Recitale
(1)
Dimensiunea mondială a transportului maritim impune Uniunii să aplice și să sprijine cadrul de reglementare internațional al siguranței maritime. Convențiile internaționale în domeniul siguranței maritime impun statelor de pavilion să se asigure că echipamentele montate la bordul navelor respectă anumite cerințe de siguranță în ceea ce privește proiectarea, construcția și performanțele și să emită certificatele aferente. În acest scop, Organizația Maritimă Internațională (OMI) și organismele de standardizare internaționale și europene au elaborat standarde de testare și de performanță detaliate pentru anumite tipuri de echipamente maritime.
(2)
Instrumentele internaționale lasă administrațiilor de pavilion o marjă de apreciere semnificativă. În absența armonizării, această situație dă naștere unor variații ale nivelului de siguranță al produselor certificate de autoritățile naționale competente ca fiind conforme convențiilor și standardelor respective; prin urmare, este afectată buna funcționare a pieței interne, deoarece devine dificil pentru statele membre să accepte ca echipamentele certificate într-un alt stat membru să fie montate la bordul navelor care navighează sub pavilionul lor, fără o verificare ulterioară.
(3)
Armonizarea la nivelul Uniunii soluționează aceste probleme. Directiva 96/98/CE a Consiliului (3) a stabilit, prin urmare, norme comune pentru eliminarea diferențelor în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor internaționale, prin identificarea cu claritate a unui set de cerințe și a unor proceduri de certificare uniforme.
(4)
Există diferite alte instrumente de drept al Uniunii care stabilesc cerințe și condiții, printre altele pentru a asigura libera circulație a mărfurilor în cadrul pieței interne sau menite să protejeze mediul, pentru anumite produse de natură similară cu echipamentele utilizate la bordul navelor, dar care nu respectă standardele internaționale. Aceste cerințe și condiții pot să difere substanțial de legislația internă a Uniunii și cunosc o evoluție constantă. Prin urmare, produsele respective nu pot fi certificate de statele membre în conformitate cu convențiile internaționale relevante în domeniul siguranței maritime. Echipamentele care urmează să fie montate la bordul navelor UE în conformitate cu standardele de siguranță internaționale ar trebui să fie reglementate, prin urmare, exclusiv prin prezenta directivă, care ar trebui în orice caz considerată lex specialis; în plus, ar trebui stabilit un marcaj specific pentru a indica faptul că echipamentul care îl poartă respectă cerințele stipulate în convențiile și instrumentele internaționale relevante care au intrat în vigoare.
(5)
Pe lângă standardele de testare și de performanță pe care le prevăd pentru echipamentele maritime, instrumentele internaționale prevăd uneori măsuri care nu corespund întocmai cerințelor prescriptive, dar care, în anumite condiții, sunt potrivite pentru a atinge scopul respectivelor cerințe. Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS) din 1974 prevede posibilități de proiectare și proceduri alternative care ar putea fi aplicate în mod individual de statele membre acționând pe proprie răspundere.
(6)
Experiența în punerea în aplicare a Directivei 96/98/CE a demonstrat că este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru consolidarea punerii în aplicare și a mecanismelor de execuție ale directivei respective și pentru simplificarea mediului de reglementare, garantând în același timp că cerințele OMI sunt aplicate și implementate în mod armonizat în întreaga Uniune.
(7)
Prin urmare, ar trebui stabilite cerințe pentru ca echipamentele maritime să îndeplinească standardele de siguranță stipulate în instrumentele internaționale aplicabile, inclusiv standardele de testare relevante, pentru a se asigura că echipamentele care respectă aceste cerințe pot circula liber pe piața internă și pot fi montate la bordul navelor care arborează pavilionul oricărui stat membru.
(8)
Pentru a crea condiții de concurență echitabilă în proiectarea echipamentelor maritime, ar trebui depuse toate eforturile pentru a se promova utilizarea unor standarde deschise, pentru ca acestea să fie disponibile tuturor în mod gratuit sau contra unei taxe simbolice și a căror copiere, distribuire și utilizare să fie permisă tuturor în mod gratuit sau la un tarif simbolic.
(9)
Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) stabilește principii comune și dispoziții de referință concepute pentru a fi aplicate întregii legislații sectoriale cu scopul de a oferi o bază coerentă revizuirilor și reformărilor legislației respective. Decizia respectivă constituie atât un cadru general de natură orizontală pentru legislația ulterioară de armonizare a condițiilor de comercializare a produselor, cât și un text de referință pentru legislația în vigoare. Acest cadru general oferă soluții adecvate pentru problemele identificate în punerea în aplicare a Directivei 96/98/CE. Prin urmare, este necesar să se includă definițiile și dispozițiile de referință din Decizia nr. 768/2008/CE în prezenta directivă, prin efectuarea adaptărilor impuse de caracteristicile specifice ale sectorului echipamentelor maritime.
(10)
Pentru a oferi autorităților de supraveghere a pieței mijloace suplimentare specifice de facilitare a misiunii acestora, la momentul potrivit, o etichetă electronică ar putea completa sau înlocui marcajul „timonă”.
(11)
Responsabilitățile operatorilor economici ar trebui să fie stabilite într-un mod care este proporțional și nediscriminatoriu pentru operatorii economici stabiliți în cadrul Uniunii, ținând seama de faptul că o proporție semnificativă din echipamentele maritime care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive ar putea să nu fie niciodată importate și distribuite pe teritoriul statelor membre.
(12)
Dat fiind că echipamentele maritime sunt montate la bordul navelor în timpul lucrărilor de construcție sau de reparație efectuate oriunde în lume, supravegherea pieței devine deosebit de dificilă și nu poate fi sprijinită efectiv de controalele la frontieră. Prin urmare, obligațiile statelor membre și, respectiv, ale operatorilor economici din Uniune ar trebui definite clar. Statele membre ar trebui să garanteze faptul că la bordul navelor care navighează sub pavilionul lor sunt montate doar echipamente conforme și că această obligație este îndeplinită prin eliberarea, aprobarea sau reînnoirea certificatelor acestor nave de către administrația statului de pavilion, în temeiul convențiilor internaționale, sau prin intermediul procedurilor naționale în vigoare în materie de supraveghere a pieței în conformitate cu cadrul de supraveghere a pieței Uniunii prevăzut în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Statele membre ar trebui sprijinite în îndeplinirea acestor obligații prin sistemele de informații puse la dispoziție de Comisie pentru evaluarea, notificarea și monitorizarea organelor autorizate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității, schimbul informațiilor referitoare la echipamentele maritime omologate, cererile retrase sau refuzate și neconformitatea echipamentelor.
(13)
Într-o primă fază, aplicarea pe echipamentele maritime a marcajului „timonă” de către producător sau, după caz, de către importator ar trebui să reprezinte garanția, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive, că respectivele echipamente sunt conforme și că pot fi introduse pe piață în vederea montării la bordul unei nave UE. Într-o fază ulterioară, sunt necesare anumite dispoziții în vederea menținerii siguranței și a relevanței marcajului „timonă” după aplicarea acestuia și pentru ca autoritățile naționale de supraveghere a pieței să își îndeplinească sarcina în mod eficient. Producătorul sau, după caz, importatorul sau distribuitorul ar trebui să aibă obligația de a furniza autorităților competente informații complete și veridice privind echipamentele cărora le-a aplicat marcajul „timonă” pentru a garanta faptul că respectivele echipamente maritime își păstrează siguranța. Producătorul ar trebui să aibă obligația de a coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv în ceea ce privește standardele în conformitate cu care a produs și a certificat echipamentele, și ar trebui să exercite, de asemenea, diligența cuvenită cu privire la echipamentele maritime pe care le introduce pe piață. În acest sens, un producător din afara Uniunii ar trebui să numească un reprezentant autorizat pentru a asigura cooperarea cu autoritățile naționale competente.
