576/2013 pentru câinii, pisicile sau dihorii domestici de companie și în Regulamentul delegat (UE) 2021/1933 pentru păsările de companie. Cerințele respective și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea la minimum a riscului de răspândire a bolilor listate prin astfel de deplasări. În consecință, principalele dispoziții ale acestor norme ar trebui să se păstreze în prezentul regulament, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența practică dobândită de statele membre în urma aplicării lor. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, în plus, posibilități de derogare în cazurile în care sunt instituite măsuri alternative de reducere a riscurilor.
(24) În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429, deținătorii de animale de companie din Uniune, inclusiv proprietarii de animale de companie, sunt cei mai în măsură să observe și să asigure sănătatea animalelor aflate în responsabilitatea lor. Prin urmare, aceste persoane sunt principalele responsabile cu punerea în practică a măsurilor de prevenire și control al răspândirii bolilor în rândul animalelor aflate în responsabilitatea lor. Aceasta înseamnă inclusiv că proprietarii de animale de companie au obligația de a se asigura că animalele transportate aflate în responsabilitatea lor nu manifestă simptome de boală și sunt apte pentru o astfel de circulație necomercială.
(25) Pentru a reduce orice risc de răspândire a bolilor animalelor din afara Uniunii, este adecvat să se prevadă în prezentul regulament ca animalele de companie care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț și sunt introduse în Uniune să nu manifeste simptome de boală și să fie adecvate pentru o astfel de circulație necomercială.
(26) Din cauza efectelor potențiale asupra oamenilor și animalelor, infecția cu virusul rabic este boala care generează cele mai multe motive de îngrijorare în Uniune, afectând câini, pisici și dihori domestici. Infecția cu virusul rabic este menționată în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 ca boală de categoria B, pentru care trebuie luate măsuri de control al bolii în toate statele membre în scopul eradicării ei în întreaga Uniune.
(27) Pentru a preveni răspândirea rabiei în Uniune, în prezentul regulament ar trebui stabilite norme privind cerințele de vaccinare a câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici de companie care fac obiectul unei circulații necomerciale înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț.
(28) Este posibil ca vaccinurile antirabice administrate câinilor, pisicilor sau dihorilor de companie înainte de vârsta de 12 săptămâni să nu inducă imunitate protectoare din cauza concurenței cu anticorpii materni. Prin urmare, producătorii de vaccinuri recomandă ca animalele de companie tinere să nu fie vaccinate înainte de vârsta menționată. Pentru a autoriza circulația necomercială dinspre un stat membru spre un alt stat membru a animalelor de companie tinere care nu au fost vaccinate sau care au fost vaccinate, dar care nu au dobândit încă imunitate protectoare împotriva rabiei, prezentul regulament ar trebui să stabilească anumite măsuri preventive care să fie adoptate și să ofere statelor membre posibilitatea de a autoriza o astfel de circulație necomercială pe teritoriul lor atunci când animalele de companie tinere respectă măsurile preventive respective.
(29) În plus, pentru a preveni introducerea rabiei în Uniune și pentru a dovedi că animalele au fost vaccinate în mod corespunzător împotriva rabiei, câinii, pisicile sau dihorii domestici de companie care sunt introduși într-un stat membru dinspre o țară terță sau un teritoriu terț în scopuri necomerciale trebuie să fi fost supuși unui test valabil de titrare a anticorpilor antirabici în conformitate cu punctul 1 din anexa XXI la Regulamentul delegat (UE) 2020/692. Prezentul regulament ar trebui, în plus, să prevadă derogări de la cerința efectuării unui test de titrare a anticorpilor antirabici pentru circulația necomercială în Uniune a câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici de companie dinspre țări sau teritorii terțe care au demonstrat că aplică norme al căror conținut și ale căror efecte sunt identice cu cele aplicate în Uniune sau că au pus în aplicare un sistem solid de supraveghere, prevenire și control al rabiei în conformitate cu criteriile stabilite în prezentul regulament.
(30) Infestarea cu Echinococcus multilocularis este menționată în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 ca boală de categoria C, unde se recunoaște că este o boală care are relevanță pentru unele state membre și în cazul căreia sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea ei în părți ale Uniunii care au în mod oficial statutul de indemne de această boală sau în care există programe de eradicare a bolii listate respective.
