Recitale
(1) În trecut au avut loc perturbări pe termen scurt ale furnizării de gaze, dar există mai mulți factori care fac ca situația din anul 2022 să fie diferită de crizele anterioare în materie de siguranță a furnizării de gaze. Escaladarea agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei începând cu februarie 2022 a condus la creșteri fără precedent ale prețurilor. Există probabilitatea ca respectivele creșteri ale prețurilor să modifice în mod fundamental stimulentele pentru constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune. În situația geopolitică actuală, nu pot fi excluse alte perturbări ale furnizării de gaze. Astfel de perturbări ale furnizării ar putea cauza daune mari pentru cetățeni și economia Uniunii, deoarece Uniunea este încă dependentă, într-o măsură semnificativă, de furnizarea externă de gaze, care poate fi afectată de conflict.
(2) Natura și consecințele evenimentelor recente sunt ample și se manifestă la nivelul întregii Uniuni și, prin urmare, necesită un răspuns cuprinzător al Uniunii. Răspunsul respectiv ar trebui să acorde prioritate măsurilor care pot consolida siguranța furnizării de gaze la nivelul Uniunii, în special a furnizării de gaze pentru clienții protejați. Economiile de energie și eficiența energetică contribuie în mod esențial la obiectivul respectiv. Prin urmare, este esențial ca Uniunea să acționeze în mod coordonat pentru a evita potențialele riscuri rezultate din posibile perturbări ale furnizării de gaze, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a alege diferite surse de energie și structurii generale a aprovizionării lor cu energie, în conformitate cu articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
(3) Instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor contribuie la siguranța furnizării de gaze, iar constituirea unor stocuri suficiente în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor conduce la siguranța furnizării de gaze, permițând furnizarea suplimentară de gaze în caz de cerere mare sau perturbări ale furnizării. Întrucât în orice moment pot apărea perturbări ale furnizării de gaze prin conductă, ar trebui să fie introduse măsuri privind nivelul stocurilor constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune, pentru a garanta siguranța furnizării de gaze pentru iarna 2022-2023.
(4) Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus un mecanism de solidaritate ca instrument de atenuare a efectelor unei crize grave survenite în Uniune în care, într-un stat membru, este în joc furnizarea de gaze către clienții protejați în virtutea principiului solidarității, care este o necesitate esențială de securitate și o prioritate necesară. În cazul unei situații de urgență la nivelul Uniunii, un răspuns imediat asigură faptul că statele membre sunt în măsură să le ofere clienților protecție sporită.
(5) Impactul agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei a arătat că normele existente privind siguranța furnizării nu sunt adaptate la schimbări majore în situația geopolitică, în care deficitele de aprovizionare și vârfurile de preț pot rezulta nu numai din defectarea infrastructurii sau din condiții meteorologice extreme, ci și din evenimente majore intenționate și din perturbări bruște sau pe termen mai lung ale furnizării. Prin urmare, este necesar să se abordeze riscurile mai mari care pot apărea brusc și care rezultă din schimbările actuale ale situației geopolitice, inclusiv prin diversificarea aprovizionării cu energie a Uniunii.
(6) Pe baza analizei Comisiei privind, printre altele, caracterul adecvat al măsurilor de asigurare a furnizării de gaze și a analizei consolidate a pregătirii pentru riscuri la nivelul Uniunii efectuate în februarie 2022 de Comisie și de Grupul de coordonare pentru gaz (GCG), instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1938), fiecare stat membru ar trebui, în principiu, să se asigure că în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor situate pe teritoriul său și direct interconectate la o zonă de piață din statul membru respectiv sunt constituite stocuri la un nivel de cel puțin 90 % din capacitatea lor la nivel de stat membru până la data de 1 noiembrie din fiecare an (obiectiv de constituire de stocuri), cu o serie de obiective intermediare pentru fiecare stat membru în mai, iulie, septembrie și februarie (traiectorie de constituire de stocuri) din anul următor. Unele state membre care au o capacitate de înmagazinare subterană a gazelor semnificativă ar fi afectate în mod disproporționat de obligația de a îndeplini obiectivul de constituire de stocuri pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul lor. Pentru a reflecta situația respectivă, obligația de a constitui stocuri în instalațiile lor de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să fie redusă la 35 % din consumul lor mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligației celorlalte state membre de a contribui la constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor în cauză. Statele membre ar trebui să poată decide, în anumite condiții, să îndeplinească parțial obiectivul de constituire de stocuri prin luarea în calcul a stocurilor de gaz natural lichefiat (GNL) stocat în instalațiile de GNL. Obiectivele de constituire de stocuri sunt necesare pentru a asigura protecția adecvată a consumatorilor din Uniune împotriva deficitelor de aprovizionare. Pentru 2022, ar trebui să se aplice un obiectiv de constituire de stocuri mai scăzut, de 80 %, și un număr redus de obiective intermediare, ținând seama de faptul că prezentul regulament urmează să intre în vigoare după începerea sezonului de constituire a stocurilor, iar statele membre vor avea o perioadă limitată de timp pentru a-l pune în aplicare.
