Articolul 1
În sensul prezentei directive, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
(1) „informație confidențială” înseamnă orice informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe. Pentru instrumentele derivate din produse de bază, prin „informație confidențială” se înțelege orice informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai multe instrumente derivate și pe care utilizatorii de pe piețele pe care se tranzacționează aceste instrumente se așteaptă să o primească în conformitate cu practicile de piață admise pe aceste piețe. Pentru persoanele însărcinate cu executarea ordinelor referitoare la instrumente financiare, prin „informație confidențială” se înțelege, de asemenea, orice informație transmisă de un client și care are legătură cu ordinele în așteptare ale clientului, care este de natură precisă și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți de instrumente financiare ori la unul sau mai multe instrumente financiare și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar fi susceptibilă de a influența în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe;
(2) „manipulările pieței” înseamnă: (a) tranzacțiile sau ordinele la tranzacționare: — care oferă sau sunt susceptibile de a oferi indicații false sau înșelătoare în ceea ce privește oferta, cererea sau cursul instrumentelor financiare, sau — care stabilesc prin acțiunea uneia sau mai multor persoane care acționează în mod concertat, cursul unuia sau mai multor instrumente financiare la un nivel anormal sau artificial, exceptând cazul în care persoana care a efectuat tranzacția sau care a emis ordinele consideră că motivele care au determinat-o să procedeze astfel sunt legitime și că respectivele tranzacții sau ordine sunt conforme cu practicile de piață admise pe piața reglementată în cauză; (b) efectuarea unor tranzacții sau emiterea unor ordine prin recurgerea la proceduri fictive sau la orice altă formă de înșelăciune sau artificiu; (c) difuzarea, prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă (inclusiv Internet) sau prin orice alt mijloc, de informații care oferă sau sunt susceptibile de a oferi indicații false sau înșelătoare despre instrumentele financiare, inclusiv răspândirea de zvonuri și difuzarea de informații false sau înșelătoare în contextul în care persoana care a difuzat informațiile știa sau trebuia să știe că informațiile sunt false sau înșelătoare. În cazul jurnaliștilor care acționează în cadrul exercițiului profesiei, acest tip de difuzare a informației trebuie evaluat, fără a aduce atingere articolului 11, ținându-se seama de reglementările care se aplică profesiei lor, cu condiția ca aceste persoane să nu obțină, în mod direct sau indirect, foloase sau beneficii ca urmare a difuzării informațiilor în cauză. În special, exemplele de mai jos rezultă din definiția principală enunțată la literele (a), (b) și (c) anterioare: — faptul că una sau mai multe persoane acționează în mod concertat pentru a-și asigura o poziție dominantă asupra ofertei sau cererii unui instrument financiar, având drept efect stabilirea directă sau indirectă a prețului de cumpărare sau de vânzare sau crearea de alte condiții de tranzacționare inechitabile, — faptul de a cumpăra sau de a vinde instrumente financiare în momentul închiderii pieței pentru a induce în eroare pe investitorii care acționează pe baza cursului la închidere, — faptul de a beneficia de accesul ocazional sau regulat la mijloacele de comunicare în masă tradiționale sau electronice prin emiterea unei opinii asupra unui instrument financiar (sau indirect asupra emitentului acestuia) după ce s-a adoptat o poziție asupra acestui instrument și de a profita de pe urma impactului respectivei opinii asupra cursului respectivului instrument fără a fi făcut concomitent public, într-un mod corect și eficient, conflictul de interese în cauză. Definițiile manipulării de piață sunt adaptate în așa fel încât să poată cuprinde noile comportamente care constituie de fapt manipulări de piață;
(3) „instrument financiar” înseamnă: — valorile mobiliare astfel cum sunt definite de Directiva 93/22/CEE din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (9), — cota parte din fonduri de plasament colectiv, — instrumentele pieței monetare, — contractele financiare la termen (futures), inclusiv instrumentele echivalente cu decontare în numerar, — contractele la termen pe rata dobânzii, — contractele swap pe rata dobânzii, pe devize și pe acțiuni, — opțiunile de cumpărare sau de vânzare a oricărui instrument care se încadrează în categoriile respective, inclusiv instrumentele echivalente cu decontare în numerar. Se încadrează în această categorie în special opțiunile valutare și pe rata dobânzii, — instrumentele derivate din produse de bază, — orice alt instrument admis sau care face obiectul unei cereri de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată într-un stat membru;
(4) „piață reglementată” înseamnă piața definită la articolul 1 alineatul (13) din Directiva 93/22/CEE;
(5) „practici de piață admise” înseamnă practicile care sunt susceptibile a fi folosite pe una sau mai multe piețe financiare și care sunt acceptate de autoritatea competentă în conformitate cu orientările adoptate de Comisie și cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2);
(6) „persoană” înseamnă orice persoană fizică sau juridică;
(7) „autoritate competentă” înseamnă autoritatea administrativă desemnată în conformitate cu articolul 11.
