Recitale
(1) În punctul culminant al crizei financiare, în septembrie 2008, autoritățile competente din mai multe state membre, dar și autoritățile de supraveghere din țări terțe, precum Statele Unite ale Americii și Japonia, au adoptat măsuri de urgență pentru restricționarea sau interzicerea vânzării în lipsă a anumitor sau chiar a tuturor instrumentelor financiare. Raționamentul din spatele acestor decizii a fost că, în vremuri de instabilitate financiară mare, vânzarea în lipsă ar putea agrava declinul periculos al prețului acțiunilor, în special al acțiunilor instituțiilor financiare, punând astfel în pericol viabilitatea acestora și creând riscuri sistemice. Măsurile adoptate de statele membre au fost foarte diferite, deoarece în Uniune lipsește un cadru normativ comun care să reglementeze problemele legate de vânzarea în lipsă.
(2) Prin urmare, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne și a îmbunătăți condițiile acestei funcționări, în special în ceea ce privește piețele financiare, și pentru a asigura o protecție ridicată consumatorilor și investitorilor, se impune stabilirea unui cadru normativ comun referitor la cerințele și competențele legate de vânzarea în lipsă și swapuri pe riscul de credit și asigurarea unei mai bune coordonări și a unei coerențe sporite între statele membre în situațiile excepționale în care trebuie luate măsuri. Se impune armonizarea normelor privind desfășurarea vânzărilor în lipsă și anumite aspecte privind swapurile pe riscul de credit, în vederea împiedicării apariției unor obstacole în calea funcționării adecvate a pieței interne, întrucât, în caz contrar, există probabilitatea ca statele membre să continue să adopte măsuri divergente.
(3) Este oportun și necesar ca normele respective să ia forma unui regulament, pentru a garanta aplicarea în mod uniform pe tot teritoriul Uniunii a dispozițiilor care impun în mod direct operatorilor privați obligația de a notifica și de a publica pozițiile scurte nete pentru anumite instrumente și vânzările în lipsă fără acoperire. De asemenea, regulamentul este necesar pentru a conferi Autorității europene de supraveghere (Autoritatea pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), competențele necesare pentru a putea coordona măsurile luate de autoritățile competente și pentru a lua ea însăși măsuri.
(4) Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie cât mai extins pentru a oferi un cadru normativ preventiv care să fie utilizat în situații speciale. Cadrul respectiv ar trebui să reglementeze toate instrumentele financiare, oferind însă un răspuns proporțional la riscurile pe care le poate comporta vânzarea în lipsă a diverselor instrumente financiare. Prin urmare, autoritățile competente și AEVMP ar trebui să fie abilitate numai în situații excepționale să ia măsuri referitoare la toate tipurile de instrumente financiare, în afară de măsurile permanente care se aplică doar anumitor tipuri de instrumente care prezintă riscuri clar identificate care trebuie abordate.
(5) Pentru a pune capăt situației actuale de fragmentare în care unele state membre au luat măsuri foarte diferite și pentru a limita posibilitatea adoptării unor măsuri divergente de către autoritățile competente, este important ca riscurile potențiale ale vânzării în lipsă și a swapurilor pe riscul de credit să fie tratate în mod armonizat. Dispozițiile regulamentului trebuie să ofere soluții pentru riscurile identificate fără a suprima în mod nejustificat beneficiile vânzării în lipsă raportat la calitatea și eficiența piețelor. Deși în anumite situații ar putea avea efecte negative, în condiții normale de piață vânzarea în lipsă deține un rol important în asigurarea funcționării adecvate a piețelor financiare, în special în contextul lichidității pieței și al formării eficiente a prețurilor.
(6) Trimiterile din prezentul regulament la persoane fizice și juridice ar trebui să includă asociațiile de întreprinderi înregistrate fără personalitate juridică.
(7) O mai mare transparență în raport cu pozițiile scurte nete importante pe anumite instrumente financiare ar fi atât în beneficiul autorităților de reglementare, cât și al participanților pe piață. Pentru societățile ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare în locuri de tranzacționare din Uniune ar trebui să fie introdus un model de transparență pe două niveluri care să asigure o mai mare transparență a pozițiilor scurte nete importante pe acțiuni, la nivelul corespunzător. Începând de la un prag minim, pozițiile ar trebui notificate privat autorităților de reglementare în cauză pentru a le permite să monitorizeze și, dacă se impune aceasta, să analizeze vânzările în lipsă care ar putea duce la apariția unor riscuri sistemice, ar putea fi abuzive sau ar putea genera piețe dezordonate; de la un prag superior, pozițiile ar trebui făcute publice pe piață pentru a oferi informații utile celorlalți participanți pe piață referitoare la pozițiile scurte individuale importante pe acțiuni.
