Recitale
(1) Stabilirea prețului multor instrumente financiare și contracte financiare depinde de exactitatea și integritatea indicilor de referință. Cazurile grave de manipulare a indicilor de referință ai ratei dobânzii, cum ar fi LIBOR și EURIBOR, precum și acuzațiile de manipulare a indicilor de referință pentru energie, petrol și cursul de schimb demonstrează că indicii de referință pot face obiectul conflictelor de interese. Utilizarea de puteri discreționare și regimuri de slabă guvernanță măresc vulnerabilitatea la manipulare. Lipsa exactității sau a integrității indicilor de referință sau îndoielile cu privire la aceștia pot submina încrederea în piață, pot cauza pierderi pentru consumatori și investitori și pot denatura economia reală. Prin urmare, este necesar să se asigure exactitatea, soliditatea și integritatea indicilor de referință și a procesului de stabilire a acestora.
(2) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) conține anumite cerințe cu privire la fiabilitatea indicilor de referință utilizați pentru stabilirea prețului unui instrument financiar cotat. Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) conține anumite cerințe cu privire la indicii de referință utilizați de către emitenți. Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) conține anumite cerințe cu privire la indicii de referință utilizați de către organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM). Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7) conține anumite dispoziții care interzic manipularea indicilor de referință utilizați pentru produsele energetice angro. Cu toate acestea, actele legislative respective acoperă doar anumite aspecte ale anumitor indici de referință și nici nu abordează toate vulnerabilitățile existente în procesul de furnizare a tuturor indicilor de referință, nici nu acoperă toate utilizările indicilor de referință financiari în sectorul financiar.
(3) Indicii de referință sunt esențiali pentru stabilirea prețurilor tranzacțiilor transfrontaliere, facilitând astfel funcționarea eficace a pieței interne cu privire la o varietate mare de instrumente și servicii financiare. Numeroși indici de referință care sunt utilizați ca rate de referință în contractele financiare, în special în creditele ipotecare, sunt furnizați într-un stat membru, dar sunt utilizați de către instituții de credit și consumatori din alte state membre. În plus, astfel de instituții de credit de multe ori își acoperă riscurile sau obțin fondurile pentru acordarea acestor contracte financiare pe piața interbancară transfrontalieră. Numai câteva state membre au adoptat norme legislative naționale privind indicii de referință, însă cadrele lor legislative respective privind indicii de referință indică deja divergențe cu privire la aspecte precum domeniul lor de aplicare. În plus, Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a adoptat la 17 iulie 2013 principii privind indicii de referință financiari (denumite în continuare „Principii IOSCO privind indicii de referință financiari”), la 5 octombrie 2012 principii pentru agențiile de raportare a prețului petrolului (denumite în continuare „Principii IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol”) (denumite împreună „principiile IOSCO”) și, având în vedere că respectivele principii oferă o anumită flexibilitate în ceea ce privește sfera lor exactă de aplicare și mijloacele de punere în aplicare a acestora, este probabil ca statele membre să adopte norme la nivel național care ar pune în aplicare aceste principii în mod divergent.
(4) Aceste abordări divergente vor conduce la fragmentarea pieței interne, deoarece administratorii și utilizatorii de indici de referință se vor supune unor norme diferite de la un stat membru la altul. Astfel, indicii de referință furnizați într-un stat membru este posibil să nu poată fi utilizați în alte state membre. În absența unui cadru armonizat pentru a asigura acuratețea și integritatea indicilor de referință utilizați în cazul instrumentelor financiare și al contractelor financiare în Uniune, sau pentru a măsura performanța fondurilor de investiții, este, prin urmare, probabil că diferențele dintre legile statelor membre vor crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne pentru furnizarea de indici de referință.
(5) Normele Uniunii în materie de protecție a consumatorilor nu abordează situația punctuală a adecvării informațiilor privind indicii de referință în cazul contractelor financiare. Ca urmare a reclamațiilor consumatorilor și a litigiilor referitoare la utilizarea indicilor de referință în mai multe state membre, este probabil că vor fi adoptate la nivel național măsuri divergente, inspirate de preocupările legitime de protecție a consumatorilor, care ar putea duce la fragmentarea pieței interne din cauza condițiilor de concurență diferite, corespunzătoare diferitelor niveluri de protecție a consumatorilor.
(6) Prin urmare, pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne și pentru a îmbunătăți condițiile de funcționare a acesteia, în special cu privire la piețele financiare, precum și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor, este necesar să se stabilească un cadru de reglementare comun pentru indicii de referință la nivelul Uniunii.