Pentru a ține seama de evoluția piețelor financiare și pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei directive în cadrul Comunității, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare menționate la punctele 1, 2 și 3 din prezentul articol.
Articolul 2
(1) Statele membre interzic oricărei persoane menționate în al doilea paragraf și care deține informații confidențiale să folosească respectivele informații pentru a dobândi, a ceda sau pentru a încerca să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă informațiile în cauză.
Primul paragraf se aplică oricărei persoane care deține o astfel de informație:
(a) datorită calității sale de membru în cadrul unui organism administrativ, de conducere sau de supraveghere a emitentului sau
(b) datorită participării sale la capitalul emitentului sau
(c) datorită accesului său la informație prin exercitarea muncii, profesiei sau funcțiilor sau
(d) datorită activităților sale ilicite.
(2) În cazul în care persoana menționată la alineatul (1) este o persoană juridică, interdicția prevăzută de alineatul respectiv se aplică în egală măsură persoanelor fizice care participă la decizia de a efectua tranzacția pe seama persoanei juridice respective.
(3) Prezentul articol nu se aplică tranzacțiilor încheiate pentru a garanta executarea unei obligații scadente de dobândire sau cedare a unor instrumente financiare, în cazul în care obligația decurge dintr-un acord încheiat înainte ca persoana respectivă să dețină o informație confidențială.
Articolul 3
Statele membre interzic persoanelor care se află sub incidența prevederilor restrictive de la articolul 2:
(a) să comunice informația confidențială altei persoane, cu excepția situației în care aceasta are loc în cadrul normal al exercitării muncii, profesiei sau funcțiilor sale;
(b) să recomande unei alte persoane să dobândească sau să cedeze ori să dobândească sau să cedeze prin mijlocirea altei persoane, pe baza informației confidențiale, instrumentele financiare la care se referă informația în cauză.
Articolul 4
Statele membre se asigură că articolele 2 și 3 se aplică în egală măsură oricărei persoane, alta decât cele menționate în respectivele articole, care deține informații confidențiale și care știe sau ar trebui să știe că este vorba de informații confidențiale.
Articolul 5
Statele membre interzic oricărei persoane să se implice în manipulări de piață.
Articolul 6
(1) Statele membre se asigură că emitenții de instrumente financiare fac publice, de îndată ce este posibil, informațiile confidențiale care se referă în mod direct la respectivii emitenți.
Fără a aduce atingere măsurilor luate pentru a respecta dispozițiile primului paragraf, statele membre se asigură că emitenții afișează pe site-ul lor de internet, pe durata unei perioade corespunzătoare, orice informație confidențială pe care trebuie să o facă publică.
(2) Un emitent poate amâna, pe proprie răspundere, publicarea unei informații confidențiale, în sensul alineatului (1), pentru a nu aduce atingere intereselor sale legitime, sub rezerva că omisiunea în cauză nu trebuie să inducă în eroare publicul și că emitentul trebuie să fie în măsură să asigure confidențialitatea respectivei informații. Statele membre pot solicita ca emitenții să aducă la cunoștința autorității competente decizia de amânare a publicării informației confidențiale.