(8) Ar trebui să se introducă obligația de a notifica autoritățile de reglementare a pozițiilor scurte nete importante referitoare la datoria suverană, întrucât aceste notificări vor oferi autorităților de reglementare informații importante care să le sprijine în demersul de a verifica dacă astfel de poziții produc riscuri sistemice sau sunt utilizate în scopuri abuzive. Respectiva obligație ar trebui să privească numai notificarea privată a informațiilor către autoritățile de reglementare, deoarece publicarea unor astfel de informații pe piață ar putea avea efecte nedorite asupra piețelor datoriei suverane, care se confruntă deja cu probleme de lichiditate.
(9) Obligațiile privind notificarea în ceea ce privește datoria suverană ar trebui să se aplice titlurilor de creanță emise de un stat membru și de Uniune, inclusiv de Banca Europeană de Investiții, de serviciul guvernamental dintr-un stat membru, de o agenție, de un vehicul investițional special sau de o instituție financiară internațională constituită de două sau mai multe state membre care emit astfel de instrumente financiare în numele unui stat membru sau în numele mai multor state membre, cum este cazul Fondului european de stabilitate financiară sau viitorul mecanism european de stabilitate. În cazul statelor membre federale, obligațiile de notificare ar trebui să se aplice, de asemenea, titlurilor de creanță emise de către unul dintre membrii federației. Cu toate acestea, respectivele obligații nu ar trebui să se aplice altor organisme regionale sau locale sau organismelor cvasipublice ale unui stat membru care emit titluri de creanță. Obiectivul titlurilor de creanță emise de Uniune este acela de a furniza statelor membre asistență pentru balanța de plăți sau sprijin pentru stabilitatea financiară ori de a furniza țărilor terțe asistență macrofinanciară.
(10) Pentru a asigura transparență exhaustivă și eficace, este important ca obligațiile de notificare să acopere nu doar pozițiile scurte obținute prin tranzacționarea acțiunilor sau a datoriei suverane în locuri de tranzacționare, ci și pozițiile scurte create prin tranzacționarea în afara locurilor de tranzacționare și pozițiile scurte nete obținute prin utilizarea instrumentelor derivate, cum ar fi opțiunile, futures, instrumentele bazate pe indici, contractele pentru diferență și spread bettingul pe acțiuni sau pe titluri de creanță suverană.
(11) Pentru a fi util autorităților de reglementare și piețelor, regimul de transparență ar trebui să furnizeze informații complete și exacte cu privire la pozițiile persoanei fizice sau juridice. Mai exact, informațiile furnizate autorității de reglementare sau pieței trebuie să țină seama atât de pozițiile scurte, cât și de cele lungi, astfel încât să se furnizeze informații utile referitoare la poziția netă pe acțiuni, datorie suverană și swapuri pe riscul de credit a persoanei fizice sau juridice.
(12) În calculul pozițiilor scurte sau lungi ar trebui să se includă și beneficiile economice pe care o persoană fizică sau juridică le obține în raport cu acțiunile emise ale unei societăți sau cu datoria suverană emisă a unui stat membru sau a Uniunii Europene. Mai precis, trebuie incluse beneficiile economice obținute direct sau indirect prin utilizarea instrumentelor derivate precum opțiunile, futures, contractele pentru diferență și spread bettingul pe acțiuni sau datorie suverană, precum și a indicilor, coșurilor de instrumente financiare și fondurilor tranzacționate la bursă. În cazul pozițiilor pe datoria suverană, trebuie să se țină seama și de swapurile pe riscul de credit al emitenților de datorie suverană.
(13) Pe lângă regimul de transparență prevăzut în prezentul regulament, Comisia ar trebui să aprecieze, în contextul revizuirii de către aceasta a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (5), pertinența includerii de către firmele de investiții a informațiilor legate de vânzările în lipsă în rapoartele de tranzacționare adresate autorităților competente relevante, prin care acestea ar oferi informații suplimentare utile care să le permită autorităților competente să monitorizeze evoluția volumului vânzărilor în lipsă.
