Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale

Articolul 1

Obiectul Prezenta directivă stabilește reguli privind inițierea și exercitarea activităților instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale.

Articolul 2

Domeniul de aplicare (1) Prezenta directivă se aplică instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale. În cazul în care, în conformitate cu dreptul național, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale nu au personalitate juridică, statele membre aplică prezenta directivă fie acelor instituții, fie, sub rezerva alineatului (2), acelor entități autorizate responsabile cu gestionarea acestora și care acționează în numele lor. (2) Prezenta directivă nu se aplică: (a) instituțiilor care gestionează sisteme de asigurări sociale reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 (5) și Regulamentul (CEE) nr. 574/72 (6); (b) instituțiilor prevăzute de Directiva 73/239/CEE (7), Directiva 85/611/CEE (8), Directiva 93/22/CEE (9), Directiva 2000/12/CE (10) și Directiva 2002/83/CE (11); (c) instituțiilor care funcționează după sistemul repartiției; (d) instituțiilor în cadrul cărora salariații din întreprinderile afiliate nu au dreptul legal la prestații și în care întreprinderea afiliată poate răscumpăra activele în orice moment, fără a își îndeplini neapărat obligațiile de plată a pensiilor; (e) întreprinderilor care constituie provizioane la bilanț în vederea asigurării plății pensiilor pentru salariații proprii.

Articolul 3

Aplicarea la instituțiile care gestionează sisteme de securitate socială Instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale și care gestionează și sisteme de pensie obligatorii pentru angajați, care sunt considerate a fi sisteme de securitate socială reglementate de Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72 fac obiectul prezentei directive în ceea ce privește activitățile lor neobligatorii din domeniul pensiilor ocupaționale. În acest caz, angajamentele și activele corespunzătoare sunt restricționate și nu pot fi transferate către sistemele obligatorii de pensie considerate sisteme de securitate socială sau viceversa.

Articolul 4

Aplicare opțională la instituțiile prevăzute în Directiva 2002/83/CE Statele membre de origine pot opta să aplice dispozițiile articolelor 9-16 și 18-20 din prezenta directivă activităților de furnizare de pensii ocupaționale efectuate de întreprinderile de asigurări prevăzute în Directiva 2002/83/CE. În acest caz, toate activele și angajamentele corespunzătoare sus-numitelor activități sunt restricționate, gestionate și organizate separat de alte activități ale întreprinderilor de asigurări, fără posibilitatea de transfer. În acest caz, și numai în ceea ce privește activitățile lor de furnizare de pensii ocupaționale, întreprinderile de asigurări nu intră sub incidența articolelor 20-26, 31 și 36 din Directiva 2002/83/CE. Statul membru de origine se asigură că, fie autoritățile competente, fie autoritățile responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurări care fac obiectul Directivei 2002/83/CE, ca parte a activității lor de supraveghere, verifică stricta delimitare a activităților de furnizare de pensii ocupaționale.

Articolul 5

Instituții mici de pensii și regimuri statutare Cu excepția articolului 19, statele membre pot opta să nu aplice prezenta directivă, în totalitate sau în parte, oricărei instituții aflate pe teritoriile lor care gestionează sisteme de pensii cu mai puțin de 100 de membri în total. Sub rezerva articolului 2 alineatul (2), unor asemenea instituții ar trebuie să li se dea însă dreptul de a aplica prezenta directivă, dacă doresc acest lucru. Articolul 20 poate fi aplicat numai dacă se aplică toate celelalte dispoziții ale prezentei directive. Statele membre pot opta să nu aplice articolele 9-17 instituțiilor în cazul cărora furnizarea de pensii ocupaționale are un caracter statutar, conform legislației, și este garantată de o autoritate publică. Articolul 20 poate fi aplicat numai dacă se aplică toate celelalte dispoziții ale prezentei directive.