(3) În cazul în care un emitent sau o persoană care acționează în numele sau pe seama acestuia comunică unui terț o informație confidențială în cursul exercitării normale a muncii, profesiei sau funcției sale, în sensul articolului 3 litera (a), statele membre solicită ca această informație să fie făcută publică integral și efectiv, fie simultan în cazul comunicării intenționate, fie rapid în cazul comunicării accidentale.
Dispozițiile primului paragraf nu se aplică în cazul în care persoana care primește informația are obligația de confidențialitate, indiferent dacă această obligație se întemeiază pe un act cu putere de lege, act administrativ, dispoziții statutare sau clauze contractuale.
Statele membre solicită emitenților sau persoanelor care acționează în numele și pe seama acestora să stabilească o listă cu persoanele care lucrează pentru ei pe baza unui contract de muncă sau a altei forme de colaborare și care au acces la informații confidențiale. Emitenții și persoanele care acționează în numele și pe seama lor actualizează permanent respectiva listă și o comunică autorității competente la solicitarea acesteia.
(4) Persoanele care au responsabilități de conducere în cadrul unui emitent de instrumente financiare și, după caz, persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, comunică cel puțin autorității competente tranzacțiile efectuate pe seama lor și cu referire la acțiunile emitentului respectiv, la instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare care le sunt asociate. Statele membre se asigură că publicului îi este înlesnit accesul la informațiile referitoare la aceste tranzacții, cel puțin pe bază individuală, de îndată ce acest lucru este posibil.
(5) Statele membre se asigură că există reglementările corespunzătoare pentru a garanta că persoanele care elaborează sau difuzează lucrări de cercetare referitoare la instrumentele financiare sau la emitenții de instrumente financiare ori persoanele care elaborează și difuzează alte informații care recomandă sau sugerează o strategie de investiție, informații destinate canalelor de distribuție sau publicului, iau măsurile necesare pentru a se asigura că informația este prezentată în mod echitabil și menționează interesele personale sau existența unor conflicte de interese în raport cu instrumentele financiare la care fac mențiune informațiile în cauză. Detaliile reglementărilor în cauză sunt comunicate Comisiei.
(6) Statele membre se asigură că operatorii de piață adoptă dispozițiile structurale ce urmăresc să prevină și să identifice practicile de manipulare a pieței.
(7) Pentru a asigura respectarea prevederilor alineatelor (1)-(5), autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este bine informat.
(8) Instituțiile publice care difuzează statistici susceptibile de a influența în mod semnificativ piața financiară fac publice informațiile în cauză în mod echitabil și transparent.
(9) Statele membre dispun ca persoanele care efectuează tranzacții cu instrumente financiare cu titlu profesional să anunțe fără întârziere autoritatea competentă în cazul în care persoanele în cauză au motive să creadă că o tranzacție poate constitui utilizare abuzivă a informațiilor confidențiale sau manipulare a pieței.
(10) Pentru a ține seama de evoluțiile în plan tehnic ale piețelor financiare și pentru a asigura uniformitatea în punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura descrisă la articolul 17 alineatul (2), măsurile de aplicare referitoare la:
— modalitățile tehnice prin care trebuie făcute publice informațiile confidențiale, în conformitate cu alineatele (1) și (3),
— modalitățile tehnice prin care publicarea informațiilor confidențiale poate fi amânată în conformitate cu alineatul (2),
— modalitățile tehnice care permit o abordare ușoară și comună a punerii în aplicare a alineatului (2) teza a doua,
— condițiile în care emitenții sau entitățile ce acționează în numele acestora stabilesc liste cu persoanele care lucrează pentru ei și au acces la informații confidențiale, în conformitate cu alineatul (3), precum și condițiile de actualizare a listelor,
— categoriile de persoane care au obligația, în conformitate cu alineatul (4), de a dezvălui informația, și caracteristicile unei tranzacții, inclusiv volumul său, care duc la obligația de a o comunica, precum și modalitățile tehnice în care se realizează declararea către autoritatea competentă,
— modalitățile tehnice care permit să se asigure, pentru diferitele categorii de persoane menționate la alineatul (5), o prezentare echitabilă a lucrărilor de cercetare și a informațiilor ce recomandă o strategie de investiție și o comunicare a intereselor deosebite sau a conflictelor de interese menționate la alineatul (5); respectivele modalități iau în considerare normele, inclusiv pe cele interne, ce reglementează profesia de jurnalist,
— modalitățile tehnice prin care persoanele menționate la alineatul (9) trebuie să informeze autoritatea competentă.