(7) La constituirea stocurilor în instalațiile de înmagazinare, statele membre ar trebui să urmărească diversificarea furnizorilor lor de gaze, pentru a-și reduce dependența atunci când acest lucru ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale în materie de securitate ale Uniunii sau ale statelor membre.
(8) În fiecare an începând din 2023, înmagazinarea gazelor ar trebui să facă obiectul unei monitorizări specifice din februarie, pentru a se evita extragerea bruscă a gazelor din instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor în mijlocul iernii, care ar putea genera provocări în materie de siguranță a furnizării înainte de sfârșitul iernii. Traiectoriile de constituire de stocuri ar trebui să permită monitorizarea continuă pe tot parcursul sezonului de constituire a stocurilor.
(9) În fiecare an începând din 2023, fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să prezinte Comisiei un proiect de traiectorie de constituire de stocuri pentru astfel de instalații de pe teritoriul său și direct interconectate la zona sa de piață, în formă agregată. Ținând seama de evaluarea GCG, Comisia ar trebui să adopte o decizie privind stabilirea „traiectoriilor de constituire de stocuri” pentru fiecare stat membru într-un mod care să nu denatureze în mod nejustificat poziția concurențială a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor din statul membru respectiv față de astfel de instalații de înmagazinare situate în statele membre învecinate.
(10) Pentru a stabili traiectoria de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor începând din 2023 pe baza proiectului traiectoriei de constituire de stocuri prezentat de fiecare astfel de stat membru, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).
(11) Traiectoria de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor cuprinde o serie de obiective intermediare și ar trebui să se bazeze pe rata medie de constituire de stocuri pentru statul membru respectiv din perioada precedentă de cinci ani. În cazul statelor membre pentru care obiectivul de constituire de stocuri este redus la 35 % din consumul lor mediu anual de gaze, obiectivele intermediare ale traiectoriei de constituire de stocuri ar trebui să fie reduse în consecință.
(12) În cazul în care un stat membru nu poate îndeplini la timp obiectivul de constituire de stocuri din cauza unor probleme tehnice, cum ar fi probleme legate de conductele care alimentează instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor sau legate de instalațiile de injecție, ar trebui să se permită statului membru să îndeplinească obiectivul de constituire de stocuri într-o etapă ulterioară. Cu toate acestea, fiecare obiectiv de constituire de stocuri ar trebui să fie atins cât mai curând posibil din punct de vedere tehnic și în orice caz nu mai târziu de data de 1 decembrie a anului în cauză, pentru a se garanta siguranța furnizării de gaze în perioada de iarnă.
(13) Este posibil ca statele membre să nu poată să îndeplinească obiectivul de constituire de stocuri sau un obiectiv intermediar din cauza unei situații de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, de exemplu în cazul în care oferta de gaze este insuficientă, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1938, situație declarată de Comisie la cererea unuia sau mai multor state membre, după caz, care au declarat o situație de urgență la nivel național,, în înțelesul regulamentului respectiv. Prin urmare, obiectivele de constituire de stocuri, inclusiv obiectivul împărțirii sarcinii, nu ar trebui să se aplice în cazul în care și atât timp cât Comisia a declarat o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 12 din regulamentul respectiv.
(14) Pentru a se asigura că statele membre nu se abat de la traiectoriile de constituire de stocuri, autoritățile competente ar trebui să monitorizeze permanent nivelul de stocuri constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor. Traiectoriile naționale de constituire de stocuri ar trebui să fie stabilite în limitele unei marje de cinci puncte procentuale. În cazul în care nivelul de stocuri constituite într-un stat membru este cu peste cinci puncte procentuale sub nivelul traiectoriei de constituire de stocuri, autoritatea competentă ar trebui să ia imediat măsuri eficace în vederea creșterii acestuia. Statele membre ar trebui să informeze Comisia și GCG cu privire la astfel de măsuri.