Articolul 6

Definiții În sensul prezentei directive: (a) „instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale”, sau „instituție”, înseamnă o instituție, indiferent de forma sa juridică, care funcționează pe baza principiului de finanțare prin capitalizare, înființată separat de orice întreprindere sau grupare afiliată, cu scopul de a furniza pensii în contextul unei activități ocupaționale pe baza unui acord sau contract încheiat: — individual sau colectiv între unul sau mai mulți angajatori și unul sau mai mulți angajați sau reprezentanții acestora sau — cu persoane care exercită o activitate independentă, în conformitate cu legislația statelor membre gazdă și de origine, și care derulează activități care decurg direct din acestea; (b) „sistem de pensii” înseamnă un contract, un acord, un act fiduciar sau reguli care prevăd ce drepturi de pensii se acordă și în ce condiții; (c) „întreprindere afiliată” înseamnă orice întreprindere sau alt organism, indiferent dacă include sau constă dintr-una sau mai multe persoane juridice sau fizice, care acționează ca angajator sau exercită o activitate independentă sau oricare combinații dintre acestea și care varsă contribuții la o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale; (d) „pensii” înseamnă prestațiile plătite la pensionare sau în perspectiva pensionării, sau, atunci când sunt complementare acestor indemnizații și oferite cu titlu accesoriu sub forma plăților pentru deces, invaliditate sau încetarea activității, sub formă de ajutoare bănești sau servicii în caz de boală, sărăcie sau deces. Pentru a facilita securitatea financiară după pensionare, aceste prestații iau, de obicei, forma unei rente viagere. Cu toate acestea, ele pot fi și sub forma unei rente temporare sau a unei sume forfetare; (e) „membru” înseamnă o persoană ale cărei activități ocupaționale îi dau sau îi vor da dreptul la pensie în conformitate cu dispozițiile unui sistem de pensii; (f) „beneficiar” înseamnă o persoană care primește pensie; (g) „autorități competente” înseamnă autoritățile naționale desemnate să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă; (h) „riscuri biometrice” înseamnă riscuri legate de deces, invaliditate și longevitate; (i) „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care instituția își are sediul social și principala structură administrativă sau, dacă nu are un sediu social, locul unde se află principala sa structură administrativă; (j) „stat membru gazdă” înseamnă statul membru a cărui legislație socială și de muncă relevantă în domeniul sistemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă relației între întreprinderea afiliată și membri.

Articolul 7

Activitățile unei instituții Fiecare stat membru solicită instituțiilor aflate pe teritoriul său să își limiteze activitățile la operații legate de pensii și activități conexe. Dacă, în conformitate cu articolul 4, o societate de asigurări își gestionează activitățile de furnizare de pensii ocupaționale prin restricționarea activelor și angajamentelor sale, activele și angajamentele restricționate sunt limitate la operațiunile legate de pensii și activități conexe.

Articolul 8

Separația juridică între întreprinderile afiliate și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale Fiecare stat membru asigură o separație juridică între o întreprindere afiliată și o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale cu scopul de a proteja activele instituției în interesul membrilor și beneficiarilor în caz de faliment al întreprinderii afiliate.

Articolul 9

Condiții de funcționare (1) Fiecare stat membru veghează ca, în cazul fiecărei instituții aflate pe teritoriul său: (a) instituția să fie înregistrată într-un registru național de către autoritatea competentă de supraveghere sau autorizată; în cazul activităților transfrontaliere prevăzute la articolul 20, registrul indică de asemenea statele membre în care funcționează instituția; (b) instituția să fie condusă efectiv de persoane cu o reputație bună care să aibă calificările profesionale și experiența corespunzătoare sau să angajeze consilieri cu calificările profesionale și experiența corespunzătoare; (c) să fie puse în aplicare reglementări stabilite în mod corespunzător privind funcționarea oricărui sistem de pensii gestionat de către instituție, iar membrii să fie informați despre aceste reglementări în mod adecvat; (d) toate prevederile tehnice să fie calculate și certificate de către un actuar sau, dacă nu de către un actuar, de alt specialist în acest domeniu, inclusiv un auditor, în conformitate cu legislația națională, pe baza metodelor actuariale recunoscute de autoritățile competente din statul membru de origine; (e) dacă întreprinderea afiliată garantează plata pensiilor, ea trebuie să se angajeze la o finanțare constantă; (f) membrii să fie îndeajuns de informați asupra condițiilor sistemului de pensii, mai ales în ceea ce privește: (i) drepturile și obligațiile părților implicate în sistemul de pensii; (ii) riscurile financiare, tehnice și de altă natură implicate de sistemul de pensii; (iii) natura și distribuția acestor riscuri. (2) În conformitate cu principiul subsidiarității și luând în considerare scara pensiilor oferite de regimurile de securitate socială, statele membre pot prevedea să le fie oferite membrilor ca opțiune acoperirea riscurilor de longevitate și invaliditate, indemnizații pentru urmașii aflați în întreținere și o garanție de rambursare a contribuțiilor, cu titlul de indemnizații suplimentare, dacă angajatorii și angajații sau reprezentații acestora convin astfel. (3) Un stat membru poate să impună și alte cerințe privind condițiile de funcționare a unei instituții aflate pe teritoriul său în vederea asigurării protecției adecvate a intereselor membrilor și beneficiarilor. (4) Un stat membru poate să permită sau să solicite instituțiilor aflate pe teritoriul său să încredințeze gestionarea acestor instituții, parțial sau în totalitate, altor entități care să funcționeze în numele acestor instituții. (5) În cazul activității transfrontaliere prevăzute la articolul 20, autoritățile competente ale statului membru de origine autorizează în prealabil condițiile de funcționare a instituției.

