Recitale
(1) Uniunea a adoptat variate măsuri legislative pentru a spori siguranța maritimă și securitatea maritimă, pentru a promova durabilitatea, inclusiv prin prevenirea poluării și decarbonizarea transportului maritim, precum și pentru a facilita schimbul de informații și digitalizarea sectorului maritim. Pentru a fi eficiente, este necesar ca astfel de măsuri legislative să fie aplicate în mod corespunzător și uniform pe tot cuprinsul Uniunii pentru a fi asigurate condițiile unei concurențe echitabile, a reduce denaturarea concurenței rezultată din avantajele economice de care se bucură navele care nu respectă legislația și a recompensa operatorii navali de calitate.
(2) Urmărirea respectivelor obiective necesită lucrări tehnice substanțiale sub conducerea unui organism specializat. Pentru acest motiv a fost necesar, în cadrul măsurilor prevăzute în Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2000 privind o a doua serie de măsuri comunitare privind siguranța maritimă ca urmare a naufragiului petrolierului Erika, să se instituie, în cadrul instituțional existent și cu respectarea responsabilităților și a drepturilor statelor membre în calitate de state de pavilion, state ale portului și state de coastă, o agenție europeană care să asigure un nivel ridicat, uniform și eficient de siguranță maritimă și de prevenire a poluării cauzate de nave.
(3) Prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a fost instituită Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (denumită în continuare „agenția”) pentru a asista Comisia și statele membre la punerea efectivă în aplicare la nivelul Uniunii a legislației în domeniul siguranței maritime și al prevenirii poluării prin vizite adecvate în statele membre pentru monitorizarea legislației relevante și, la cererea statelor membre, cu acordul acestora și în funcție de nevoile lor, furnizarea de formare și consolidare a capacităților.
(4) În urma instituirii agenției în 2002, legislația Uniunii în domeniul siguranței maritime, al securității maritime, al durabilității și al prevenirii poluării s-a extins în mod semnificativ, ceea ce a dus la cinci modificări ale mandatului agenției.
(5) Începând din 2013, atribuțiile agenției au continuat să se extindă în mod semnificativ, prin activarea atribuțiilor auxiliare relevante prevăzute la articolul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 și prin cererile de asistență tehnică adresate Comisiei și statelor membre, în special în domeniul decarbonizării și al digitalizării sectorului maritim. În plus, modificările aduse Directivelor 2005/35/CE (4), 2009/16/CE (5), 2009/18/CE (6) și 2009/21/CE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului au avut un impact direct asupra atribuțiilor agenției. Directivele respective prevăd, în special, îndeplinirea de către agenție a atribuțiilor referitoare la poluarea cauzată de nave, regimul de control al statului portului la nivelul Uniunii, activitățile statelor membre privind investigațiile referitoare la accidentele maritime în apele Uniunii și obligațiile statelor membre în calitate de state de pavilion.
(6) În plus, guvernanța agenției trebuie să se alinieze Declarației comune a Parlamentului European, a Consiliului UE și a Comisiei Europene din 2012 privind agențiile descentralizate (denumită în continuare „declarația comună și abordarea comună”) și Regulamentului delegat (UE) 2019/715 al Comisiei (8).
(7) Având în vedere caracterul substanțial al modificărilor, este oportun ca Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 să fie abrogat și înlocuit cu un nou act legislativ.
(8) Agenția a fost instituită inițial cu scopul de a contribui la stabilirea unui nivel ridicat de siguranță maritimă în întreaga Uniune, sprijinind totodată prevenirea poluării cauzate de nave și, ulterior, de instalațiile petroliere și gaziere. Deși respectivele obiective au fost consolidate și mai mult prin adăugarea promovării securității maritime, agenția a pus accentul, în ultimii ani, pe sprijinirea evoluțiilor în materie de reglementare în domeniul decarbonizării și al digitalizării transportului maritim. Prin urmare, este oportun ca respectivele domenii să fie incluse printre obiectivele generale ale agenției, astfel încât aceasta să poată contribui la obiectivele tranziției verzi și digitale a industriei. De asemenea, rolul esențial al agenției în crearea unei imagini privind cunoașterea situației maritime, prin imagini prin satelit și prin operarea sistemelor de aeronave pilotate de la distanță, justifică adăugarea unui obiectiv general relevant pentru agenție.
(9) Respectivele obiective ar trebui să indice domeniile în care agenția urmează să ofere Comisiei și statelor membre asistență tehnică și operațională în vederea punerii în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul maritim.
