Recitale
(1) Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește cerințe privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor aferente acțiunilor cu drept de vot în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale care își au sediul social într-un stat membru și ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată situată sau care funcționează într-un stat membru.
(2) Criza financiară a scos în evidență faptul că acționarii au susținut în multe cazuri riscurile excesive pe termen scurt pe care și le-au asumat administratorii. În plus, există dovezi clare că nivelul actual de „monitorizare” a societăților comerciale în care s-a investit și de implicare din partea investitorilor instituționali și a administratorilor de active este în multe cazuri necorespunzător și se axează în prea mare măsură pe profiturile pe termen scurt, fapt care poate conduce la o guvernanță și performanță corporativă sub nivelul optim.
(3) În Comunicarea sa din 12 decembrie 2012 intitulată „Planul de acțiune: Dreptul european al societăților comerciale și guvernanța corporativă – un cadru juridic modern pentru acționari mai angajați și societăți durabile”, Comisia a anunțat mai multe acțiuni în domeniul guvernanței corporative, în special pentru a încuraja implicarea pe termen lung a acționarilor și pentru a crește transparența dintre societățile comerciale și investitori.
(4) Acțiunile societăților comerciale cotate la bursă sunt adesea deținute prin intermediul unor lanțuri complexe de intermediari, ceea ce face ca exercitarea drepturilor acționarilor să fie mai dificilă și ar putea reprezenta un obstacol în calea implicării acționarilor. De multe ori, societățile comerciale nu își pot identifica acționarii. Identificarea acționarilor este o condiție pentru comunicarea directă între acționari și societatea comercială și, prin urmare, esențială pentru a facilita exercitarea drepturilor acționarilor și implicarea acestora. Acest lucru este deosebit de relevant în situațiile transfrontaliere și atunci când se folosesc metodele electronice. Societățile comerciale cotate la bursă ar trebui, în consecință, să aibă dreptul de a afla identitatea acționarilor lor pentru a putea comunica cu aceștia în mod direct. Intermediarii ar trebui să aibă obligația de a-i comunica societății comerciale, la cererea acesteia, informațiile privind identitatea acționarilor. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude de la cerința privind identificarea pe acționarii care dețin doar un număr mic de acțiuni.
(5) Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar ca anumite informații privind identitatea acționarilor să fie transmise societății comerciale. Informațiile în cauză ar trebui să includă cel puțin numele și datele de contact ale acționarului și, atunci când acționarul este o persoană juridică, numărul său de înregistrare sau, dacă nu este disponibil, un număr de identificare unic, cum ar fi identificatorul entității juridice (codul LEI) și numărul de acțiuni deținute de acționar, precum și, dacă societatea comercială o solicită, categoriile sau clasele acțiunilor și data achiziției lor. Transmiterea de mai puține informații nu ar permite societății comerciale să își identifice acționarii pentru a comunica cu aceștia.
(6) În temeiul prezentei directive, datele cu caracter personal ale acționarilor ar trebui prelucrate astfel încât societatea comercială să poată identifica acționarii săi actuali, pentru a comunica cu aceștia în mod direct, cu scopul de a facilita exercitarea drepturilor acționarilor și implicarea acestora în societatea comercială. Acest lucru nu aduce atingere dreptului statelor membre privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor în alte scopuri, de exemplu, de a permite acționarilor să coopereze între ei.
(7) Pentru ca societatea comercială să poată comunica în mod direct cu acționarii săi actuali cu scopul de a facilita exercitarea drepturilor acționarilor și implicarea acestora, societatea comercială și intermediarii ar trebui să aibă posibilitatea de a stoca datele cu caracter personal referitoare la acționari atât timp cât aceștia rămân acționari. Cu toate acestea, societățile comerciale și intermediarii nu sunt întotdeauna la curent cu faptul că o persoană nu mai este acționar, cu excepția cazului în care au fost informați de către persoana în cauză sau în care au obținut aceste informații prin intermediul unui nou exercițiu de identificare a acționarilor, care adesea are loc doar o dată pe an, în legătură cu adunarea generală anuală sau cu alte evenimente importante, cum ar fi ofertele publice de cumpărare sau fuziunile. Societățile comerciale și intermediarii ar trebui, prin urmare, să aibă posibilitatea de a stoca datele cu caracter personal până la data la care aceștia iau la cunoștință faptul că o persoană a încetat să mai fie acționar și pentru o perioadă de cel mult 12 luni de la data luării la cunoștință a acestui fapt. Acest lucru nu aduce atingere faptului că societatea comercială sau intermediarul ar putea avea nevoie să stocheze datele cu caracter personal ale persoanelor care au încetat să mai fie acționari în alte scopuri, cum ar fi asigurarea unei evidențe adecvate pentru a monitoriza succesiunea titlurilor acțiunilor unei societăți comerciale, menținerea evidențelor necesare în ceea ce privește adunările generale, inclusiv în ceea ce privește validitatea rezoluțiile sale, îndeplinirea de către societatea comercială a obligațiilor care îi revin în ceea ce privește plata dividendelor sau a dobânzilor legate de acțiuni sau orice alte sume care trebuie plătite foștilor acționari.
