Recitale
(1) Tranziția către o economie durabilă până în 2050 este dificilă, dar oferă și oportunități pentru economia Uniunii. Investițiile în tranziția verde vor face ca Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic și cu o economie durabilă.
(2) În acest deceniu sunt necesare acțiuni urgente pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % și pentru a atinge obiectivele de mediu, în special cele legate de criza naturii și a apei, până în 2030. Uniunea va trebui să investească cu aproximativ 700 de miliarde EUR mai mult pe an în perioada 2021-2030, decât în perioada 2011-2020, pentru a-și decarboniza economia și a-și atinge obiectivele de mediu (1) și pe cele ale Propunerii de regulament privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete (2).
(3) Finanțarea tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă este necesară în prezent pentru întreprinderile care doresc să devină durabile, dar nu pot trece, dintr-o dată, la un model de performanță care să respecte pe deplin mediul și să fie neutru din punct de vedere climatic. Finanțarea tranziției va fi necesară în următorii ani pentru a se asigura o tranziție rapidă și ordonată a economiei reale către durabilitate, asigurându-se totodată competitivitatea economiei UE. Nu sunt încă disponibile toate tehnologiile pentru o economie durabilă, iar actorii economici pot atinge aceste obiective într-un ritm diferit.
(4) Finanțarea durabilă se referă atât la finanțarea activităților care respectă deja mediul, cât și a celor care fac tranziția către astfel de niveluri de performanță în timp. Se preconizează că nivelul investițiilor durabile va crește în timp, pe măsură ce tranziția avansează.
(5) Deși cadrul juridic al Uniunii nu definește conceptul de finanțare a tranziției, aceasta ar trebui înțeleasă ca finanțarea îmbunătățirii performanței climatice și de mediu în vederea tranziției către o economie durabilă, într-un ritm compatibil cu obiectivele UE în materie de climă și mediu.
(6) Cadrul UE privind finanțarea durabilă, care include Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (3), metodologiile stabilite în Regulamentul (UE) 2019/2089 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și al Consiliului (5) și Propunerea de regulament privind obligațiunile verzi europene (6), conține garanții și principii care pot oferi mai multe clarificări privind ceea ce constituie finanțarea tranziției.
(7) Finanțarea tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă se află în centrul Comunicării Comisiei din 2021 privind strategia pentru finanțarea tranziției către o economie durabilă (7), care subliniază necesitatea unei abordări incluzive a finanțării durabile, indiferent de sectoare, zone geografice, actori și puncte de plecare diferite ale tranziției.
(8) Prezenta recomandare clarifică conceptul de finanțare a tranziției, recunoscând rolul semnificativ pe care îl pot juca participanții la piață, care pot alege să utilizeze instrumentele din cadrul Uniunii privind finanțarea durabilă, în funcție de nevoi, pentru finanțarea tranziției.
(9) Întreprinderile, intermediarii financiari și investitorii, statele membre și autoritățile de supraveghere ar putea mobiliza, furniza sau aborda finanțarea tranziției prin utilizarea voluntară a instrumentelor de finanțare durabilă, astfel cum se prevede în prezenta recomandare.
(10) Prezenta recomandare urmărește să sprijine finanțarea tranziției într-un mediu de încredere pentru investitori, prin încurajarea utilizării voluntare a instrumentelor de finanțare durabilă și a prezentărilor de informații în moduri care pot asigura credibilitatea oportunităților de investiții pentru tranziție.
(11) Prezenta recomandare se bazează pe cadrul UE privind finanțarea durabilă și pe elemente din principalele inițiative internaționale pentru finanțarea tranziției, cum ar fi Orientările OCDE privind finanțarea tranziției (8), Cadrul G20 pentru finanțarea tranziției (9), Raportul privind finanțarea tranziției al platformei internaționale pentru finanțarea durabilă (10) și Raportul Grupului de experți la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite privind angajamentele de reducere la zero a emisiilor nete ale entităților nestatale (11). Prin urmare, investitorii internaționali care respectă prezenta recomandare ar trebui să poată corela principalele aspecte ale obiectivelor lor de tranziție și ale nevoilor lor de finanțare cu practicile de pe piața internațională.
(12) Tranziția către atingerea obiectivelor Pactului verde european (12) include tranziția către neutralitatea climatică până în 2050, în scopul limitării schimbărilor climatice la o încălzire globală cu 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (13), tranziția către o economie rezilientă la schimbările climatice și tranziția către o economie durabilă din punctul de vedere al mediului, și anume către o economie circulară, cu zero poluare și favorabilă naturii și către utilizarea durabilă a resurselor de apă și marine.
(13) Participanții la piață pot aplica prezenta recomandare atât tranziției climatice, cât și tranziției ecologice.