(31) Câinii de companie destinați circulației înspre un stat membru cu statut de indemn de infestarea cu Echinococcus multilocularis ar trebui să respecte cerințe suplimentare pentru a asigura protecția statutului respectiv în statele membre respective. În acest sens, acestor câini ar trebui să li se aplice un tratament preventiv înainte ca ei să fie introduși în orice stat membru indemn de boală. Prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilități de derogare în cazurile în care sunt instituite măsuri alternative de reducere a riscurilor.
(32) Gripa aviară este o boală infecțioasă virală a păsărilor, care poate avea un impact negativ asupra sănătății animale și publice și un impact grav asupra profitabilității creșterii păsărilor de curte, deoarece forma sa înalt patogenă poate duce la rate mari ale mortalității la speciile de păsări de curte. În plus, deși gripa aviară apare în principal la păsări, în anumite circumstanțe pot apărea infecții și la om, cu toate că riscul este în general mic.
(33) Întrucât amenințarea globală reprezentată de gripa aviară a crescut în ultimii ani, prezentul regulament ar trebui să stabilească măsuri de protecție pentru a se asigura că circulația necomercială a păsărilor de companie înspre Uniune nu generează un risc de introducere și răspândire a infecției cu virusul gripei aviare.
(34) Măsurile de prevenire și de reducere a riscurilor privind circulația necomercială a păsărilor de companie în Uniune ar trebui să prevadă mai multe cerințe alternative pentru o astfel de circulație necomercială, inclusiv izolarea înainte de o astfel de circulație necomercială și testarea prealabilă circulației care să vizeze subtipurile H5 și H7 ale virusului HPAI și vaccinarea împotriva subtipurilor H5 și H7 ale virusului HPAI.
(35) Cu toate acestea, este necesar ca opțiunea de izolare înainte de circulația necomercială în Uniune să fie permisă numai în cazul păsărilor de companie provenind din teritorii sau din țări terțe care au fost evaluate din perspectiva gripei aviare și a altor boli relevante pentru speciile aviare. Prin urmare, este necesar ca această opțiune să fie limitată la țările terțe sau la zonele enumerate în tabelul din partea 1 a anexelor V, XIV sau XIX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 al Comisiei (7), de unde introducerea în Uniune a păsărilor de curte și a materialului germinativ provenit de la păsările de curte, a cărnii proaspete de păsări de curte și de vânat cu pene sau a ouălor și a produselor din ouă este permisă.
(36) Pentru a atenua și mai mult riscurile de răspândire a virusului gripei aviare în Uniune prin circulația necomercială a păsărilor de companie dinspre țări sau teritorii terțe, respectivele păsări de companie ar trebui ținute în izolare o perioadă adecvată de timp după intrarea lor în Uniune și, în special în această perioadă, ar trebui să nu li se permită accesul la spectacole, târguri, expoziții sau alte evenimente la care participă păsări.
(37) În plus, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilități de derogare în cazurile în care sunt instituite măsuri alternative de reducere a riscurilor. Derogările ar trebui permise numai pentru unitățile care pot garanta starea de sănătate a animalelor. Prin urmare, este necesar să se prevadă că, în cadrul acestei opțiuni, păsările de companie trebuie să fie plasate într-o unitate de carantină autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei (8).
(38) Articolul 254 litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să adopte acte delegate privind rubricile pentru introducerea informațiilor care trebuie incluse în documentele de identificare necesare pentru a însoți circulația necomercială a animalelor de companie înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț. Litera (d) de la articolul respectiv împuternicește, în plus, Comisia să adopte acte delegate privind emiterea, completarea și, după caz, aprobarea unor astfel de documente de identificare.
(39) Înainte de adoptarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind documentele de identificare a animalelor de companie erau prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 576/2013 pentru câinii, pisicile sau dihorii domestici de companie și în Regulamentul delegat (UE) 2021/1933 pentru păsările de companie. Normele prevăzute în regulamentele respective s-au dovedit a fi eficace în asigurarea trasabilității animalelor de companie în cursul circulației necomerciale a acestor animale înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț. În consecință, principalele dispoziții ale acestor norme ar trebui să se păstreze în prezentul regulament, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența practică dobândită în urma aplicării lor.
(40) Documentele de identificare care însoțesc animalele de companie care fac obiectul circulației necomerciale înspre statele membre sunt necesare pentru a atesta conformitatea cu cerințele de sănătate animală prevăzute în prezentul regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească cerințele privind conținutul acestor documente de identificare, precum și condițiile de eliberare sau, dacă este necesar, de avizare a lor, pentru a le asigura valabilitatea.
