Recitale
(1) Coordonarea politicilor economice ale statelor membre la nivelul Uniunii, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), implică respectarea unor principii directoare, și anume stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice și a condițiilor monetare, precum și sustenabilitatea balanței de plăți.
(2) Pactul de stabilitate și de creștere, care a inclus inițial Regulamentele (CE) nr. 1466/97 (3) și (CE) nr. 1467/97 (4) ale Consiliului și Rezoluția Consiliului European din 17 iunie 1997 (5), se bazează pe obiectivul unor finanțe publice solide și sustenabile ca mijloc de consolidare a condițiilor de realizare a stabilității prețurilor și a unei creșteri susținute, durabile și incluzive, favorizate de stabilitatea financiară, contribuind astfel la realizarea obiectivelor Uniunii privind creșterea durabilă și ocuparea forței de muncă.
(3) Cadrul de guvernanță bugetară face parte din semestrul european, care include și coordonarea și supravegherea politicilor mai ample ale statelor membre din domeniile economic și al ocupării forței de muncă, în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale și recomandările conexe specifice fiecărei țări.
(4) Implicarea parlamentelor naționale, a partenerilor sociali, a organizațiilor societății civile și a altor părți interesate relevante în semestrul european este esențială pentru a asigura asumarea responsabilității la nivel național în ceea ce privește politicile economice și fiscale, precum și un proces de elaborare a politicilor transparent și favorabil incluziunii.
(5) Cadrul de guvernanță economică al Uniunii ar trebui să fie adaptat pentru a ține seama mai bine de eterogenitatea sporită a pozițiilor bugetare, de datoria publică și de provocările economice, precum și de alte vulnerabilități din statele membre. Răspunsul ferm în materie de politici la pandemia de COVID-19 s-a dovedit extrem de eficace în atenuarea consecințelor economice și sociale ale crizei cauzate de pandemia respectivă, însă a generat o creștere semnificativă a ponderii datoriei publice și private, subliniind importanța reducerii ponderii datoriei și a deficitelor până la niveluri prudente într-un mod treptat, realist, susținut și favorabil creșterii, care să asigure o marjă de manevră pentru politicile anticiclice și să remedieze dezechilibrele macroeconomice, acordând totodată atenția cuvenită obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă. În același timp, cadrul de guvernanță economică al Uniunii ar trebui să fie adaptat pentru a contribui la abordarea provocărilor cu care se confruntă Uniunea pe termen mediu și lung, cum ar fi realizarea unei tranziții digitale și verzi echitabile, inclusiv obiectivele climatice stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (6), asigurarea securității energetice, promovarea unei autonomii strategice deschise, abordarea schimbărilor demografice, consolidarea rezilienței sociale și economice și realizarea unei convergențe susținute, precum și punerea în aplicare a Busolei strategice pentru securitate și apărare, toate acestea necesitând reforme și niveluri ridicate și susținute ale investițiilor în anii următori.
(6) Cadrul de guvernanță economică al Uniunii ar trebui să promoveze finanțe publice solide și sustenabile, precum și o creștere durabilă și favorabilă incluziunii și, prin urmare, să facă distincție între statele membre, ținând seama de provocările cu care se confruntă acestea în materie de datorie publică, precum și de provocările economice și permițând traiectorii bugetare multianuale specifice fiecărei țări și, în același timp, asigurând o supraveghere multilaterală eficace și respectând principiul egalității de tratament.
(7) Asigurarea unui nivel adecvat al investițiilor publice este necesară pentru a atinge principalele obiective ale reformei cadrului de guvernanță economică, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, precum și pentru a aborda prioritățile actuale și viitoare ale Uniunii. Punerea în aplicare a unor instrumente de finanțare, printre care fondurile politicii de coeziune, care includ în prezent Fondul european de dezvoltare regională (FERD) și Fondul de coeziune instituite prin Regulamentul (UE) 2021/1058 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Fondul social european Plus (FSE+) instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1057 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și Fondul pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (9), în cadrul Instrumentului de redresare al Uniunii Europene instituit prin Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (10) sau în cadrul Instrumentului european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență instituit prin Regulamentul (UE) 2020/672 al Consiliului (11), ar putea oferi învățăminte pentru îmbunătățirea eficacității și a eficienței politicilor în materie de investiții și ocupare a forței de muncă, precum și pentru orice instrument de investiții al Uniunii care abordează prioritățile comune ale Uniunii.