Articolul 10

Conturi anuale și rapoarte anuale Fiecare stat membru solicită ca fiecare instituție aflată pe teritoriul său să întocmească conturi anuale și rapoarte anuale luând în considerare fiecare sistem de pensii gestionat de instituție și, dacă este cazul, conturi anuale și rapoarte anuale pentru fiecare sistem de pensii. Conturile anuale și rapoartele anuale oferă o imagine reală și corectă a activelor și angajamentelor, precum și a situației financiare a instituției. Conturile anuale și informațiile din rapoarte trebuie să fie coerente, complete, clar prezentate și aprobate corespunzător de persoane autorizate, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 11

Informații care trebuie oferite membrilor și beneficiarilor (1) În funcție de natura sistemului de pensii stabilit, fiecare stat membru se asigură că orice instituție aflată pe teritoriul său furnizează cel puțin informațiile prevăzute în prezentul articol. (2) Membrii și beneficiarii sau, unde este cazul, reprezentanții acestora primesc: (a) la cerere, conturile anuale și rapoartele anuale prevăzute la articolul 10 și, dacă o instituție este responsabilă pentru mai mult decât un singur sistem, cele privind sistemul lor de pensii; (b) într-un interval rezonabil de timp orice informație relevantă privind schimbarea regulilor sistemului de pensii. (3) Declarația privind principiile politicii de investiții, prevăzută la articolul 12, se pune, la cerere, la dispoziția membrilor și beneficiarilor și/sau, unde este cazul, a reprezentanților acestora. (4) Fiecare membru primește de asemenea, la cerere, informații detaliate și de substanță privind: (a) nivelul pe care trebuie să-l atingă pensiile, dacă este cazul; (b) nivelul indemnizațiilor în cazul încetării contractului de muncă; (c) dacă riscul investiției îi revine membrului, gama de opțiuni de investiții, dacă este cazul, și portofoliul existent de investiții, precum și informații privind expunerea la risc și costurile legate de investiții; (d) acordurile privind transferul drepturilor de pensie către altă instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale, în cazul rezilierii contractului de muncă. Membrii primesc în fiecare an informări succinte privind situația instituției ca și despre nivelul curent de finanțare a drepturilor lor individuale acumulate. (5) Fiecare beneficiar primește la pensionare sau în momentul în care alte indemnizații devin exigibile informații adecvate privind prestațiile datorate lui și opțiunile de plată aferente.

Articolul 12

Declarația privind principiile politicii de investiții Fiecare stat membru se asigură că fiecare instituție stabilită pe teritoriul său întocmește și, cel puțin o dată la trei ani, revizuiește o declarație scrisă privind principiile politicii de investiții. Această declarație trebuie revizuită fără întârziere după fiecare modificare semnificativă a politicii de investiții. Statele membre prevăd ca respectiva declarație să conțină, cel puțin, aspecte legate de metodele de evaluare a riscurilor investiționale, tehnicile de gestionare a riscurilor și alocarea strategică a activelor în ceea ce privește natura și durata angajamentelor de pensii.

Articolul 13

Informații care trebuie oferite autorităților competente Fiecare stat membru se asigură că autoritățile competente dețin, în raport cu orice instituție aflată pe teritoriul lor, atribuțiile și mijloacele necesare pentru: (a) a solicita instituțiilor, membrilor consiliilor de administrație ale acestora și altor manageri sau directori sau persoane însărcinate cu controlul acestora să furnizeze informații privind toate aspectele activității sau să le pună la dispoziție toate documentele; (b) a controla relațiile între instituție și alte companii sau între instituții, când instituțiile transferă funcții acelor companii sau altor instituții (externalizare), care influențează situația financiară a instituției sau care sunt relevante pentru o supraveghere eficientă; (c) a obține periodic declarația privind principiile politicii de investiții, conturile anuale și rapoartele anuale, precum și toate documentele necesare supravegherii. Acestea pot include documente cum ar fi: (i) rapoarte interne intermediare; (ii) evaluări actuariale și previziuni detaliate; (iii) studii privind activele și angajamentele; (iv) dovezi ale respectării principiilor politicii de investiții; (v) dovezi ale plății contribuțiilor conform planificării; (vi) rapoarte ale persoanelor responsabile cu auditul conturilor anuale prevăzute la articolul 10; (d) a efectua inspecții la fața locului în incintele instituției și, dacă este cazul, cu privire la funcțiile externalizate, pentru a verifica dacă activitățile se derulează în conformitate cu normele de control.