(41) Ca principiu general, Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că circulația standard a animalelor trebuie să fie însoțită de un certificat de sănătate animală care trebuie completat și emis de autoritățile competente din țara de expediere sau, după caz, de un medic veterinar autorizat, și aprobat ulterior de autoritatea competentă din țara de expediere, pentru a se asigura valabilitatea lui. Această cerință ar trebui să se aplice și circulației necomerciale a animalelor de companie înspre un stat membru dinspre o țară terță sau un teritoriu terț.
(42) Pentru a facilita circulația necomercială a câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici de companie înspre un stat membru dinspre un alt stat membru, un document de identificare alternativ (pașaport pentru animale de companie) a fost introdus prin Regulamentul (UE) nr. 576/2013 pentru a înlocui certificatul de sănătate animală care este util pentru alte tipuri de circulație a animalelor. Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că aceste animale de companie sunt în continuare însoțite de un pașaport.
(43) În acest context, aceste aspecte implică, în plus, faptul că pașaportul pentru animale de companie este destinat exclusiv câinilor, pisicilor sau dihorilor de companie care sunt deținuți în statul membru unde proprietarii lor locuiesc în mod obișnuit și au reședința lor principală. Aceste informații trebuie furnizate de proprietarul animalului de companie pentru a permite medicului veterinar emitent să completeze în mod corespunzător și corect pașaportul pentru animalul de companie.
(44) În aceste circumstanțe, pașapoartele pentru animale de companie nu sunt destinate câinilor, pisicilor de companie sau dihorilor domestici de companie care sunt deținuți de proprietari de animale de companie care își au reședința principală în afara Uniunii și care locuiesc doar temporar sau sezonier în Uniune. În astfel de situații, ar trebui să se aplice principiul general, iar documentul de identificare necesar pentru circulația necomercială a câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici de companie înspre Uniune dinspre o țară terță sau dinspre un teritoriu terț (certificatul de sănătate animală) trebuie să însoțească aceste animale care intră în Uniune în scop necomercial. Prin urmare, este adecvat să se asigure că documentul de identificare rămâne valabil o perioadă de timp rezonabilă, pentru a permite proprietarilor de animale de companie din țări terțe să locuiască temporar sau sezonier în Uniune sau să circule mai departe spre alte state membre în perioada respectivă.
(45) Restricția privind eliberarea pașapoartelor pentru animale de companie nu ar trebui să împiedice câinii, pisicile sau dihorii domestici de companie care au fost introduși în Uniune dinspre o țară terță sau un teritoriu terț în scopuri necomerciale cu documentul de identificare necesar pentru o astfel de circulație să primească un pașaport pentru animale de companie, în cazul în care proprietarii lor rămân într-un stat membru după încheierea perioadei de valabilitate a documentului de identificare și își stabilesc reședința principală în Uniune, astfel cum este demonstrat, de exemplu, printr-un permis de ședere.
(46) În conformitate cu articolul 254 litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429, prezentul regulament ar trebui să prevadă condițiile necesare pentru a permite statelor membre să autorizeze circulația necomercială pe teritoriul lor a câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici de companie însoțiți de un document de identificare sub forma unui pașaport, atunci când pașaportul a fost eliberat într-o țară terță sau într-un teritoriu terț care aplică norme al căror conținut și ale căror efecte sunt identice cu cele aplicate în Uniune. În plus, el ar trebui să permită statelor membre să autorizeze revenirea în Uniune, după o circulație necomercială înspre o țară terță sau un teritoriu terț, a animalelor de companie respective însoțite de un pașaport pentru animale de companie emis într-un stat membru, cu condiția să se poată stabili din pașaportul respectiv că au fost îndeplinite condițiile necesare pentru revenirea din țările terțe sau teritoriile terțe respective înainte ca animalul de companie să părăsească Uniunea.
(47) Țările sau teritoriile terțe enumerate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2021/1933 aplică norme al căror conținut și ale căror efecte sunt identice cu cele aplicate în Uniune pentru circulația necomercială a păsărilor de companie. Derogarea prevăzută pentru aceste țări sau teritorii terțe în Regulamentul delegat (UE) 2021/1933 ar trebui menținută în prezentul regulament.