(8) Procedura de supraveghere multilaterală prevăzută la articolul 121 alineatele (2), (3) și (4) și la articolul 148 alineatul (4) din TFUE ar trebui să monitorizeze întreaga gamă de evoluții la nivel economic și al ocupării forței de muncă din fiecare stat membru și din Uniune în ansamblu. Sunt vizate detectarea dezechilibrelor macroeconomice și prevenirea și corectarea dezechilibrelor excesive prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 (12) și, respectiv, Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 (13) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Pentru monitorizarea respectivelor evoluții la nivel economic și al ocupării forței de muncă, statele membre ar trebui să prezinte informații sub forma unor planuri bugetar-structurale pe termen mediu care să acopere o perioadă de patru sau cinci ani, în funcție de durata normală a legislaturii statului membru în cauză. În cadrul analizei sale integrate referitoare la evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale în contextul semestrului european, Comisia evaluează riscurile la adresa convergenței sociale ascendente în statele membre și monitorizează progresele înregistrate în punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale pe baza tabloului de bord social și a principiilor cadrului de convergență socială.
(9) Ar trebui să fie stabilite norme detaliate privind conținutul, prezentarea, evaluarea, aprobarea și monitorizarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, pentru a promova finanțe publice solide și sustenabile și o creștere durabilă și favorabilă incluziunii în statele membre, precum și reziliența prin intermediul reformelor și al investițiilor, inclusiv al celor care contribuie la prioritățile comune ale Uniunii, și pentru a preveni apariția deficitelor publice excesive.
(10) Planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu ar trebui să reunească politica bugetară, reformele structurale și investițiile fiecărui stat membru. Planurile respective ar trebui să constituie piatra de temelie a cadrului de guvernanță economică al Uniunii. Fiecare stat membru ar trebui să prezinte un plan bugetar-structural național pe termen mediu care să stabilească traiectoria sa bugetară, precum și investițiile și reformele publice prioritare care să asigure împreună o reducere susținută și treptată a datoriei și o creștere durabilă și favorabilă incluziunii, evitând o politică bugetară prociclică. Planurile respective ar trebui să includă, de asemenea, reforme și investiții mai generale, inclusiv în ceea ce privește prioritățile comune ale Uniunii, și anume tranziția verde, inclusiv Pactul verde european și tranziția către neutralitatea climatică până în 2050 în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119, precum și implementarea planurilor naționale privind energia și clima prezentate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului european și al Consiliului (14), tranziția digitală, inclusiv programul de politică pentru 2030 privind deceniul digital instituit prin Decizia (UE) 2022/2481 a Parlamentului European și a Consiliului (15), reziliența socială și economică și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, inclusiv obiectivele conexe privind ocuparea forței de muncă, competențele și reducerea sărăciei până în 2030, securitatea energetică și sporirea treptată a capabilităților de apărare, dacă este cazul, inclusiv Busola strategică pentru securitate și apărare, sau actele ulterioare ale Uniunii relevante pentru aceste priorități. Pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (16), angajamentele asumate în cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu.
(11) Fondurile politicii de coeziune sunt, de asemenea, sincronizate cu semestrul european. În calitatea lor de instrumente ale politicii de investiții pe termen lung a bugetului Uniunii, reformele și investițiile din cadrul fondurilor respective ar trebui, de asemenea, să fie luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, în vederea asigurării consecvenței și, după caz, a complementarității.
(12) Prezentarea unui plan bugetar-structural național pe termen mediu ar trebui să fie precedată de un dialog tehnic cu Comisia pentru a asigura respectarea prezentului regulament. Evaluarea de către Comisie a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu ar trebui să includă un rezumat al respectivului dialog tehnic. Pe baza unei recomandări a Comisiei, Consiliul ar trebui să adopte o recomandare care să stabilească traiectoria cheltuielilor nete și, după caz, să aprobe reformele și investițiile care stau la baza unei eventuale prelungiri a unei perioade de ajustare.