(10) Pentru a realiza în mod corespunzător respectivele obiective, este oportun ca agenția să îndeplinească atribuții specifice în domeniul siguranței maritime, al durabilității mediului, al decarbonizării sectorului maritim, al securității maritime și al securității cibernetice în sectorul maritim, al supravegherii maritime și al crizelor maritime, în domeniul promovării digitalizării și al facilitării schimburilor de date în domeniul maritim. Pentru a se concentra asupra unor provocări specifice și pentru a asigura eficiența din punctul de vedere al costurilor a atribuțiilor pe care agenția le îndeplinește, Consiliul de administrație al agenției (denumit în continuare „Consiliul de administrație”) ar trebui să aibă dreptul de a acorda prioritate sporită anumitor atribuții și activități în planificarea anuală și multianuală a agenției.
(11) Pe lângă atribuțiile specifice, agenția ar trebui să ofere asistență tehnică orizontală, la cererea Comisiei sau a statelor membre, pentru punerea în aplicare a oricărei atribuții care intră în sfera sa de competență și de obiective, fapt care decurge din nevoile și evoluțiile viitoare de la nivelul Uniunii. Atunci când decide cu privire la includerea unor astfel de atribuții suplimentare în documentul unic de programare al agenției din cadrul programului său de activitate anual sau multianual, Consiliul de administrație ar trebui să țină seama de resursele umane și financiare disponibile. Acest lucru este necesar pentru a se garanta că anumite atribuții principale ale agenției pot fi prioritizate, dacă este necesar.
(12) Agenția se află în prima linie a expertizei tehnice în domeniile sale de competență și, prin urmare, ar trebui să ofere statelor membre activități de formare și de consolidare a capacităților la cerere, cu acordul acestora și în funcție de nevoile lor, și să utilizeze cele mai avansate instrumente din punct de vedere tehnologic în furnizarea respectivelor activități de formare și de consolidare a capacităților.
(13) Expertiza tehnică a agenției ar trebui să se dezvolte în continuare prin desfășurarea de cercetări în domeniul maritim și prin contribuția la activitățile relevante ale Uniunii în domeniul respectiv. Agenția ar trebui să contribuie, în strânsă cooperare cu Consiliul de administrație, și printr-o abordare proactivă, la obiectivele de consolidare a siguranței maritime și securității maritime, de decarbonizare a transportului maritim și de prevenire a poluării cauzate de nave. În acest sens, agenția ar putea să propună Comisiei orientări, recomandări sau manuale relevante fără caracter obligatoriu care ar putea ajuta Comisia, statele membre sau industria maritimă la realizarea respectivelor obiective.
(14) În ceea ce privește siguranța maritimă, agenția ar trebui să elaboreze o abordare proactivă pentru a determina riscurile și provocările. Pe această bază, agenția ar trebui să prezinte din trei în trei ani Comisiei un raport privind progresele înregistrate cu privire la siguranța maritimă. În plus, agenția ar trebui să sprijine în continuare Comisia și statele membre în punerea în aplicare a actelor juridice ale Uniunii, în special în domeniul obligațiilor statului de pavilion și al statului portului, al investigațiilor privind siguranța maritimă, al siguranței navelor de pasageri, al organizațiilor recunoscute definite la articolul 2 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumite în continuare „organizații recunoscute”) și al echipamentelor maritime. Recunoscând caracterul evolutiv al siguranței maritime, agenția ar putea, cu aprobarea prealabilă a Consiliului de administrație, să asiste Comisia și statele membre în domeniile emergente referitoare la siguranța maritimă, fără a aduce atingere competențelor statelor membre în domeniile respective. De asemenea, este important să se colecteze noi statistici în domeniul formării și certificării navigatorilor și, la cererea Consiliului de administrație, cu privire la punerea în aplicare a convențiilor internaționale relevante privind condițiile de muncă și de viață la bord ale navigatorilor, inclusiv, după caz, a Convenției din 2006 privind munca din domeniul maritim (MLC 2006), cu scopul de a contribui la îmbunătățirea atractivității profesiei de navigator și de a elabora răspunsuri strategice adecvate în vederea recrutării și a menținerii navigatorilor în activitate. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită activității desfășurate deja de organizațiile internaționale relevante, pentru a se evita suprapunerile.