(48) În conformitate cu articolul 252 alineatul (4) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/429, prezentul regulament ar trebui să acorde autorității competente a statelor membre posibilitatea de a autoriza, în mod excepțional, intrarea direct pe teritoriul lor sau tranzitarea prin teritoriul lor a animalelor de companie care nu respectă anumite condiții prevăzute în prezentul regulament și, prin urmare, să abordeze situații de necesitate reală și urgentă, cu condiția să se solicite un permis, iar acesta să fie acordat de statul membru de destinație și, după caz, cu acordul oricărui alt stat membru implicat. Acest permis ar trebui să detalieze măsurile specifice, inclusiv o perioadă limitată de izolare sub supraveghere oficială, necesare pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în prezentul regulament. Chiar și în cazuri de urgență, permisele ar trebui să fie indispensabile pentru a atenua orice risc pentru sănătatea animală care decurge din introducerea în Uniune a unui animal de companie care nu respectă condițiile prevăzute în prezentul regulament.
(49) Deși decizia finală de acordare a derogării ar trebui să rămână la latitudinea autorității competente, circumstanțele specifice pentru acordarea derogărilor ar trebui să includă, fără a se limita însă la, plecarea urgentă a proprietarului animalului de companie, în mod individual sau colectiv, în cazul unui dezastru natural apărut brusc, al unor tensiuni politice sau al unui alt caz de forță majoră care îl afectează pe proprietar.
(50) În ceea ce privește riscul de sănătate animală implicat, orice circulație necomercială prin Uniune a animalelor de companie sosite dinspre o țară terță și având o destinație din afara Uniunii, ar trebui considerată circulație necomercială înspre un stat membru dinspre o țară terță sau un teritoriu terț, deoarece implică același nivel de risc. Prin urmare, o astfel de circulație de tranzit ar trebui să respecte toate cerințele relevante pentru circulația necomercială înspre un stat membru dinspre o țară terță sau un teritoriu terț. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice cerințe specifice tranzitului animalelor de companie în cazul în care acestea nu intră pe teritoriul Uniunii și rămân în perimetrul zonei internaționale a unui port sau aeroport de tranzit.
(51) Ar trebui adoptate norme în temeiul articolului 252 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru a permite revenirea animalelor de companie originare din Uniune atunci când li se refuză intrarea de către autoritățile competente ale unei țări terțe sau ale unui teritoriu terț în urma controalelor efectuate la frontierele lor, în cazul în care condițiile de revenire din țările sau teritoriile terțe respective erau îndeplinite înainte ca animalul de companie să părăsească Uniunea.
(52) În vederea aplicării consecvente a legislației Uniunii privind circulația necomercială a animalelor de companie înspre un stat membru dinspre un alt stat membru sau dinspre o țară terță sau un teritoriu terț și pentru a se asigura că legislația este clară și transparentă, prezentul regulament ar trebui să abroge Regulamentul delegat (UE) 2018/772 al Comisiei (9) și Regulamentul delegat (UE) 2021/1933.
(53) Pentru a evita orice perturbări inutile ale circulației necomerciale a animalelor de companie, prezentul regulament ar trebui să prevadă măsuri tranzitorii care să prevadă o tranziție lină de la cerințele prevăzute în actele preexistente ale Uniunii.
(54) Astfel de dispoziții ar trebui să fie puse la dispoziție pentru a răspunde așteptărilor legitime ale deținătorilor de câini, pisici și dihori domestici de companie, ale producătorilor de transpondere, medicilor veterinari și autorităților competente din statele membre și pentru a le acorda suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe. Ele ar trebui să fie concepute astfel încât să împiedice ca pisicile, câinii și dihorii domestici de companie identificați în mod corespunzător să fie supuși oricărui nou proces de identificare și ca pașapoartele eliberate în mod corespunzător să fie revocate și reemise. Ele nu îi împiedică pe producătorii de transpondere, medicii veterinari și autoritățile competente din statele membre să aplice noile norme înainte de încheierea perioadei de tranziție.
(55) Ar trebui prevăzute măsuri tranzitorii suplimentare prin intermediul unor acte de punere în aplicare pentru a se asigura că stocurile de documente de identificare care respectă dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 pot fi utilizate o perioadă de timp adecvată.
(56) Regulamentul (UE) nr. 576/2013, care stabilește normele privind circulația necomercială a animalelor de companie, a fost abrogat de articolul 270 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 începând cu 21 aprilie 2021. Cu toate acestea, articolul 277 din regulamentul respectiv prevede că, în pofida abrogării respective, Regulamentul (UE) nr. 576/2013 continuă să se aplice până la 21 aprilie 2026 în ceea ce privește circulația necomercială a animalelor de companie, în locul părții VI din Regulamentul (UE) 2016/429. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare de urgență și să se aplice de la 22 aprilie 2026,