(13) Pentru a simplifica cadrul bugetar al Uniunii și a spori transparența, un indicator operațional unic bazat pe sustenabilitatea datoriei ar trebui să servească drept bază pentru stabilirea traiectoriei bugetare și pentru realizarea supravegherii bugetare anuale pentru fiecare stat membru. Acest indicator operațional unic ar trebui să se bazeze pe cheltuielile primare nete finanțate la nivel național, și anume cheltuielile publice excluzând cheltuielile cu dobânzile, măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile aferente programelor Uniunii care sunt acoperite integral de venituri din fondurile Uniunii, cheltuielile naționale cu cofinanțarea programelor finanțate de Uniune, precum și elementele ciclice ale cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj. În conformitate cu principiile directoare utilizate de Comisie pentru clasificarea tranzacțiilor drept măsuri cu caracter excepțional și alte măsuri temporare, respectivele măsuri cu caracter excepțional și alte măsuri temporare ar trebui, de asemenea, să fie excluse de la indicatorul cheltuielilor nete. Respectivul indicator, care nu este afectat de funcționarea stabilizatorilor automați și de alte fluctuații ale cheltuielilor care se află în afara controlului direct al administrației publice, oferă o marjă de manevră pentru stabilizarea macroeconomică anticiclică.
(14) Pentru a stabili cadrul dialogului care are drept rezultat prezentarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, Comisia ar trebui să transmită statelor membre a căror datorie publică depășește 60 % din PIB sau al căror deficit public depășește 3 % din PIB, astfel cum se prevede la articolul 126 alineatul (2) din TFUE coroborat cu Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE [„Protocolul (nr. 12)”], o traiectorie de referință care acoperă o perioadă de ajustare de patru ani cu o posibilitate de prelungire a acesteia cu maximum trei ani. Respectiva traiectorie ar trebui să fie bazată pe riscuri, să fie specifică fiecărei țări și să se raporteze la sustenabilitatea datoriei, pentru a asigura o abordare într-o mai mare măsură orientată spre viitor și adaptată provocărilor actuale și viitoare deopotrivă.
(15) La cererea unui stat membru a cărui datorie publică nu depășește 60 % din PIB și al cărui deficit public nu depășește 3 % din PIB, Comisia ar trebui să transmită statului membru respectiv orientări sub formă de informații tehnice.
(16) În luna anterioară termenului până la care Comisia trebuie să transmită unui stat membru traiectoria de referință sau informațiile tehnice, statul membru respectiv ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un schimb de informații tehnice cu Comisia. Respectivul schimb de informații tehnice ar trebui să ofere ocazia de a discuta cele mai recente informații statistice disponibile și perspectivele economice și bugetare ale statului membru în cauză, asigurându-se, totodată, tratamentul egal al statelor membre.
(17) Cadrul multilateral de supraveghere bugetară al Uniunii se bazează pe datele statistice furnizate de Eurostat, care are responsabilitatea, în numele Comisiei, de a asigura calitatea datelor fiscal-bugetare compilate în conformitate cu Sistemul european de conturi naționale și regionale. Eurostat trebuie să stabilească un cadru pentru raportarea de către statele membre a datelor statistice privind cofinanțarea națională a programelor finanțate de Uniune care sunt necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și care nu sunt în prezent colectate de Eurostat. Până la stabilirea cadrului pentru colectarea și furnizarea acestor date, statelor membre ar trebui să li se permită să se bazeze pe estimări. Formatul, sfera de cuprindere, frecvența și calendarul furnizării de către statele membre a unor astfel de date urmează să fie stabilite de organismele statistice relevante ale Uniunii.
(18) Traiectoria de referință ar trebui să asigure faptul că, până la sfârșitul perioadei de ajustare, datoria publică se află pe o traiectorie descendentă plauzibilă sau rămâne la niveluri prudente, chiar și în scenarii nefavorabile. În plus, aceasta ar trebui să asigure faptul că deficitul public este adus și menținut sub valoarea de referință de 3 % din PIB, ținând seama în același timp de faptul că statele membre s-ar putea confrunta cu costuri suplimentare după încheierea perioadei de ajustare, cum ar fi costurile legate de îmbătrânirea populației. În cele din urmă, ea ar trebui să asigure coerența cu traiectoria corectivă prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1467/97.