(14)
Conformitatea cu standardele de testare internaționale ar putea fi demonstrată cel mai bine prin intermediul unor proceduri de evaluare a conformității precum cele stabilite în Decizia nr. 768/2008/CE. Cu toate acestea, doar acele proceduri de evaluare a conformității care îndeplinesc cerințele dispozițiilor internaționale ar trebui să fie puse la dispoziția producătorilor.
(15)
Pentru a asigura o procedură echitabilă și eficientă în caz de suspiciune de neconformitate, statele membre ar trebui să fie încurajate să adopte toate măsurile propice unei evaluări exhaustive și obiective a riscurilor; în situația în care Comisia are convingerea că această condiție a fost îndeplinită, ea nu ar trebui să fie obligată să repete această evaluare cu ocazia examinării măsurilor restrictive adoptate de statele membre în ceea ce privește echipamentele neconforme.
(16)
În îndeplinirea atribuțiilor sale de investigare cu privire la organismele notificate, Comisia ar trebui să țină la curent statele membre și ar trebui să coopereze pe cât posibil cu acestea, ținând seama în mod corespunzător de rolul său independent.
(17)
În cazul în care autoritățile de supraveghere ale unui stat membru consideră că anumite echipamente maritime prevăzute în prezenta directivă pot prezenta un risc pentru siguranța maritimă, sănătate sau mediu, acestea ar trebui să efectueze evaluări sau teste cu privire la echipamentele în cauză. În cazul în care se dovedește că într-adevăr există un risc, statul membru ar trebui să invite operatorul economic vizat să adopte acțiunile corective adecvate sau chiar să retragă sau să recheme echipamentele în cauză.
(18)
Utilizarea echipamentelor maritime care nu poartă marcajul „timonă” ar trebui să fie permisă în circumstanțe excepționale, în special atunci când o navă se află în imposibilitatea de a obține echipamente care poartă marcajul „timonă” într-un port sau într-o instalație din afara Uniunii sau atunci când echipamentul care poartă marcajul „timonă” nu este disponibil pe piață.
(19)
Este necesar să se garanteze că îndeplinirea obiectivelor prezentei directive nu este afectată de absența unor standarde internaționale sau de deficiențe sau anomalii grave ale standardelor existente, inclusiv standardele de testare, referitoare la anumite echipamente maritime care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Este necesar, de asemenea, să se identifice acele echipamente maritime care ar putea beneficia de etichetarea electronică. Mai mult, este necesar ca un element neesențial al prezentei directive să fie menținut la zi, și anume trimiterile la standardele menționate în anexa III, atunci când noi standarde devin disponibile. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui, prin urmare, să fie delegată Comisiei în legătură cu adoptarea provizorie și în anumite condiții a specificațiilor tehnice și a standardelor de testare armonizate, precum și în legătură cu modificarea respectivelor trimiteri. Organizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în cursul etapei pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, prezintă o importanță deosebită. La pregătirea și redactarea actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și fiabilă a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(20)
În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei directive, instrumentele internaționale ar trebui să fie puse în aplicare în mod uniform pe piața internă. Prin urmare, în cazul tuturor echipamentelor maritime pentru care convențiile internaționale impun omologarea de către statul de pavilion, este necesară definirea cu claritate și în timp util a cerințelor de proiectare, construcție și performanță, precum și a standardelor de testare aferente prevăzute în instrumentele internaționale pentru respectivele echipamente și adoptarea de criterii și proceduri comune, inclusiv de calendare, pentru punerea în aplicare a acestor cerințe și standarde de către organismele notificate, autoritățile statelor membre și operatorii economici, inclusiv operatorii responsabili de montarea echipamentelor la bordul unei nave UE. De asemenea, este necesar să se garanteze că îndeplinirea obiectivelor prezentei directive nu este afectată de deficiențe ale specificațiilor tehnice și ale standardelor de testare aplicabile sau de situațiile în care OMI nu elaborează standarde adecvate pentru echipamentele maritime care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.
(21)
Instrumentele internaționale, cu excepția standardelor de testare, ar trebui să se aplice automat în versiunea lor actualizată. În vederea atenuării riscului ca introducerea unor noi standarde de testare în legislația Uniunii să cauzeze dificultăți disproporționate pentru flota Uniunii și pentru operatorii economici, din punctul de vedere al clarității și al securității juridice, intrarea în vigoare a unor astfel de noi standarde de testare nu ar trebui să se realizeze automat, ci ar trebui, mai degrabă, să fie indicată în mod explicit de către Comisie.
(22)
În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(23)
Pentru a facilita o punere în aplicare armonizată, rapidă și simplă a prezentei directive, actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să ia forma unor regulamente ale Comisiei.
(24)
În conformitate cu practica existentă, comitetul menționat în prezenta directivă poate juca un rol util în examinarea chestiunilor care privesc aplicarea directivei, formulate fie de președintele său, fie de un reprezentat al unui stat membru, în conformitate cu regulamentul său de procedură.
(25)
Atunci când sunt examinate subiecte referitoare la prezenta directivă, altele decât cele privind punerea sa în aplicare sau încălcările, de exemplu într-un grup de experți al Comisiei, Parlamentul European ar trebui să primească, în conformitate cu practicile curente, informații și documente complete și, după caz, o invitație de a participa la reuniuni.
(26)
În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă asistă Comisia la punerea în aplicare cu eficacitate a actelor juridice obligatorii relevante ale Uniunii și la îndeplinirea sarcinilor încredințate Comisiei în temeiul acestora.
(27)
Autoritățile competente și toți operatorii economici ar trebui să depună toate eforturile posibile pentru a facilita comunicarea scrisă în conformitate cu practica internațională, cu scopul de a identifica mijloace de comunicare comune.
(28)
Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume sporirea siguranței maritime și prevenirea poluării marine prin aplicarea uniformă a instrumentelor internaționale pertinente referitoare la echipamentele ce urmează să fie montate la bordul navelor și asigurarea liberei circulații a acestor echipamente pe teritoriul Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.
(29)
Măsurile care trebuie adoptate reprezintă o modificare majoră a dispozițiilor Directivei 96/98/CE și, prin urmare, din motive de claritate, respectiva directivă ar trebui să fie abrogată și înlocuită de prezenta directivă,
Articolul 1
Obiectiv
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
Obiectivul prezentei directive este îmbunătățirea siguranței maritime și prevenirea poluării marine prin aplicarea uniformă a instrumentelor internaționale relevante referitoare la echipamentele maritime care urmează a fi montate la bordul navelor UE, precum și asigurarea liberei circulații a acestor echipamente pe teritoriul Uniunii.