(7) Este adecvat și necesar ca respectivul cadru să ia forma unui regulament pentru a avea garanția că dispozițiile care impun în mod direct obligații persoanelor implicate în furnizarea, aducerea de contribuții la elaborarea indicilor de referință și utilizarea acestor indici sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru furnizarea de indici de referință presupune neapărat măsuri care prevăd cerințe precise privind diferitele aspecte inerente furnizării indicilor de referință, chiar și mici divergențe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce privește unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință. Prin urmare, utilizarea unui regulament care este direct aplicabil ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel național și ar trebui să asigure o abordare coerentă și o mai mare securitate juridică, și ar trebui să prevină apariția unor obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință.
(8) Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie suficient de extins pentru a crea un cadru de reglementare preventiv. Furnizarea de indici de referință presupune exercitarea de puteri discreționare în stabilirea lor și este în mod inerent supusă anumitor tipuri de conflicte de interese, ceea ce presupune existența unor oportunități și stimulente în a manipula acești indici de referință. Acești factori de risc sunt comuni tuturor indicilor de referință și ar trebui să respecte cerințe adecvate în materie de guvernanță și de control. Cu toate acestea, gradul de risc este variabil și, prin urmare, abordarea adoptată ar trebui să fie adaptată la circumstanțele specifice. Întrucât vulnerabilitatea și importanța unui indice de referință variază în timp, reducerea domeniului de aplicare la indicii care sunt în prezent importanți sau vulnerabili nu ar aborda riscurile pe care orice indice de referință le poate prezenta în viitor. În special, indicii de referință care în prezent nu sunt încă utilizați pe scară largă ar putea să aibă o sferă de utilizare mai largă în viitor, astfel încât, în privința acestora, chiar și o manipulare minoră poate avea un impact semnificativ.
(9) Factorul determinant privind domeniul de aplicare a prezentului regulament ar trebui să îl constituie influența valorii indicilor asupra valorii unui instrument financiar sau a unui contract financiar, sau în ce măsura acesta măsoară performanțele unui fond de investiții. Prin urmare, domeniul de aplicare nu ar trebui să fie condiționat de natura datelor de intrare. Indicii de referință calculați pe baza datelor de intrare, cum ar fi prețurile acțiunilor, și pe baza unor cifre sau valori neeconomice, cum ar fi parametrii meteorologici, ar trebui, prin urmare, să fie incluși în domeniul de aplicare. Cadrul stabilit prin prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să recunoască existența unui număr mare de indici de referință și impactul diferit pe care aceștia îl au asupra stabilității financiare și a economiei reale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, un răspuns proporțional la riscurile pe care le prezintă diferiții indici de referință. Așadar, prezentul regulament ar trebui să includă indicii de referință care sunt utilizați pentru stabilirea prețului instrumentelor financiare cotate sau tranzacționate în locuri de tranzacționare reglementate.
(10) Un număr mare de consumatori au încheiat contracte financiare, în special contracte de credit de consum garantate cu ipoteci, care se raportează la indici de referință supuși acelorași riscuri. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare contractele de credit astfel cum sunt definite în Directivele 2008/48/CE (8) și 2014/17/UE (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(11) Mulți indici de investiții implică conflicte importante de interese și sunt utilizați pentru a evalua performanțele unui fond, cum ar fi un fond OPCVM. O parte dintre acești indici de referință sunt publicați, iar alții sunt puși la dispoziția publicului sau a unei părți a publicului, gratuit sau contra plății unei taxe, iar manipularea lor poate să îi afecteze pe investitori. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare indicii sau ratele de referință care sunt utilizate pentru a măsura performanțele unui fond de investiții.
(12) Toți contribuitorii cu date de intrare la indicii de referință pot să exercite puteri discreționare și pot face obiectul unor conflicte de interese și, prin urmare, pot constitui o sursă de manipulare. Contribuția la un indice de referință este o activitate voluntară. Dacă o inițiativă ar impune contribuitorilor obligația de a-și modifica substanțial modelele de afaceri, s-ar putea ca aceștia să înceteze să mai contribuie la indicii de referință în cauză. Cu toate acestea, pentru entitățile care fac deja obiectul reglementării și supravegherii, impunerea de obligații referitoare la existența unor sisteme fiabile de guvernanță și de control nu ar trebui să conducă la costuri substanțiale sau la o sarcină administrativă disproporționată. Prin urmare, prezentul regulament impune anumite obligații contribuitorilor supravegheați. În cazul în care un indice de referință este stabilit pe baza unor date deja disponibile, sursa acestor date nu ar trebui considerată a fi contribuitor.