Articolul 14

Competențe de intervenție și atribuții ale autorităților competente (1) Autoritățile competente solicită fiecărei instituții stabilite pe teritoriul lor să dispună de o bună organizare administrativă și contabilă și de mecanisme adecvate de control intern. (2) Autoritățile competente pot întreprinde orice măsuri, inclusiv, dacă este cazul, măsuri de natură administrativă sau financiară, fie privind o instituție stabilită pe teritoriul lor, fie împotriva persoanelor care conduc instituția, măsuri care sunt adecvate și necesare pentru a preveni sau remedia orice neregularități care aduc prejudicii intereselor membrilor și beneficiarilor. Acestea pot, de asemenea, să restricționeze sau să interzică instituției să dispună liber de activele sale, în special dacă: (a) instituția nu a stabilit provizioane tehnice suficiente privind întreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperi provizioanele tehnice; (b) instituția nu mai este în posesia fondurilor proprii de reglementare. (3) Pentru a proteja interesele membrilor și beneficiarilor, autoritățile competente pot transfera atribuțiile pe care le dețin persoanele care conduc o instituție stabilită pe teritoriul lor în conformitate cu legislația statului membru de origine, în parte sau în totalitate, unui reprezentant special apt să exercite aceste atribuții. (4) Autoritățile competente pot interzice sau restricționa activitățile unei instituții stabilite pe teritoriul lor, în special dacă: (a) instituția nu reușește să protejeze în mod adecvat interesele membrilor și beneficiarilor; (b) instituția nu mai îndeplinește condițiile de funcționare; (c) instituția își încalcă grav obligațiile rezultate din reglementările cărora le este supusă; (d) în cazul activității transfrontaliere, instituția nu respectă cerințele relevante ale dreptului social și ale dreptului muncii pentru domeniul pensiilor ocupaționale din statul membru gazdă. Orice decizie de a interzice activitățile unei instituții este motivată cu argumente precise și notificată instituției în cauză. (5) Statele membre se asigură că deciziile luate referitor la o instituție în conformitate cu dispozițiile legale, de reglementare și administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă pot face obiectul unui recurs în fața completelor de judecată.

Articolul 15

Provizioane tehnice (1) Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează sisteme de pensii ocupaționale stabilesc permanent cu privire la întregul spectru al sistemelor lor de pensii, un volum adecvat de pasive corespunzător angajamentelor financiare rezultate din portofoliul de contracte de pensii existente. (2) Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează sisteme de pensii ocupaționale, conținând dispoziții care acoperă riscurile biometrice și garantează fie randamentul investițiilor, fie un nivel dat al indemnizațiilor, stabilesc provizioane tehnice suficiente privind întregul spectru al acestor sisteme. (3) Calculul provizioanelor tehnice se efectuează în fiecare an. Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite calculul la fiecare trei ani, dacă instituția prezintă membrilor și/sau autorităților competente un certificat sau un raport asupra modificărilor survenite în anii respectivi. Certificatul sau raportul reflectă modificările provizioanelor tehnice și schimbările survenite în riscurile acoperite. (4) Calculul provizioanelor tehnice este efectuat și certificat de către un actuar sau, dacă nu de către un actuar, de către un alt specialist în acest domeniu, inclusiv de către un auditor, în conformitate cu legislația națională, pe baza metodelor actuariale recunoscute de către autoritățile competente din statul membru de origine, în conformitate cu următoarele principii: (a) volumul minim de provizioane tehnice se calculează conform unei evaluări actuariale suficient de prudente, luând în considerare toate angajamentele contractate de instituție în materie de prestații și cotizații în cadrul sistemelor de pensii pe care le gestionează. Acesta trebuie să acopere atât plata în continuare a pensiilor și prestațiilor și, de asemenea, să reflecte angajamentele rezultate din drepturile de pensie acumulate ale membrilor. Prognozele economice și actuariale pentru evaluarea angajamentelor se aleg în mod prudent, luând în considerare, dacă este cazul, o marjă adecvată pentru variații nefavorabile; (b) ratele maxime ale dobânzii utilizate se aleg în mod prudent și se determină în conformitate cu reglementările relevante din legislația statului membru de origine. Aceste rate prudente ale dobânzii se calculează luând în considerare: — randamentul activelor corespunzătoare deținute de către instituție și randamentul viitor al investițiilor și/sau — randamentele obligațiilor de stat sau de înaltă calitate; (c) tabelele biometrice folosite pentru calculul provizioanelor tehnice se bazează pe principii prudente, ținând cont de principalele caracteristici ale grupului de membri și ale sistemelor de pensii, în special de evoluția prevăzută pentru riscurile relevante; (d) metodele și baza de calcul pentru provizioanele tehnice rămân în general constante de la un exercițiu financiar la altul. Cu toate acestea, discontinuitățile pot fi justificate de o schimbare în legislație, în condițiile economice sau demografice pe care se bazează provizioanele. (5) Statul membru de origine poate să reglementeze suplimentar și mai detaliat calculul provizioanelor tehnice, pentru a asigura o protecție adecvată a intereselor membrilor și beneficiarilor. (6) În vederea armonizării în continuare a regulilor privind calculul provizioanelor tehnice care pot fi justificate – în speciale ratele dobânzii și alte prognoze care influențează nivelul provizioanelor tehnice – Comisia întocmește, la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru, un raport asupra situației privind dezvoltarea activităților transfrontaliere. Comisia propune măsurile necesare pentru a preveni posibile denaturări cauzate de nivelurile diferite ale ratelor dobânzilor și pentru a proteja intereselor membrilor și beneficiarilor oricărui sistem.