Articolul 2
Definiții
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. „echipamente maritime” înseamnă echipamentele care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive în conformitate cu articolul 3;
2. „navă UE” înseamnă o navă care arborează pavilionul unui stat membru și care se încadrează în domeniul de aplicare al convențiilor internaționale;
3. „convenții internaționale” înseamnă convențiile următoare, însoțite de protocoalele aferente și de codurile de aplicare obligatorie, adoptate sub auspiciile Organizației Maritime Internaționale (OMI), care au intrat în vigoare și care stabilesc cerințe specifice privind omologarea de către statul de pavilion a echipamentelor care urmează să fie montate la bordul navelor: — Convenția din 1972 privind reglementările internaționale de prevenire a coliziunilor pe mare (Colreg); — Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave (Marpol); — Convenția internațională din 1974 privind siguranța vieții pe mare (Solas);
4. „standarde de testare” înseamnă standardele de testare pentru echipamentele maritime stabilite de: — Organizația Maritimă Internațională (OMI); — Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO); — Comisia Electrotehnică Internațională (IEC); — Comitetul European pentru Standardizare (CEN); — Comitetul European pentru Standardizare Electrotehnică (Cenelec); — Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT); — Institutul European pentru Standarde în domeniul Telecomunicațiilor (ETSI); — Comisie, în conformitate cu articolul 8 și cu articolul 27 alineatul (6) din prezenta directivă; — autoritățile de reglementare recunoscute în acordurile de recunoaștere reciprocă la care Uniunea este parte;
5. „instrumente internaționale” înseamnă convențiile internaționale, însoțite de rezoluțiile și circularele OMI de punere în aplicare a acestor convenții, în versiunea lor actualizată, și standardele de testare;
6. „marcajul «timonă» ” înseamnă simbolul menționat la articolul 9 și stabilit în anexa I sau, după caz, eticheta electronică menționată la articolul 11;
7. „organism notificat” înseamnă o organizație desemnată de administrația națională competentă a unui stat membru în conformitate cu articolul 17;
8. „punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unor echipamente maritime pe piața Uniunii în cadrul unei activități comerciale, fie contra cost, fie gratuit;
9. „introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pe piața Uniunii pentru prima dată a unui echipament maritim;
10. „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică echipamente maritime sau pentru care se proiectează sau se fabrică astfel de echipamente și care comercializează echipamentele în cauză sub numele sau marca sa;
11. „reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice;
12. „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care introduce pe piața Uniunii echipamente maritime dintr-o țară terță;
13. „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de distribuție, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață echipamente maritime;
14. „operatori economici” înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul;
15. „acreditare” înseamnă acreditare astfel cum a fost definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;
16. „organism național de acreditare” înseamnă organismul național de acreditare definit la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;
17. „evaluarea conformității” înseamnă procesul efectuat de organismele notificate, în conformitate cu articolul 15, care demonstrează în ce măsură echipamentele maritime respectă cerințele prevăzute în prezenta directivă;
18. „organism de evaluare a conformității” înseamnă un organism care desfășoară activități de evaluare a conformității, inclusiv etalonare, testare, certificare și inspecție;
19. „rechemare” înseamnă orice măsură al cărei scop este returnarea echipamentelor maritime care au fost deja montate la bordul navelor UE sau care au fost achiziționate cu intenția de a fi montate la bordul navelor UE;
20. „retragere” înseamnă orice măsură al cărei scop este acela de a împiedica punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor maritime din lanțul de aprovizionare;
21. „declarație de conformitate UE” înseamnă o declarație emisă de producător în conformitate cu articolul 16;
22. „produs” înseamnă un echipament maritim.
Articolul 3
Domeniu de aplicare
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
(1) Prezenta directivă se aplică echipamentelor montate sau care urmează să fie montate la bordul unei nave UE și pentru care instrumentele internaționale impun omologarea de către administrația statului de pavilion, indiferent dacă, în momentul montării echipamentelor, nava este situată sau nu în Uniune.
(2) Fără a aduce atingere faptului că echipamentele menționate la alineatul (1) pot intra de asemenea în sfera de aplicare a unor instrumente ale dreptului Uniunii, altele decât prezenta directivă, în scopul menționat la articolul 1, echipamentele respective fac exclusiv obiectul dispozițiilor prezentei directive.
Articolul 4
Cerințe privind echipamentele maritime
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
(1) Echipamentele maritime montate la bordul unei nave UE la data menționată la articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf sau ulterior acestei date îndeplinesc cerințele de proiectare, construcție și performanță prevăzute de instrumentele internaționale aplicabile la data la care echipamentele respective sunt montate la bord.
(2) Conformitatea echipamentelor maritime cu cerințele menționate la alineatul (1) se demonstrează exclusiv în conformitate cu standardele de testare și prin intermediul procedurilor de evaluare a conformității stipulate la articolul 15.
(3) Instrumentele internaționale se aplică fără a aduce atingere procedurii de verificare a conformității prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8).
(4) Cerințele și standardele menționate la alineatele (1) și (2) se pun în aplicare în mod uniform, în conformitate cu articolul 35 alineatul (2).
Articolul 5
Aplicare
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
(1) Atunci când eliberează, aprobă sau reînnoiesc certificatele navelor care arborează pavilionul lor conform cerințelor convențiilor internaționale, statele membre se asigură că echipamentele maritime aflate la bordul acestor nave respectă cerințele prezentei directive.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele maritime de la bordul navelor aflate sub pavilionul lor respectă cerințele prevăzute în instrumentele internaționale aplicabile echipamentelor deja montate la bord. Comisiei i se conferă competențe de executare pentru a putea asigura aplicarea uniformă a acestor măsuri, în conformitate cu articolul 35 alineatul (3).
Articolul 6
Funcționarea pieței interne
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
Statele membre nu interzic introducerea pe piață sau montarea la bordul unei nave UE a echipamentelor maritime care respectă prezenta directivă și nu refuză navelor care arborează pavilionul lor emiterea sau reînnoirea certificatelor aferente.
Articolul 7
Transferul unei nave sub pavilionul unui stat membru
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
(1) În cazul unei nave din afara UE care urmează să fie transferată sub pavilionul unui stat membru, acea navă este supusă, în timpul transferului, unei inspecții de către statul membru care o primește, pentru a se verifica dacă starea reală a echipamentelor sale maritime corespunde certificatelor de siguranță și dacă acestea respectă prezenta directivă și poartă marcajul „timonă” sau sunt echivalente, în mod satisfăcător în opinia administrației respectivului stat membru, unor echipamente maritime certificate în conformitate cu prezenta directivă începând cu 18 septembrie 2016.
(2) În cazul în care data instalării la bord a echipamentelor maritime nu poate fi stabilită, statele membre pot stabili cerințe satisfăcătoare privind echivalența, luând în considerare instrumentele internaționale relevante.
(3) Dacă echipamentul nu poartă marcajul „timonă” sau dacă administrația nu îl consideră ca fiind echivalent, echipamentul în cauză se înlocuiește.
(4) Pentru echipamentele maritime pe care le consideră echivalente în conformitate cu prezentul articol, statul membru emite un certificat care însoțește respectivele echipamente în permanență. Respectivul certificat conține autorizația statului membru de pavilion pentru păstrarea echipamentelor respective la bordul navei, precum și orice restricții sau dispoziții privind utilizarea acestora.
Articolul 8
Standarde pentru echipamentele maritime
CAPITOLUL 1 DISPOZIȚII GENERALE
(1) Fără a aduce atingere Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (10), Uniunea urmărește elaborarea de către OMI și de către organismele de standardizare a unor standarde internaționale adecvate, inclusiv a unor specificații tehnice și standarde de testare detaliate, pentru echipamentele maritime a căror utilizare sau montare la bordul navelor este considerată necesară pentru a întări siguranța maritimă și prevenirea poluării marine. Comisia monitorizează periodic lucrările în acest sens.