(15) De la ultima modificare substanțială a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 efectuată în 2013, au existat evoluții legislative semnificative în sectorul maritim în ceea ce privește durabilitatea, cum ar fi prevenirea poluării și intervenția în caz de poluare, protecția mediului și decarbonizarea. Pe lângă atribuțiile incluse în mandatul agenției până în prezent, cum ar fi prevenirea poluării de către nave și instalațiile petroliere și gaziere, în principal prin funcționarea CleanSeaNet instituit prin Directiva 2005/35/CE agenția ar trebui să continue să asiste Comisia la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului (10). Respectiva atribuție ar trebui să figureze în mandatul său actualizat. În plus, este nevoie din ce în ce mai mult ca agenția să continue să sprijine punerea în aplicare a elementelor referitoare la transportul maritim din Directivele 2008/56/CE (11) și (UE) 2016/802 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Agenția ar trebui să prezinte, din trei în trei ani, un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a respectivelor directive. Recunoscând caracterul evolutiv al sectorului maritim, agenția ar putea, cu aprobarea prealabilă a Consiliului de administrație, să asiste Comisia și statele membre în domeniile emergente referitoare la protecția mediului și la poluarea atmosferică, fără a aduce atingere competențelor statelor membre în domeniile respective.
(16) În contextul asistenței pe care agenția o acordă Comisiei și statelor membre în punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE, agenția ar trebui, după caz, să efectueze cercetări suplimentare cu privire la aspecte referitoare la obținerea unei stări ecologice bune a apelor marine, vărsarea de granule din plastic și zgomotul subacvatic radiat.
(17) În domeniul decarbonizării sectorului transportului maritim, eforturile de limitare a emisiilor maritime globale prin intermediul Organizației Maritime Internaționale (OMI) sunt în curs de desfășurare și ar trebui să fie încurajate, inclusiv punerea în aplicare rapidă a Strategiei revizuite a OMI privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la nave, adoptată în 2023. La nivelul Uniunii, a fost elaborat un set de politici și acte juridice pentru a sprijini decarbonizarea și a promova în continuare durabilitatea sectorului maritim, astfel cum se reflectă în special în Pactul verde european prezentat în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019, în „Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului” prezentată în Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2020, în pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55” prezentat în Comunicarea Comisiei din 14 iulie 2021 intitulată „«Pregătiți pentru 55»: îndeplinirea obiectivului climatic al UE pentru 2030 pe calea spre realizarea obiectivului de neutralitate climatică” și în Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării prezentat în Comunicarea Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»”. Prin urmare, necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul maritim ar trebui să figureze în mandatul agenției.
(18) Deși agenția ar trebui să sprijine în continuare Comisia și statele membre în punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (13), aceasta ar trebui să sprijine în continuare punerea în aplicare a noilor măsuri de reglementare pentru decarbonizarea sectorului transportului maritim, care rezultă din pachetul legislativ „Pregătiți pentru 55”, cum ar fi Regulamentul (UE) 2023/1805 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și elementele referitoare la transportul maritim din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15). O astfel de asistență include monitorizarea și raportarea cu privire la impactul pe care schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) în temeiul Regulamentului (UE) 2015/757 și al Regulamentului (UE) 2023/1805 îl are asupra traficului portuar, a evaziunii portuare și a transferului traficului către porturi de transbordare din țări terțe, în detrimentul porturilor din Uniune. Agenția ar trebui să se afle în continuare în avangarda expertizei la nivelul Uniunii pentru a sprijini tranziția sectorului maritim către combustibili din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon prin desfășurarea de activități de cercetare relevante pentru punerea în aplicare și elaborarea actelor juridice ale Uniunii cu privire la adoptarea și utilizarea unor surse alternative durabile de energie pentru nave, cum ar fi tehnologiile cu emisii zero, alimentarea cu energie electrică de la mal sau propulsia asistată de vânt, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2023/1805, sau propulsia solară, și în ceea ce privește utilizarea de soluții de eficiență energetică, precum optimizarea vitezei. Pentru a monitoriza progresele înregistrate în domeniul decarbonizării sectorului transportului maritim, agenția ar trebui să raporteze Comisiei, din trei în trei ani, cu privire la eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, inclusiv cu privire la orice recomandări pe care le-ar putea avea în acest sens.
(19) În domeniul securității maritime, agenția ar trebui să continue să ofere asistență tehnică pentru inspecțiile efectuate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Având în vedere că numărul incidentelor de securitate cibernetică din sectorul maritim a crescut semnificativ în ultimii ani, agenția ar trebui să sprijine eforturile Uniunii de prevenire a incidentelor de securitate cibernetică și de consolidare a rezilienței cibernetice din sectorul maritim prin facilitarea schimbului de bune practici și de informații privind incidentele de securitate cibernetică între statele membre.