(19) Pentru a îmbunătăți previzibilitatea în ceea ce privește rezultatele cadrului multilateral de supraveghere bugetară al Uniunii și a spori egalitatea de tratament între statele membre, traiectoria de referință ar trebui să fie conformă ex ante cu un dispozitiv de siguranță privind sustenabilitatea datoriei. Respectivul dispozitiv de siguranță ar trebui să asigure, în faza de elaborare a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, faptul că ponderea datoriei în PIB preconizată scade cu o medie anuală minimă. Acesta ar urma să acționeze drept o cerință minimă pentru efortul care stă la baza traiectoriei de referință și a traiectoriei cheltuielilor nete. Având în vedere structura specifică a datoriei publice rămase de rambursat a Greciei, un cuantum semnificativ al plăților dobânzilor amânate urmează să devină scadent în 2033. Creșterea excepțională a ponderii datoriei publice în PIB a Greciei care rezultă din aceasta nu ar trebui, prin urmare, luată în considerare în ceea ce privește aplicarea dispozitivului de siguranță privind sustenabilitatea datoriei.
(20) Se preconizează că cerințele bazate pe riscuri pentru traiectoria de referință vor fi suficiente pentru a reduce nivelurile deficitului public cu mult sub valoarea de referință de 3 % din PIB. Cu toate acestea, pentru a spori soliditatea cadrului multilateral de supraveghere bugetară în fața evoluțiilor incerte ale variabilelor macrobugetare, traiectoria de referință ar trebui, de asemenea, să prevadă o marjă de reziliență comună în raport cu valoarea de referință a deficitului menționată la articolul 126 alineatul (2) din TFUE coroborat cu Protocolul (nr. 12) sau convergența către respectiva valoare de referință a deficitului. Respectivul dispozitiv de siguranță comun privind reziliența ar trebui să asigure constituirea de rezerve bugetare în perspectiva unor circumstanțe nefavorabile și a unor șocuri, facilitând astfel desfășurarea de politici anticiclice în cadrul bugetar al Uniunii.
(21) Pentru primele planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu, plauzibilitatea scăderii datoriei publice pe termen mediu ar trebui să se bazeze pe metodologia descrisă în Monitorul privind sustenabilitatea datoriei din 2023 al Comisiei. Un grup de lucru pentru analiza sustenabilității datoriei ar trebui să exploreze posibilele îmbunătățiri metodologice, inclusiv în ceea ce privește ipotezele de bază. Respectivul grup de lucru ar trebui să fie compus din experți din statele membre și din reprezentanți ai Comisiei și ai Băncii Centrale Europene. Consiliul bugetar european și Mecanismul european de stabilitate ar trebui să fie invitate de respectivul grup de lucru în calitate de observatori. Comisia competentă a Parlamentului European ar trebui să aibă posibilitatea să invite Comisia să își prezinte metodologia în contextul dialogului economic instituit prin prezentul regulament.
(22) Pentru a evalua dacă sunt necesare ajustări suplimentare la sfârșitul perioadei de punere în aplicare de patru sau de cinci ani a planului bugetar-structural național pe termen mediu, Comisia ar trebui să reevalueze situația și să prezinte o nouă traiectorie de referință în cazul în care datoria publică a statului membru continuă să depășească 60 % din PIB sau deficitul său public depășește 3 % din PIB.
(23) Fiecare plan bugetar-structural național pe termen mediu ar trebui să menționeze statutul său în contextul procedurilor naționale, în special dacă planul a fost prezentat parlamentului național și dacă a fost aprobat de parlamentul național. Planul bugetar-structural național pe termen mediu ar trebui să indice, de asemenea, dacă parlamentul național a avut ocazia să discute recomandarea Consiliului privind planul anterior și, după caz, orice altă recomandare sau decizie a Consiliului sau orice avertisment din partea Comisiei. Dacă este disponibil, avizul instituției fiscal-bugetare independente instituite în conformitate cu Directiva 2011/85/UE a Consiliului (17) ar trebui să fie anexat la planul bugetar-structural național pe termen mediu prezentat Comisiei. Înainte de prezentarea celui de al doilea plan bugetar-structural național pe termen mediu și a celor ulterioare, fiecare stat membru ar trebui să desfășoare, în conformitate cu cadrul său juridic național, o consultare a partenerilor sociali, a autorităților regionale, a organizațiilor societății civile și a altor părți interesate relevante de la nivel național. Informațiile privind consultarea parlamentelor naționale și procesul de consultare ar trebui să fie incluse în planul bugetar-structural național pe termen mediu. Având în vedere calendarul mai strict prevăzut pentru pregătirea primelor planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu, statele membre ar putea să desfășoare o consultare în perioada premergătoare, cu termene adecvate.