(13) Indicii de referință financiari nu sunt utilizați doar la emiterea și producerea de instrumente și de contracte financiare. Sectorul financiar se bazează, de asemenea, pe indici de referință pentru măsurarea performanțelor unui fond de investiții cu scopul urmăririi randamentului sau stabilirii alocării activelor dintr-un portofoliu sau cu scopul calculării comisioanelor de performanță. Un anumit indice de referință poate fi utilizat direct, ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții, sau indirect, în cadrul unei combinații de indici de referință. În cel de al doilea caz, stabilirea și revizuirea ponderilor ce trebuie aplicate diverșilor indici din cadrul unei combinații cu scopul de a stabili beneficiul financiar preconizat sau valoarea unui instrument financiar sau a unui contract financiar sau cu scopul de a măsura performanțele unui fond de investiții sunt considerate, de asemenea, utilizare, deoarece o astfel de activitate nu implică utilizarea de puteri discreționare, spre deosebire de activitatea de producere a indicilor. Deținerea unor instrumente financiare care se raportează la un anumit indice de referință nu este considerată utilizare a indicelui de referință.
(14) Băncile centrale respectă deja principiile, standardele și procedurile care asigură integritatea și independența acestora în activitate. Prin urmare, nu este necesar ca băncile centrale să facă obiectul prezentului regulament. În cazul în care băncile centrale furnizează indici de referință, în special dacă aceștia sunt destinați unor tranzacții, este responsabilitatea băncilor centrale să stabilească proceduri interne corespunzătoare pentru a asigura acuratețea, integritatea, fiabilitatea și independența acestor indici de referință, în special în ceea ce privește transparența guvernanței și metodologiei de calcul.
(15) De asemenea, autoritățile publice, inclusiv agențiile naționale de statistică, nu ar trebui să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care furnizează date, indici de referință sau dețin controlul asupra furnizării indicilor de referință în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forței de muncă, activitatea economică și inflație.
(16) Administratorul este persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință, și, în special care administrează mecanismele de stabilire a indicelui de referință, colectează și analizează datele de intrare, stabilește indicele de referință și îl publică. Administratorul ar trebui să poată externaliza către un terț una sau mai multe din aceste funcții, inclusiv publicarea sau calcularea unui indice de referință, sau alte servicii sau activități pertinente privind furnizarea indicelui. Cu toate acestea, atunci când o persoană doar publică sau face referire la un indice de referință în contextul activităților sale jurnalistice, dar nu are niciun control asupra furnizării acestui indice de referință, persoana în cauză nu ar trebui să facă obiectul cerințelor impuse administratorilor prin prezentul regulament.
(17) Un indice se calculează utilizând o formulă sau orice altă metodă care se bazează pe valori subiacente. Există o putere discreționară în elaborarea formulei respective, în efectuarea calculului sau în stabilirea datelor de intrare, care creează riscul de manipulare. Prin urmare, toți indicii de referință care au în comun această caracteristică discreționară ar trebui să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentului regulament.
(18) Cu toate acestea, în cazul în care un preț unic sau o valoare unică sunt utilizate ca referință pentru un instrument financiar, de exemplu în cazul în care prețul unui singur titlu de valoare constituie prețul de referință pentru o opțiune sau o tranzacție future, nu intervine în proces niciun calcul, nicio dată de intrare și nicio putere discreționară. Prin urmare, prețul unic sau prețurile de referință cu valoare unică nu ar trebui să fie considerate indici de referință în sensul prezentului regulament.
(19) Prețurile de referință sau prețurile de compensare stabilite de contrapărți centrale (CPC) nu ar trebui să fie considerate indici de referință pentru că sunt utilizate pentru a determina compensarea, marjele și gestionarea riscurilor și, prin urmare, acestea nu determină cuantumul de plată în cadrul unui instrument financiar sau valoarea unui instrument financiar.
(20) Furnizarea de către creditori a nivelurilor ratelor de împrumut nu ar trebui să fie considerată furnizare în sensul prezentului regulament. O rată de împrumut furnizată de un creditor fie este stabilită printr-o decizie internă, fie este calculată ca marjă (spread) sau ca marjă comercială la un indice (de exemplu EURIBOR). În primul caz, se acordă creditorului o derogare de la prezentul regulament pentru activitatea privind contractele financiare încheiate de creditorul respectiv cu propriii clienți, în timp ce în al doilea caz creditorul este considerat a fi numai utilizatorul unui indice de referință.