(15) Orice abatere substanțială și susținută a unui stat membru de la traiectoria sa de constituire de stocuri poate periclita nivelurile adecvate de stocuri constituite și obiectivul de constituire de stocuri, care sunt necesare pentru a garanta siguranța furnizării de gaze în Uniune într-un spirit de solidaritate. În cazul unei astfel de abateri substanțiale și susținute de la traiectoria de constituire de stocuri sau al unei abateri de la obiectivul de constituire de stocuri, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ia măsuri eficace pentru a evita problemele de siguranță a furnizării de gaze cauzate de neconstituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare. Atunci când decide cu privire la astfel de măsuri eficace, Comisia ar trebui să ia în considerare situația specifică a statului membru în cauză, cum ar fi dimensiunea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor în raport cu consumul intern de gaze sau importanța instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor pentru siguranța furnizării de gaze în regiune si orice instalație de stocare a GNL. Întrucât prezentul regulament urmează să intre în vigoare după începerea sezonului din 2022 de constituire de stocuri în instalațiile de înmagazinare, orice măsură luată de Comisie pentru a aborda abaterile de la traiectoria de constituire de stocuri pentru 2022 ar trebui să țină seama de timpul limitat disponibil pentru punerea în aplicare a prezentului regulament la nivel național. Comisia ar trebui să se asigure că măsurile nu depășesc ceea ce este necesar pentru a garanta siguranța furnizării de gaze, fără a impune o sarcină disproporționată statelor membre, participanților la piața gazelor, operatorilor de înmagazinare sau consumatorilor.
(16) Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că obiectivele de constituire de stocuri sunt îndeplinite. În acest sens, statele membre ar trebui să vizeze aplicarea unor măsuri bazate pe piață în primă instanță, acolo unde este posibil, astfel încât să se evite perturbările inutile ale pieței. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili un obiectiv de constituire de stocuri mai ridicat, astfel încât Uniunea să poată urmări să atingă în mod colectiv nivelul de 85 % din capacitatea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune pentru 2022. Având în vedere diferitele regimuri de reglementare existente deja în multe state membre pentru a sprijini constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare, nu ar trebui prevăzut niciun instrument specific pentru îndeplinirea traiectoriilor de constituire de stocuri sau a obiectivului de constituire de stocuri. Statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a decide care instrument este cel mai adecvat pentru sistemele lor naționale, cu respectarea anumitor condiții. Prin urmare, statele membre sau autoritățile de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili căror participanți pe piață să le revină obligația de a asigura constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor. Ele ar trebui, de asemenea, să poată decide dacă mijloacele de reglementare, cum ar fi măsurile de obligare a deținătorilor de capacitate să elibereze capacitatea neutilizată, care sunt posibile în temeiul normelor de piață în vigoare ale Uniunii, sunt suficiente pentru a asigura că obiectivele de constituire de stocuri sunt îndeplinite sau dacă sunt necesare stimulente financiare ori reduceri ale tarifelor de înmagazinare. În cazul în care un stat membru impune furnizorilor de gaze care furnizează gaze clienților protejați de pe teritoriul său obligația de a înmagazina gaze în instalații de înmagazinare subterană a gazelor, cantitatea de gaze care trebuie să fie înmagazinată ar trebui să fie stabilită pe baza cantității de gaze naturale furnizate respectivilor clienți protejați. Statele membre ar trebui să se coordoneze între ele și să utilizeze instrumente precum platforme de achiziționare de GNL pentru a maximiza utilizarea GNL pentru a constitui stocuri în instalațiile de înmagazinare. În plus, statele membre ar trebui să reducă barierele de infrastructură și de reglementare din calea utilizării în comun a GNL pentru constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare.
(17) Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și mai durabilă” a arătat că dreptul Uniunii le permite statelor membre să acorde furnizorilor de gaze ajutoare astfel cum sunt prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE pentru a asigura constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare, de exemplu sub formă de garanții (contracte bidirecționale pentru diferență).