Articolul 16

Finanțarea provizioanelor tehnice (1) Statul membru de origine solicită fiecărei instituții deținerea permanentă de active suficiente și adecvate pentru a acoperi provizioanele tehnice pentru întregul spectru de sisteme de pensii gestionate. (2) Statul membru de origine poate permite unei instituții ca, pentru o perioadă limitată de timp, să nu dețină active suficiente pentru a acoperi provizioanele tehnice. În acest caz, autoritățile competente solicită ca instituția să adopte un plan de redresare concret și realizabil pentru a se asigura că dispozițiile alineatului (1) sunt din nou respectate. Planul este supus următoarelor condiții: (a) instituția elaborează un plan concret și realizabil pentru a restabili volumul necesar de active în vederea acoperirii integrale a provizioanelor tehnice în timp util. Planul este pus la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora și/sau este supus aprobării autorităților competente din statul membru de origine; (b) la elaborarea planului se ține seama de situația specifică a instituției, în special structura active/angajamente, profilul riscului, planul de lichiditate, profilul de vârstă a membrilor care au dreptul să primească pensii, sisteme în faza de demarare și sisteme care trec de la o situație de nefinanțare sau finanțare parțială la o situație de finanțare integrală; (c) în cazul încetării unui sistem de pensii în timpul perioadei prevăzute mai sus în prezentul paragraf, instituția informează autoritățile competente din statul membru de origine. Instituția stabilește o procedură pentru transferarea activelor și angajamentelor corespunzătoare altei instituții financiare sau unui organ similar. Această procedură este comunicată autorităților competente din statul membru de origine și o descriere generală a procedurii este pusă la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, reprezentanților acestora în conformitate cu principiul confidențialității. (3) În cazul activității transfrontaliere prevăzute la articolul 20, provizioanele tehnice sunt finanțate permanent pentru întreaga gamă de sisteme de pensii gestionate. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, autoritățile competente din statul membru de origine intervin în conformitate cu articolul 14. Pentru a se conforma acestei cerințe, statul membru de origine poate solicita instituirea unui sistem de restricționare a activelor și angajamentelor.

Articolul 17

Fonduri proprii de reglementare (1) Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează sisteme de pensii, pentru care instituția însăși, și nu întreprinderea afiliată, subscrie împotriva riscurilor biometrice sau garantează un anumit randament al investițiilor sau un anumit nivel al prestațiilor, dețin permanent active suplimentare peste nivelul prevăzut în provizioanele tehnice, ca măsură de siguranță. Volumul acestora reflectă tipul de risc și activele deținute pentru întregul spectru de sisteme de pensii gestionate. Aceste active sunt libere de orice obligații previzibile și servesc drept capital de siguranță pentru a compensa discrepanțele între cheltuielile și beneficiile preconizate și cele reale. (2) Pentru a calcula volumul minim de active suplimentare se aplică regulile prevăzute la articolele 27 și 28 din Directiva 2002/83/CE. (3) Alineatul (1) nu împiedică însă statele membre să solicite instituțiilor aflate pe teritoriul lor să dețină fonduri proprii de reglementare sau să stabilească reguli mai precise, dacă acestea se justifică din punct de vedere prudențial.

