Articolul 1
Prezenta directivă are drept scop întărirea securității și posibilităților de salvare a pasagerilor și a membrilor echipajului prezenți la bordul navelor de pasageri care sunt aflate în cursă către sau dinspre porturi ale statelor membre din Comunitate și asigurarea unei mai mari eficacități în ceea ce privește căutarea și salvarea, precum și consecințele unui accident.
Articolul 2
În înțelesul prezentei directive:
— „persoane” înseamnă toate persoanele care se găsesc la bord, indiferent de vârstă;
— „navă de pasageri” înseamnă o navă maritimă și o ambarcațiune maritimă de mare viteză care transportă mai mult de doisprezece pasageri;
— „navă de mare viteză” înseamnă o navă de mare viteză așa cum este ea definită în regula 1 din capitolul X al Convenției SOLAS din 1974, așa cum se aplică aceasta în momentul adoptării prezentei directive;
— „companie” înseamnă proprietarul unei nave de pasageri sau orice alt organism sau orice altă persoană, precum administratorul sau navlositorul navei nude, căruia proprietarul i-a încredințat responsabilitatea exploatării navei de pasageri;
— „cod ISM” înseamnă Codul internațional de gestiune pentru securitatea exploatării navelor și pentru prevenirea poluării, adoptat de OMI prin Rezoluția A.741 (18) a reuniunii din 4 noiembrie 1993;
— „agent însărcinat cu înregistrarea pasagerilor” înseamnă persoana responsabilă la țărm, desemnată de o companie în vederea îndeplinirii obligațiilor impuse de Codul ISM sau o altă persoană de la țărm numită de companie, care răspunde de păstrarea informațiilor privind persoanele îmbarcate la bordul unei nave de pasageri a companiei;
— „autoritate desemnată” înseamnă autoritatea competentă a statului membru responsabilă cu operațiunile de căutare și de salvare sau responsabilă cu rezolvarea consecințelor unui accident;
— „o milă” înseamnă 1 852 de metri;
— „zonă maritimă protejată” înseamnă o zonă maritimă aflată la adăpost de efectele din largul mării, în care o navă nu se găsește în nici un moment îndepărtată cu mai mult de 6 mile de un refugiu unde persoanele naufragiate pot să ajungă la țărm și în care se asigură proximitatea instalațiilor de căutare și salvare;
— „serviciu regulat” înseamnă o serie de curse organizate pentru a asigura o legătură între două porturi sau mai multe: (a) conform unui orar publicat sau (b) prin efectuarea unor curse cu regularitate sau cu frecvență de natură să constituie o serie sistematică identificabilă;
— „țară terță” înseamnă orice țară care nu este stat membru.
Articolul 3
Prezenta directivă se aplică navelor de pasageri cu excepția:
— navelor de război sau a navelor care transportă trupe și
— ambarcațiunilor de agrement, cu condiția ca acestea să nu fie în prezent sau ulterior armate și să nu transporte mai mult de doisprezece pasageri în scopuri comerciale.
Articolul 4
(1) Toate persoanele de la bordul unei nave de pasageri care pleacă dintr-un port situat într-un stat membru trebuie să fie numărate înainte de plecarea navei.
(2) Înainte de plecarea navei de pasageri, numărul de persoane se comunică atât căpitanului navei, cât și agentului companiei însărcinat cu înregistrarea pasagerilor sau unei unități a companiei aflată la țărm și având aceeași funcție.
Articolul 5
(1) Informațiile de mai jos se înregistrează în legătură cu fiecare navă de pasageri care pleacă dintr-un port situat într-un stat membru pentru a efectua o călătorie pe o distanță mai mare de 20 de mile de la punctul de plecare:
— numele de familie al persoanelor de la bord;
— prenumele sau inițialele lor;
— sexul;
— menționarea categoriei de vârstă (adult, copil sau nou născut) căreia îi aparține persoana sau vârsta sau anul nașterii;
— la cererea unui pasager, informații privind anumite nevoi speciale de îngrijire sau de asistență în caz de urgență.
(2) Aceste informații se strâng înainte de plecare și se comunică în maxim 30 de minute de la plecarea navei către agentul companiei însărcinat cu înregistrarea sau către o unitate a companiei aflată la țărm și având aceeași funcție.