(8) Exercitarea efectivă a drepturilor acționarilor depinde, în mare măsură, de eficiența lanțului de intermediari care administrează conturile de titluri de valoare în numele acționarilor sau al altor persoane, în special într-un context transfrontalier. În lanțul de intermediari, în special atunci când acesta implică mai mulți intermediari, informațiile nu sunt transferate întotdeauna de la societatea comercială la acționarii săi și voturile acționarilor nu sunt întotdeauna transmise în mod corect societății comerciale. Prezenta directivă urmărește să amelioreze transmiterea de informații de-a lungul lanțului de intermediari, pentru a facilita exercitarea drepturilor acționarilor.
(9) Având în vedere rolul lor important, intermediarii ar trebui să fie obligați să faciliteze exercitarea drepturilor de către acționari, atât în cazul în care aceștia ar dori să își exercite ei înșiși respectivele drepturi, cât și atunci când doresc să desemneze un terț să facă acest lucru. În cazul în care acționarii nu doresc să își exercite ei înșiși drepturile și au desemnat intermediarul să facă acest lucru, acesta din urmă ar trebui să exercite aceste drepturi în temeiul unei autorizări și a unor instrucțiuni exprese ale acționarilor și în avantajul acestora din urmă.
(10) Este important să se asigure că acționarii care se implică prin vot în societățile comerciale în care s-a investit află dacă voturile lor au fost luate în considerare în mod corespunzător. În cazul votului electronic, ar trebui să fie furnizată o confirmare de primire a voturilor. În plus, toți acționarii care votează în adunarea generală ar trebui să aibă cel puțin posibilitatea de a verifica, după adunarea generală, dacă votul lor a fost înregistrat și luat în considerare în mod corespunzător de către societatea comercială.
(11) Pentru a promova investițiile de capital în întreaga Uniune și pentru a facilita exercitarea drepturilor care decurg din acțiuni, prezenta directivă ar trebui să prevadă un nivel ridicat de transparență în ceea ce privește taxele, inclusiv prețurile și comisioanele, pentru serviciile furnizate de intermediari. Discriminarea între taxele percepute pentru exercitarea drepturilor acționarilor la nivel național și la nivel transfrontalier descurajează investițiile transfrontaliere și funcționarea eficientă a pieței interne și ar trebui interzisă. Eventualele diferențe între taxele percepute pentru exercitarea drepturilor acționarilor la nivel național și la nivel transfrontalier ar trebui să fie permise numai în cazul în care sunt justificate în mod corespunzător și reflectă variația costurilor efective de prestare a serviciilor suportate de intermediari.
(12) Lanțul de intermediari poate include intermediari care nu au nici sediul social, nici sediul principal în Uniune. Cu toate acestea, activitățile desfășurate de intermediarii din țări terțe ar putea avea efecte asupra sustenabilității pe termen lung a societăților comerciale din Uniune și asupra guvernanței corporative în Uniune. În plus, pentru a atinge obiectivele urmărite de prezenta directivă, este necesar să se garanteze că informațiile sunt transmise de-a lungul lanțului de intermediari. Dacă intermediarii din țări terțe nu fac obiectul prezentei directive și nu au aceleași obligații privind transmiterea de informații ca intermediarii din Uniune, fluxul de informații ar risca să fie întrerupt. Prin urmare, intermediarii din țări terțe care furnizează servicii în legătură cu acțiuni ale societăților comerciale care au sediul social într-un stat membru și ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată situată sau care funcționează într-un stat membru ar trebui să respecte normele privind identificarea acționarilor, transmiterea de informații, facilitarea drepturilor acționarilor și transparența și nediscriminarea în ceea ce privește costurile, pentru a asigura aplicarea eficientă a dispozițiilor privind acțiunile deținute prin intermediul acestor intermediari.
(13) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului intern care reglementează deținerea de titluri de valoare și proprietatea asupra acestora și nici aranjamentelor privind menținerea integrității titlurilor de valoare și nu afectează beneficiarii efectivi sau alte persoane care nu sunt acționari în temeiul dreptului intern aplicabil.
(14) Implicarea acționarilor în mod eficient și durabil reprezintă una dintre pietrele de temelie ale modelului de guvernanță corporativă a societăților comerciale cotate la bursă, care se bazează pe existența unui sistem de control și echilibrare între diversele organe și părți interesate. O mai mare implicare a acționarilor în guvernanța corporativă constituie una dintre pârghiile care pot contribui la îmbunătățirea performanțelor financiare și nefinanciare ale societăților comerciale, inclusiv în ceea ce privește factorii de mediu, sociali și legați de guvernanță, în special astfel cum se menționează în principiile pentru investiții responsabile, susținute de Organizația Națiunilor Unite. În plus, o mai mare implicare a tuturor părților interesate, în special a angajaților, în guvernanța corporativă reprezintă un factor important pentru a garanta că societățile comerciale cotate la bursă stabilesc o abordare pe termen mai lung, care trebuie încurajată și luată în considerare.