(20) Agenția ar trebui să găzduiască în continuare sistemul de monitorizare și informare a traficului navelor maritime instituit în temeiul Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17), precum și alte sisteme care stau la baza conștientizării situației din domeniul maritim. În acest sens, agenția ar trebui să joace în continuare un rol vital în gestionarea componentei de supraveghere maritimă a serviciului Copernicus de securitate din cadrul de guvernanță și financiar al programului Copernicus instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului (18) (denumit în continuare „programul Copernicus”) și ar trebui să utilizeze în continuare tehnologia de ultimă generație disponibilă, cum ar fi sistemele de aeronave pilotate de la distanță, care oferă statelor membre și altor organisme ale Uniunii un instrument util de supraveghere și monitorizare. Pe lângă respectivele servicii, agenția și-a demonstrat rolul strategic în asigurarea conștientizării situației din domeniul maritim în timpul diferitelor crize, cum ar fi criza provocată de pandemia de COVID-19 și războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Prin urmare, agenția ar trebui să opereze un centru, deschis 24 de ore pe zi și șapte zile pe săptămână, pentru a asista Comisia și statele membre în astfel de situații de urgență.
(21) Uniunea se confruntă cu noi provocări geopolitice, care conduc la amenințări suplimentare la adresa siguranței maritime și a mediului marin. Capacitățile existente ale agenției în ceea ce privește asigurarea conștientizării situației din domeniul maritim, inclusiv în ceea ce privește supravegherea mișcărilor navelor, ar trebui să sprijine statele membre de coastă, printre altele, prin monitorizarea și notificarea transferurilor suspecte de la o navă la alta și a incidentelor care presupun interferențe ilegale cu sistemul de identificare automată (AIS) instalat la bord sau oprirea ori dezactivarea în alt mod a acestui sistem și prin facilitarea schimbului de informații pe baza sistemului de schimb de informații maritime al Uniunii (SafeSeaNet), instituit prin Directiva 2002/59/CE, care permite primirea, stocarea, extragerea și schimbul de informații în scopul siguranței maritime, al securității portuare și maritime, al protecției mediului marin și al eficienței traficului maritim și a transportului maritim. Acest lucru ar ajuta statele membre de coastă să abordeze provocările reprezentate de „flota clandestină” sau „flota fantomă”, astfel cum sunt definite în Rezoluția Adunării OMI A.1192(33) adoptată la 6 decembrie 2023.
(22) În cadrul atribuției sale de a pune la dispoziție date analitice și conștientizarea situației din domeniul maritim, agenția ar trebui să asiste statele membre, Comisia și alte organisme ale Uniunii, după caz, în monitorizarea mișcărilor navelor, inclusiv pentru navele care utilizează tehnologii cu automatizare avansată, și a pericolelor pentru navigație. Printre astfel de pericole pentru navigație, care pot avea un impact și asupra mediului, s-ar putea număra, de exemplu, containere pierdute și care se deplasează în derivă pe mare, precum și piese mai mari de unelte de pescuit pierdute sau aruncate înapoi în mare.
(23) Digitalizarea datelor face parte din progresele tehnologice în materie de colectare și de comunicare a datelor, pentru a contribui la reducerea costurilor și la utilizarea eficientă a resurselor umane. Implementarea și exploatarea navelor maritime autonome de suprafață (MASS) și evoluțiile digitale și tehnologice conexe oferă o gamă largă de noi oportunități în ceea ce privește colectarea datelor și gestionarea sistemelor integrate. Aceasta creează oportunități pentru digitalizarea, automatizarea și standardizarea potențială a mai multor procese, ceea ce ar contribui la siguranța, securitatea, durabilitatea și eficiența operațiunilor maritime, inclusiv a mecanismelor de supraveghere, la nivelul Uniunii, reducând în paralel atribuția administrativă pentru statele membre. În acest sens, agenția ar trebui, printre altele, să faciliteze și să promoveze utilizarea certificatelor electronice, colectarea, înregistrarea și evaluarea datelor tehnice și exploatarea sistematică a bazelor de date existente, inclusiv fertilizarea încrucișată a acestora prin utilizarea unor instrumente informatice și de inteligență artificială inovatoare. Agenția ar putea, de asemenea, să contribuie la domeniul maritim al spațiului european comun al datelor privind mobilitatea, cu scopul de a reduce sarcina administrativă pentru statele membre. În cadrul respectivei activități, agenția ar trebui să țină seama de necesitatea ca orice instrument sau sistem să fie ușor de utilizat și interoperabil cu soluțiile tehnice existente, pentru a nu crea costuri inutile pentru statele membre sau pentru industrie.