(2) În absența unui standard internațional pentru un anumit echipament maritim, în situații excepționale în care acest lucru este justificat printr-o analiză corespunzătoare și în vederea eliminării unei amenințări grave și inacceptabile la adresa siguranței maritime, a sănătății sau a mediului și luând în considerare eventualele lucrări în desfășurare în cadrul OMI, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 37, specificații tehnice și standarde de testare armonizate pentru respectivul echipament maritim. Este deosebit de important ca, în timpul pregătirii acestor acte delegate, Comisia să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experți din statele membre. Aceste specificații tehnice și standarde de testare se aplică cu titlu provizoriu până în momentul în care OMI adoptă un standard pentru respectivul echipament maritim.
(3) În situații excepționale, atunci când acest lucru este justificat printr-o analiză corespunzătoare și dacă este necesar să se elimine o amenințare inacceptabilă identificată la adresa siguranței maritime, a sănătății sau a mediului, ca urmare a unei deficiențe sau anomalii grave a unui standard existent pentru un anumit echipament maritim, indicate de Comisie în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) sau (3), și luând în considerare eventualele lucrări în desfășurare în cadrul OMI, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 37, specificații tehnice și standarde de testare armonizate pentru respectivul echipament maritim, în măsura necesară pentru a remedia exclusiv deficiența sau anomalia gravă. Este deosebit de important ca, în timpul pregătirii acestor acte delegate, Comisia să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experți din statele membre. Aceste specificații tehnice și standarde de testare se aplică cu titlu provizoriu până în momentul în care OMI revizuiește standardul aplicabil respectivului echipament maritim.
(4) Specificațiile tehnice și standardele adoptate în conformitate cu alineatele (2) și (3) sunt puse la dispoziție gratuit de către Comisie.
Articolul 9
Marcajul „timonă”
CAPITOLUL 2 MARCAJUL „TIMONĂ”
(1) Marcajul „timonă” se aplică echipamentelor maritime a căror conformitate cu cerințele stabilite în prezenta directivă a fost demonstrată potrivit procedurilor de evaluare a conformității.
(2) Marcajul „timonă” nu se aplică pe niciun alt produs.
(3) Forma marcajului „timonă” care trebuie utilizată este stabilită în anexa I.
(4) Utilizarea marcajului „timonă” se supune principiilor generale stipulate la articolul 30 alineatul (1) și alineatele (3)-(6) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, iar toate trimiterile la marcajul CE se interpretează ca trimiteri la marcajul „timonă”.
Articolul 10
Norme și condiții pentru aplicarea marcajului „timonă”
CAPITOLUL 2 MARCAJUL „TIMONĂ”
(1) Marcajul „timonă” se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe produs sau pe plăcuța constructorului și, după caz, este încorporat în software-ul produsului. Dacă acest lucru nu este posibil sau nu se justifică dată fiind natura produsului, marcajul „timonă” se aplică pe ambalaj și pe documentele însoțitoare.
(2) Marcajul „timonă” se aplică la sfârșitul etapei de producție.
(3) Marcajul „timonă” este urmat de numărul de identificare al organismului notificat, atunci când organismul respectiv este implicat în faza de control al producției, și de anul în care este aplicat marcajul.
(4) Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, la instrucțiunile acestuia, de către producător sau de către reprezentantul său autorizat.
Articolul 11
Eticheta electronică
CAPITOLUL 2 MARCAJUL „TIMONĂ”
(1) În vederea facilitării supravegherii pieței și a prevenirii falsificării anumitor echipamente maritime menționate la alineatul (3), producătorii pot utiliza un model adecvat și fiabil de etichetă electronică în locul marcajului „timonă” sau în plus față de acesta. În acest caz, articolele 9 și 10 se aplică, după caz, mutatis mutandis.
(2) Comisia efectuează o analiză cost-beneficiu referitoare la utilizarea etichetei electronice în locul marcajului „timonă” sau în plus față de acesta.
(3) Comisia poate adopta acte delegate, în conformitate cu articolul 37, pentru a identifica acele echipamente maritime care pot beneficia de etichetarea electronică. Este deosebit de important ca, în timpul pregătirii acestor acte delegate, Comisia să desfășoare consultări cu experți, inclusiv cu experți din statele membre.
(4) Comisiei i se conferă competențe de executare în vederea stabilirii, sub formă de regulamente ale Comisiei și în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2), de criterii tehnice corespunzătoare în ceea ce privește proiectarea, performanța, aplicarea și utilizarea etichetelor electronice.
(5) Pentru echipamentele identificate în conformitate cu alineatul (3), în termen de trei ani de la data adoptării criteriilor tehnice corespunzătoare menționate la alineatul (4), la marcajul „timonă” se poate adăuga un model adecvat și fiabil de etichetă electronică.
(6) Pentru echipamentele identificate în conformitate cu alineatul (3), în termen de cinci ani de la data adoptării criteriilor tehnice corespunzătoare menționate la alineatul (4), marcajul „timonă” poate fi înlocuit cu un model adecvat și fiabil de etichetă electronică.
Articolul 12
Obligațiile producătorilor
CAPITOLUL 3 OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI
(1) Prin aplicarea marcajului „timonă”, producătorii își asumă responsabilitatea garantării faptului că echipamentele maritime cărora li se aplică marcajul au fost proiectate și fabricate în conformitate cu specificațiile și standardele tehnice puse în aplicare în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) și își asumă obligațiile prevăzute la alineatele (2)-(9) din prezentul articol.
(2) Producătorii întocmesc documentația tehnică necesară și se asigură că sunt îndeplinite procedurile de evaluare a conformității aplicabile.
(3) Atunci când respectarea de către echipamentele maritime a cerințelor aplicabile a fost demonstrată prin procedura de evaluare a conformității, producătorii întocmesc o declarație de conformitate UE, conform dispozițiilor articolului 16, și aplică marcajul „timonă”, în conformitate cu articolele 9 și 10.
(4) Producătorii păstrează documentația tehnică și declarația de conformitate UE menționate la articolul 16 pentru o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” și în niciun caz pentru o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză.
(5) Producătorii se asigură că sunt aplicate proceduri care să garanteze că producția de serie rămâne în permanență conformă. Se ține cont de modificările survenite în ceea ce privește proiectarea sau caracteristicile echipamentelor maritime și de modificările cerințelor prevăzute în instrumentele internaționale menționate la articolul 4, pe baza cărora se declară conformitatea echipamentelor maritime. Atunci când este necesar, în conformitate cu anexa II, producătorii solicită efectuarea unei noi evaluări a conformității.
(6) Producătorii se asigură de faptul că un număr indicând tipul, lotul sau seria ori un alt element prin care să poată fi identificate figurează pe produsele lor sau, dacă mărimea ori natura produsului nu permite acest lucru, ei se asigură că informațiile necesare figurează pe ambalajul produsului sau într-un document însoțitor sau în ambele locuri, după caz.
(7) Producătorii își înscriu numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa la care pot fi contactați, fie direct pe produs, fie, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalajul acestuia sau într-un document însoțitor sau în ambele locuri, după caz. Adresa trebuie să indice un singur punct de contact pentru producător.
(8) Producătorii se asigură că produsul este însoțit de instrucțiuni și de toate informațiile necesare pentru montarea la bord și utilizarea în condiții de siguranță a produsului, inclusiv, după caz, de restricții de utilizare care să poată fi ușor înțelese de către utilizatori, alături de orice alt document impus de instrumentele internaționale sau de standardele de testare.