Articolul 7
Prezenta directivă nu se aplică – din considerente ce țin de politica monetară, valutară sau de gestionare a datoriei publice – tranzacțiilor efectuate de către un stat membru, de Sistemul European al Băncilor Centrale, de o bancă centrală națională, de orice organism desemnat în mod oficial sau de orice persoană care acționează pe seama acestora. Statele membre pot extinde această derogare asupra statelor lor federate sau autorităților locale similare în ceea ce privește gestionarea datoriei lor publice.
Articolul 8
Interdicțiile prevăzute de prezenta directivă nu se aplică tranzacțiilor cu acțiuni proprii efectuate în cadrul programelor de „răscumpărare” și nici măsurilor de stabilizare a unui instrument financiar, cu condiția ca aceste tranzacții să se efectueze în conformitate cu măsurile de aplicare adoptate conform procedurii menționate la articolul 17 alineatul (2).
Articolul 9
Prezenta directivă se aplică oricărui instrument financiar admis la tranzacționare pe o piață reglementată în cel puțin un stat membru sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare pe o astfel de piață, indiferent dacă tranzacția în sine a avut loc pe piața respectivă sau nu.
Articolele 2, 3 și 4 se aplică oricărui instrument financiar care nu este admis la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru, dar a cărui valoare depinde de un instrument financiar menționat la primul paragraf.
Articolul 6 alineatele (1)-(3) nu se aplică emitenților care nu au solicitat sau care nu sunt de acord cu admiterea instrumentelor lor financiare la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru.
Articolul 10
Statele membre aplică interdicțiile și obligațiile prevăzute de prezenta directivă:
(a) acțiunilor efectuate pe teritoriul lor sau în afara acestuia cu referire la instrumentele financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată situată sau care funcționează pe teritoriul lor sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la tranzacționare pe piața respectivă;
(b) acțiunilor efectuate pe teritoriul lor cu privire la instrumentele financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată dintr-un stat membru sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare pe o astfel de piață.
Articolul 11
Fără a aduce atingere competențelor autorităților judiciare, fiecare stat membru desemnează o autoritate administrativă unică, cu competențe în asigurarea aplicării dispozițiilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă.
Statele membre stabilesc dispoziții și proceduri eficiente de consultare a participanților la piață în legătură cu eventualele modificări ale legislației interne. Dispozițiile se pot referi la crearea de comitete consultative pe lângă fiecare autoritate competentă, componența acestora trebuind să reflecte diversitatea participanților la piață, fie că este vorba despre emitenți, prestatori de servicii financiare sau consumatori.
Articolul 12
(1) Autoritatea competentă este investită cu toate competențele de supraveghere și de investigație necesare exercitării funcțiilor sale. Autoritatea exercită competențele:
(a) direct sau
(b) în colaborare cu alte autorități sau cu alte întreprinderi de pe piață sau
(c) prin delegare către alte autorități sau întreprinderi de pe piață sub responsabilitatea sa sau
(d) prin sesizarea autorităților judiciare competente.
(2) Fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (7), competențele menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt exercitate în conformitate cu legislația internă și includ cel puțin următoarele drepturi:
(a) dreptul de acces la orice document sub orice formă și dreptul de a primi o copie;
(b) dreptul de a cere informații oricăror persoane, inclusiv celor care intervin succesiv în transmiterea ordinelor sau în efectuarea tranzacțiilor respective, precum și mandatarilor acestora și, dacă este necesar, dreptul de a cita o persoană și de a o audia;
(c) dreptul de a efectua inspecții la fața locului;
(d) dreptul de a cere înregistrările telefonice și schimburile de date existente;
(e) dreptul de a cere încetarea oricărei practici contrare dispozițiilor adoptate în punerea în aplicare a prezentei directive;
(f) dreptul de a suspenda tranzacționarea instrumentelor financiare respective;
(g) dreptul de a cere înghețarea și punerea sub sechestru a activelor;
(h) dreptul de a cere interzicerea temporară a activității profesionale.