(24) Pentru ca să-și poată îndeplini corespunzător atribuțiile, funcționarii Agenției ar trebui să efectueze vizite în statele membre în vederea monitorizării în ansamblu a sistemului Uniunii în domeniul siguranței maritime și al prevenirii poluării. Agenția ar trebui, de asemenea, să efectueze inspecții pentru a sprijini Comisia în evaluarea punerii în aplicare efective a dreptului Uniunii.
(25) Pentru a contribui la lucrările relevante ale organismelor tehnice ale OMI, ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și ale Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului, semnat la Paris la 26 ianuarie 1982 (denumit în continuare „Memorandumul de la Paris”), Comisia și statele membre ar trebui să poată solicita asistență tehnică cu privire la chestiunile ce țin de competența Uniunii. De asemenea, Comisia ar putea avea nevoie de asistență tehnică din partea agenției pentru a sprijini țările terțe în domeniul maritim, în special prin consolidarea capacităților și prin mijloace de prevenire și de intervenție în caz de poluare. Sprijinul pentru țările terțe ar trebui să facă obiectul unei analize a resurselor umane și financiare disponibile și nu ar trebui să fie în detrimentul priorităților agenției.
(26) Autoritățile naționale care îndeplinesc funcții de gardă de coastă sunt responsabile de o serie amplă de atribuții, cum ar fi siguranța maritimă și securitatea maritimă, operațiunile de căutare și salvare pe mare, controlul la frontieră, controlul pescuitului, controlul vamal, asigurarea generală a respectării legii și protecția mediului în domeniul maritim. Îndeosebi în conformitate cu Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă (SUESM) și cu planul său de acțiune, aprobat de Consiliu la 24 octombrie 2023, în formele revizuite, Agenția, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) instituită prin Regulamentul (UE) 2019/473 al Parlamentului European și al Consiliului (20) ar trebui, prin urmare, să își consolideze cooperarea, în conformitate cu mandatul fiecăreia, atât între ele, cât și cu autoritățile naționale care îndeplinesc funcții de gardă de coastă, de exemplu prin intermediul Forumului european al funcțiilor de pază de coastă (ECGFF), pentru a îmbunătăți conștientizarea situației din domeniul maritim, precum și pentru a sprijini acțiuni coerente și eficiente din punctul de vedere al costurilor.
(27) Punerea în aplicare a prezentului regulament nu ar trebui să afecteze repartizarea competențelor între Uniune și statele membre sau obligațiile statelor membre în temeiul unor convenții internaționale, precum Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), convențiile OMI, precum Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS), Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare (Convenția SAR), Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL) și Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart (STCW), și al altor instrumente maritime internaționale relevante.
(28) Pentru a raționaliza procesul decizional în cadrul agenției, ar trebui să se introducă o structură de guvernanță eficientă și eficace. În acest scop, statele membre și Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui Consiliu de administrație învestit cu competențele necesare, inclusiv competența de a stabili bugetul și de a aproba documentul unic de programare. Consiliul de administrație ar trebui să ofere orientări generale și strategice pentru activitățile agenției și să fie implicat mai îndeaproape în monitorizarea activităților agenției, în scopul consolidării supravegherii în ceea ce privește aspectele administrative și bugetare. Consiliul de administrație ar trebui să poată înființa grupuri consultative sau grupuri de lucru care să aibă atribuția de a pregăti în mod corespunzător reuniunile Consiliului de administrație și de a sprijini procesul decizional al acestuia, precum și acțiunile subsecvente și punerea în aplicare a deciziilor acestuia. Agenția ar trebui să fie condusă de un director executiv.
(29) Pentru a asigura transparența deciziilor Consiliului de administrație, reprezentanții sectoarelor interesate ar putea să participe la părți ale reuniunilor acestuia, însă fără drept de vot. Reprezentanții diferitelor părți interesate ar trebui să fie numiți de Comisie pe baza reprezentativității lor la nivelul Uniunii.