(21) Pentru a asigura integritatea indicilor de referință, administratorii acestora ar trebui să aibă obligația de a institui mecanisme adecvate de guvernanță pentru a controla conflicte de interese și pentru a menține încrederea în integritatea indicilor de referință. Chiar și în cazul în care sunt administrați în mod eficace, majoritatea administratorilor fac obiectul unor conflicte de interese și ar putea fi nevoiți să ia hotărâri și decizii care afectează diferite părți interesate. Prin urmare, este important ca administratorii să aibă o funcție care operează cu integritate pentru supravegherea punerii în aplicare și a eficacității mecanismelor de guvernanță care asigură o supraveghere eficace.
(22) Manipularea sau lipsa de fiabilitate a indicilor de referință pot aduce prejudicii investitorilor și consumatorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru pentru ținerea evidențelor de către administratori și contribuitori, precum și să asigure transparența cu privire la scopul unui indice de referință și la metodologia care facilitează o soluționare mai eficientă și mai echitabilă a pretențiilor formulate în conformitate cu dreptul intern sau al Uniunii.
(23) Evaluarea și punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament necesită o analiză ex-post și prezentarea de documente justificative. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească cerințe pentru ca administratorii indicilor de referință să țină evidențe corespunzătoare cu privire la metoda de calculare a indicelui de referință pentru o perioadă suficient de lungă de timp. Realitatea pe care un indice de referință vizează să o măsoare și mediul în care aceasta este măsurată se pot modifica în timp. Prin urmare, este necesar ca procesul și metodologia de furnizare a indicilor de referință să fie revizuite în mod periodic în vederea identificării deficiențelor și a posibilelor îmbunătățiri. Multe părți interesate pot fi afectate de deficiențele legate de furnizarea indicilor de referință și pot contribui la identificarea acestor deficiențe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru a stabili un mecanism de soluționare a plângerilor de către administratorii indicilor de referință, pentru a permite părților interesate să informeze administratorul indicelui de referință cu privire la eventualele plângeri și pentru a asigura faptul că administratorul indicelui de referință evaluează în mod obiectiv caracterul întemeiat al plângerilor.
(24) Furnizarea indicilor de referință implică frecvent externalizarea unor funcții importante, cum ar fi calcularea indicelui de referință, colectarea datelor de intrare și difuzarea indicelui de referință. Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de guvernanță este necesar să se asigure că orice astfel de externalizare nu scutește administratori ai indicilor de referință de obligațiile și responsabilitățile care le revin și că aceasta este realizată astfel încât să nu interfereze cu capacitatea administratorilor de a-și respecta obligațiile sau responsabilitățile și nici cu capacitatea autorității competente relevante de a-i supraveghea.
(25) Administratorul de indici de referință este principalul destinatar al datelor de intrare și poate evalua integritatea și exactitatea acestora în mod constant. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să impună administratorilor să ia anumite măsuri atunci când un administrator consideră că datele de intrare nu reprezintă realitatea de pe piață sau a economiei pe care un indice este destinat să o măsoare, inclusiv măsuri de schimbare a datelor de intrare, a contribuitorilor sau a metodologiei sau în ultimă instanță să înceteze să furnizeze acel indice. În plus, un administrator ar trebui, ca parte a cadrului său de control, să stabilească, în măsura în care este fezabil, măsuri de monitorizare a datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referință, și de validare a datelor de intrare după publicare, inclusiv o comparație cu modelele tradiționale, dacă este cazul.
(26) Orice putere discreționară care poate fi exercitată în furnizarea de date de intrare creează oportunități de manipulare a indicilor de referință. În cazul în care datele de intrare sunt date bazate pe tranzacții, puterea discreționară exercitată este mai scăzută, prin urmare posibilitatea de a manipula datele este redusă. De regulă, administratorii de indici de referință ar trebui să folosească, prin urmare, date de intrare bazate pe tranzacții reale, atunci când este posibil, însă, în cazurile în care datele de tranzacție sunt insuficiente sau necorespunzătoare pentru a asigura integritatea și exactitatea indicelui de referință, pot fi utilizate și alte date.
(27) Exactitatea și fiabilitatea unui indice de referință în ceea ce privește măsurarea realității economice pe care este menit să o reprezinte depind de metodologia și de datele de intrare utilizate. Prin urmare, este necesar să se adopte o metodologie transparentă care să garanteze exactitatea și fiabilitatea indicelui de referință. O asemenea transparență nu înseamnă publicarea formulei aplicate pentru calcularea unui anumit indice de referință, ci, mai degrabă, publicarea de elemente care sunt suficiente pentru a permite părților interesate să înțeleagă cum este calculat indicele de referință respectiv și să analizeze măsura în care acesta este reprezentativ, relevant și adecvat pentru scopul pentru care a fost stabilit.