(3) Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern cu privire la secretul profesional.
Articolul 13
Obligația de secret profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru autorități sau întreprinderi de pe piață, cărora autoritatea competentă le-a delegat prerogativele sale, inclusiv inspectorilor și experților mandatați de respectiva autoritate. Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi comunicate nici unei alte persoane sau autorități decât în temeiul dispozițiilor legale.
Articolul 14
(1) Fără a aduce atingere dreptului lor de a impune sancțiuni penale, statele membre se asigură că, în conformitate cu legislația internă, se pot lua măsuri administrative corespunzătoare sau că pot fi aplicate sancțiuni administrative persoanelor responsabile de încălcarea dispozițiilor adoptate pentru aplicarea prezentei directive. Statele membre garantează că măsurile în cauză sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare.
(2) Comisia stabilește, pentru informare, în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2), o listă cu măsurile și sancțiunile administrative menționate la alineatul (1).
(3) Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în caz de necooperare în cadrul unei investigații care intră sub incidența articolului 12.
(4) Statele membre prevăd că autoritatea competentă poate face publice măsurile sau sancțiunile aplicate pentru nerespectarea dispozițiilor adoptate pentru aplicarea prezentei directive, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.
Articolul 15
Statele membre se asigură că deciziile luate de către autoritatea competentă pot face obiectul unei căi de atac în fața unei instanțe judecătorești.
Articolul 16
(1) Autoritățile competente colaborează între ele ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea îndatoririi lor, folosindu-se de prerogativele conferite prin prezenta directivă sau de legislația internă. Autoritățile competente acordă asistență autorităților competente din celelalte state membre. În special, acestea fac schimb de informații și cooperează în cadrul investigațiilor.
(2) La cerere, autoritățile competente comunică de îndată orice informație cerută în sensul menționat la alineatul (1). Dacă este necesar, autoritatea competentă căreia îi este adresată cererea ia imediat măsurile necesare pentru a obține informația cerută. În cazul în care nu este în măsură să prezinte de îndată respectiva informație, trebuie să aducă la cunoștința autorității care a depus cererea motivele care au dus la împiedicarea acțiunii în cauză. Informațiile furnizate sunt reglementate de obligația secretului profesional care le revine persoanelor angajate sau care au fost angajate de autoritățile competente care primesc informațiile.
Autoritățile competente pot refuza să dea curs unei cereri de informație în cazul în care:
— comunicarea respectivei informații este susceptibilă de a aduce atingere suveranității, securității sau ordinii publice a statului membru în cauză,
— s-a inițiat o procedură judiciară pentru aceleași fapte și pentru aceleași persoane de către autoritățile statului respectiv, sau
— s-a pronunțat o hotărâre definitivă împotriva persoanelor privind faptele comise de către acestea în respectivul stat.
Într-o astfel de situație, autoritatea competentă care a depus cererea este informată în consecință, furnizându-se informații cât mai detaliate asupra procedurii sau hotărârii respective.
Fără a aduce atingere articolului 226 din tratat, o autoritate competentă a cărei cerere de informații nu primește un răspuns în termenul rezonabil sau este refuzată poate supune această problemă în atenția Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, care o examinează în vederea identificării unei soluții rapide și eficiente.
Fără a aduce atingere obligațiilor ce le revin în cadrul procedurilor judiciare cu caracter penal, autoritățile competente care primesc informații în conformitate cu alineatul (1) pot folosi aceste informații numai pentru exercitarea funcțiilor lor, astfel cum sunt definite de prezenta directivă și de procedurile administrative sau judiciare strâns legate de exercițiul respectiv. Cu toate acestea , în cazul în care autoritatea competentă care comunică informația își dă acordul, autoritatea care a primit informația o poate folosi și în alte scopuri și o poate transmite autorităților competente din alte state.