Articolul 18

Reguli de plasament (1) Statele membre solicită instituțiilor aflate pe teritoriul lor să investească în conformitate cu regula „persoanei prudente” și, în special, în conformitate cu următoarele reguli: (a) activele se investesc în interesul membrilor și beneficiarilor. În cazul unui conflict potențial de interese, instituția sau entitatea care gestionează portofoliul acesteia adoptă măsuri ca investiția să se facă numai în interesul membrilor și beneficiarilor; (b) activele se investesc într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea portofoliului în întregul său. Activele deținute pentru acoperirea provizioanelor tehnice se investesc, de asemenea, într-un mod adecvat naturii și duratei pensiilor viitoare preconizate; (c) activele se investesc predominant pe piețele reglementate. Investițiile în active care nu sunt admise la tranzacționare pe piețele financiare reglementate trebuie în orice caz să fie menținute la niveluri prudente; (d) investițiile în instrumente derivate sunt permise în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului. Acestea trebuie evaluate prudent, luând în considerare activul de bază, și incluse în evaluarea activelor instituției. De asemenea, instituția evită o expunere la riscuri excesive legate de o singură contrapartidă și de alte operațiuni derivate; (e) activele se diversifică în mod corespunzător astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de întreprinderi și concentrări de riscuri pe ansamblul portofoliului. Investițiile în active emise de același emitent sau de emitenți aparținând aceluiași grup nu trebuie să expună instituția unei concentrări excesive de riscuri; (f) investițiile în întreprinderea afiliată nu depășesc 5 % din întregul portofoliu, iar dacă întreprinderea afiliată aparține unui grup, investițiile în întreprinderi aparținând aceluiași grup ca și întreprinderea afiliată nu depășesc 10 % din portofoliu. Dacă instituția operează în contul mai multor întreprinderi, investițiile în aceste întreprinderi afiliate trebuie făcute prudent, luând în considerare necesitatea unei diversificări adecvate. Statele membre pot decide să nu aplice cerințele prevăzute la literele (e) și (f) pentru investițiile în titluri de stat. (2) Statul membru de origine interzice instituției să facă împrumuturi sau să garanteze pentru terți. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza instituțiile să facă unele împrumuturi din motive legate de lichiditate și numai cu titlu temporar. (3) Statele membre nu solicită instituțiilor stabilite pe teritoriul lor să investească în anumite categorii de active. (4) Fără a aduce atingere articolului 12, statele membre nu supun deciziile de investiții ale unei instituții aflate pe teritoriul lor sau ale directorului de investiții al acesteia unei obligații de autorizare prealabilă sau de notificare sistematică. (5) În conformitate cu dispozițiile alineatelor (1)-(4), statele membre pot emite norme mai detaliate pentru instituțiile aflate pe teritoriul lor, inclusiv norme cantitative, cu condiția ca acestea să fie justificate prudențial, pentru a reflecta întregul spectru de sisteme de pensii gestionate de aceste instituții. În special, statele membre pot aplica dispozițiile în materie de investiții similare cu cele din Directiva 2002/83/CE. Statele membre nu împiedică instituțiile: (a) să investească până la 70 % din activele care acoperă provizioanele tehnice sau din întregul portofoliu pentru sistemele în care membrii suportă riscurile investiționale în acțiuni, în titluri sau valori negociabile asimilate acțiunilor și în obligațiuni ale firmelor admise la tranzacționare pe piețele reglementate și să decidă asupra ponderii relative a acestor titluri în cadrul portofoliul lor de investiții. Dacă este justificat din punct de vedere prudențial, statele membre pot cu toate acestea să aplice o limită mai scăzută instituțiilor care furnizează pensii cu o rată a dobânzii garantată pe termen lung, care suportă riscul investiției și furnizează ele însele garanția; (b) să investească până la 30 % din activele care acoperă provizioanele tehnice în active denominate în alte valute decât cele în care sunt exprimate angajamentele lor; (c) să investească în piețele de capital de risc. (6) Dispozițiile alineatului (5) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a impune aplicarea față de instituțiile aflate pe teritoriul lor a unor norme mai stricte de plasament, inclusiv cu titlu individual, dacă aceasta se justifică din punct de vedere prudențial, în special cu privire la angajamentele contractate de instituție. (7) În cazul activității transfrontaliere prevăzute la articolul 20, autoritățile competente din fiecare stat membru gazdă pot solicita ca regulile prevăzute în al doilea paragraf să se aplice instituțiilor din statul membru de origine. În acest caz, aceste reguli se aplică numai acelei părți din activele instituției care corespunde activităților derulate în respectivul stat membru gazdă. În plus, acestea se aplică numai dacă aceleași reguli sau reguli mai stricte se aplică de asemenea instituțiilor aflate în statul membru gazdă. Normele la care se face referire în primul paragraf sunt următoarele: (a) instituția investește cel mult 30 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor și titluri de creanțe care nu sunt admise la tranzacționare pe piețele reglementate sau instituția investește cel puțin 70 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor și titluri de creanțe care sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată; (b) instituția investește cel mult 5 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor, obligațiuni, titluri de creanță și alte instrumente ale pieței monetare sau pieței de capital emise de aceeași întreprindere și cel mult 10 % din aceste active în acțiuni, alte titluri sau valori asimilate acțiunilor, obligațiuni, titluri de creanță și alte instrumente ale pieței monetare sau pieței de capital emise de întreprinderi aparținând unui singur grup; (c) instituția investește cel mult 30 % din aceste active în active denominate în alte valute decât cele în care sunt exprimate angajamentele. Pentru a se conforma acestor cerințe, statul membru de origine poate solicita restricționarea activelor.