(28) Ar putea fi necesară modificarea metodologiei pentru a se asigura exactitatea permanentă a indicelui de referință, însă orice modificare a metodologiei va avea un impact asupra părților interesate și a utilizatorilor indicelui de referință. Prin urmare, este necesar să se menționeze procedurile de urmat în momentul modificării metodologiei de elaborare a indicelui de referință, inclusiv necesitatea unei consultări, astfel încât utilizatorii și părțile interesate să poată lua măsurile necesare în lumina acestor modificări sau să informeze administratorul dacă au preocupări legate de modificările respective.
(29) Angajații unui administrator pot identifica posibile încălcări ale prezentului regulament sau potențiale vulnerabilități care ar putea conduce la manipulare sau la tentative de manipulare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru care să permită angajaților să îi prevină în mod confidențial pe administratori cu privire la posibile încălcări ale acestuia.
(30) Integritatea și exactitatea indicilor de referință depinde de integritatea și exactitatea datelor de intrare furnizate de către contribuitori. Este esențial ca obligațiile contribuitorilor cu privire la astfel de date de intrare să fie specificate în mod clar, conformitatea cu respectivele obligații să fie fiabilă și obligațiile să fie în concordanță cu controalele și metodologia administratorului indicelui de referință. Prin urmare, este necesar ca administratorul indicelui de referință să elaboreze un cod de conduită pentru a preciza aceste cerințe și responsabilitățile contribuitorilor cu privire la furnizarea datelor de intrare. Pentru administrator, angajamentul contribuitorilor de a respecta codul de conduită ar trebui să reprezinte o garanție suficientă. În cazul în care contribuitorii se află în țări terțe, garanția ar trebui să fie suficientă în măsura în care este posibil.
(31) Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese și pot exercita puteri discreționare în procesul de stabilire a datelor de intrare. Prin urmare, este necesar ca aceștia să fie supuși unor mecanisme de control pentru a se garanta faptul că astfel de conflicte sunt gestionate și că datele de intrare sunt exacte, sunt conforme cu cerințele administratorului și pot fi validate.
(32) Mulți indici de referință sunt stabiliți prin aplicarea unei formule ce folosește date de intrare care sunt furnizate de următoarele entități: un loc de tranzacționare, un mecanism de publicare abilitat, un furnizor de sisteme centralizate de raportare sau un mecanism de raportare abilitat, de bursa de energie sau de platforma de licitație pentru certificatele de emisii. În anumite situații, colectarea de date este externalizată către un furnizor de servicii care primește datele în întregime și direct de la entitățile respective. În aceste cazuri, reglementările și supravegherea actuale asigură integritatea și transparența datelor de intrare și prevăd cerințe de guvernanță și proceduri pentru notificarea cazurilor de încălcare. Prin urmare, indici de referință respectivi sunt mai puțin vulnerabili la manipulare, fac obiectul unor verificări independente și, prin urmare, administratorii relevanți sunt scutiți de anumite obligații stabilite prin prezentul regulament.
(33) Diferitele tipuri de indici de referință și diferitele sectoare de referință prezintă caracteristici, vulnerabilități și riscuri diferite. Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie mai detaliate pentru anumite sectoare și tipuri de indici de referință. Indicii de referință ai ratei dobânzii sunt indici de referință care joacă un rol important în transmiterea politicii monetare, prin urmare este necesar să se prevadă dispoziții specifice pentru astfel de indici de referință, în prezentul regulament.
(34) Piețele de mărfuri prezintă caracteristici unice care trebuie avute în vedere. Indicii de referință bazați pe mărfuri sunt utilizați pe scară largă și prezintă caracteristici sectoriale specifice, astfel încât este necesar să se precizeze dispoziții specifice pentru astfel de indici de referință, în prezentul regulament. Anumiți indici de referință bazați pe mărfuri nu sunt prevăzuți de prezentul regulament, dar aceștia ar trebui să respecte totuși principiile IOSCO. Indicii de referință bazați pe mărfuri pot deveni critici, deoarece acest regim nu se limitează la indici de referință care se bazează pe ceea ce pun la dispoziție contribuitorii, care sunt, în majoritate, entități supravegheate. Pentru indicii de referință bazați pe mărfuri considerați critici care fac obiectul anexei II, cerințele din prezentul regulament privind contribuția obligatorie și colegiile nu se aplică.