(15) Investitorii instituționali și administratorii de active sunt de multe ori acționari importanți ai societăților comerciale cotate la bursă în Uniune și, prin urmare, pot să aibă un rol important în guvernanța corporativă a acestor societăți comerciale, dar și, în sens mai general, în ceea ce privește strategia și performanța pe termen lung. Cu toate acestea, experiența din ultimii ani a arătat de multe ori că investitorii instituționali și administratorii de active nu se implică în activitatea societăților comerciale în care dețin acțiuni, și există dovezi care arată că piețele de capital exercită adesea presiune asupra societăților comerciale pentru a avea performanțe pe termen scurt, ceea ce periclitează performanța financiară și nefinanciară pe termen lung a societăților comerciale și poate determina o serie de consecințe negative, printre care se numără un nivel insuficient de investiții, de exemplu în domeniul cercetării și dezvoltării, în detrimentul performanței pe termen lung, atât a societăților comerciale, cât și a investitorilor.
(16) Se întâmplă frecvent ca investitorii instituționali și administratorii de active să nu aibă o abordare transparentă în ceea ce privește strategiile lor de investiții, politica lor de implicare și punerea în aplicare a acesteia. Publicarea acestor informații poate avea un impact pozitiv asupra gradului de conștientizare al investitorului, poate permite beneficiarilor finali, cum ar fi viitorii pensionari, să își optimizeze deciziile de investiții, poate facilita dialogul dintre societățile comerciale și acționarii acestora, poate încuraja implicarea acționarilor și poate consolida răspunderea lor față de părțile interesate și societatea civilă.
(17) Prin urmare, investitorii instituționali și administratorii de active ar trebui să dea dovadă de mai multă transparență în ceea ce privește abordarea lor față de implicarea acționarilor. Ar trebui fie să elaboreze și să publice o politică privind implicarea acționarilor, fie să explice de ce au ales să nu facă acest lucru. Politica privind implicarea acționarilor ar trebui să descrie modul în care investitorii instituționali și administratorii de active integrează implicarea acționarilor în strategia lor de investiții, ce activități de implicare diferite decid să realizeze și cum le duc la bun sfârșit. Politica de implicare ar trebui să includă, de asemenea, politici privind gestionarea conflictelor de interese reale sau potențiale, în special condițiile în care investitorii instituționali sau administratorii de active sau întreprinderile lor afiliate au relații comerciale semnificative cu societatea comercială în care s-a investit. Politica de implicare în cauză sau explicația privind aceasta ar trebui să fie făcute publice online.
(18) Investitorii instituționali și administratorii de active ar trebui să publice informații cu privire la punerea în aplicare a politicii lor de implicare și, în special, la modul în care și-au exercitat drepturile de vot. Cu toate acestea, pentru a reduce la minimum eventuala sarcină administrativă, investitorii ar putea să fie în măsură să decidă să nu publice toate voturile exprimate, în cazul în care votul este considerat nesemnificativ, având în vedere chestiunea supusă votului sau mărimea participației pe care acționarul o are în cadrul societății comerciale. Aceste voturi nesemnificative pot include voturile exprimate cu privire la aspecte exclusiv procedurale sau voturi exprimate în societăți comerciale în care investitorul are o participație foarte mică în comparație cu participația investitorului în alte societăți comerciale în care a investit. Investitorii ar trebui să își stabilească propriile criterii în ceea ce privește voturile care sunt nesemnificative având în vedere chestiunea supusă votului sau participația pe care acționarul o are în cadrul societății comerciale și să le aplice în mod consecvent.
(19) O abordare pe termen mediu și lung este esențială pentru a putea gestiona în mod responsabil activele. Investitorii instituționali ar trebui, în consecință, să publice anual informații referitoare la modul în care se asigură consecvența elementelor principale ale strategiei lor de investiții de capital cu profilul și durata datoriilor lor și cum contribuie respectivele elemente la performanța pe termen mediu și lung a activelor lor. În cazul în care se utilizează administratori de active, fie prin mandate discreționare care implică administrarea de active în mod individual, fie prin fonduri în comun, investitorii instituționali ar trebui să publice anumite elemente principale ale acordului cu administratorul de active, în special modul în care stimulează administratorul de active să alinieze strategia și deciziile de investiții cu profilul și durata datoriilor investitorului instituțional, în special datoriile pe termen lung, modul în care evaluează performanța administratorilor de active, inclusiv remunerația acestora, modul în care monitorizează costurile asociate rotației portofoliului suportate de către administratorul de active și cum stimulează administratorul de active să își desfășoare activitatea în interesul pe termen mediu și lung al investitorului instituțional. Acest fapt ar contribui la o bună aliniere a intereselor între beneficiarii finali ai investitorilor instituționali, administratorii de active și societatea comercială în care s-a investit și poate duce la dezvoltarea de strategii de investiții pe termen lung și la relații pe termen mai lung cu societățile comerciale în care s-a investit, presupunând implicarea acționarului.