Articolul 19

Gestionarea și conservarea (1) Statele membre nu restrâng libertatea instituțiilor de a desemna, pentru gestionarea portofoliilor lor de investiții, gestionari de investiții stabiliți în alt stat membru și autorizați corespunzător pentru această activitate, în conformitate cu directivele 85/611/CEE, 93/22/CEE, 2000/12/CE și 2002/83/CEE și cu cele la care se face referire la articolul 2 alineatul (1) din prezenta directivă. (2) Statele membre nu restrâng libertatea instituțiilor de a desemna, pentru conservarea activelor lor, depozitari stabiliți în alt stat membru și autorizați corespunzător pentru această activitate, în conformitate cu Directiva 93/22/CEE sau cu Directiva 2000/12/CE, sau acceptați ca depozitari în înțelesul Directivei 85/611/CEE. Dispozițiile prezentului paragraf nu împiedică statul membru de origine să impună obligativitatea desemnării unui depozitar sau custode. (3) Fiecare stat membru ia măsurile necesare care să-i permită, în baza dreptului său național, să interzică, în conformitate cu articolul 14, la cererea statului membru de origine al instituției, ca un depozitar sau custode aflat pe teritoriul său să dispună liber de active.

Articolul 20

Activități transfrontaliere (1) Fără a aduce atingere dreptului social și dreptului muncii la nivel național privind organizarea sistemelor de pensii, inclusiv afilierea obligatorie și dispozițiile rezultând din contractele colective de muncă, statele membre permit întreprinderilor stabilite pe teritoriul lor să recurgă la serviciile instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale autorizate în alte state membre. Ele permit, de asemenea, instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale autorizate să funcționeze pe teritoriul lor să accepte afilierea la sistem din partea unor întreprinderi cu sediul în teritoriile altor state membre. (2) O instituție care dorește să-și ofere serviciile unei întreprinderi afiliate aflate pe teritoriul altui stat membru este supusă autorizării prealabile de către autoritățile competente din statul său membru de origine, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatul (5). Instituția notifică intenția de a-și furniza serviciile unei întreprinderi afiliate stabilite pe teritoriul altui stat membru autorităților competente din statul membru de origine unde este autorizată să funcționeze. (3) Statele membre solicită instituțiilor aflate pe teritoriul lor și care intenționează să-și furnizeze serviciile unei întreprinderi aflate pe teritoriul altui stat membru să furnizeze în notificarea prevăzută la alineatul (2) următoarele informații: (a) statul sau statele membre gazdă; (b) numele întreprinderii afiliate; (c) principalele caracteristici ale sistemului de pensii gestionat pentru întreprinderea afiliată. (4) Dacă autoritatea competentă din statul membru de origine este notificată conform alineatului (2) și dacă nu are motive să considere că structura administrativă sau situația financiară a instituției sau reputația și calificările profesionale sau experiența persoanelor care conduc instituția sunt incompatibile cu operațiunile propuse în statul membru gazdă, comunică, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor prevăzute la alineatul (3), acele informații autorităților competente din statul membru gazdă și informează instituția cu privire la aceasta. (5) Înainte ca instituția să înceapă să gestioneze un sistem de pensii pentru o întreprindere afiliată din alt stat membru, autoritățile competente din statul membru gazdă informează în termen de două luni de la primirea tuturor informațiilor prevăzute la alineatul (3) autoritățile competente din statul membru de origine, dacă este cazul, asupra cerințelor dreptului social și ale dreptului muncii relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale care reglementează sistemul de pensii ocupaționale gestionat în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă, precum și asupra oricăror altor norme care trebuie aplicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) și cu alineatul (7) din prezentul articol. Autoritățile competente din statul membru de origine comunică aceste informații instituției. (6) La primirea notificării prevăzute la alineatul (5), sau dacă nu primește nici o notificare din partea autorităților competente ale statului membru de origine la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (5), instituția poate începe gestionarea sistemului de pensii în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă în conformitate cu cerințele dreptului social și ale dreptului muncii din statul membru gazdă, relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale, precum și cu oricare alte reglementări care trebuie aplicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) și cu alineatul (7) din prezentul articol. (7) În special, o instituție care operează în contul unei întreprinderi din alt stat membru este, de asemenea, supusă, în ceea ce privește membrii afiliați corespunzători, tuturor cerințelor de furnizare de informații impuse de autoritățile competente din statul membru gazdă instituțiilor aflate în acel stat membru, în conformitate cu articolul 11. (8) Autoritățile competente din statul membru gazdă informează autoritățile competente din statul membru de origine asupra oricăror schimbări semnificative survenite în cerințele legislației sociale și a muncii a statului membru gazdă relevante pentru domeniul sistemelor de pensii ocupaționale care pot afecta caracteristicile sistemului de pensii în ceea ce privește gestionarea sistemului de pensii operat în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă și în orice alte reglementări care trebuie aplicate în conformitate cu articolul 18 alineatul (7) și cu alineatul (7) din prezentul articol. (9) Autoritățile competente din statul membru gazdă vor supraveghea instituția în permanență în ceea ce privește conformarea activităților sale cu cerințele statului membru gazdă enunțate în dreptul social și în dreptul muncii la nivel național, relevante pentru domeniul sistemelor de pensii ocupaționale prevăzute la alineatul (5) și în ceea ce privește cerințele de furnizare de informații prevăzute la alineatul (7). Dacă supravegherea va releva neregularități, autoritățile competente din statul membru gazdă informează fără întârziere autoritățile competente din statul membru de origine. Autoritățile competente din statul membru de origine, în coordonare cu autoritățile competente din statul membru gazdă, adoptă măsurile necesare pentru a determina instituția să înceteze încălcarea normelor din dreptul social și din dreptul muncii. (10) Dacă, în ciuda măsurilor luate de autoritățile competente din statul membru de origine, sau deoarece asemenea măsuri nu au fost adoptate în statul membru de origine, instituția continuă să încalce dispozițiile aplicabile din cerințele dreptului social și ale dreptului muncii din statul membru gazdă, relevante pentru domeniul sistemelor de pensii ocupaționale, autoritățile competente din statul membru gazdă pot, după ce informează autoritățile competente din statul membru de origine, să ia măsurile necesare pentru a preveni sau penaliza comiterea de alte neregularități, inclusiv, dacă este strict necesar, prin interzicerea impusă instituției de a furniza servicii în contul întreprinderii afiliate din statul membru gazdă.