(14) Întreprinderile (atât cele nefinanciare, cât și cele financiare) ar putea avea puncte de plecare diferite în tranziția către durabilitate, în funcție de diverși factori, cum ar fi sectoarele și zonele geografice în care își desfășoară activitatea. De asemenea, întreprinderile dispun de posibilități și capacități diferite de tranziție, în funcție de dimensiunea lor, de resursele financiare și fizice disponibile sau de disponibilitatea infrastructurii și a tehnologiilor. Prin urmare, întreprinderile vor avea nevoi de finanțare diferite.
(15) Utilizarea finanțării tranziției este voluntară. Nu toate întreprinderile sau toate sectoarele economice au nevoi semnificative de finanțare a tranziției climatice sau ecologice. Însă acolo unde impactul asupra climei și mediului poate fi redus și se iau măsuri în acest sens, îmbunătățirea ar trebui recunoscută și ar trebui să se faciliteze finanțarea acesteia.
(16) Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) ar putea fi nevoite să își finanțeze tranziția și, în acest caz, ar putea avea de câștigat prin obținerea de finanțare a tranziției dacă furnizează informații esențiale privind durabilitatea. Cu toate acestea, din cauza dimensiunii și a resurselor lor mai limitate, acest lucru poate fi dificil și costisitor. IMM-urile ar putea avea nevoie de sprijinul partenerilor lor financiari, al furnizorilor și al clienților din lanțul lor valoric pentru a-și analiza nevoile de finanțare a tranziției și a avea acces în practică la finanțarea tranziției. Intermediarii corporativi și financiari de mari dimensiuni sunt încurajați să aplice principiul proporționalității atunci când colaborează cu IMM-urile și să dea dovadă de moderație atunci când solicită informații de la partenerii, furnizorii și clienții din lanțul valoric al IMM-urilor.
(17) Finanțarea tranziției poate contribui, de asemenea, la finanțarea tranziției întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele cele mai afectate de tranziția către o economie durabilă. De exemplu, noile investiții și cheltuielile de capital conexe ale acestor întreprinderi pot fi compatibile cu tranziția către îndeplinirea obiectivelor Uniunii în materie de climă și mediu.
(18) Nevoile în materie de finanțare a tranziției pot fi determinate prin planificarea în avans și prin stabilirea unor obiective de tranziție. Acest lucru poate fi realizat, de exemplu, prin stabilirea obiectivelor și acțiunilor întreprinderii pe termen scurt, mediu și lung în conformitate cu tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă, precum și a unor planuri de investiții și de acțiune care să indice resursele care au fost alocate și resursele care sunt în continuare necesare pentru a se asigura îndeplinirea obiectivelor și planificarea și punerea în aplicate a acțiunilor într-un mod transparent, credibil și consecvent. Acest lucru se poate realiza atât la nivel de întreprindere, cât și la nivel de activitate, în funcție de unde apare nevoia de finanțare a tranziției.
(19) Planificarea tranziției, care este procesul prin care întreprinderile își concretizează în acțiuni obiectivele ambițioase în materie de mediu și climă, poate ajuta întreprinderile să reducă la minimum riscurile strategice și financiare asociate tranziției și să identifice oportunitățile de afaceri și oferă claritate cu privire la strategia lor de afaceri care poate atrage noi investitori și parteneri de afaceri.
(20) De asemenea, întreprinderile pot utiliza instrumentele de finanțare durabilă ale Uniunii, cum ar fi taxonomia, nu numai pentru a prezenta informații despre activitățile aliniate la taxonomie și cheltuielile de capital, ci și ca un instrument orientat spre viitor în procesul lor de tranziție, utilizând criteriile taxonomiei ca puncte de referință pentru stabilirea obiectivelor. Taxonomia este utilizată din ce în ce mai mult în scopuri de finanțare a tranziției, multe întreprinderi raportând cheltuieli de capital aliniate la taxonomie care sunt semnificativ mai mari decât veniturile aliniate, în special în sectoarele cu impact ridicat.
(21) Investițiile pentru a ajunge la alinierea la taxonomie în 5 ani (excepțional în 10 ani) sunt recunoscute drept cheltuieli de capital care sunt pe deplin aliniate la taxonomie dacă sunt însoțite de un plan de cheltuieli de capital, care este un tip de plan de tranziție la nivel de activitate (14). În plus, investițiile în activitățile de tranziție, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2020/852, sunt investiții în cele mai bune tehnologii disponibile și sunt, așadar, recunoscute ca fiind aliniate la taxonomie, cu condiția să nu conducă la blocaje pe termen lung cu emisii ridicate de dioxid de carbon și nici să nu împiedice dezvoltarea unor tehnologii mai ecologice. Acestea sunt activități economice pentru care nu există în prezent nicio tehnologie alternativă și în care performanța se află pe o cale de tranziție către neutralitatea climatică în viitor. Pentru a asigura îmbunătățirea continuă în toate etapele tranziției, Regulamentul (UE) 2020/852 prevede o revizuire a criteriilor tehnice de examinare pentru activitățile de tranziție o dată la trei ani, pentru a ține seama de noile tehnologii și de dovezile științifice pe măsură ce acestea devin disponibile.