(35) Eșecul indicilor de referință poate avea un impact asupra integrității pieței, asupra stabilității financiare, a consumatorilor și a economiei reale, sau asupra finanțării gospodăriilor și afacerilor din statele membre. Aceste potențiale efecte destabilizatoare ale eșecului unui indice de referință critic ar putea fi resimțite de unul sau de mai multe state membre. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă un proces de stabilire a indicilor de referință care ar trebui considerați a fi indici de referință critici și să se aplice cerințe suplimentare pentru a asigura integritatea și caracterul solid al acestor indici de referință.
(36) Indicii de referință critici pot fi stabiliți folosind un criteriu calitativ sau o combinație de criterii cantitative și calitative. În plus, chiar dacă un indice de referință nu atinge pragul cantitativ corespunzător, acesta ar putea fi totuși considerat critic dacă nu are niciun substitut determinat de piață sau numai foarte puțini astfel de substituți și dacă existența și acuratețea sa sunt importante pentru integritatea pieței, stabilitatea financiară sau pentru protecția consumatorilor în unul sau mai multe state membre și dacă toate autoritățile competente relevante sunt de acord că un astfel de indice de referință ar trebui considerat critic. În cazul în care autoritățile competente relevante nu ajung la un acord, ar trebui să aibă prioritate decizia autorității competente a administratorului cu privire la măsura în care un astfel de indice de referință ar trebui considerat critic. Într-un astfel de caz, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10), ar trebui să poată publica un aviz referitor la evaluarea realizată de autoritatea competentă a administratorului. De asemenea, o autoritate competentă poate stabili că un indice de referință este critic pe baza anumitor criterii calitative, dacă administratorul și majoritatea contribuitorilor la indicele de referință se află în același stat membru ca și aceasta. Toți indicii de referință critici ar trebui să fie incluși într-o listă introdusă printr-un act de punere în aplicare de către Comisie, care ar trebui să fie revizuită și actualizată periodic.
(37) Încetarea administrării unui indice de referință critic de către un administrator ar putea duce la încetarea validității unor contracte financiare sau a unor instrumente financiare, ar putea produce pierderi pentru consumatori și investitori și ar putea avea un impact asupra stabilității financiare. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă relevantă să fie împuternicită să solicite administrarea obligatorie a unui indice de referință critic pentru ca indicele de referință respectiv să fie menținut. În cazul unor proceduri de insolvență vizând un administrator de indici de referință, autoritatea națională competentă ar trebui să transmită spre analiză autorității judiciare relevante o evaluare a măsurii și modului în care un indice de referință critic ar putea să fie tranziționat către un alt administrator sau ar putea să nu mai fie furnizat.
(38) Fără a aduce atingere punerii în aplicare a dreptului Uniunii în materie de concurență și capacității statelor membre de a lua măsuri de facilitare a respectării acestuia, este necesar să se solicite din partea administratorilor indicilor de referință critici, inclusiv ai indicilor de referință bazați pe mărfuri și considerați critici, să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura transmiterea către toți utilizatorii a autorizațiilor și informațiilor aferente indicilor de referință într-un mod corect, rezonabil, transparent și nediscriminatoriu.
(39) Contribuitorii care încetează să mai contribuie cu date de intrare pentru indici de referință critici pot submina credibilitatea acestor indici de referință critici, deoarece ar fi afectată capacitatea acestor indici de referință de a aprecia piața sau realitatea economică subiacentă. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă responsabilă să fie împuternicită să solicite de la entitățile supuse supravegherii contribuții obligatorii la indicii de referință critici, pentru a menține credibilitatea indicelui de referință în cauză. Contribuția obligatorie cu date de intrare nu are scopul de a impune obligații asupra entităților supravegheate de a încheia sau de a se angaja să încheie tranzacții.
(40) Având în vedere marea diversitate a tipurilor și dimensiunilor indicilor de referință, este important să se introducă în prezentul regulament principiul proporționalității și să se evite impunerea unei sarcini administrative excesive asupra administratorilor de indici de referință a căror eliminare implică mai puține riscuri la adresa sistemului financiar în general. De aceea, pe lângă regimul pentru indici de referință critici ar trebui introduse două regimuri distincte pentru indicii de referință: unul pentru indicii de referință semnificativi și unul pentru indicii de referință nesemnificativi.
(41) Administratorii indicilor de referință semnificativi ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu aplice un număr restrâns de cerințe detaliate din prezentul regulament. Autoritățile competente ar trebui însă să își rezerve în continuare dreptul de a solicita aplicarea acestor cerințe pe baza criteriilor subliniate în prezentul regulament. Actele delegate și actele de punere în aplicare ce vizează administratorii indicilor de referință semnificativi ar trebui să țină seama în mod corespunzător de principiul proporționalității și să încerce să evite sarcina administrativă pe cât posibil.