(14) Cumpărarea unor swapuri pe riscul de credit fără a deține o poziție lungă pe datoria suverană sau active, un portofoliu de active, obligații financiare sau contracte financiare a căror valoare să fie corelată cu valoarea datoriei suverane, care stau la baza swapului, poate fi considerată, din punct de vedere economic, echivalentă unei poziții scurte pentru respectivul titlu de creanță. Prin urmare, calculul poziției scurte nete în legătură cu datoria suverană trebuie să includă swapurile pe riscul de credit raportate la o obligație a unui emitent de datorie suverană. Pozițiile pe swapuri pe riscul de credit ar trebui luate în considerare atât atunci când se determină dacă o persoană fizică sau juridică are o poziție scurtă netă importantă în raport cu datoria suverană, care trebuie notificată autorităților competente, cât și, atunci când o autoritate competentă suspendă restricțiile la tranzacțiile cu swapuri pe riscul de credit fără acoperire, atunci când se determină o poziție descoperită importantă pe un swap pe riscul de credit în raport cu un emitent de datorie suverană, poziție ce trebuie notificată autorităților competente.
(15) Pentru a permite monitorizarea continuă a pozițiilor, regimul de transparență ar trebui să includă și obligația de a notifica sau publica informații atunci când modificarea unei poziții scurte nete implică o creștere superioară sau o scădere inferioară anumitor praguri.
(16) Pentru a produce efectele dorite, regimul de transparență trebuie să se aplice indiferent de localizarea persoanei fizice sau juridice, chiar dacă aceasta se află într-o țară terță, în cazul în care persoana respectivă deține o poziție scurtă netă semnificativă pe o societate ale cărei acțiuni sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare din Uniune sau o poziție scurtă netă pe datoria suverană emisă de un stat membru sau de Uniune.
(17) Definiția unei vânzări în lipsă nu ar trebui să includă contractele de report între două părți în cadrul cărora o parte îi vinde celeilalte părți un instrument financiar la un preț specificat, cu angajamentul de a răscumpăra ulterior instrumentul financiar la un alt preț specificat sau un contract derivat prin care se convine ca instrumentele financiare să fie vândute ulterior la un preț specificat. De asemenea, definiția nu ar trebui să includă un transfer de instrumente financiare în temeiul unui acord de împrumut de instrumente financiare.
(18) Se consideră uneori că vânzarea în lipsă a acțiunilor și a datoriei suverane fără acoperire poate avea ca efect sporirea riscurilor potențiale de nedecontare a tranzacției, precum și creșterea volatilității. Este oportun să se aplice acestor riscuri restricții proporționale aplicabile vânzării în lipsă fără acoperire a acestor instrumente, în vederea reducerii lor. Restricțiile detaliate ar trebui să țină seama de diversele acorduri utilizate în prezent în cadrul tranzacțiilor de vânzare în lipsă fără acoperire. Printre acestea se numără un contract de report separat pe baza căruia persoana care efectuează vânzarea în lipsă a unui instrument financiar răscumpără un instrument financiar echivalent în timp util pentru a permite decontarea tranzacției de vânzare în lipsă, precum și contractele de garanție, în cazul în care beneficiarul garanției poate utiliza instrumentul financiar pentru decontarea tranzacției de vânzare în lipsă. Printre alte exemple se numără: emisiunile (oferirea) de drepturi de subscriere din partea societăților către acționarii existenți, fondurile comune de împrumut (lending pools) și mecanismele de report furnizate, de exemplu, de locurile de tranzacționare, sistemele de compensare sau băncile centrale.
(19) În ceea ce privește vânzarea în lipsă fără acoperire a acțiunilor, persoana fizică sau juridică trebuie să fi încheiat un acord cu o terță parte prin care respectiva parte terță confirmă că acțiunile au fost localizate și că poate pune la dispoziție acțiunile pentru a efectua decontarea la scadență. Pentru a confirma acest lucru, este necesar să se bazeze pe măsuri adoptate în raport cu respectiva parte terță, astfel încât persoana fizică sau juridică să aibă motive rezonabile de a considera că decontarea se poate efectua la scadență. Respectivele măsuri includ alocarea de către partea terță a acțiunilor spre a fi împrumutate sau cumpărate, astfel încât decontarea să se poată efectua la scadență. În ceea ce privește vânzările în lipsă care urmează a fi acoperite prin cumpărarea acțiunilor în cursul aceleiași zile, aceste măsuri includ confirmarea de către partea terță a faptului că aceasta consideră că acțiunile pot fi împrumutate sau cumpărate cu ușurință. AEVMP ar trebui să țină seama de lichiditatea acțiunilor, în special volumul tranzacțiilor cu acțiunile respective și ușurința cu care poate avea loc cumpărarea, vânzarea și împrumutul acestora cu efecte minime asupra pieței, cu scopul de a stabili ce măsuri sunt necesare pentru a putea considera în mod rezonabil că decontarea se poate efectua la scadență.