(18) Orice măsuri luate de statele membre pentru asigurarea constituirii de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor, inclusiv condițiile care trebuie să fie impuse în cazul constituirii de stocuri pe baza împărțirii sarcinii și condițiile care trebuie să fie impuse în cazul extragerii de gaze din instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor, ar trebui să fie necesare, clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile și să nu denatureze în mod nejustificat concurența sau buna funcționare a pieței interne a gazelor ori să pună în pericol siguranța furnizării de gaze a celorlalte state membre sau a Uniunii. În special, astfel de măsuri nu ar trebui să conducă la consolidarea unei poziții dominante sau la câștiguri excepționale pentru întreprinderile care controlează instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor ori care au rezervat, dar nu au utilizat capacitatea de înmagazinare.
(19) Utilizarea eficientă a infrastructurii existente, inclusiv a capacităților transfrontaliere de transport, a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor și a instalațiilor GNL este importantă pentru garantarea siguranței furnizării de gaze într-un spirit de solidaritate. Frontierele energetice deschise sunt esențiale pentru siguranța furnizării de gaze, inclusiv în perioadele de perturbări ale furnizării de gaze la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii. Prin urmare, măsurile luate pentru a asigura constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor nu ar trebui să blocheze sau să restricționeze capacitățile transfrontaliere alocate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei (5). În plus, statele membre ar trebui să se asigure că gazul înmagazinat rămâne disponibil, inclusiv pentru statele membre învecinate și în cazul în care se declară o situație de urgență, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1938.
(20) Există probabilitatea ca obligația de înmagazinare să impună o sarcină financiară participanților la piață din statele membre care dispun de instalații relevante de înmagazinare subterană a gazelor pe teritoriul lor, iar creșterea nivelului de siguranță a furnizării de gaze este destinată să aducă beneficii tuturor statelor membre, inclusiv celor care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Pentru a împărți sarcina asigurării faptului că în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune s-au constituit suficiente stocuri pentru a garanta siguranța furnizării de gaze, în spiritul solidarității, statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să utilizeze instalații de înmagazinare subterană a gazelor din alte state membre. În cazul în care un stat membru nu are nicio interconectare cu alte state membre sau dacă capacitatea transfrontalieră de transport limitată a unui stat membru ori alte motive tehnice fac imposibilă utilizarea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor din alte state membre, obligația respectivă ar trebui să fie redusă în consecință.
(21) Statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să garanteze că participanții la piață din astfel de state membre dispun de mecanisme în statele membre care au astfel de instalații care asigură utilizarea, până la 1 noiembrie, a unor volume de stocuri care să corespundă unui nivel de cel puțin 15 % din consumul lor mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani. Cu toate acestea, statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui, de asemenea, să poată dezvolta un mecanism alternativ de împărțire a sarcinii cu unul sau mai multe state membre care dețin instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Cu respectarea anumitor condiții, ar trebui să se țină seama și de alte măsuri existente de garantare a siguranței furnizării de gaze, echivalente în materie de siguranță a furnizării de gaze atunci când se ia în considerare mecanismul împărțirii sarcinii, cum ar fi o obligație echivalentă referitoare la alți combustibili decât gazele naturale, inclusiv petrolul. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei astfel de mecanisme alternative de împărțire a sarcinii și să facă dovada limitărilor tehnice și a echivalenței măsurilor luate.
(22) Este posibil ca măsurile prin care statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor împart sarcina obligației de înmagazinare cu statele membre care dețin instalații de înmagazinare subterană a gazelor să aibă, la rândul lor, un impact financiar asupra participanților relevanți de pe piață. Prin urmare, statelor membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să li se permită să ofere stimulente financiare sau compensații participanților la piață pentru deficitul de venituri sau pentru costurile obligațiilor care le sunt impuse și care nu pot fi acoperite prin venituri. În cazul în care astfel de măsuri sunt finanțate printr-o taxă, taxa respectivă nu ar trebui să fie aplicată punctelor de interconectare transfrontaliere.
(23) Monitorizarea și raportarea eficace sunt esențiale pentru evaluarea naturii și a amplorii riscurilor legate de siguranța furnizării de gaze, precum și pentru alegerea măsurilor adecvate de contracarare a acestor riscuri. În sezonul de constituire de stocuri, operatorii instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să raporteze autorităților competente, lunar, nivelurile stocurilor constituite. Proprietarii și operatorii instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor sunt încurajați să înregistreze periodic capacitatea și nivelul stocurilor constituite pentru fiecare instalație de înmagazinare subterană a gazelor, pe o platformă centrală de raportare.