(30) Pentru a-și îndeplini corect atribuțiile, agenția ar trebui să aibă personalitate juridică și un buget autonom constituit în principal dintr-o contribuție a Uniunii și din onorariile plătite de țările terțe sau de alte entități. Independența și imparțialitatea agenției nu ar trebui compromise prin contribuții financiare din partea statelor membre sau a țărilor terțe. Pentru a-și asigura independența atât în gestiunea de zi cu zi, cât și pentru avizele, recomandările și deciziile pe care le emite, organizarea agenției ar trebui să fie transparentă, iar directorul executiv ar trebui să aibă responsabilitate deplină pentru agenție. Personalul agenției ar trebui să fie independent și să fie încadrat atât cu contracte pe termen scurt cât și pe termen lung, pentru a-și menține cunoștințele organizaționale și continuitatea activității, realizând totodată un schimb necesar și permanent de expertiză cu sectorul maritim. Cheltuielile agenției ar trebui să includă cheltuielile cu personalul, cheltuielile administrative, de infrastructură și de exploatare.
(31) În ceea ce privește prevenirea și gestionarea conflictelor de interese, este esențial ca agenția să acționeze imparțial, să dea dovadă de integritate și să stabilească standarde profesionale ridicate. Nu ar trebui să existe niciun motiv legitim pentru a suspecta că deciziile ar putea fi influențate de interese aflate în conflict cu rolul agenției ca organism care deservește Uniunea în ansamblu sau de interese private sau afilieri ale oricărui membru al Consiliului de administrație care ar crea sau ar putea crea un conflict cu îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor oficiale ale persoanei în cauză. Prin urmare, Consiliul de administrație ar trebui să adopte și să pună la dispoziția publicului norme cuprinzătoare privind conflictele de interese.
(32) O perspectivă strategică mai largă în legătură cu activitățile agenției ar facilita planificarea și gestionarea mai eficace a resurselor acesteia și ar contribui la ameliorarea calității rezultatelor sale. O astfel de abordare este confirmată și consolidată prin Regulamentul delegat (UE) 2019/715. Prin urmare, Consiliul de administrație ar trebui să adopte și să actualizeze periodic un document de programare unic cuprinzând programul de activitate anual și programul de activitate multianual, în urma consultării adecvate a părților interesate relevante.
(33) Atunci când agenției i se solicită să îndeplinească o nouă atribuție pentru care, în conformitate cu mandatul său, este necesară o analiză a impactului asupra resurselor sale, din punct de vedere uman și bugetar, Consiliul de administrație ar trebui să includă aceste atribuții în documentul unic de programare numai după efectuarea unei astfel de analize. Analiza respectivă ar trebui să identifice resursele necesare cu care agenția ar putea îndeplini aceste noi atribuții și dacă atribuțiile existente ale agenției sunt afectate în mod negativ sau ar trebui să fie reorientate.
(34) Agenția ar trebui să dispună de resurse corespunzătoare pentru a-și îndeplini atribuțiile și ar trebui să i se acorde un buget autonom. Aceasta ar trebui să fie finanțată în principal printr-o contribuție de la bugetul general al Uniunii. Procedura bugetară a Uniunii ar trebui să se aplice în ceea ce privește contribuția Uniunii și alte subvenții acordate din bugetul general al Uniunii. Auditarea conturilor ar trebui să fie efectuată de Curtea de Conturi Europeană.
(35) Pentru a face economii, agenția ar trebui să coopereze strâns, după caz, cu alte instituții, agenții și organisme ale Uniunii, în special cu cele care își au sediul în același stat membru.
(36) În ultimii ani, pe măsură ce mai multe agenții descentralizate au fost înființate, s-a îmbunătățit gradul de transparență și control asupra gestionării finanțării din partea Uniunii alocate acestora, în special în ceea ce privește includerea în buget a onorariilor, controlul financiar, competența de descărcare de gestiune, contribuțiile la sistemul de pensii și procedura bugetară internă (codul de conduită). În mod similar, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21) ar trebui să se aplice fără restricții agenției, care ar trebui să adere la Acordul Interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (22).
(37) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume înființarea unui organism specializat care să poată asista Comisia și statele membre în aplicarea și punerea în aplicare eficace a dreptului Uniunii referitor la transportul maritim în întreaga Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere cooperarea care urmează să aibă loc, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.
(38) Pentru funcționarea corespunzătoare a agenției, este necesar să se aplice anumite principii privind guvernanța agenției pentru a se respecta declarația comună și abordarea comună, al căror scop este de a raționaliza activitățile agențiilor și de a le spori performanțele.
(39) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate, în special, de către Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
(40) Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002, rămâne aceeași persoană juridică și își va continua toate activitățile și procedurile,