(24) În cazul în care a fost numit un guvern nou, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta Comisiei un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit. Dacă există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare a unui plan bugetar-structural național pe termen mediu, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita să prezinte Comisiei un plan revizuit cu cel puțin 12 luni înainte de încheierea planului în curs.
(25) Dacă utilizează în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu ipoteze care diferă de cadrul proiecțiilor privind datoria publică pe termen mediu, statele membre ar trebui să explice și să motiveze diferențele în dialogul tehnic și în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, într-o manieră transparentă și pe baza unor argumente economice solide.
(26) În cazul în care consideră că planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit al unui stat membru nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, Consiliul ar trebui să recomande, de regulă, traiectoria de referință inițială care a fost transmisă anterior de Comisie drept traiectorie a cheltuielilor nete.
(27) Pentru a permite o interacțiune adecvată între cadrul comun al Uniunii și cadrele bugetare naționale, Comisia ar trebui să își bazeze evaluarea referitoare la respectarea de către statele membre a traiectoriilor cheltuielilor nete, astfel cum le-au fost stabilite de către Consiliu, numai pe evoluția cheltuielilor nete. Statele membre ar trebui să își poată stabili obiectivele bugetare naționale sub forma unui indicator diferit, cum ar fi soldul structural, dacă acest lucru este impus de cadrul lor bugetar național.
(28) Evaluarea realizată de Comisie a planurilor bugetar-structurale pe termen mediu ar trebui să examineze în special plauzibilitatea ipotezelor macroeconomice și bugetare, în măsura în care acestea sunt diferite de cele care stau la baza traiectoriei de referință. În special, proiecțiile privind datoria publică în condițiile menținerii politicilor actuale, care urmează să fie incluse în plan, ar trebui să fie comparabile cu proiecțiile Comisiei.
(29) Pentru a asigura punerea în aplicare a planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu, Comisia și Consiliul ar trebui să monitorizeze reformele și investițiile incluse în respectivele planuri în contextul semestrului european, pe baza rapoartelor anuale privind progresele înregistrate prezentate de statele membre și în conformitate cu articolele 121 și 148 din TFUE. În acest scop, Comisia și Consiliul ar trebui să se angajeze într-un dialog economic cu Parlamentul European.
(30) Parlamentul European ar trebui să fie implicat în mod corespunzător, regulat și structurat în semestrul european pentru a spori transparența, responsabilitatea și implicarea cu privire la deciziile luate în contextul semestrului european. Președintele Consiliului și Comisia ar trebui să informeze cu regularitate Parlamentul European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale în temeiul prezentului regulament. Informațiile care trebuie furnizate în contextul prezentului regulament ar trebui să fie pregătite și transmise de Comisie Consiliului și ar trebui să fie puse la dispoziția Parlamentului European fără întârzieri nejustificate.
(31) Pentru a asigura o reducere mai graduală a datoriei, perioada de ajustare poate fi prelungită cu maximum trei ani dacă statul membru își bazează planul bugetar-structural național pe termen mediu pe un set de reforme și investiții verificabile și cu scadențe clare care, în ansamblul lor și ca regulă generală, stimulează creșterea și reziliența; susțin sustenabilitatea bugetară; răspund priorităților comune ale Uniunii; urmează recomandările relevante specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european, inclusiv, după caz, recomandările emise în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, precum și priorităților în materie de investiții ale statului membru în cauză, fără a conduce la o reducere a nivelului investițiilor publice finanțate la nivel național în cursul perioadei la care se referă planul, în raport cu nivelul pe termen mediu înregistrat înainte de începerea planului, ținând seama de obiectul și de amploarea provocărilor specifice fiecărei țări.