(20) Administratorii de active ar trebui să furnizeze suficiente informații investitorilor instituționali pentru a le permite acestora să evalueze dacă și în ce mod administratorul de active acționează în interesul pe termen lung al investitorului și dacă administratorul de active aplică o strategie care să permită implicarea eficientă a acționarilor. În principiu, relația dintre administratorul de active și investitorul instituțional face obiectul unor dispoziții contractuale bilaterale. Cu toate acestea, deși marii investitori instituționali pot să solicite o raportare detaliată din partea administratorului de active, în special în cazul în care activele sunt gestionate pe baza unui mandat discreționar, pentru investitorii instituționali mai mici și mai puțin complecși, este esențial să se stabilească un set minim de cerințe juridice, pentru ca aceștia din urmă să poată evalua corect și trage la răspundere administratorul de active. Prin urmare, administratorilor de active ar trebui să li se impună să dezvăluie investitorilor instituționali modul în care strategia lor de investiții și aplicarea acesteia contribuie la performanța pe termen mediu și lung a activelor investitorului instituțional sau a fondului. Această dezvăluire ar trebui să cuprindă informații legate de riscurile materiale esențiale pe termen mediu și lung asociate cu investițiile de portofoliu, inclusiv aspecte legate de guvernanța corporativă și alte riscuri pe termen mediu și lung. Respectivele informații sunt esențiale pentru a permite investitorului instituțional să evalueze dacă administratorul de active efectuează o analiză pe termen mediu și lung a capitalului propriu și a portofoliului, factori esențiali pentru implicarea eficientă a acționarilor. Întrucât aceste riscuri pe termen mediu și lung vor afecta profiturile investitorilor, integrarea mai eficace a acestor aspecte în procesele de investiții poate fi esențială pentru investitorii instituționali.
(21) De asemenea, administratorii de active ar trebui să dezvăluie investitorilor instituționali structura, rotația și costurile rotației portofoliului lor, precum și politica lor privind împrumutul titlurilor de valoare. Nivelul rotației portofoliului reflectă într-o mare măsură dacă procesele unui administrator de active sunt pe deplin aliniate cu strategia și interesele identificate ale investitorului instituțional și indică dacă administratorul activelor deține titluri de capital pentru o perioadă de timp care îi permite să se implice în mod eficient. Rotația ridicată a portofoliului poate reflecta luarea deciziilor de investiții fără convingere și în mod impulsiv, ceea ce nu poate fi în interesul pe termen lung al investitorilor instituționali, în special deoarece creșterea rotației determină creșterea costurilor suportate de investitori și poate influența riscurile sistemice. Pe de altă parte, o rotație neașteptat de mică ar putea indica neatenție față de gestionarea riscurilor sau trecerea la o abordare de investiții mai pasivă. Împrumutul titlurilor de valoare poate cauza controverse în ceea ce privește implicarea acționarilor, întrucât acțiunile investitorilor sunt de fapt vândute, sub rezerva unui drept de recumpărare. Acțiunile vândute trebuie recuperate în scopul implicării, inclusiv al exercitării dreptului de vot în cadrul adunării generale. Prin urmare, este important ca administratorul de active să transmită informații cu privire la politica sa privind împrumutul de titluri de valoare și modul în care aceasta este aplicată pentru a-și îndeplini activitățile de implicare, în special atunci când are loc adunarea generală a societății comerciale în care s-a investit.
(22) De asemenea, administratorul de active ar trebui să informeze investitorul instituțional dacă și, în caz afirmativ, cum administratorul de active ia deciziile de investiție pe baza unei evaluări privind performanțele pe termen mediu și lung, inclusiv performanțele nefinanciare ale societății comerciale în care s-a investit. Astfel de informații sunt utile în special pentru a demonstra dacă administratorul de active adoptă o abordare activă și orientată către obiective pe termen lung față de gestionarea activelor și dacă ține seama de aspectele sociale, de mediu și legate de guvernanță.
(23) Administratorul de active ar trebui să informeze în mod corespunzător investitorul instituțional dacă au apărut conflicte de interese în legătură cu activitățile de implicare, care sunt acestea și modul în care administratorul de active le-a soluționat. De exemplu, conflictele de interese pot împiedica administratorul de active să voteze sau să se implice. Toate aceste situații ar trebui dezvăluite investitorilor instituționali.
(24) Statele membre ar trebui să poată prevedea ca, în cazul în care activele unui investitor instituțional nu sunt gestionate pe o bază individuală, ci împreună cu alte active ale altor investitori și sunt gestionate prin intermediul unui fond, ar trebui să fie furnizate informații și celorlalți investitori, cel puțin la cerere, pentru a permite ca toți ceilalți investitori ai aceluiași fond să poată primi informațiile respective, în cazul în care doresc acest lucru.
(25) Mulți investitori instituționali și administratori de active recurg la serviciile unor consilieri de vot care efectuează cercetări, furnizând consiliere și recomandări în legătură cu modul de a vota în adunările generale ale societăților comerciale cotate la bursă. În timp ce consilierii de vot joacă un rol important în guvernanța corporativă, contribuind la reducerea costurilor analizelor privind informațiile referitoare la societățile comerciale, aceștia pot avea, de asemenea, o influență substanțială asupra comportamentului de vot al investitorilor. În special, investitorii cu portofolii extrem de diversificate și cu numeroase acțiuni în societăți străine se bazează într-o mai mare măsură pe recomandările consilierilor de vot.
