Recitale
(1) Comunicarea Comisiei privind „O Busolă pentru competitivitatea UE” (1) reamintește că inovarea este un factor-cheie al competitivității și creșterii în Uniune.
(2) Un nou model de competitivitate bazat pe productivitatea care are ca motor inovarea este necesar pentru a stimula creșterea economică viitoare. Întreprinderile inovatoare, start-upurile inovatoare și întreprinderile inovatoare în faza de extindere, în special în domeniul tehnologiei profunde, joacă un rol esențial în dezvoltarea și comercializarea tehnologiilor inovatoare, plasându-le în centrul modelelor economice bazate pe inovare.
(3) În comunicarea sa intitulată „Strategia UE privind start-upurile și întreprinderile în fază de extindere” (2), Comisia a anunțat că va propune o definiție a întreprinderilor inovatoare, a start-upurilor inovatoare și a întreprinderilor inovatoare în fază de extindere.
(4) Întreprinderile din domeniul tehnologiei profunde, inclusiv cele din domeniul tehnologiilor strategice, precum tehnologii digitale, biotehnologii și tehnologii curate, dar fără a se limita la acestea, sunt deosebit de importante pentru inovare, deoarece transpun progresele științifice și tehnologice de frontieră în produse și industrii scalabile, generând adesea soluții transformatoare cu un impact economic și societal semnificativ pe termen lung. Prin urmare, definițiile ar trebui să țină seama de caracteristicile specifice ale întreprinderilor din domeniul tehnologiei profunde, deoarece ciclurile lor de dezvoltare sunt, de regulă, mai lungi și necesită mai mult capital ca urmare a activităților complexe de cercetare și dezvoltare (C&D), a validării normative și a maturizării tehnologiei.
(5) Mai multe state membre au adoptat definiții juridice diferite ale întreprinderilor inovatoare, ale start-upurilor inovatoare și ale întreprinderilor inovatoare în fază de extindere, în timp ce Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei (3) și Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilesc, de asemenea, definiții la nivelul Uniunii în scopurile lor respective.
(6) Măsurile politicii de inovare sunt concepute la nivelul statelor membre și la nivelul Uniunii pentru a sprijini întreprinderile inovatoare, start-upurile inovatoare sau întreprinderile inovatoare în faza de extindere. În absența unor definiții comune, astfel de măsuri pot fi aplicate în mod inconsecvent între statele membre și între Uniune și statele membre. Acest lucru poate avea ca rezultat faptul că întreprinderile clasificate ca întreprinderi inovatoare, start-upuri inovatoare sau întreprinderi inovatoare în fază de extindere într-un stat membru nu se califică pentru scheme de sprijin comparabile într-un alt stat membru, restricționând astfel activitățile transfrontaliere și extinderea în cadrul pieței unice. O astfel de insecuritate juridică poate fi unul dintre numeroasele motive care descurajează întreprinderile în cauză să își desfășoare activitatea sau să se mute în alte state membre. Urmând logica unei piețe unice a UE fără frontiere interne și asigurând că instituțiile Uniunii și statele membre se pot baza pe o referință consecventă, utilizarea unor definiții comune ale întreprinderilor inovatoare, ale start-upurilor inovatoare și ale întreprinderilor inovatoare în fază de extindere ar contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește tratamentul aplicat întreprinderilor în întreaga Uniune.
(7) De asemenea, sunt necesare definiții comune, având în vedere interacțiunea amplă dintre măsurile naționale și cele ale Uniunii de sprijinire a întreprinderilor inovatoare, a start-upurilor inovatoare și a întreprinderilor inovatoare în faza de extindere. În plus, aplicarea aceleiași definiții de către Comisie, statele membre, Banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul European de Investiții (FEI) ar îmbunătăți alinierea, coerența și eficacitatea politicilor care vizează întreprinderile inovatoare, start-upurile inovatoare și întreprinderile inovatoare în fază de extindere și, prin urmare, ar limita riscul de denaturare a concurenței legat de accesul inechitabil la sprijin public (5).
(8) Comisia a stabilit deja definiții care permit clasificarea întreprinderilor în funcție de dimensiune, făcând distincție între întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), întreprinderile mici cu capitalizare medie (IMCM-uri) și întreprinderile mari. Definițiile întreprinderilor inovatoare, ale start-upurilor inovatoare și ale întreprinderilor inovatoare în faza de extindere nu ar trebui în niciun caz să pună sub semnul întrebării clasificările stabilite respective. După caz, definițiile întreprinderilor inovatoare, ale start-upurilor inovatoare și ale întreprinderilor inovatoare în fază de extindere ar trebui să se bazeze pe criteriile stabilite pentru IMM-uri și IMCM-uri, inclusiv pragurile de mărime și caracteristicile structurale.