(9) Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un produs căruia i-au aplicat marcajul „timonă” nu este conform cu cerințele de proiectare, construcție și de performanță aplicabile și cu standardele de testare puse în aplicare în conformitate cu articolul 35 alineatele (2) și (3) iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul produs în conformitate, a-l retrage sau a-l rechema, după caz. În plus, atunci când produsul prezintă un risc, producătorii informează imediat autoritățile naționale competente din statele membre, furnizând detalii, în special în legătură cu neconformitatea și cu măsurile corective aplicate.
(10) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități competente, producătorii îi furnizează acesteia cu promptitudine toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs, într-o limbă care să poată fi ușor înțeleasă de autoritatea respectivă sau care este acceptabilă pentru aceasta, permit autorității în cauză accesul la spațiile lor comerciale în scopul supravegherii pieței în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și pun la dispoziție eșantioane sau acordă acces la acestea în conformitate cu articolul 25 alineatul (4) din prezenta directivă. Ei cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, în legătură cu orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele pe care le-au introdus pe piață.
Articolul 13
Reprezentanți autorizați
CAPITOLUL 3 OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI
(1) Un producător care nu este situat pe teritoriul cel puțin al unui stat membru numește un reprezentant autorizat pentru Uniune, printr-un mandat scris, și indică în mandat numele reprezentantului autorizat și adresa la care acesta poate fi contactat.
(2) Îndeplinirea obligațiilor stabilite la articolul 12 alineatul (1) și întocmirea documentației tehnice nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.
(3) Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile specificate în mandatul primit de la producător. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele: (a) să păstreze declarația de conformitate UE și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere pentru o perioadă de cel puțin zece ani de la aplicarea marcajului „timonă” și în niciun caz pentru o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime vizate; (b) în urma unei cereri motivate din partea unei autorități competente, să îi furnizeze acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru demonstrarea conformității unui produs; (c) să coopereze cu autoritățile competente, la cererea acestora, referitor la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor reprezentate de produsele acoperite de mandatul său.
Articolul 14
Alți operatori economici
CAPITOLUL 3 OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI
(1) Importatorii își înscriu numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și adresa la care pot fi contactați pe produs sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalajul acestuia ori într-un document însoțitor sau în ambele locuri, după caz.
(2) În urma unei cereri motivate din partea unei autorități competente, importatorii și distribuitorii îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs, într-o limbă care să poată fi ușor înțeleasă de autoritatea în cauză sau care este acceptabilă pentru aceasta. Ei cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, în legătură cu orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele pe care le-au introdus pe piață.
(3) Un importator sau distribuitor este considerat producător în sensul prezentei directive și este supus obligațiilor ce îi revin producătorului în temeiul articolului 12 atunci când introduce pe piață sau când montează echipamente maritime la bordul unei nave din UE sub numele sau marca sa ori atunci când modifică echipamente maritime deja introduse pe piață, într-un mod care poate afecta conformitatea acestora cu cerințele aplicabile.
(4) Pe o perioadă de cel puțin 10 ani de la aplicarea marcajului „timonă” și în niciun caz pe o perioadă mai mică decât durata de viață preconizată a echipamentelor maritime în cauză, operatorii economici comunică, la cerere, autorităților de supraveghere a pieței: (a) orice operator economic care le-a furnizat un produs; (b) orice operator economic căruia i-au furnizat un produs.
Articolul 15
Procedurile de evaluare a conformității
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Procedurile de evaluare a conformității sunt cele definite în anexa II.
(2) Statele membre se asigură că producătorul sau reprezentantul său autorizat asigură realizarea, de către un organism notificat, a evaluării conformității unui anumit echipament maritim prin utilizarea uneia dintre opțiunile propuse prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 38 alineatul (2), conform uneia dintre următoarele proceduri: (a) dacă trebuie utilizată examinarea CE de tip (modulul B), înainte de a fi introduse pe piață, toate echipamentele maritime sunt supuse: — asigurării calității producției (modulul D); sau — asigurării calității produselor (modulul E); sau — verificării produselor (modulul F); (b) în cazul în care echipamentele maritime sunt produse la bucată sau în cantități mici și nu în serie sau în cantități mari, procedura de evaluare a conformității poate fi verificarea CE a unității de produs (modulul G).
(3) Comisia păstrează, prin intermediul unui sistem de informații pus la dispoziție în scopul respectiv, o listă actualizată a echipamentelor maritime omologate și a cererilor retrase sau refuzate, punând lista respectivă la dispoziția părților interesate.
Articolul 16
Declarația de conformitate UE
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Declarația de conformitate UE certifică faptul că s-a demonstrat îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 4.
(2) Declarația de conformitate UE respectă structura-model prevăzută în anexa III la Decizia nr. 768/2008/CE. Ea conține elementele stipulate în modulele relevante definite în anexa II la prezenta directivă și se actualizează permanent.
(3) Prin redactarea declarației de conformitate UE, producătorul își asumă responsabilitatea și obligațiile menționate la articolul 12 alineatul (1).
(4) Atunci când echipamentele maritime sunt montate la bordul unei nave din UE, o copie a declarației de conformitate UE referitoare la echipamentele în cauză este furnizată navei și este păstrată la bord până când echipamentele în cauză sunt retrase de pe navă. Ea este tradusă de producător în limba sau în limbile solicitate de statul membru de pavilion, inclusiv în cel puțin o limbă utilizată frecvent în sectorul transportului maritim.
(5) O copie a declarației de conformitate UE se furnizează organismului notificat sau organismelor care au aplicat procedurile relevante de evaluare a conformității.
Articolul 17
Notificarea organismelor de evaluare a conformității
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Statele membre notifică, prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție de Comisie în acest scop, atât Comisiei, cât și celorlalte state membre, organismele autorizate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității în temeiul prezentei directive.
(2) Organismele notificate respectă cerințele prevăzute în anexa III.
Articolul 18
Autorități de notificare
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Statele membre desemnează o autoritate de notificare care este responsabilă de instituirea și îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității și de monitorizarea organismelor notificate, incluzând conformitatea cu articolul 20.
(2) Organismele notificate sunt monitorizate cel puțin o dată la doi ani. Comisia poate decide să participe la exercițiul de monitorizare în calitate de observator.
(3) Statele membre pot decide ca evaluarea și monitorizarea menționate la alineatul (1) să fie efectuate de către un organism național de acreditare.
(4) În cazul în care autoritatea de notificare deleagă sau încredințează în orice alt mod evaluarea, notificarea sau monitorizarea menționate la alineatul (1) unui organism care nu este o entitate guvernamentală, organismul respectiv trebuie să aibă calitatea de persoană juridică și să îndeplinească, mutatis mutandis, cerințele prevăzute în anexa V. În plus, un astfel de organism trebuie să dispună de mecanisme de acoperire a răspunderii ce decurge din activitățile desfășurate.
(5) Autoritatea de notificare își asumă întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de organismul menționat la alineatul (4).
(6) Autoritatea de notificare respectă cerințele prevăzute în anexa V.
Articolul 19
Obligația de informare a autorităților de notificare
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Statele membre informează Comisia în legătură cu propriile proceduri de evaluare și de notificare a organismelor de evaluare a conformității și în legătură cu monitorizarea respectivelor organisme, precum și în legătură cu orice modificări în materie.
(2) Comisia face publice informațiile respective prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție în acest scop.
Articolul 20
Filiale și subcontractanți ai organismelor notificate
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) În cazul în care subcontractează sarcini specifice referitoare la evaluarea conformității sau recurg la o filială, organismele notificate se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele stabilite în anexa III și informează autoritatea de notificare în acest sens.