(20) În ceea ce privește vânzarea în lipsă fără acoperire a datoriei suverane, faptul că o vânzare în lipsă va fi acoperită prin cumpărarea datoriei suverane în cursul aceleiași zile poate fi considerat un exemplu privind existența unor motive rezonabile pentru a considera că decontarea se poate efectua la scadență.
(21) Swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane ar trebui să aibă la bază principiul interesului asigurabil, recunoscându-se totodată faptul că pot exista și alte interese legate de un emitent de datorie suverană decât deținerea de obligațiuni. Astfel de interese includ acoperirea împotriva riscului ca emitentul de datorie suverană să nu își îndeplinească obligațiile, în cazul în care persoana fizică sau juridică deține o poziție lungă pe datoria suverană a respectivului emitent, sau acoperirea împotriva riscului scăderii valorii datoriei suverane, în cazul în care persoana fizică sau juridică deține active sau pasive aferente unor entități din sectorul privat sau public din statul membru în cauză, a căror valoare este corelată cu valoarea datoriei suverane. Aceste active ar trebui să includă contractele financiare, un portofoliu de active sau de obligații financiare, precum și tranzacțiile cu swapuri pe rata dobânzii sau swapuri valutare, în legătură cu care swapul pe riscul de credit al datoriei suverane este utilizat drept instrument de gestionare a riscului de contraparte pentru acoperirea riscului expunerii asociat contractelor financiare și de comerț exterior. Nicio poziție sau portofoliu de poziții utilizate în contextul acoperirii expunerii la riscurile asociate datoriei suverane nu ar trebui considerate drept poziții neacoperite în raport cu un swap pe riscul de credit al datoriei suverane. Aceasta include orice expuneri la administrația centrală, regională și locală, la entitățile din sectorul public sau orice expunere garantată de oricare dintre entitățile menționate. În plus, ar trebui să fie incluse și expunerile la entitățile din sectorul privat stabilite în statul membru respectiv. În acest context, ar trebui să se considere că toate expunerile includ creditele, riscul de credit al contrapărții (inclusiv expunerea potențială care apare când această expunere necesită un capital de reglementare), creanțele și garanțiile. În această categorie se includ, de asemenea, expunerile indirecte la oricare dintre entitățile menționate, care pot să apară, printre altele, ca urmare a expunerii la indici, fonduri sau vehicule investiționale speciale.
(22) Întrucât efectuarea unui swap pe riscul de credit al datoriei suverane fără expunerea subiacentă la riscul scăderii valorii titlului de creanță suverană ar putea avea un impact negativ asupra stabilității piețelor datoriei suverane, ar trebui să se interzică persoanelor fizice sau juridice să își asume astfel de poziții ca urmare a efectuării de swapuri pe riscul de credit fără acoperire. Totuși, la apariția primelor semnale care indică o funcționare necorespunzătoare a pieței datoriei suverane, autoritatea competentă ar trebui să aibă capacitatea de a suspenda temporar această restricție. Suspendarea în cauză trebuie să se întemeieze pe convingerea autorității competente formulată în baza unor elemente obiective rezultate în urma analizei indicatorilor prevăzuți în prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să fie împuternicite să utilizeze și alți indicatori suplimentari.
(23) De asemenea, este oportună includerea unor obligații pentru contrapărțile centrale referitoare la procedurile de cumpărare impusă de instrumente financiare (buy-in) și amenzile pentru nedecontarea tranzacțiilor cu acțiuni. Procedurile de cumpărare impusă și prevederile în caz de decontare întârziată ar trebui să stabilească niște reguli de bază în materie de disciplină în cadrul decontării. Procedurile de cumpărare impusă de instrumente financiare și de sancționare ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a permite contrapărții centrale responsabile cu aplicarea acestor proceduri să se poată baza pe un alt participant la piață care să efectueze procedura de cumpărare impusă sau să aplice amenda. Cu toate acestea, funcționarea adecvată a piețelor financiare este esențială pentru abordarea unor aspecte mai ample ale disciplinei din cadrul decontării printr-o propunere legislativă orizontală.