(42) Administratorii de indici de referință nesemnificativi sunt supuși unui regim mai puțin detaliat, în cadrul căruia aceștia ar trebui să poată alege să nu aplice anumite cerințe din prezentul regulament. În acest caz, administratorul în cauză ar trebui să explice de ce este oportun să nu procedeze așa într-o declarație de conformitate care ar trebui să fie publicată și transmisă autorităților competente. Autoritatea competentă în cauză ar trebui să verifice declarația de conformitate, și ar trebui să poată cere informații suplimentare sau să solicite modificări pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament. Deși indicii de referință nesemnificativi ar putea rămâne în continuare vulnerabili la manipulare, aceștia pot fi mai ușor substituiți, prin urmare transparența față de utilizatori ar trebui să constituie în continuare principalul instrument folosit pentru ca participanții pe piață să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la indicii de referință pe care îi consideră adecvați. Din acest motiv, pentru administratorii de indici de referință nesemnificativi nu ar trebui să se aplice acte delegate prevăzute în titlul II.
(43) Pentru ca utilizatorii indicilor de referință să aleagă în cunoștință de cauză între aceștia și să înțeleagă riscurile asociate acestuia, ei trebuie să cunoască ce intenționează să măsoare un anumit indice de referință și care sunt posibilitățile acestuia de a fi manipulat. Prin urmare, administratorul indicelui de referință ar trebui să publice o declarație privind indicii de referință în care să indice aceste lucruri. Pentru a asigura o aplicare uniformă și faptul că declarațiile privind indicii de referință au o lungime rezonabilă, dar se concentrează, totodată, pe furnizarea informațiilor esențiale necesare utilizatorilor într-un mod ușor accesibil, ESMA ar trebui să pună la dispoziție mai multe specificații cu privire la conținutul declarației privind indicii de referință, făcând o diferențiere corespunzătoare între diferitele tipuri și caracteristici ale indicilor de referință și administratori ai acestora.
(44) Prezentul regulament ar trebui să țină seama de Principiile IOSCO, care servesc drept standarde globale pentru cerințele de reglementare în cazul indicilor de referință. Ca principiu general, pentru a asigura protecția investitorilor, activitățile de supraveghere și de reglementare desfășurate într-o țară terță ar trebui să fie echivalente cu activitățile de supraveghere și reglementare desfășurate în cadrul Uniunii cu privire la indicii de referință. Prin urmare, indicii de referință furnizați din țara terță respectivă pot fi utilizați de entități supravegheate din Uniune, în cazul în care Comisia a luat o decizie favorabilă cu privire la echivalența regimului din țara terță respectivă. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țările terțe. ESMA ar trebui să coordoneze elaborarea acestor acorduri de cooperare și schimbul, între autoritățile competente, de informații primite de la țările terțe. Cu toate acestea, pentru a evita orice efecte negative ale unei încetări abrupte a utilizării în Uniune a indicilor de referință furnizați dintr-o țară terță, prezentul regulament prevede și alte mecanisme (mai precis recunoaștere și aprobare) prin care indicii de referință din țări terțe pot fi utilizați de entități supravegheate din Uniune.
(45) Prezentul regulament introduce un proces de recunoaștere a administratorilor dintr-o țară terță de către autoritatea competentă din statul membru de referință. Recunoașterea ar trebui acordată administratorilor care respectă cerințele prezentului regulament. Recunoscând rolul principiilor IOSCO de standard global, autoritatea competentă din statul membru de referință ar trebui să poată acorda recunoaștere administratorilor pe baza faptului că aceștia aplică principiile IOSCO. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să evalueze aplicarea principiilor IOSCO de către un anumit administrator și să stabilească dacă această aplicare este echivalentă, în cazul administratorului respectiv, cu respectarea diverselor cerințe stabilite în prezentul regulament, ținând seama de caracteristicile regimului de recunoaștere în comparație cu regimul de echivalare.
(46) Prezentul regulament introduce de asemenea un regim de aprobare care permite, în anumite condiții, administratorilor sau entităților supravegheate din Uniune să aprobe utilizarea în Uniune a indicilor de referință furnizați dintr-o țară terță. În acest scop, autoritatea competentă ar trebui să țină seama dacă, atunci când se furnizează indicele de referință ce trebuie aprobat, respectarea principiilor IOSCO ar fi echivalentă cu respectarea prezentului regulament, luând în considerare caracteristicile regimului de aprobare în comparație cu regimul de echivalare. Un administrator sau o entitate supravegheată care a aprobat un indice de referință furnizat dintr-o țară terță ar trebui să poarte întreaga responsabilitate pentru astfel de indici de referință aprobați și pentru respectarea condițiilor relevante menționate în prezentul regulament.