(2) Organismele notificate preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau de filiale, indiferent de locul în care acestea sunt instituite.
(3) Activitățile pot fi subcontractate sau îndeplinite de o filială doar cu acordul clientului.
(4) Organismele notificate mențin la dispoziția autorităților de notificare documentele relevante privind evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și activitățile desfășurate de acest subcontractant sau filială în temeiul prezentei directive.
Articolul 21
Modificări ale notificării
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) În cazul în care autoritatea de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile în temeiul prezentei directive, autoritatea de notificare restricționează, suspendă sau retrage notificarea, după caz, în funcție de gravitatea nerespectării cerințelor sau a neîndeplinirii respectivelor obligații. Aceasta informează imediat Comisia și celelalte state membre în acest sens, prin intermediul sistemului de informații pe care Comisia l-a pus la dispoziție în acest scop.
(2) În caz de restricționare, suspendare sau retragere a notificării sau în cazul în care organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru care trimite notificarea ia măsurile adecvate pentru a se asigura că dosarele organismului respectiv fie sunt prelucrate de un alt organism notificat, fie sunt puse la dispoziția autorităților de notificare și de supraveghere a pieței responsabile, la cererea acestora.
Articolul 22
Contestarea competenței organismelor notificate
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Comisia investighează toate cazurile în care, pe baza informațiilor de care dispune sau care au fost aduse în atenția sa, are îndoieli privind competența unui organism notificat sau privind faptul că acesta continuă să îndeplinească cerințele și responsabilitățile care îi revin.
(2) Statul membru care a transmis notificarea prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la motivele notificării sau la menținerea competenței organismului în cauză.
(3) Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate confidențial.
(4) În cazul în care Comisia constată că un organism notificat nu satisface sau nu mai satisface cerințele pentru a fi notificat, ea informează de îndată statul membru care a trimis notificarea în consecință și solicită acestuia să ia fără întârziere măsurile corective necesare, inclusiv anularea notificării, după caz.
Articolul 23
Obligațiile operaționale ale organismelor notificate
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Organismele notificate efectuează evaluările conformității sau dispun efectuarea acestora respectând procedurile de evaluare a conformității prevăzute la articolul 15.
(2) În cazul în care un organism notificat constată că obligațiile prevăzute la articolul 12 nu au fost îndeplinite de către un producător, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare fără întârziere și nu emite certificatul de conformitate.
(3) În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformității după eliberarea certificatului de conformitate, un organism notificat constată că un produs nu mai este conform, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare fără întârziere și suspendă sau retrage certificatul, dacă este necesar. În cazul în care nu sunt luate măsuri corective sau acestea nu au efectul necesar, organismul notificat restricționează, suspendă sau retrage certificatul, după caz.
Articolul 24
Obligația organismelor notificate de a furniza informații
CAPITOLUL 4 EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI NOTIFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII
(1) Organismele notificate informează autoritatea de notificare în legătură cu: (a) orice refuz, restricție, suspendare sau retragere a unui certificat de conformitate; (b) orice circumstanță care afectează domeniul de aplicare și condițiile notificării; (c) orice cerere de informare primită de la autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la activitățile de evaluare a conformității; (d) la cerere, activitățile de evaluare a conformității realizate în limita domeniului de aplicare al notificării și orice altă activitate realizată, inclusiv activitățile și subcontractările transfrontaliere.
(2) Organismele notificate furnizează Comisiei și statelor membre, la cerere, informații relevante privind aspecte legate de rezultatele negative și pozitive ale evaluării conformității. Organismele notificate furnizează celorlalte organisme notificate care desfășoară activități de evaluare a conformității referitoare la aceleași produse informații privind atât rezultatele negative, cât și, la cerere, rezultatele pozitive ale evaluărilor conformității.
Articolul 25
Cadrul de supraveghere a pieței UE
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) În ceea ce privește echipamentele maritime, statele membre asigură supravegherea pieței în conformitate cu cadrul de supraveghere a pieței UE prevăzut în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol.
(2) Infrastructurile și programele naționale de supraveghere a pieței iau în considerare caracteristicile specifice ale sectorului echipamentelor maritime, inclusiv diversele proceduri îndeplinite în cadrul evaluării conformității, și, în special, responsabilitățile ce revin administrației statului de pavilion în cadrul convențiilor internaționale.
(3) Supravegherea pieței poate să includă controale documentare, precum și verificări ale echipamentelor maritime care poartă marcajul „timonă”, montate sau nu la bordul navelor. Controalele echipamentelor maritime montate deja la bord se limitează la acele examinări care se pot efectua în timp ce echipamentele în cauză rămân pe deplin funcționale la bord.
(4) Dacă autoritățile de supraveghere a pieței ale unui stat membru, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 765/2008, intenționează să efectueze controale prin sondaj, ele pot solicita producătorului să pună la dispoziție eșantioanele necesare, în măsura în care acest lucru este rezonabil și realizabil, sau să ofere acces la eșantioane la fața locului pe cheltuiala producătorului.
Articolul 26
Procedura aplicabilă echipamentelor maritime care prezintă un risc la nivel național
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) Dacă au motive suficiente să creadă că echipamentele maritime care intră sub incidența prezentei directive prezintă un risc pentru siguranța maritimă, sănătate sau mediu, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru fac o evaluare a echipamentelor maritime în cauză, acoperind toate cerințele stabilite în prezenta directivă. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței atât cât este necesar. Dacă, în timpul evaluării respective, autoritățile de supraveghere a pieței constată că echipamentele maritime nu respectă cerințele stabilite în prezenta directivă, ele solicită de îndată operatorului economic relevant să întreprindă toate acțiunile corective necesare pentru a aduce echipamentele maritime în conformitate cu aceste cerințe sau pentru a retrage echipamentele maritime de pe piață ori pentru a le rechema în decursul perioadei rezonabile, proporționale cu natura riscului, pe care o pot prescrie autoritățile respective. Autoritățile de supraveghere a pieței informează organismul notificat relevant în consecință. Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor menționate la paragraful al doilea al prezentului alineat.
(2) Dacă autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la propriul teritoriu național sau la navele care arborează pavilionul lor, ele informează Comisia și celelalte state membre, prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție de Comisie în scopul supravegherii pieței, cu privire la rezultatele evaluării efectuate în temeiul alineatului (1) și la acțiunile pe care le-au impus operatorului economic.
(3) Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate acțiunile corective adecvate în legătură cu toate echipamentele maritime vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață în întreaga Uniune sau, după caz, pe care le-a montat sau le-a livrat pentru a fi montate la bordul navelor UE.
(4) Dacă operatorul economic relevant nu ia măsurile corective adecvate în termenul stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf sau nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii adecvate pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție a echipamentelor maritime pe piața lor națională sau montarea acestora la bordul navelor care arborează pavilionul lor ori pentru a retrage echipamentele maritime de pe piață sau pentru a le rechema. Autoritățile de supraveghere a pieței informează Comisia și celelalte state membre, fără întârziere, cu privire la măsurile respective.
(5) Informațiile referitoare la măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței menționate la alineatul (4) conțin toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru a identifica echipamentele maritime neconforme, originea produsului, natura neconformității invocate și riscul pe care aceasta îl implică, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și argumentele operatorului economic în cauză. Autoritățile de supraveghere a pieței indică, mai exact, dacă neconformitatea este cauzată de una dintre următoarele situații: (a) nerespectarea de către echipamentele maritime a cerințelor aplicabile în materie de proiectare, construcție și performanță, stabilite în conformitate cu articolul 4; (b) nerespectarea, pe parcursul procedurii de evaluare a conformității, a standardelor de testare menționate la articolul 4; (c) deficiențe ale standardelor de testare respective.