(9) Pentru a se asigura că servesc scopurilor preconizate, definițiile respective ar trebui să reflecte caracteristicile distinctive ale unui grup foarte specific de întreprinderi, și anume ale întreprinderilor inovatoare, start-upurilor inovatoare și întreprinderilor inovatoare în faza de extindere, și să se bazeze pe criterii și praguri obiective. Prin urmare, este necesar ca aceste definiții să se bazeze pe criterii ușor de aplicat, cum ar fi investițiile în activități de inovare, vârsta, dimensiunea sau creșterea.
(10) În conformitate cu clasificările internaționale utilizate pe scară largă, „inovarea” ar trebui definită ca un produs, serviciu sau proces nou sau îmbunătățit care diferă în mod semnificativ de iterațiile anterioare și care este pus la dispoziția potențialilor utilizatori.
(11) Activitățile de inovare pot fi evidențiate prin eforturile de C&D, care corespund unor activități organizate și deliberate menite să genereze noi cunoștințe și să dezvolte produse, servicii și procese noi sau îmbunătățite. Activitățile de C&D ar trebui definite în conformitate cu clasificările internaționale utilizate pe scară largă (6) și cu normele Uniunii. Angajamentul strategic al unei întreprinderi față de activitățile de C&D poate fi evidențiat prin resursele investite în aceste activități, fie ca procent din costurile de exploatare, fie ca procent din venituri, denumite în mod obișnuit intensitatea C&D.
(12) O întreprindere poate fi inovatoare chiar dacă nu investește în activități de C&D. Prin urmare, o întreprindere ar trebui, de asemenea, să fie considerată inovatoare dacă poate demonstra că, în ultimii trei ani, a dezvoltat, dezvoltă sau va dezvolta în viitorul apropiat produse, servicii sau procese comerciale în vederea comercializării, care sunt noi sau îmbunătățite substanțial în comparație cu stadiul actual al tehnologiei din industria sa și care prezintă un risc de eșec tehnologic sau industrial.
(13) Start-upurile inovatoare și întreprinderile inovatoare în faza de extindere ar trebui definite ca un subset de întreprinderi inovatoare, deoarece inovarea este principala caracteristică distinctivă care poate justifica tratamentul diferențiat în materie de politici, sprijinul public specific și facilitarea normativă, separându-le de întreprinderile obișnuite noi sau cu creștere rapidă care se extind fără a genera produse, servicii, tehnologii sau modele de afaceri noi.
(14) Start-upurile inovatoare ar trebui definite pe baza unor criterii care să reflecte natura lor inovatoare, combinate cu limite de dimensiune și de vârstă. Pentru a asigura o coerență cât mai mare cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (7), criteriile privind bilanțul total minim și cifra de afaceri pentru o întreprindere mică prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE ar trebui să se aplice pentru definiția unui start-up inovator. Cu toate acestea, în ceea ce privește numărul de persoane angajate, este mai adecvat să se stabilească numărul maxim de persoane angajate la 99, deoarece acest lucru poate permite multor start-upuri inovatoare, în special din sectoarele tehnologiei profunde și din sectoarele cu utilizare intensivă a economiilor de scară, să construiască echipe multidisciplinare mai mari în faza lor timpurie de creștere. O limită de vârstă de zece ani pentru start-upurile inovatoare este adecvată pentru a include și start-upurile, în special start-upurile din domeniul tehnologiei profunde, care pot necesita cicluri de C&D mai lungi, faze de dezvoltare cu utilizare intensivă a capitalului și procese de validare normativă, ceea ce presupune generarea întârziată de venituri.
(15) Întreprinderile inovatoare în fază de extindere ar trebui definite utilizând criterii care să reflecte natura lor inovatoare, combinate cu dimensiunea și dinamica creșterii, pe baza raționamentului care stă la baza definiției cantitative a întreprinderilor în fază de extindere stabilite de OCDE în clasificările utilizate pe scară largă. Pentru a face distincția între întreprinderile inovatoare în fază de extindere și întreprinderile mai stabile, este adecvat să se stabilească o dimensiune maximă pentru întreprinderile cotate la bursă, pe baza pragului stabilit pentru întreprinderile mici cu capitalizare medie din Recomandarea (UE) 2025/1099 a Comisiei (8). În plus, pentru a se asigura că definiția întreprinderilor inovatoare în fază de extindere include întreprinderile cu o maturitate suficientă și nu se suprapune cu definiția start-upurilor inovatoare, este necesar să se aplice o cifră de afaceri minimă sau un bilanț total minim pe baza pragurilor relevante stabilite pentru întreprinderile mijlocii în Recomandarea 2003/361/CE,