(26) Având în vedere importanța lor, consilierii de vot ar trebui să facă obiectul cerințelor privind transparența. Statele membre ar trebui să se asigure că consilierii de vot care fac obiectul unui cod de conduită transmit informații reale cu privire la aplicarea codului de conduită în cauză. De asemenea, aceștia ar trebui să dezvăluie anumite informații cheie cu privire la pregătirea cercetărilor, consilierii și recomandărilor de vot, precum și orice conflict de interese sau relație de afaceri existente sau potențiale care pot influența pregătirea cercetării, consilierii și a recomandărilor de vot. Respectivele informații ar trebui să fie în continuare disponibile public pentru o perioadă de cel puțin trei ani, pentru ca investitorii instituționali să își poată alege serviciile consilierilor de vot ținând seama de rezultatele obținute în trecut.
(27) Consilierii de vot din țări terțe care nu au nici sediul social, nici sediul principal în Uniune pot prezenta analize privind societățile comerciale din Uniune. Pentru a se asigura condiții de concurență echitabile între consilierii de vot din Uniune și consilierii de vot din țări terțe, prezenta directivă ar trebui să se aplice și consilierilor de vot din țări terțe care își desfășoară activitățile prin intermediul unui sediu în Uniune, indiferent de forma acestuia.
(28) Conducătorii contribuie la reușita pe termen lung a societății comerciale. Forma și structura remunerării conducătorilor reprezintă chestiuni care sunt în primul rând de competența societății comerciale, a organului relevant de conducere, a acționarilor și, dacă este cazul, a reprezentanților angajaților. Prin urmare, este important să se respecte diversitatea sistemelor de guvernanță corporativă din Uniune, care reflectă punctele de vedere diferite ale statelor membre cu privire la rolurile societăților comerciale și ale organismelor responsabile de stabilire a politicii de remunerare și remunerația fiecărui conducător. Având în vedere faptul că remunerația este unul dintre instrumentele cheie de care dispun societățile comerciale pentru a-și alinia interesele cu cele ale conducătorilor, precum și rolul esențial al acestora în cadrul societăților comerciale, este important ca politica de remunerare a societăților comerciale să fie stabilită în mod corespunzător de către organismele competente ale societății comerciale și ca acționarii să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere privind politica de remunerare a societății comerciale.
(29) Pentru a garanta că acționarii se pot exprima în mod efectiv cu privire la politica de remunerare, acestora ar trebui să li se acorde dreptul de a vota, votul lor având fie caracter consultativ, fie obligatoriu, politica de remunerare, pe baza unei prezentări generale clare, complete și inteligibile a politicii de remunerare a societății comerciale. Politica de remunerare ar trebui să contribuie la strategia de afaceri, la interesele și sustenabilitatea pe termen lung ale societății comerciale și să nu fie corelată în totalitate sau în principal cu obiectivele pe termen scurt. Performanțele conducătorilor ar trebui evaluate utilizând atât criterii de performanță financiară, cât și criterii de performanță nefinanciară, printre care să se numere, după caz, factori de mediu, sociali și legați de guvernanță. Politica de remunerare ar trebui să descrie diferitele componente ale remunerației conducătorilor, gama de remunerații și proporțiile relative ale acestora. Aceasta poate fi concepută ca un cadru în limitele căruia trebuie menținută remunerația conducătorilor. Politica de remunerare ar trebui să fie publicată fără întârziere după votul acționarilor în cadrul adunării generale.
(30) În circumstanțe excepționale, societățile comerciale pot avea nevoie să prevadă derogări de la anumite norme privind politica de remunerare, cum ar fi criteriile pentru remunerarea fixă sau variabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată permite societăților comerciale să prevadă derogări temporare de la politica de remunerare aplicabilă dacă precizează în politica lor de remunerare cum vor fi aplicate acestea în anumite circumstanțe excepționale. Circumstanțele excepționale ar trebui să acopere numai situațiile în care derogarea de la politica de remunerare este necesară pentru a servi interesele pe termen lung și sustenabilitatea societății comerciale ca întreg sau pentru a-i asigura viabilitatea. Raportul de remunerare ar trebui să includă informații cu privire la remunerațiile acordate în astfel de circumstanțe excepționale.
(31) Pentru a garanta că politica efectivă de remunerare este conformă cu politica respectivă, acționarilor ar trebui să li se acorde drept de vot în cadrul raportului de remunerare al societății comerciale. Pentru a asigura transparența corporativă și răspunderea conducătorilor, raportul de remunerare ar trebui să fie clar și ușor de înțeles și să includă o prezentare cuprinzătoare a remunerației acordate fiecărui conducător în cursul celui mai recent exercițiu financiar. Atunci când acționarii votează împotriva raportului de remunerare, societatea comercială ar trebui să explice în următorul raport de remunerare modul în care votul acționarilor a fost luat în considerare. Totuși, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, statele membre ar trebui să poată prevedea, ca alternativă la votarea raportului de remunerare, ca raportul de remunerare să fie prezentat doar spre discuție acționarilor ca subiect separat pe ordinea din zi în cadrul adunării generale anuale. Dacă un stat membru recurge la această soluție, societatea comercială ar trebui să explice, în următorul raport de remunerare, cum s-a ținut seama de discuția din adunarea generală.
(32) Pentru a permite accesul facil al acționarilor la raportul de remunerare și pentru ca potențialii investitori și părți interesate să fie informați cu privire la remunerația conducătorilor, raportul de remunerare ar trebui să fie publicat pe site-ul internet al societății comerciale. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității statelor membre de a impune, de asemenea, publicarea raportului în cauză prin orice alte mijloace, de exemplu, în declarația de guvernanță corporativă sau în raportul de gestiune.