Articolul 21

Cooperarea între statele membre și Comisie (1) Statele membre asigură, într-un mod corespunzător, aplicarea uniformă a prezentei directive prin schimburi periodice de informații și experiență pentru a dezvolta cele mai bune practici în acest domeniu și o cooperare mai strânsă, prin aceasta prevenindu-se denaturări ale concurenței și creându-se condițiile necesare pentru asigurarea bunei funcționări a afilierii transfrontaliere. (2) Comisia și autoritățile competente din statele membre cooperează strâns pentru a facilita supravegherea operațiilor instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale. (3) Fiecare stat membru informează Comisia asupra oricăror dificultăți majore pe care le creează aplicarea prezentei directive. Comisia și autoritățile competente din statele membre interesate examinează aceste dificultăți în cel mai scurt termen pentru a găsi o soluție adecvată. (4) La patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia elaborează un raport privind: (a) aplicarea articolului 18 și progresul realizat în adaptarea sistemelor de supraveghere naționale și (b) aplicarea celui de-al doilea paragraf al articolului 19 alineatul (2), în special situația existentă în statele membre privind folosirea depozitarilor și, dacă este cazul, rolul pe care îl joacă aceștia. (5) Autoritățile competente din statul membru gazdă pot solicita autorităților competente din statul membru de origine să decidă asupra restricționării activelor și angajamentelor instituției, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) și articolul 18 alineatul (7).

Articolul 22

Punerea în aplicare (1) Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 23 septembrie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. (3) Statele membre pot amâna până la 23 septembrie 2010 aplicarea dispozițiilor articolului 17 alineatele (1) și (2) instituțiilor stabilite pe teritoriul lor care la data prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu dețin nivelul minim de fonduri proprii de reglementare necesare în conformitate cu articolul 17 alineatele (1) și (2). Cu toate acestea, instituțiile care doresc să gestioneze sisteme de pensii pe bază transfrontalieră, în sensul articolului 20, nu pot să o facă până când nu se conformează reglementărilor prezentei directive. (4) Statele membre pot amâna până la 23 septembrie 2010 aplicarea dispozițiilor articolului 18 alineatul (1) litera (f) instituțiilor stabilite pe teritoriul lor. Cu toate acestea, instituțiile care doresc să gestioneze sisteme de pensii pe bază transfrontalieră, în sensul articolului 20, nu pot să o facă până când nu se conformează reglementărilor prezentei directive.

Articolul 23

Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 24

Destinatari Prezenta directivă se adresează statelor membre.