(6) Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura, informează imediat Comisia și celelalte state membre în legătură cu toate măsurile adoptate și cu toate informațiile suplimentare deținute referitoare la neconformitatea echipamentelor maritime în cauză și, în caz de dezacord cu măsura națională notificată, în legătură cu obiecțiile lor.
(7) În cazul în care, în termen de patru luni de la primirea informațiilor referitoare la măsurile luate de autoritățile de supraveghere a pieței, menționate la alineatul (4), nu s-a ridicat nicio obiecție din partea vreunui stat membru sau a Comisiei cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată.
(8) Statele membre se asigură de luarea fără întârziere a măsurilor restrictive adecvate în ceea ce privește echipamentele maritime în cauză, de exemplu retragerea produsului de pe piață.
Articolul 27
Procedura de salvgardare a UE
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 26 alineatele (3) și (4), se ridică obiecții împotriva unei măsuri luate de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională poate fi contrară legislației Uniunii, Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și operatorii economici relevanți și evaluează acea măsură națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide dacă măsura națională în cauză este justificată sau nu.
(2) În sensul alineatului (1), în cazul în care s-a asigurat că procedura urmată în adoptarea măsurii naționale este adecvată pentru efectuarea unei evaluări exhaustive și obiective a riscurilor și că măsura națională respectă articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, Comisia se poate limita la examinarea caracterului adecvat și a proporționalității măsurii naționale în cauză în raport cu riscul respectiv.
(3) Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorilor economici relevanți.
(4) Dacă măsura națională în cauză este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele maritime neconforme sunt retrase de pe piețele lor și, după caz, sunt rechemate. Statele membre informează Comisia în mod corespunzător.
(5) Dacă măsura națională în cauză este considerată nejustificată, statul membru în cauză o retrage.
(6) În cazul în care neconformitatea echipamentelor maritime este atribuită unor deficiențe ale standardelor de testare menționate la articolul 4, Comisia poate confirma, modifica sau revoca o măsură națională de salvgardare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2), cu scopul de a îndeplini obiectivul prezentei directive. În plus, Comisia este împuternicită să adopte, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 37, cerințe armonizate și standardele de testare intermediare pentru echipamentul maritim respectiv. Criteriile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) se aplică în consecință. Comisia pune la dispoziție gratuit aceste cerințe și standarde de testare.
(7) Dacă standardul de testare în cauză este un standard european, Comisia informează organismul sau organismele europene de standardizare relevante și sesizează comitetul instituit prin articolul 5 din Directiva 98/34/CE. Comitetul respectiv se consultă cu organismul sau organismele europene de standardizare relevante și emite de îndată avizul său.
Articolul 28
Produse conforme care prezintă un risc pentru siguranța maritimă, pentru sănătate sau pentru mediu
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) Dacă, în urma efectuării unei evaluări în temeiul articolului 26 alineatul (1), un stat membru constată că echipamentele maritime care sunt conforme cu prezenta directivă prezintă totuși un risc pentru siguranța maritimă, pentru sănătate sau pentru mediu, statul membru solicită operatorului economic vizat să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că, în momentul introducerii lor pe piață, echipamentele maritime în cauză nu mai prezintă acest risc ori pentru a retrage echipamentele maritime de pe piață sau a le rechema în perioada rezonabilă, proporțională cu natura riscului, pe care o poate stabili statul membru respectiv.
(2) Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse acțiuni corective în legătură cu toate produsele vizate pe care le-a pus la dispoziție pe piață în întreaga Uniune sau pe care le-a montat la bordul navelor UE.
(3) Statul membru informează imediat Comisia și celelalte state membre. Informațiile transmise includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru a identifica echipamentele maritime în cauză, originea și lanțul lor de aprovizionare, natura riscului implicat, precum și natura și durata măsurilor naționale adoptate.
(4) Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsurile naționale adoptate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide dacă măsurile sunt sau nu justificate și, după caz, propune măsuri adecvate. Articolul 27 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis în acest scop.
(5) Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorilor economici relevanți.
Articolul 29
Neconformitatea formală
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) Fără a aduce atingere articolului 26, atunci când un stat membru face una dintre următoarele constatări, el solicită operatorului economic relevant să pună capăt neconformității în cauză: (a) marcajul „timonă” a fost aplicat cu încălcarea articolului 9 sau a articolului 10; (b) marcajul „timonă” nu a fost aplicat; (c) declarația de conformitate UE nu a fost redactată; (d) declarația de conformitate UE nu a fost redactată corect; (e) documentația tehnică nu este disponibilă sau este incompletă; (f) declarația de conformitate UE nu a fost transmisă navei.
(2) Dacă neconformitatea menționată la alineatul (1) se menține, statul membru în cauză ia toate măsurile adecvate pentru a restricționa sau pentru a interzice punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor maritime în cauză ori pentru a se asigura că acestea sunt rechemate sau retrase de pe piață.
Articolul 30
Exceptări bazate pe inovația tehnică
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) În circumstanțe excepționale de inovație tehnică, administrația statului de pavilion poate permite montarea la bordul unei nave UE a unor echipamente maritime care nu respectă procedurile de evaluare a conformității, dacă se stabilește, prin intermediul testărilor sau în alt mod, în conformitate cu cerințele administrației statului de pavilion, că echipamentele respective îndeplinesc obiectivele prezentei directive.
(2) Procedurile de testare nu fac în niciun caz discriminări între echipamentele maritime produse în statul membru de pavilion și cele produse în alte state.
(3) Pentru echipamentele maritime care intră sub incidența prezentului articol, statul membru de pavilion emite un certificat care însoțește în permanență echipamentele și care conține atât autorizația statului membru de pavilion privind montarea respectivelor echipamente la bordul navei, cât și toate restricțiile sau dispozițiile eventuale referitoare la utilizarea acestora.
(4) În cazul în care un stat membru autorizează montarea la bordul unei nave UE a unor echipamente maritime care intră sub incidența prezentului articol, statul membru respectiv comunică imediat Comisiei și celorlalte state membre caracteristicile echipamentelor în cauză, împreună cu rapoarte privind totalitatea testelor, a evaluărilor și a procedurilor de evaluare a conformității pertinente.
(5) În termen de 12 luni de la primirea comunicării menționate la alineatul (4), în cazul în care Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (1), aceasta poate solicita statului membru în cauză retragerea autorizației acordate, într-un termen stabilit. În acest scop, Comisia acționează prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).
(6) Dacă o navă având montate la bord echipamente maritime care intră sub incidența alineatului (1) este transferată într-un alt stat membru, statul membru de pavilion care o primește poate lua măsurile necesare, printre care se pot număra teste și demonstrații practice, pentru a se asigura că echipamentele sunt cel puțin la fel de eficiente ca echipamentele care sunt conforme cu procedurile de evaluare a conformității.