(24) Măsurile referitoare la datoria suverană și swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane, inclusiv transparența sporită și restricțiile asupra vânzărilor în lipsă fără acoperire, trebuie să impună cerințe proporționale care, în același timp, să permită evitarea efectelor nefavorabile asupra lichidității piețelor obligațiunilor suverane și piețelor de report pentru obligațiuni suverane.
(25) Acțiunile sunt din ce în mai frecvent admise la tranzacționare în diversele locuri de tranzacționare din Uniune și din țări terțe. Numeroase companii mari, cu sediul într-o țară terță, dețin acțiuni admise la tranzacționare și în locuri de tranzacționare din Uniunea Europeană. Din motive de eficiență, atunci când principalul loc de tranzacționare al anumitor instrumente financiare se află într-o țară terță, este oportună derogarea de la anumite obligații de notificare și publicare în ce privește respectivele instrumente.
(26) Activitățile de formare a pieței joacă un rol esențial în asigurarea lichidității piețelor europene, iar formatorii de piață trebuie să dețină poziții scurte pentru a îndeplini acest rol. Impunerea de obligații acestor tipuri de activități ar putea compromite în mod serios capacitatea lor de a asigura lichiditatea, cu importante repercusiuni negative asupra eficienței piețelor Uniunii. În plus, se poate presupune că formatorii de piață ar deține poziții scurte importante doar pe perioade foarte scurte. Prin urmare, este oportună exonerarea persoanelor fizice sau juridice implicate în astfel de acțiuni de obligații care ar putea compromite capacitatea lor de a exercita o asemenea funcție, afectând astfel în mod negativ piețele Uniunii. Pentru ca aceste cerințe să se aplice și entităților echivalente din țări terțe, este necesar să se evalueze echivalența piețelor din aceste țări. Derogarea ar trebui să se aplice diverselor tipuri de activități de pe piață, dar nu și tranzacțiilor în cont propriu. Este, de asemenea, oportună exonerarea anumitor operațiuni de pe piața primară, precum cele legate de datoria suverană și mecanismele de stabilizare, deoarece este vorba despre activități importante care sprijină funcționarea eficientă a piețelor. Autoritățile competente trebuie informate în legătură cu utilizarea derogărilor și trebuie să aibă dreptul de a interzice unei persoane fizice sau juridice utilizarea acestora, în cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile stabilite. De asemenea, autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a cere informații de la persoanele fizice sau juridice pentru a monitoriza utilizarea derogării.
(27) În cazul unor evoluții nefavorabile care constituie o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniune, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de intervenție pentru a cere o mai mare transparență, pentru a impune restricții asupra vânzării în lipsă, a swapurilor pe riscul de credit sau a altor tranzacții cu scopul de a preveni scăderea necontrolată a prețului unui instrument financiar. Astfel de măsuri se pot dovedi necesare datorită unor evenimente sau evoluții nefavorabile, aici fiind vorba nu doar de evenimente financiare sau economice, ci și de calamități naturale sau acte teroriste, de exemplu. În plus, anumite evenimente sau evoluții nefavorabile ar putea să apară într-un singur stat membru, fără a avea implicații transfrontaliere. Aceste drepturi trebuie să fie destul de flexibile pentru a permite autorităților competente să facă față unei serii de situații excepționale. Atunci când iau astfel de măsuri, autoritățile competente ar trebui să țină seama în mod adecvat de principiul proporționalității.
(28) Întrucât prezentul regulament abordează doar restricțiile asupra vânzării în lipsă și asupra swapurilor pe riscul de credit cu scopul de a preveni scăderea necontrolată a prețului unui instrument financiar, este mai oportun să se abordeze necesitatea unor alte tipuri de restricții, cum ar fi limitări ale pozițiilor deținute sau restricții asupra produselor, care pot crea motive serioase de îngrijorare în legătură cu protecția investitorilor, în contextul revizuirii de către Comisie a Directivei 2004/39/CE.
(29) Deși autoritățile competente sunt de regulă cel mai bine plasate pentru a monitoriza condițiile de pe piață și a reacționa primele la un eveniment sau o evoluție nefavorabilă, hotărând dacă a apărut o amenințare serioasă la adresa stabilității financiare sau a încrederii în piață și dacă sunt necesare măsuri pentru corectarea unei astfel de situații, drepturile în acest sens, precum și condițiile și procedurile de utilizarea a acestora ar trebui armonizate cât mai mult cu putință.