(22) Totodată, taxonomia poate fi un ghid util, care completează obiectivele climatice sau de mediu sau planurile de tranziție, pentru activitățile economice care nu pot aduce o contribuție substanțială la unul dintre obiectivele de mediu prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/852, dar în cazul cărora se pot realiza în continuare îmbunătățiri semnificative ale performanței de mediu. Criteriile și principiile taxonomiei pot fi utilizate pentru a stabili obiective intermediare sau minime, pentru care s-ar putea mobiliza o finanțare a tranziției, dacă investițiile sunt compatibile cu obiectivele UE în materie de climă și mediu (15). Acest lucru ar trebui asigurat printr-un plan de tranziție pentru activitatea specifică (un plan de tranziție la nivel de activitate).
(23) Datele arată că taxonomia funcționează astfel cum s-a prevăzut, întreprinderile din indicele STOXX Europe 600 care au raportat până în prezent o aliniere la taxonomie diferită de 0 (16) raportând în medie o aliniere la taxonomie de aproximativ 23 % pentru cheltuielile de capital, 24 % pentru cheltuielile operaționale și 17 % pentru venituri (17).
(24) Indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris sunt instrumente adecvate pentru crearea de portofolii cu obiective de decarbonizare. Fondurile de investiții care reproduc acești indici de referință au înregistrat o creștere considerabilă și sunt evaluate în prezent la 116 miliarde EUR. Utilizarea indicilor de referință ESG bazați pe piață cu caracteristici de durabilitate a mediului este, de asemenea, în creștere.
(25) Planurile de tranziție reprezintă un instrument util pentru transpunerea în acțiuni concrete a obiectivelor climatice sau de mediu, stabilite atât la nivelul întreprinderilor, cât și la nivelul activităților economice, și un plan de investiții în comunicarea cu intermediarii financiari și cu investitorii. Intermediarii financiari și investitorii ar putea, de asemenea, să țină seama de informațiile din planurile de tranziție, precum și de integritatea, transparența și răspunderea antrenată de obiectivele incluse în planuri atunci când evaluează riscurile de tranziție și de sustenabilitate fizică asociate unei investiții.
(26) Planurile de tranziție nu sunt în prezent obligatorii, dar încep să devină unul dintre instrumentele-cheie orientate spre viitor pe care întreprinderile le pot utiliza pentru a-și stabili și articula obiectivele și finanțarea necesară pentru atingerea acestor obiective și includ informații privind obiectivele intermediare, activitățile, procesele și resursele. Planurile de tranziție pot fi stabilite pe baza Directivei (UE) 2022/2464 și a standardelor de raportare în temeiul acestei directive, atunci când planurile respective fac parte din strategia generală de afaceri a unei întreprinderi, cu scopul de a se alinia la obiectivul Acordului de la Paris de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 °C.
(27) Întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al obligațiilor de raportare prevăzute în Directiva (UE) 2022/2464 vor trebui să comunice eventualele obiective cu termene precise privind aspectele de durabilitate pe care le-ar putea avea, precum și eventualele planuri pentru a se asigura că modelul de afaceri și strategia lor sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C.
(28) În februarie 2022, Comisia a prezentat o Propunere de directivă privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor (18), pentru a se asigura că întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața internă realizează tranziția către durabilitate a economiilor noastre. Aceasta propune ca întreprinderile care intră în domeniul său de aplicare să adopte un plan pentru a se asigura că modelele de afaceri și strategia întreprinderii sunt compatibile cu tranziția către o economie durabilă și cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris.
(29) Un plan de tranziție, care este un aspect al strategiei globale a întreprinderii, poate acoperi și tranziția către obiective de mediu. Credibilitatea unui plan de tranziție ar putea fi consolidată prin adoptarea sa de către conducerea întreprinderii, prin includerea unui set structurat de obiective și acțiuni pe termen scurt, mediu și lung, care să cuprindă resursele alocate și cele necesare pentru a se asigura că obiectivele și acțiunile sunt puse în aplicare într-un mod credibil și consecvent, inclusiv luarea în considerare și evitarea blocării pe termen lung a activităților sau activelor care produc emisii ridicate de gaze cu efect de seră sau care dăunează mediului în mod semnificativ, având în vedere durata de viață a acestor active.