(33) Dezvăluirea remunerației fiecărui conducător și publicarea raportului de remunerare sunt destinate să asigure creșterea transparenței și răspunderii în ceea ce privește conducătorii, precum și îmbunătățirea supravegherii remunerației conducătorilor de către acționari. Acest lucru reprezintă o condiție necesară pentru exercitarea drepturilor acționarilor și implicarea în legătură cu remunerația. În special, dezvăluirea unor astfel de informații acționarilor este necesară pentru ca aceștia să poată să evalueze remunerația conducătorilor și să își exprime punctul de vedere cu privire la modalitățile și nivelul de remunerare al conducătorilor, precum și cu privire la legătura dintre remunerație și performanță a fiecărui conducător în parte, pentru a elimina situațiile potențiale în care cuantumul remunerației unui conducător nu este justificat având în vedere rezultatele sale individuale și performanța societății comerciale. Publicarea raportului de remunerare este necesară pentru ca nu doar acționarii, ci și potențialii investitori și părți interesate să poată evalua remunerația conducătorilor, în ce măsură aceasta este legată de performanțele societății comerciale și cum pune în practică societatea comercială politica sa de remunerare. Dezvăluirea și publicarea unor rapoarte anonimizate de remunerare nu ar permite realizarea acestor obiective.
(34) Pentru a crește transparența corporativă și răspunderea conducătorilor și pentru a permite acționarilor, potențialilor investitori și părților interesate să obțină o imagine completă și fiabilă a remunerației fiecărui conducător, este deosebit de important ca fiecare componentă a remunerației și cuantumul total al acesteia să fie dezvăluite.
(35) În special, pentru a se evita eludarea de către societățile comerciale a cerințelor prevăzute de prezenta directivă, pentru a evita orice conflict de interese și pentru a asigura loialitatea conducătorilor societății comerciale, este necesar să se prevadă dezvăluirea și publicarea remunerațiilor acordate sau datorate fiecărui conducător în parte, nu doar de societatea comercială, ci și de orice altă întreprindere care aparține aceluiași grup. În cazul în care remunerația acordată sau datorată fiecărui conducător de către întreprinderile care aparțin aceluiași grup ca societatea comercială în cauză ar fi exclusă din raportul de remunerare, ar exista riscul ca societățile comerciale să încerce să eludeze cerințele prevăzute de prezenta directivă prin acordarea unei remunerații ascunse conducătorilor prin intermediul unei întreprinderi controlate. În acest caz, acționarii nu ar avea o imagine completă și fiabilă în legătură cu remunerația acordată conducătorilor de către societatea comercială, iar obiectivele urmărite de directivă nu ar fi realizate.
(36) Pentru a oferi o imagine completă a remunerației conducătorilor, raportul de remunerare ar trebui, de asemenea, să dezvăluie, dacă este cazul, cuantumul remunerației acordate pe baza situației familiale a fiecărui conducător. Prin urmare, raportul de remunerare ar trebui să cuprindă, după caz, și componente ale remunerației cum ar fi alocațiile familiale sau alocațiile pentru copii. Cu toate acestea, întrucât datele cu caracter personal care se referă la situația familială a fiecărui conducător sau anumite categorii speciale de date cu caracter personal în înțelesul Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (4) sunt deosebit de sensibile și necesită o protecție specifică, raportul ar trebui să dezvăluie doar cuantumul remunerației, fără a divulga motivul pentru care aceasta a fost acordată.
(37) În temeiul prezentei directive, datele cu caracter personal incluse în raportul de remunerare ar trebui prelucrate cu scopul de a crește transparența în ceea ce privește remunerația conducătorilor, de a spori responsabilitatea acestora și supravegherea de către acționari a remunerațiilor conducătorilor. Acest lucru nu aduce atingere dreptului statelor membre privind prelucrarea datelor cu caracter personal ale conducătorilor în alte scopuri.
(38) Este esențial să se evalueze remunerația și performanța conducătorilor nu numai anual, ci și într-o perioadă de timp adecvată, pentru ca acționarii și potențialii investitori și părți interesate să poată evalua corect dacă remunerația recompensează rezultatele pe termen lung ale conducătorilor și să măsoare evoluția pe termen mediu și lung a rezultatelor și a remunerației directorilor, în special în raport cu performanța societății comerciale. În numeroase cazuri, doar după mai mulți ani se poate aprecia dacă remunerația acordată a fost în concordanță cu interesele pe termen lung ale societății comerciale. În special, acordarea unor stimulente pe termen lung poate acoperi perioade de la șapte până la zece ani și poate fi combinată cu perioade de amânare de mai mulți ani.
(39) De asemenea, este important să se poată evalua remunerația unui conducător pe parcursul întregii perioade în care deține calitatea de conducător în cadrul unui organ de conducere al societății comerciale. În medie, în Uniune, conducătorii rămân în cadrul unui organ de conducere al unei societăți comerciale timp de șase ani, însă, în unele state membre, perioada depășește opt ani.