(30) În cazul unei scăderi importante a prețului unui instrument financiar într-un loc de tranzacționare, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a restricționa temporar vânzarea în lipsă a instrumentului respectiv în acel loc aflat în jurisdicția lor sau de a solicita AEVMP o astfel de restricționare în alte jurisdicții, pentru a putea interveni rapid atunci când este necesar și pentru o perioadă scurtă pentru a împiedica o scădere necontrolată a prețului instrumentului în cauză. Autoritatea competentă ar trebui să fie obligată să notifice AEVMP orice astfel de decizie, astfel încât AEVMP să poată informa imediat autoritățile competente ale celorlalte state membre cu locuri de tranzacționare unde se tranzacționează același instrument, să coordoneze luarea unor astfel de măsuri de respectivele state membre și, dacă este necesar, să le acorde sprijin pentru convenirea unui acord sau să ia ea însăși o decizie, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(31) În cazul în care evoluțiile sau evenimentele nefavorabile depășesc granițele unui singur stat membru sau au alte implicații transfrontaliere, de exemplu dacă un instrument financiar este admis la tranzacționare în locuri diferite de tranzacționare din mai multe state membre, consultarea și cooperarea strânsă între autoritățile competente sunt esențiale. AEVMP ar trebui să aibă un rol central de coordonare în astfel de situații și ar trebui să încerce să asigure coerența între autoritățile competente. Componența AEVMP, în care se regăsesc și reprezentanții autorităților competente, o va ajuta să își îndeplinească un asemenea rol. De asemenea, în cazul în care au interesul să intervină, autoritățile competente ar trebui să fie competente să adopte măsuri.
(32) Pe lângă coordonarea măsurilor autorităților competente, AEVMP ar trebui să se asigure că autoritățile competente iau măsuri doar atunci când sunt necesare și proporționale. AEVMP ar trebui să poată să formuleze avize la adresa autorităților competente referitoare la utilizarea drepturilor de intervenție.
(33) Deși de cele mai multe ori autoritățile competente vor fi cel mai bine plasate pentru a reacționa rapid la evenimente sau evoluții nefavorabile, AEVMP ar trebui să fie abilitată să ia măsuri în cazul în care vânzarea în lipsă și alte activități conexe amenință funcționarea normală și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea unei părți sau a întregului sistem financiar din Uniune, în cazul în care există implicații transfrontaliere, iar autoritățile competente nu au luat suficiente măsuri pentru a remedia situația. AEVMP ar trebui să consulte Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (6), în cazul în care este posibil, precum și alte autorități implicate, în cazul în care o astfel de măsură ar putea afecta și alte sectoare în afara piețelor financiare, cum ar fi instrumentele derivate pe mărfuri care sunt utilizate pentru acoperirea pozițiilor fizice împotriva riscurilor.
(34) Competențele conferite AEVMP în cadrul prezentului regulament de a restricționa, în situații excepționale, vânzarea în lipsă și alte activități conexe sunt conforme cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Competențele respective nu ar trebui să aducă atingere competențelor AEVMP în situații de urgență în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Mai precis, AEVMP ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta decizii individuale cerându-le autorităților competente să ia măsuri sau decizii individuale la adresa participanților pe piețele financiare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(35) Trimiterile în prezentul regulament la articolele 18 și 38 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 sunt de natură declarativă. Respectivele articole se aplică chiar și în absența unor astfel de trimiteri.
(36) Competențele de intervenție ale autoritățile competente și ale AEVMP pentru a restricționa vânzarea în lipsă, swapurile pe riscul de credit și alte tranzacții ar trebui să aibă numai un caracter temporar și să se exercite numai pe perioada prevăzută și în măsura necesară pentru a răspunde unei amenințări precise.
(37) Datorită riscurilor specifice care pot apărea în urma utilizării swapurilor pe riscul de credit, astfel de tranzacții trebuie monitorizate îndeaproape de către autoritățile competente. Mai precis, acestea ar trebui, în situații excepționale, să fie abilitate să solicite de la persoanele fizice sau juridice care desfășoară astfel de tranzacții informații în legătură cu motivele derulării tranzacției.