Articolul 6
(1) Pentru orice navă de pasageri care circulă sub pavilionul său, care pleacă dintr-un port situat în afara Comunității spre un port din Comunitate, fiecare stat membru solicită companiei să se preocupe de furnizarea informațiilor menționate la articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (1), după cum se precizează la articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (2).
(2) Pentru orice navă de pasageri care circulă sub pavilionul unei țări terțe, care pleacă dintr-un port situat în afara Comunității spre un port din Comunitate, fiecare stat membru cere companiei să se preocupe ca informațiile menționate la articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 alineatul (1) să fie adunate și păstrate în așa fel încât acestea să fie disponibile pentru autoritatea desemnată atunci când sunt necesare în scop de investigare și salvare și în urma unui accident.
(3) Atunci când, în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale Convenției SOLAS, un stat membru acordă navelor care arborează pavilionul propriu și care sosesc în porturi comunitare din porturi necomunitare, scutiri sau derogări privind informațiile referitoare la pasageri, acesta este obligat să respecte condițiile prevăzute în prezenta directivă pentru scutiri sau derogări.
Articolul 7
Căpitanul se asigură înainte de plecare că numărul de persoane îmbarcate la bordul unei nave de pasageri care părăsește un port situat într-un stat membru nu depășește numărul de pasageri pe care nava este autorizată să-l transporte.
Articolul 8
Orice companie care răspunde de exploatarea unei nave de pasageri trebuie, dacă este cazul în temeiul articolelor 4 și 5:
— să instituie un sistem de înregistrare a informațiilor privind pasagerii. Acest sistem trebuie să respecte criteriile stabilite la articolul 11;
— să numească un agent însărcinat cu înregistrarea pasagerilor, păstrarea informațiilor și transmiterea lor, în caz de urgență sau în urma unui accident.
Compania se asigură că informațiile cerute în temeiul prezentei directive sunt în orice moment disponibile pentru a fi comunicate autorității desemnate în scopul căutării și salvării în caz de urgență sau în urma unui accident
Informațiile cu caracter personal colectate în conformitate cu dispozițiile articolului 5 nu se păstrează mai mult timp decât este necesar conform prezentei directive.
Compania se asigură că informațiile comunicate de persoanele care au declarat a avea nevoi speciale de îngrijire sau de asistență în situații de urgență se consemnează corect și se transmit căpitanului înainte de plecarea navei de pasageri.
Articolul 9
(1) Un stat membru a cărui navă de pasageri părăsește portul poate să reducă pragul de 20 de mile prevăzut la articolul 5.
Orice decizie prin care se reduce pragul de 20 de mile pentru călătorii între două porturi din state membre diferite se iau în comun de cele două state.
(2) (a) La aplicarea articolului 4 alineatul (1), Republica Italiană poate să adopte, în cazul unor servicii regulate de traversare a strâmtorii Messina, dispozițiile necesare pentru luarea în evidență a numărului maxim de persoane care pot fi transportate la bordul unei nave de pasageri care transportă vagoane de cale ferată pentru călători și vehicule rutiere pe baza numărului maxim autorizat de persoane care pot fi transportate de vagoanele de cale ferată și de alte vehicule îmbarcate pe navă. Aplicarea acestei dispoziții este limitată la o perioadă de patru ani. Orice prelungire se decide în conformitate cu alineatul (3), în lumina experienței căpătate; (b) un stat membru poate dispensa navele de pasageri care pleacă dintr-un port situat pe teritoriul său și care asigură exclusiv într-o zonă maritimă protejată servicii regulate, cu timpul parcursului între escale mai mic de 1 oră, de obligația prevăzută la articolul 4 alineatul (2) de a comunica numărul de persoane care se găsesc la bord agentului responsabil cu înregistrarea pasagerilor sau unei unități a companiei aflată la țărm, cu aceeași funcție; (c) un stat membru poate scuti de obligațiile stabilite la articolul 5 navele de pasageri care, efectuând călătorii fără escală între două porturi sau călătorii care au ca punct de plecare sau destinație același port, navighează exclusiv în zone maritime protejate.