(40) Pentru a limita interferențele cu drepturile la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal ale conducătorilor, publicarea de către societățile comerciale a datelor cu caracter personal ale conducătorilor incluse în raportul de remunerare ar trebui să fie limitată la o perioadă de 10 ani. Această perioadă este în concordanță cu alte perioade prevăzute în dreptul Uniunii în ceea ce privește publicarea documentelor privind guvernanța corporativă. De exemplu, în temeiul articolului 4 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), raportul de gestiune și declarațiile de guvernanță corporativă trebuie să rămână la dispoziția publicului ca parte a raportului financiar anual pentru o perioadă de cel puțin 10 ani. Interesul ca diversele tipuri de rapoarte privind guvernanța corporativă, inclusiv raportul de remunerare, să rămână disponibile timp de 10 ani este evident, acestea arătând situația globală a unei societăți comerciale acționarilor și părților interesate.
(41) La sfârșitul acestei perioade de 10 ani, societățile comerciale ar trebui să elimine orice date cu caracter personal din raportul de remunerare sau să nu mai publice întregul raport de remunerare. După această perioadă, accesul la astfel de date cu caracter personal ar putea fi necesar în alte scopuri, cum ar fi în cazul acțiunilor în justiție. Dispozițiile referitoare la remunerare nu ar trebui să aducă atingere exercitării pe deplin a drepturilor fundamentale garantate de tratate, în special articolului 153 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), principiilor generale de drept intern în domeniul contractelor și al muncii, dreptului Uniunii și cel intern privind participarea și responsabilitățile generale ale organismelor administrative, de conducere și de supraveghere din cadrul societății comerciale vizate, precum și drepturilor, acolo unde este cazul, ale partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective în conformitate cu dreptul intern și cutumele naționale. Dispozițiile privind remunerarea ar trebui, de asemenea, unde este cazul, să nu aducă atingere dreptului intern referitor la reprezentarea angajaților în cadrul organismelor administrative, de conducere sau de supraveghere.
(42) Tranzacțiile dintre părți afiliate pot prejudicia societățile comerciale și pe acționarii acestora, deoarece pot oferi părții afiliate posibilitatea de a-și însuși valori care aparțin societății comerciale. Prin urmare, sunt importante garanțiile adecvate pentru protejarea intereselor societăților comerciale și acționarilor. Din acest motiv, statele membre ar trebui să se asigure că tranzacțiile semnificative cu părți afiliate sunt supuse aprobării acționarilor sau a organismului administrativ sau de supraveghere, în conformitate cu procedurile menite să împiedice partea afiliată să profite de poziția sa, precum și să ofere o protecție adecvată a intereselor societății comerciale și ale acționarilor care nu sunt părți afiliate, printre care acționarii minoritari.
(43) În cazul în care tranzacțiile cu părți afiliate implică un conducător sau un acționar, acel conducător sau acționar nu ar trebui să participe la aprobare sau la vot. Totuși, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite unui acționar care este parte afiliată să ia parte la vot, cu condiția ca dreptul intern să prevadă garanții adecvate în legătură cu procesul de votare pentru a proteja interesele societăților comerciale și acționarilor care nu sunt părți afiliate, inclusiv ale acționarilor minoritari, cum ar fi un prag mai ridicat al majorității pentru aprobarea tranzacțiilor.
(44) Societățile comerciale ar trebui să facă publice tranzacțiile semnificative nu mai târziu de momentul încheierii lor, identificând partea afiliată, data și valoarea tranzacției, precum și orice alte informații necesare pentru a evalua corectitudinea tranzacției. Publicarea acestor tranzacții, de exemplu pe site-ul internet al societății comerciale sau prin mijloace ușor accesibile, este necesară pentru a permite acționarilor, creditorilor, angajaților și altor părți interesate să fie informate cu privire la impactul potențial pe care astfel de tranzacții îl poate avea asupra valorii societății comerciale. Identificarea exactă a părții afiliate este necesară pentru o mai bună evaluare a riscurilor implicate de operațiune și pentru a ataca această tranzacție, inclusiv prin acțiuni în justiție.
(45) Prezenta directivă stabilește cerințe în materie de transparență pentru societăți comerciale, investitori instituționali, administratori de active și consilieri de vot. Cerințele în materie de transparență nu urmăresc să solicite societăților comerciale, investitorilor instituționali, administratorilor de active și consilierilor de vot să publice anumite informații specifice, a căror dezvăluire ar aduce prejudicii grave poziției lor comerciale sau, în cazul în care nu sunt întreprinderi cu scop comercial, intereselor membrilor sau beneficiarilor acestora. Astfel de informații nedezvăluite nu ar trebui să submineze obiectivele cerințelor de dezvăluire prevăzute în prezenta directivă.
(46) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prevederilor privind identificarea acționarilor, transmiterea de informații și facilitarea exercitării drepturilor acționarilor, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(47) În special, actele de punere în aplicare ale Comisiei ar trebui să specifice cerințele minime de standardizare în ceea ce privește formatele care urmează a fi utilizate, precum și termenele care urmează a fi respectate. Împuternicirea Comisiei de a adopta acte de punere în aplicare permite ca respectivele cerințe să fie actualizate în funcție de evoluția pieței și cea privind supravegherea, și evitarea diferențelor de punere în aplicare a acestor dispoziții în statele membre. Astfel de diferențe de punere în aplicare pot duce la adoptarea de standarde naționale incompatibile, care ar putea crește riscurile și costurile operațiunilor transfrontaliere și, astfel, ar putea pune în pericol eficacitatea și eficiența acestora și care ar crea și sarcini suplimentare pentru intermediari.