(24) Autoritățile competente joacă un rol semnificativ în monitorizarea siguranței furnizării de gaze și asigură echilibrul între siguranța furnizării de gaze și costul pentru consumatori care rezultă în urma măsurilor. Autoritatea competentă a fiecărui stat membru sau o altă entitate desemnată de statul membru ar trebui să monitorizeze, împreună cu Comisia, nivelurile stocurilor constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul său și să raporteze rezultatele Comisiei. Ar trebui să fie posibil pentru Comisie, dacă este cazul, să invite Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) să acorde asistență în ceea ce privește monitorizarea.
(25) Este esențial ca evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2017/1938 să ia în considerare toate riscurile care ar putea afecta grav siguranța furnizării de gaze. În acest scop, abordarea bazată pe riscuri pentru evaluarea siguranței furnizării de gaze și stabilirea de măsuri preventive și de atenuare ar trebui, de asemenea, să ia în considerare scenariile în care există o perturbare totală a unei singure surse de furnizare. Pentru a se asigura un nivel maxim de pregătire, astfel încât să se evite o perturbare a furnizării de gaze și să se atenueze efectele unei astfel de perturbări, evaluările comune și naționale ale riscurilor ar trebui să fie efectuate ținând seama de astfel de scenarii. Acest lucru ar permite coordonarea măsurilor de atenuare a efectelor unei situații de urgență și optimizarea resurselor pentru a garanta o furnizare continuă, în cazul unei perturbări totale a furnizării.
(26) Rolul GCG ar trebui să fie consolidat, cu un mandat explicit de monitorizare a performanței statelor membre și de elaborare de bune practici, în ceea ce privește siguranța furnizării de gaze. Prin urmare, Comisia ar trebui să raporteze periodic către GCG, iar GCG ar trebui să asiste Comisia în ceea ce privește monitorizarea obiectivelor de constituire de stocuri și asigurarea îndeplinirii acestora.
(27) GCG acționează în calitate de consilier-cheie pentru Comisie pentru facilitarea coordonării măsurilor în materie de siguranță a furnizării, oferind asistență Comisiei în orice moment și în special în cazul unei crize. După cum este necesar, pentru a asigura un nivel maxim de pregătire și pentru a facilita schimbul rapid de informații, Comisia va convoca, fără întârziere, formațiunea „gestionarea crizelor” a GCG atunci când se anticipează o posibilă criză. Formațiunea „gestionarea crizelor” a GCG ar trebui să fie disponibilă pentru a asista Comisia atât timp cât este necesar. În acest scop, GCG ar trebui să mențină canale de comunicare cu statele membre și cu toți participanții pe piață relevanți în ceea ce privește siguranța furnizării de gaze și să colecteze informații relevante pentru siguranța furnizării de gaze la nivel național, regional și la nivelul Uniunii.
(28) Sectorul sistemelor de înmagazinare are o mare importanță pentru Uniune, pentru securitatea aprovizionării sale cu energie și pentru celelalte interese esențiale în materie de securitate ale Uniunii. În consecință, instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor sunt considerate a fi infrastructură critică în sensul Directivei 2008/114/CE a Consiliului (6). Statele membre sunt încurajate să țină seama de măsurile introduse prin prezentul regulament în planurile lor naționale privind energia și clima și în rapoartele intermediare adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(29) Sunt necesare garanții suplimentare în rețeaua de sisteme de înmagazinare pentru a evita amenințările la adresa ordinii publice și a securității publice în Uniune sau la adresa bunăstării cetățenilor Uniunii. Statele membre ar trebui să se asigure că fiecare operator de înmagazinare, inclusiv operatorii de înmagazinare controlați de operatorii de transport și de sistem sunt certificați de către autoritatea națională de reglementare sau de către o altă autoritate competentă desemnată de statul membru pentru a se asigura că siguranța furnizării de energie sau orice alt interes esențial în materie de securitate, în Uniune sau într-un stat membru, nu este pus în pericol de influența asupra operatorului de înmagazinare. Pentru analiza posibilelor riscuri în materie de siguranță a furnizării de energie, coordonarea dintre statele membre în ceea ce privește evaluarea siguranței furnizării este importantă. Evaluarea respectivă nu ar trebui să facă discriminări între participanții la piață, ci ar trebui să respecte pe deplin principiile bunei funcționări a pieței interne. Pentru a atenua rapid riscul rezultat în urma unor niveluri scăzute ale stocurilor constituite, certificarea respectivă ar trebui să fie prioritară și ar trebui să fie efectuată mai rapid pentru instalațiile de înmagazinare subterană mai mari care recent au avut niveluri constant scăzute ale stocurilor constituite, astfel încât să se asigure că pot fi excluse sau, dacă este posibil, rectificate eventualele probleme de siguranță a furnizării de gaze care rezultă din deținerea controlului asupra unor astfel de instalații de înmagazinare mari. Având în vedere nivelul mediu al stocurilor constituite din ultimii șase ani pentru toate instalațiile de înmagazinare subterană din Uniune la 31 martie, care a fost de 35 % din capacitatea lor maximă, pragul pentru definirea unui nivel neobișnuit de scăzut al stocurilor constituite în martie 2021 și martie 2022 ar trebui să fie stabilit la 30 %.