(3) În cazul în care o autoritate competentă are convingerea că pe teritoriul unui alt stat membru se săvârșesc ori s-au săvârșit acte care încalcă dispozițiile prezentei directive sau are cunoștință de acte care aduc atingere instrumentelor financiare tranzacționate pe o piață reglementată situată într-un alt stat membru, informează despre aceasta autoritatea competentă din respectivul stat membru în mod cât mai detaliat posibil. Autoritatea competentă din statul membru în cauză ia măsurile corespunzătoare. Aceasta comunică autorității competente care a informat-o rezultatele intervenției sale și, în măsura posibilului, o informează despre trăsăturile principale ale evoluției acțiunii sale. Prezentul alineat nu aduce atingere competențelor autorității competente care a transmis informația. Autoritățile competente ale diferitelor state membre care au competențe în sensul articolului 10 se consultă reciproc asupra propunerilor privind calea de urmat în acțiunea lor.
(4) Autoritatea competentă a unui stat membru poate cere autorității competente a unui alt stat membru să desfășoare investigația pe teritoriul acestuia din urmă.
Aceasta poate cere, în egală măsură, ca unii membri ai propriului personal să fie autorizați să îi însoțească pe cei ai autorității competente din celălalt stat membru în cursul investigației.
Cu toate acestea , investigația este integral plasată sub controlul statului membru pe teritoriul căruia se efectuează.
Autoritățile competente pot refuza să dea curs cererii de investigație prezentate în conformitate cu primul paragraf sau pot să nu autorizeze ca membrii personalului autorității competente a altui stat membru să îi însoțească pe membrii personalului propriu în temeiul unei cereri prezentate în conformitate cu al doilea paragraf în cazul în care investigația este susceptibilă de a aduce atingere suveranității, securității sau ordinii publice a statului implicat sau în cazul în care s-a inițiat deja procedura judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane în fața autorităților respectivului stat ori în cazul în care persoanele au fost deja judecate definitiv pentru aceleași fapte în statul respectiv. În acest caz, acestea notifică acest fapt autorității competente care a formulat cererea, prezentând informații cât mai detaliate posibil despre procedura sau hotărârea în cauză.
Fără a aduce atingere articolului 226 din tratat, autoritatea competentă a cărei cerere de a deschide o investigație sau de a permite agenților să îi însoțească pe cei ai autorității competente a celuilalt stat membru nu primește un răspuns în termen rezonabil sau este refuzată poate supune respectiva lipsă atenției Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, care examinează problema în vederea identificării unei soluții rapide și eficiente.
(5) În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), Comisia adoptă măsurile de punere în aplicare referitoare la procedurile de schimb de informație și de inspecții transfrontaliere menționate de prezentul articol.
Articolul 17
(1) Comisia este sprijinită de Comitetul european pentru valori mobiliare instituit prin Decizia 2001/528/CE (denumit în continuare „comitetul”).
(2) În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceeași decizie, cu condiția ca măsurile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura respectivă să nu modifice dispozițiile esențiale ale prezentei directive.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
(4) Fără a aduce atingere măsurilor de punere în aplicare deja adoptate, la expirarea unei perioade de patru ani cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei directive, aplicarea dispozițiilor privind adoptarea de norme tehnice și decizii în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2) se suspendă. La propunerea Comisiei, Parlamentul European și Consiliul pot reînnoi, în conformitate cu procedura menționată la articolul 251 din tratat, dispozițiile respective și, în acest scop, le revizuiesc înainte de expirarea termenului menționat anterior.
Articolul 18
Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 12 octombrie 2004. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 19
Articolul 11 nu aduce atingere posibilității ca un stat membru să adopte dispoziții legale și administrative specifice pentru teritoriile europene de peste mări cu care asigură relațiile externe.
Articolul 20
Directiva 89/592/CEE și articolul 68 alineatul (1) și articolul 81 alineatul (1) din Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (10) se abrogă de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
Articolul 21
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 22
Prezenta directivă se adresează statelor membre.