(30) Intermediarii financiari joacă un rol esențial în sprijinirea tranziției economiei reale către durabilitate. Prin urmare, furnizarea de finanțare a tranziției în beneficiul economiei reale permite sectorului financiar să își îndeplinească funcția de finanțare în cursul tranziției, să reducă riscul de tranziție în timp și să își asigure propria tranziție ordonată. Finanțarea tranziției și investițiile conexe pot reduce riscul financiar al tranziției în viitor, chiar dacă acestea nu sunt supuse în mod automat unui risc financiar mai mic decât alte investiții.
(31) Împrumuturile bancare și investițiile sunt importante pentru finanțarea economiei reale și se preconizează că ambele vor oferi întreprinderilor o finanțare semnificativă pentru tranziție. Băncile și alți investitori instituționali se află într-o poziție deosebit de bună pentru a le oferi clienților lor finanțare a tranziției, deoarece se pot baza pe relațiile lor strânse cu clienții. În acest context, băncile pot lua în considerare prezenta recomandare în coroborare cu dispozițiile privind riscurile de tranziție și riscurile fizice din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (19) și din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20), care sunt în curs de revizuire.
(32) Următorul aviz al Autorității Bancare Europene cu privire la împrumuturile verzi (21), precum și activitatea Platformei privind finanțarea durabilă (22) vor lua în considerare diferite aspecte ale finanțării tranziției și vor oferi informații relevante pentru viitoarele considerații pe această temă.
(33) Informațiile privind durabilitatea contribuie la facilitarea schimbului de informații dintre intermediarii financiari și întreprinderile în curs de tranziție. De exemplu, informațiile prospective privind obiectivele climatice sau de mediu sau planurile de tranziție, dacă există, le-ar putea oferi informații utile investitorilor și intermediarilor financiari, care sunt la rândul lor angajați în procesul de tranziție. Aceste informații vor ajuta intermediarii financiari și investitorii să decidă ce să includă sau nu în produsele de investiții și să evalueze implicațiile diferitelor orizonturi de timp pentru investiții și riscurile activelor depreciate.
(34) Intermediarii financiari și investitorii pot contribui la tranziție și prin oferirea de soluții de finanțare specifice legate de tranziție care au legătură cu obiectivele climatice sau de mediu stabilite de întreprinderi.
(35) Statele membre sunt invitate să continue sensibilizarea cu privire la abordările legate de căutarea sau furnizarea finanțării tranziției. De asemenea, statele membre sunt invitate să ofere în continuare formare și asistență tehnică pentru a contribui la creșterea gradului de utilizare a finanțării tranziției și să ofere soluții de finanțare specifice legate de tranziție pentru întreprinderile care doresc să se implice în tranziție.
(36) Autoritățile europene de supraveghere (AES) și autoritățile naționale competente din Uniune ar trebui să continue sensibilizarea cu privire la abordările relevante în materie de finanțare a tranziției. Acest lucru va contribui la creșterea încrederii participanților la piață cu privire la cum să utilizeze în mod eficace instrumentele de finanțare durabilă ale Uniunii și va încuraja utilizarea finanțării tranziției și reducerea riscului de dezinformare ecologică.
(37) Prezenta recomandare nu oferă recomandări cu privire la toate aspectele finanțării tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic și durabilă. Obiectivul acesteia este de a clarifica conceptele de bază ale finanțării tranziției și utilizarea instrumentelor care pot încuraja o creștere a utilizării finanțării private a tranziției.
(38) Prezenta recomandare nu este exhaustivă, deoarece participanții la piață pot găsi alte modalități de a promova sau de a obține o finanțare a tranziției aliniată la tranziția către o economie durabilă. Aceasta ar trebui luată în considerare împreună cu eventualele evoluții viitoare ale pieței sau ale legislației. Platforma privind finanțarea durabilă va contribui la identificarea practicilor de piață relevante legate de finanțarea tranziției, iar participanții la piață pot oferi feedback pentru a perfecționa și mai mult elementele cadrului privind finanțarea durabilă și utilizarea acestuia pentru finanțarea tranziției prin intermediul platformei sau prin evenimente de informare organizate de Comisie, cum ar fi ateliere și dialoguri cu părțile interesate. De asemenea, Comisia își va intensifica colaborarea cu partenerii internaționali, de exemplu prin intermediul Platformei internaționale privind finanțarea durabilă și al viitoarei Platforme de consiliere privind finanțarea durabilă în contextul Global Gateway, pentru a promova utilizarea și interoperabilitatea internațională a finanțării tranziției în toată lumea.