(48) În exercitarea competențelor de executare în conformitate cu prezenta directivă, Comisia ar trebui să ia în considerare evoluțiile relevante ale pieței și, în special, inițiativele de autoreglementare existente, cum ar fi, de exemplu, standardele de piață pentru procesarea acțiunilor societăților comerciale și standardele de piață pentru adunările generale, și ar trebui să încurajeze utilizarea tehnologiilor moderne în comunicarea dintre societățile comerciale și acționarii lor, inclusiv prin intermediari și, după caz, alți participanți pe piață.
(49) Pentru a asigura o prezentare mai ușor comparabilă și mai coerentă a raportului de remunerare, Comisia ar trebui să adopte orientări pentru a preciza prezentarea sa standardizată. Practicile existente în statele membre în ceea ce privește prezentarea informațiilor incluse în raportul de remunerare sunt foarte diferite și, drept urmare, prevăd un nivel neuniform de transparență și de protecție a acționarilor și a investitorilor. Rezultatul practicilor diferite este că acționarii și investitorii se confruntă, în special în cazul investițiilor transfrontaliere, cu dificultăți și costuri atunci când doresc să înțeleagă și să monitorizeze punerea în aplicare a politicii de remunerare și să intre în dialog cu societatea comercială cu privire la acest aspect specific. Comisia ar trebui să consulte statele membre, dacă este cazul, înainte de adoptarea orientărilor sale.
(50) Pentru a garanta că cerințele stabilite prin prezenta directivă sau măsurile de punere în aplicare a prezentei directive sunt puse în practică, orice încălcare a acestor cerințe ar trebui să fie sancționată. În acest scop, sancțiunile ar trebui să fie suficient de disuasive și de proporționale.
(51) Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, având în vedere caracterul internațional al pieței titlurilor de capital a Uniunii și datorită faptului că măsurile luate numai de către statele membre ar genera probabil diferite seturi de reglementări, care pot submina sau pot crea noi obstacole în funcționarea pieței interne, dar, având în vedere amploarea și efectele acestora, obiectivele pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atingerea acestor obiective.
(52) Prezenta directivă ar trebui să fie aplicată în conformitate cu legislația Uniunii privind protecția datelor și protecția vieții private, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice în temeiul prezentei directive ar trebui să fie efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. În special, datele ar trebui să fie menținute exacte și actualizate, persoanele vizate ar trebui să fie informate în mod corespunzător cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu prezenta directivă, iar persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul de a rectifica datele incomplete sau inexacte, precum și dreptul de a solicita ștergerea datelor cu caracter personal. În plus, orice transmitere de informații privind identitatea acționarilor către intermediari din țări terțe ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.
(53) Datele cu caracter personal prevăzute de prezenta directivă ar trebui prelucrate în scopurile specifice stabilite în prezenta directivă. Prelucrarea acestor date cu caracter personal în alte scopuri decât scopurile inițiale pentru care au fost colectate ar trebui să fie realizată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.
(54) Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor stabilite în acte legislative sectoriale ale Uniunii care reglementează tipuri specifice de societăți comerciale sau anumite tipuri de entități, cum ar fi instituțiile de credit, firmele de investiții, gestionarii de active, întreprinderile de asigurări și fondurile de pensii. Dispozițiile din actele legislative sectoriale ale Uniunii ar trebui considerate lex specialis în raport cu prezenta directivă și ar trebui să prevaleze asupra prezentei directive în măsura în care cerințele prevăzute de prezenta directivă intră în contradicție cu cerințele prevăzute în orice act legislativ sectorial al Uniunii. Cu toate acestea, dispozițiile specifice ale unui act legislativ sectorial al Uniunii nu ar trebui să fie interpretate într-un mod care subminează aplicarea efectivă a prezentei directive sau atingerea scopului său general. Simpla existență a unor norme specifice ale Uniunii într-un anumit sector nu ar trebui să excludă aplicarea prezentei directive. În cazul în care prezenta directivă prevede dispoziții mai specifice sau adaugă cerințe la dispozițiile prevăzute de actele legislative sectoriale ale Uniunii, dispozițiile actelor legislative sectoriale ale Uniunii se aplică în coroborare cu dispozițiile prezentei directive.
(55) Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru a facilita și mai mult exercitarea drepturilor acționarilor, a încuraja implicarea acționarilor și a proteja interesele acționarilor minoritari, precum și pentru a îndeplini alte obiective, cum ar fi siguranța și soliditatea instituțiilor de credit și financiare. Astfel de dispoziții nu ar trebui, totuși, să împiedice aplicarea efectivă a prezentei directive sau îndeplinirea obiectivelor sale și, în orice caz, ar trebui să respecte normele stabilite în tratate.
(56) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (7), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care explică relația dintre componentele unei directive și părțile corespondente din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(57) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și a emis un aviz la 28 octombrie 2014 (9),