(3) Procedura de mai jos se aplică în cazurile menționate la alineatul (2):
(a) statul membru informează fără întârziere Comisia cu privire la dispensele și derogările acordate în ceea ce privește dispozițiile pertinente din articolele 4 și 5 și motivează aceste decizii invocând motive de fond;
(b) dacă, într-un termen de șase luni de la notificare, Comisia estimează că această decizie nu se justifică sau ar putea avea repercusiuni concurențiale defavorabile, ea poate, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13, să ceară statului membru să-și modifice sau să-și anuleze decizia.
(4) Pentru servicii efectuate cu regularitate într-o zonă unde probabilitatea anuală de a se produce valuri cu o înălțime mai mare de 2 metri este sub 10 % și:
— atunci când distanța parcursă nu depășește aproximativ 30 de mile de la punctul de plecare sau
— atunci când obiectivul prioritar al acestui serviciu este de a crea legături constante cu comunitățile periferice,
un stat membru din portul căruia navele de pasageri pleacă în călătorie în apele naționale sau două state membre între porturile cărora navighează navele de pasageri pot solicita Comisiei, dacă estimează că este imposibil pentru companii să înregistreze informațiile menționate la articolul 5 alineatul (1), să obțină derogări totale sau parțiale de la această cerință.
În acest scop, imposibilitatea practică trebuie să fie dovedită. De asemenea, trebuie adusă proba că în zona în care circulă aceste nave există la țărm un sistem de ghidaj al navigației și previziuni meteorologice fiabile și că sunt disponibile echipamente suficiente de căutare și de salvare. Derogările acordate conform prezentului alineat nu trebuie să împiedice concurența.
O decizie se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 13.
(5) În temeiul prezentei directive, un stat membru nu poate să acorde scutiri sau derogări pentru navele de pasageri care părăsesc porturile sale și care arborează pavilionul unei țări terțe care este parte la Convenția SOLAS și care, în temeiul dispozițiilor SOLAS în acest domeniu, nu este de acord cu aplicarea unor astfel de scutiri.
Articolul 10
Sistemele de înregistrare înființate în temeiul articolului 8 se aprobă de statele membre.
Statele membre verifică cel puțin prin sondaj buna funcționare a sistemelor de înregistrare înființate în temeiul prezentei directive pe teritoriile lor.
Statele membre desemnează autoritatea căreia trebuie să i se transmită informațiile cerute de prezenta directivă de către companiile menționate la articolul 8.
Articolul 11
(1) Sistemele de înregistrare trebuie, în sensul prezentei directive, să îndeplinească următoarele criterii funcționale:
(i) lizibilitate datele cerute trebuie să fie consemnate într-un format ușor de citit;
(ii) disponibilitate datele cerute trebuie să fie ușor disponibile autorităților desemnate pentru care informațiile înregistrate în sistem au relevanță;
(iii) operativitate sistemul trebuie să fie conceput în așa fel încât să evite orice întârziere inutilă pentru pasagerii care se îmbarcă sau debarcă;
(iv) securitate datele trebuie protejate corespunzător împotriva distrugerilor sau pierderilor accidentale sau ilegale sau împotriva oricărei modificări, divulgări sau a oricărui acces neautorizat.
(2) Se va evita multiplicarea sistemelor pe rute identice sau similare.
Articolul 12
Fără a se aduce atingere procedurilor de modificare a Convenției SOLAS, prezenta directivă poate fi modificată în conformitate cu procedura definită la articolul 13 astfel încât să se asigure aplicarea, în sensul prezentei directive și fără să se extindă domeniul acesteia de aplicare, modificărilor ulterioare aduse Convenției SOLAS privind sistemele de înregistrare intrate în vigoare după adoptarea prezentei directive.
Articolul 13
Comisia este asistată de un comitet înființat în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Directiva 93/75/CEE. Comitetul acționează în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (2) și (3) din articolul respectiv.
Articolul 14
Statele membre stabilesc sistemele de sancțiuni privind încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru ca aceste sancțiuni să fie aplicate. Sancțiunile prevăzute sunt efective, proporționale și descurajatoare.
Articolul 15
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 1 ianuarie 1999 și informează imediat Comisia cu privire la aceasta. Articolul 5 se aplică nu mai târziu de 1 ianuarie 2000.
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitățile de efectuare a acestei trimiteri.
(3) Statele membre comunică imediat Comisiei toate dispozițiile de drept intern pe care le adoptă în domeniul în care acționează prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
Articolul 16
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 17
Prezenta directivă se adresează statelor membre.