(30) Autoritățile naționale de reglementare sau altă autoritate competentă desemnată de statele membre în cauză (în fiecare caz denumită „autoritatea de certificare”) ar trebui să refuze certificarea în cazul în care au ajuns la concluzia că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau exercită un drept asupra operatorului de înmagazinare ar putea pune în pericol siguranța furnizării de energie sau orice alt interes esențial în materie de securitate la nivel național, la nivel regional sau la nivelul Uniunii. La evaluarea acestui lucru, autoritatea de certificare ar trebui să țină seama de relațiile comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele și capacitatea operatorului de înmagazinare de a constitui stocuri în instalația de înmagazinare subterană a gazelor, precum și de obligațiile internaționale ale Uniunii și de orice alte fapte și circumstanțe specifice ale cazului respectiv. Pentru a asigura aplicarea consecventă a normelor de certificare în întreaga Uniune, respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii și solidaritatea și securitatea energetică în cadrul Uniunii, autoritatea de certificare ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de avizul Comisiei atunci când ia decizii cu privire la certificare, inclusiv prin modificarea proiectelor sale de decizie, dacă este cazul. În cazul în care o autoritate de certificare refuză certificarea, aceasta ar trebui să aibă competența de a solicita unei persoane să cedeze participațiile sau drepturile pe care le deține asupra proprietarului sistemului de înmagazinare sau asupra operatorului de înmagazinare și să stabilească un termen pentru această cedare, să dispună orice altă măsură adecvată pentru a se asigura că persoana respectivă nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar al sistemului de înmagazinare sau operator de înmagazinare și să decidă cu privire la măsurile compensatorii adecvate. Orice măsură luată în decizia de certificare pentru a aborda riscurile în materie de siguranță a furnizării de gaze sau alte interese esențiale în materie de securitate ar trebui să fie necesară, clar definită, transparentă, proporțională și nediscriminatorie.
(31) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). În special, acesta respectă dreptul de a nu fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o, astfel cum se prevede la articolul 17 din Cartă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Cartă.
(32) În cazul în care întreprinderile trebuie să achiziționeze mai mult gaz atunci când prețul gazului este ridicat, acest lucru ar putea duce la creșterea și mai pronunțată a prețurilor. Prin urmare, autoritățile de reglementare ar trebui să poată aplica o reducere de până la 100 % a tarifelor de intrare și de ieșire pentru capacitatea de transport și de distribuție către și din instalațiile de înmagazinare, atât pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor, cât și pentru instalațiile de GNL, făcând înmagazinarea mai atractivă pentru participanții la piață. Autoritățile naționale de reglementare și cele din domeniul concurenței sunt, de asemenea, încurajate să își utilizeze competențele pentru a elimina în mod eficace creșterile nejustificate ale tarifelor de înmagazinare.
(33) Având în vedere circumstanțele excepționale actuale și incertitudinile legate de schimbările viitoare ale situației geopolitice, statele membre sunt încurajate să îndeplinească obiectivele de constituire de stocuri în cel mai scurt timp posibil.
(34) Având în vedere pericolul iminent pentru siguranța furnizării de gaze cauzat de actuala agresiune militară rusă împotriva Ucrainei, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării. Datorită naturii excepționale a circumstanțelor actuale, anumite dispoziții introduse în prezentul regulament ar trebui să se aplice numai până la 31 decembrie 2025.
(35) Prezentul regulament ar trebui de urgență să devină parte a acquis-ul Comunității Energiei în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei, care a fost semnat la Atena la 25 octombrie 2005 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2006.
(36) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/1938 și Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să fie modificate în consecință,