(32) Setul de reforme și investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare ar trebui să fie corelat cu angajamentele incluse în planul de redresare și reziliență aprobat al statului membru în cauză pe parcursul perioadei în care operează Mecanismul de redresare și reziliență și acordul de parteneriat convenit în temeiul cadrului financiar multianual. În cazul în care planurile de redresare și reziliență includ reforme și investiții ambițioase, în special în ceea ce privește creșterea economică și sustenabilitatea bugetară pe termen mediu, ar trebui să se considere că acestea îndeplinesc cerințele pentru prelungirea perioadei de ajustare pentru primele planuri bugetar-structurale naționale pe termen mediu.
(33) Setul de reforme și investiții prevăzut în planurile bugetar-structurale naționale pe termen mediu ar trebui să fie aliniat la prioritățile comune ale Uniunii, printre care se numără realizarea următoarelor obiective: o tranziție verde și digitală echitabilă, inclusiv coerența cu obiectivele climatice stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119; reziliența socială și economică, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale; securitatea energetică; precum și, după caz, consolidarea capabilităților de apărare. Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită acestor priorități la evaluarea planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu. Respectivul set de reforme și investiții ar trebui, de asemenea, să fie în concordanță cu punerea în aplicare a strategiilor naționale stabilite de statul membru în cauză pentru a răspunde respectivelor priorități ale Uniunii.
(34) În vederea promovării unor strategii de consolidare bugetară favorabile creșterii, la elaborarea planurilor ulterioare ar trebui să fie luat în considerare în mod corespunzător impactul reformelor și investițiilor, odată ce acestea au fost puse în aplicare în cadrul planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită impactului asupra sustenabilității bugetare prin intermediul veniturilor publice, cheltuielilor și creșterii potențiale care se vor înregistra în viitor, precum și contribuției la prioritățile comune ale Uniunii, luând în considerare dovezi economice solide și bazate pe date.
(35) În cazul în care un stat membru nu îndeplinește în mod satisfăcător setul de reforme și investiții cu scadențe clare care stau la baza traiectoriei mai graduale a cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, până la termenul specificat, Consiliul, la recomandarea Comisiei, ar trebui să poată recomanda scurtarea prelungirii perioadei de ajustare, și anume accelerarea efortului anual de ajustare, cu excepția cazului în care există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare până la termenul inițial.
(36) Comisia ar trebui să creeze un cont de control pentru fiecare stat membru pentru a ține evidența abaterilor anuale și cumulate, în sens ascendent și în sens descendent, ale cheltuielilor nete observate față de traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu. Contul de control nu ar trebui să înregistreze abateri atât timp cât clauzele derogatorii rămân activate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, atunci când pregătește raportul în temeiul articolului 126 alineatul (3) din TFUE, Comisia ar trebui să ia în considerare, ca factori relevanți, progresele înregistrate în punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor, inclusiv și în special politicile de punere în aplicare a strategiei comune a Uniunii privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă, și să acorde o atenție deosebită contribuțiilor financiare pentru realizarea priorităților comune ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament.
(37) Instituțiile fiscal-bugetare independente și-au dovedit capacitatea de a promova disciplina fiscală și de a consolida credibilitatea finanțelor publice ale statelor membre. Pentru a spori asumarea responsabilității la nivel național, rolul consultativ al instituțiilor fiscal-bugetare independente ar trebui să fie menținut în cadrul de guvernanță economică reformat al Uniunii, în vederea consolidării treptate a capacităților acestora.
(38) Un Consiliu bugetar european permanent, care să fie independent într-o mai mare măsură, ar trebui să aibă un rol consultativ mai important în cadrul de guvernanță economică al Uniunii. Acesta ar trebui să continue să evalueze punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere, să evalueze orientarea bugetară viitoare pentru zona euro în ansamblu și să ofere consiliere Comisiei și Consiliului, respectând în același timp rolul și prerogativele Comisiei stabilite în TUE și TFUE. Independența sa și accesul său la informații ar trebui îmbunătățite. Consiliul și Parlamentul European ar trebui să fie consultate în cadrul procesului de numire a președintelui și a membrilor săi. Numirile respective ar trebui, în măsura posibilului, să asigure un echilibru geografic și de gen adecvat.
(39) Atunci când emite un aviz cu privire la proiectele de planuri bugetare prezentate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18), Comisia ar trebui să evalueze dacă proiectele de planuri bugetare respectă traiectoriile cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în temeiul prezentului regulament.