Articolul 31
Exceptări în scop de testare sau de evaluare
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
Administrația statului de pavilion poate autoriza montarea la bordul navelor UE, în scop de testare sau de evaluare, a unor echipamente maritime care nu respectă procedurile de evaluare a conformității sau care nu intră sub incidența dispozițiilor articolului 30, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
(a) statul membru de pavilion emite, pentru echipamentele maritime, un certificat care le însoțește în permanență și care conține autorizația emisă de statul membru respectiv pentru montarea echipamentelor la bordul navei UE, impune toate restricțiile necesare și stabilește orice alte dispoziții pertinente referitoare la modul de utilizare a echipamentelor în cauză;
(b) autorizația se limitează la perioada considerată necesară de către statul de pavilion în vederea finalizării testării, care ar trebui să fie cât mai scurtă posibil;
(c) echipamentele maritime nu sunt utilizate în locul unor echipamente care respectă cerințele prezentei directive și nu înlocuiesc aceste echipamente care rămân la bordul navei UE, în stare de funcționare și pregătite pentru utilizare imediată.
Articolul 32
Exceptări în circumstanțe excepționale
CAPITOLUL 5 SUPRAVEGHEREA PIEȚEI UNIUNII, CONTROLUL PRODUSELOR, DISPOZIȚII DE SALVGARDARE
(1) În circumstanțe excepționale, care se justifică în mod corespunzător pe lângă administrația statului de pavilion, atunci când trebuie înlocuite echipamente maritime într-un port din afara Uniunii în care montarea la bord a unor echipamente care poartă marcajul „timonă” nu este posibilă, în mod rezonabil, din rațiuni de timp, întârzieri și costuri, pot fi montate la bord echipamente maritime diferite, sub rezerva alineatelor (2)-(4).
(2) Echipamentele maritime montate la bord sunt însoțite de o documentație emisă de un stat membru al OMI care este parte la convențiile aplicabile, prin care se certifică respectarea cerințelor relevante ale OMI.
(3) Administrația statului de pavilion este informată de îndată în legătură cu natura și caracteristicile acestor echipamente maritime diferite.
(4) Administrația statului de pavilion se asigură, în cel mai scurt timp posibil, că echipamentele maritime menționate la alineatul (1), împreună cu documentația de testare, îndeplinesc cerințele pertinente ale instrumentelor internaționale și pe cele ale prezentei directive.
(5) Dacă s-a demonstrat că anumite echipamente maritime care poartă marcajul „timonă” nu sunt disponibile pe piață, statul membru de pavilion poate autoriza montarea la bord a unor echipamente maritime diferite, sub rezerva alineatelor (6)-(8).
(6) Echipamentele maritime autorizate respectă, în măsura posibilului, cerințele și standardele de testare menționate la articolul 4.
(7) Echipamentele maritime montate la bord sunt însoțite de un certificat de omologare provizoriu, emis de statul membru de pavilion sau de către un alt stat membru, care indică următoarele elemente: (a) echipamentele purtând marcajul „timonă”, pe care echipamentele certificate urmează să le înlocuiască; (b) împrejurările exacte în care a fost emis certificatul de omologare, în special în ceea ce privește absența de pe piață a echipamentelor purtând marcajul „timonă”; (c) cerințele exacte în materie de proiectare, construcție și performanță pe baza cărora statul membru de certificare a aprobat echipamentele maritime; (d) dacă este cazul, standardele de testare aplicate în cadrul procedurilor de omologare pertinente.
(8) Statul membru care emite un certificat de omologare provizoriu aduce acest fapt la cunoștința Comisiei fără întârziere. În cazul în care Comisia consideră că nu au fost îndeplinite condițiile stipulate la alineatele (6)-(7), aceasta poate solicita statului membru respectiv să revoce certificatul în cauză sau ia alte măsuri adecvate prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).
Articolul 33
Schimbul de experiență
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
Comisia prevede organizarea schimbului de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea, în special în ceea ce privește supravegherea pieței.
Articolul 34
Coordonarea organismelor notificate
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
(1) Comisia se asigură că între organismele notificate se instituie o coordonare și o cooperare corespunzătoare și că acestea sunt încadrate în mod adecvat sub forma unui grup sectorial al organismelor notificate.
(2) Statele membre se asigură că organismele notificate de acestea participă la activitatea grupului sectorial, în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanți desemnați.
Articolul 35
Măsuri de punere în aplicare
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
(1) Statele membre informează Comisia, prin intermediul sistemului de informații pus la dispoziție de Comisie în acest sens, cu privire la denumirea și datele de contact ale autorităților responsabile cu punerea în aplicare a prezentei directive. Comisia elaborează, actualizează periodic și publică o listă a acestor autorități.
(2) În cazul fiecărui echipament maritim pentru care convențiile internaționale prevăd omologarea de către administrația statului de pavilion, Comisia indică, prin intermediul actelor de punere în aplicare, cerințele în materie de proiectare, construcție și performanță aplicabile și standardele de testare prevăzute în instrumentele internaționale. La adoptarea actelor respective, Comisia indică în mod explicit datele pe baza cărora aceste cerințe și standarde de testare trebuie aplicate, inclusiv datele pentru introducerea pe piață și montarea la bord, în conformitate cu instrumentele internaționale și ținând seama de durata necesară pentru construirea navelor. Comisia poate preciza și criteriile comune și procedurile detaliate pentru aplicarea acestora.
(3) Prin intermediul actelor de punere în aplicare, Comisia indică respectivele cerințe în materie de proiectare, construcție și performanță nou prevăzute în instrumentele internaționale și care se aplică echipamentelor montate deja la bord, pentru a se asigura că echipamentele montate la bordul navelor UE respectă instrumentele internaționale.
(4) Comisia creează și menține o bază de date care conține cel puțin următoarele informații: (a) lista și elementele esențiale ale certificatelor de conformitate emise în temeiul prezentei directive și furnizate de organismele notificate; (b) lista și elementele esențiale ale declarațiilor de conformitate emise în temeiul prezentei directive și furnizate de producători; (c) o listă actualizată a instrumentelor internaționale aplicabile, precum și a cerințelor și standardelor de testare aplicabile în temeiul articolului 4 alineatul (4); (d) lista și textul integral al criteriilor și procedurilor menționate la alineatul (2); (e) cerințele și condițiile în materie de etichetare electronică menționate la articolul 11, dacă este cazul; (f) orice alte informații utile pentru a facilita punerea corectă în aplicare a prezentei directive de către statele membre, organismele notificate și operatorii economici. Această bază de date se pune la dispoziția statelor membre. Ea este de asemenea pusă la dispoziția publicului, numai în scop informativ.
(5) Actele de punere în aplicare menționate la prezentul articol se adoptă sub forma unor regulamente ale Comisiei în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).
Articolul 36
Modificări
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 pentru a actualiza trimiterile la standarde, astfel cum se menționează în anexa III, în momentul în care sunt disponibile noi standarde.
Articolul 37
Exercitarea delegării de competențe
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta actele delegate menționată la articolele 8, 11, 27 și 36 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 17 septembrie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de prelungiri cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolele 8, 11, 27 și 36 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8, 11, 27 și 36 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 38
Procedura comitetului
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002. Acesta este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 39
Transpunere
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
(1) Statele membre adoptă și publică până la 18 septembrie 2016 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții. Statele membre aplică aceste dispoziții începând de la 18 septembrie 2016. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 40
Abrogare
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
(1) Directiva 96/98/CE se abrogă de la 18 septembrie 2016.
(2) Cerințele și standardele de testare pentru echipamentele maritime, aplicabile la 18 septembrie 2016 în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate de statele membre pentru a se conforma Directivei 96/98/CE, continuă să se aplice până la intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare menționate la articolul 35 alineatul (2).
(3) Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Articolul 41
Intrarea în vigoare
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 42
Destinatari
CAPITOLUL 6 DISPOZIȚII FINALE
Prezenta directivă se adresează statelor membre.