(38) AEVMP ar trebui să dispună de competența de a investiga probleme sau practici legate de vânzarea în lipsă sau de utilizarea swapurilor pe riscul de credit pentru a evalua dacă acestea ar putea reprezenta o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței. Atunci când desfășoară asemenea investigații, AEVMP trebuie să publice un raport în care să își prezinte concluziile.
(39) Deoarece anumite dispoziții din prezentul regulament se aplică unor persoane fizice sau juridice sau unor acțiuni din țări terțe, este necesar ca în anumite situații autoritățile competente să coopereze cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să încheie înțelegeri cu autoritățile de supraveghere din țări terțe. AEVMP ar trebui să coordoneze încheierea unor astfel de înțelegeri de cooperare și schimbul de informații provenind din țări terțe între autoritățile competente.
(40) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta), în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, prevăzut la articolul 16 din TFUE și la articolul 8 din Cartă. Transparența cu privire la pozițiile scurte nete importante, inclusiv publicarea acestora, dacă pozițiile depășesc un anumit prag, în cazurile prevăzute de prezentul regulament, se impune din motive de stabilitate a pieței financiare și de protecție a investitorilor. Această transparență le va permite autorităților de reglementare să monitorizeze utilizarea vânzării în lipsă în contextul unor strategii abuzive și implicațiile vânzării în lipsă asupra funcționării adecvate a piețelor. În plus, transparența ar putea ajuta la reducerea asimetriei informaționale, garantând informarea corespunzătoare a tuturor participanților pe piață în legătură cu măsura în care vânzarea în lipsă afectează prețurile. Schimbul sau transmiterea de informații între autoritățile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (7). Schimbul sau transmiterea de informații de către AEVMP ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor personale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (8), regulament care trebuie să se aplice în întregime în sensul prezentului regulament.
(41) Ținând seama de principiile prevăzute în Comunicarea Comisiei privind consolidarea regimului sancțiunilor în sectorul serviciilor financiare și de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma respectivei comunicări, statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor și al măsurilor administrative aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să asigure aplicarea acestora. Respectivele sancțiuni și măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive. Acestea ar trebui să se bazeze pe orientările adoptate de AEVMP pentru a promova convergența și consecvența transsectorială a regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare.
(42) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (9). Comisia ar trebui să informeze periodic Parlamentul European privind progresul înregistrat în ceea ce privește deciziile menite să stabilească echivalența cadrelor juridice și de supraveghere ale țărilor terțe cu cerințele prezentului regulament.
(43) Comisiei i se conferă competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește calcularea pozițiilor scurte, atunci când o persoană fizică sau juridică deține o poziție descoperită pe un swap pe riscul de credit, notificarea sau publicarea pragurilor și explicitarea criteriilor și factorilor necesari pentru a determina cazurile în care un eveniment sau o evoluție nefavorabilă reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței într-un stat membru sau în Uniunea Europeană. Este deosebit de important ca în cadrul activității sale pregătitoare Comisia să desfășoare consultări, inclusiv la nivel de experți ai instituțiilor, autorităților și agențiilor relevante, după caz. Comisia, în momentul pregătirii și elaborării actelor delegate, ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(44) Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să evalueze pertinența pragurilor de notificare și publicare, punerea în aplicare a restricțiilor și a obligațiilor în ceea ce privește transparența pozițiilor scurte nete și oportunitatea impunerii altor restricții sau condiții pentru vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit.
(45) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, deși autoritățile competente sunt mai bine plasate pentru a monitoriza și a înțelege evoluțiile pieței, impactul general al aspectelor referitoare la vânzarea în lipsă și swapurile pe riscul de credit poate fi perceput în întregime doar la nivelul Uniunii Europene și, prin urmare, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta putând adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, menționat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(46) Deoarece anumite state membre aplică deja restricții la vânzarea în lipsă și pentru că prezentul regulament prevede adoptarea în prealabil a unor acte delegate și standarde tehnice obligatorii în vederea aplicării sale practice, se impune să se prevadă o perioadă tranzitorie adecvată. Deoarece este imperioasă precizarea, înainte de 1 noiembrie 2012, a unor elemente-cheie nonesențiale care vor facilita respectarea de către participanții la piață a prezentului regulament și asigurarea punerii sale în aplicare de către autoritățile competente, este de asemenea necesar să se ofere Comisiei modalitățile de adoptare a standardelor tehnice și a actelor delegate anterior respectivei date,