(40) În cazul unor șocuri majore care afectează zona euro sau Uniunea în ansamblu, este necesar să existe o clauză derogatorie generală pentru a putea face față unei recesiuni economice grave în zona euro sau în Uniune în ansamblu, permițând o abatere de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, cu condiția ca această deviere să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Declanșarea și prelungirea clauzei derogatorii generale face obiectul unei recomandări a Consiliului, pe care Consiliul ar trebui să depună eforturi pentru a o adopta în termen de patru săptămâni de la o recomandare a Comisiei. Consiliul bugetar european ar trebui să emită un aviz cu privire la prelungirea clauzei derogatorii generale.
(41) Pe lângă clauza derogatorie generală, ar trebui să existe și o clauză derogatorie specifică fiecărei țări pentru a permite o abatere de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, în cazul unor circumstanțe excepționale, cum ar fi evenimente exogene imprevizibile, aflate în afara controlului statului membru, care au un impact major asupra finanțelor publice ale acestuia și necesită măsuri bugetare anticiclice, cu condiția ca respectiva abatere să nu pună în pericol sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Declanșarea și prelungirea clauzelor derogatorii specifice fiecărei țări face obiectul unei recomandări a Consiliului, pe care Consiliul ar trebui să depună eforturi pentru a o adopta în termen de patru săptămâni de la o recomandare a Comisiei, ținând seama de cererea din partea statului membru în cauză de declanșare sau prelungire a clauzei derogatorii specifice fiecărei țări.
(42) Prezentul regulament face parte dintr-un pachet care include și Regulamentul (UE) 2024/1264 al Consiliului (19) și Directiva (UE) 2024/1265 a Consiliului (20). Împreună, aceste trei acte legislative (denumite în continuare „reforma cadrului de guvernanță economică”) reformează cadrul de guvernanță economică al Uniunii, încorporând în dreptul Uniunii conținutul titlului III (Pactul bugetar) din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (21) din 2 martie 2012 (TSCG), în conformitate cu articolul 16 din tratatul respectiv. Bazându-se pe experiența punerii în aplicare a TSCG de către statele membre, reforma cadrului de guvernanță economică menține orientarea pe termen mediu a pactului bugetar ca instrument de realizare a disciplinei bugetare și de promovare a creșterii. Reforma cadrului de guvernanță economică include o dimensiune consolidată specifică fiecărei țări, menită să sporească asumarea responsabilității la nivel național, inclusiv prin menținerea rolului consultativ al instituțiilor fiscal-bugetare independente, care se bazează în special pe principiile comune ale pactului bugetar cu privire la mecanismele naționale de corecție fiscală, propuse prin Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2012 în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din TSCG. Analiza cheltuielilor, exceptând măsurile discreționare privind veniturile, pentru evaluarea globală a conformității impuse de pactul bugetar este prevăzută în prezentul regulament. La fel ca în pactul bugetar, abaterile temporare de la planul pe termen mediu sunt permise numai în circumstanțe excepționale în conformitate cu prezentul regulament și în conformitate cu dispozițiile privind contul de control. În mod similar pactului bugetar, în cazul unor abateri semnificative de la planul pe termen mediu, ar trebui să fie puse în aplicare măsuri pentru corectarea abaterilor într-un termen stabilit. Reforma cadrului de guvernanță economică consolidează supravegherea bugetară și procedurile de asigurare a respectării normelor, în vederea îndeplinirii angajamentului de promovare a unor finanțe publice solide și sustenabile și a unei creșteri durabile și favorabile incluziunii. Reforma cadrului de guvernanță economică menține astfel obiectivele fundamentale ale disciplinei bugetare și sustenabilității datoriei prevăzute în pactul bugetar.
(43) Pentru a asigura punerea în aplicare eficace și monitorizarea adecvată a prezentului regulament, Comisia ar trebui să furnizeze în timp util orientări, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului economic și financiar, cu privire la informațiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu și în rapoartele lor anuale privind progresele înregistrate. Orientările respective ar trebui să fie publice.
(44) Supravegherea multilaterală ar trebui să se bazeze pe statistici independente și de înaltă calitate, elaborate în conformitate cu principiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (22),
(45) Întrucât obiectivele prezentului regulament privind coordonarea eficientă a politicilor economice și supravegherea bugetară multilaterală nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele coordonării și supravegherii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(46) Având în vedere termenul existent în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,