(47) Toți administratorii de indici de referință pot exercita puteri discreționare, pot face obiectul unor conflicte de interese și pot risca să aibă sisteme inadecvate de guvernanță și de control. Întrucât administratorii controlează procesul de stabilire a indicilor de referință, impunerea obligației de autorizare sau înregistrare și de supraveghere a administratorilor este cea mai eficace modalitate de a asigura integritatea indicilor de referință.
(48) Anumiți administratori ar trebui să fie autorizați și supravegheați de către autoritatea competentă din statul membru în care sunt situați. Entitățile care fac deja obiectul supravegherii și care furnizează indici de referință financiari diferiți de indicii de referință critici ar trebui să fie înregistrate și supravegheate de autoritatea competentă în sensul prezentului regulament. Entitățile care furnizează doar indici de referință considerați nesemnificativi ar trebui să fie înregistrate și de autoritatea competentă în cauză. Autorizarea și înregistrarea ar trebui să fie procese diferite, autorizarea implicând o evaluare mai extinsă a cererii administratorului. Măsura în care un administrator este autorizat sau înregistrat nu ar trebui să afecteze supravegherea acelui administrator de către autoritățile competente relevante. În plus, ar trebui introdus un regim de tranziție, conform căruia ar putea fi înregistrate persoanele care furnizează indici de referință care nu sunt critici și nu sunt utilizați la scară largă în unul sau mai multe state membre, pentru a facilita faza inițială de depunere a cererilor prevăzută în prezentul regulament. ESMA ar trebui să mențină la nivelul Uniunii un registru care conține informații privind administratorii autorizați și informați, privind indicii de referință și administratorii care furnizează acești indici în temeiul unei decizii pozitive privind fie regimul de echivalență, fie regimul de recunoaștere, privind administratorii Uniunii sau entitățile supravegheate care au autorizat indici de referință și administratorii lor stabiliți într-o țară terță.
(49) În anumite situații, o persoană furnizează un indice fără să aibă cunoștință de faptul că acesta este utilizat ca referință pentru un instrument financiar, un contract financiar sau un fond de investiții. Acest lucru se întâmplă în special atunci când utilizatorii și administratorul indicilor de referință sunt situați în state membre diferite. Prin urmare, este necesar să fie crescut nivelul de transparență privind care indice de referință este utilizat. Asemenea transparență poate fi realizată prin îmbunătățirea conținutului prospectelor sau al documentelor cu informații-cheie impuse de legislația Uniunii și a conținutului notificărilor impuse de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
(50) Autoritățile competente ale statelor membre dispun de o serie de instrumente, competențe și resurse eficace, care garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă în special un set minim de competențe de supraveghere și de investigare care ar trebui încredințate autorităților competente din statele membre în conformitate cu legislația națională. În exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament, autoritățile competente și ESMA ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și să își mențină autonomia în luarea deciziilor.
(51) În vederea identificării încălcărilor prezentului regulament, este necesar ca autoritățile competente să aibă acces, în conformitate cu dispozițiile legale naționale, în sediile persoanelor fizice, pentru a confisca documente. Accesul în astfel de sedii este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate că există documente și alte date referitoare la obiectul unei inspecții sau al unei investigații și că acestea ar putea fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul în astfel de sedii este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează acestei obligații; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi sustrase, falsificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, accesul în sedii ar trebui să aibă loc după obținerea unui mandat judiciar.
(52) Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și registrele referitoare la schimburile de date ale entităților supravegheate pot constitui dovezi cruciale, iar, uneori, pot fi singurele probe pe baza cărora poate să fie identificată și dovedită existența unor încălcări ale prezentului regulament, în special cele legate de respectarea cerințelor în materie de guvernanță și de control. Aceste registre și înregistrări pot contribui la verificarea identității persoanei responsabile de o anumită transmitere de date de intrare, a persoanelor responsabile de aprobarea acesteia și a gradului de respectare a separării organizaționale între membrii personalului. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să solicite înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, registrele cu comunicațiile electronice și schimburile de date deținute de entitățile supravegheate, în acele cazuri în care există o suspiciune întemeiată că aceste înregistrări sau registre legate de obiectul inspecției sau al investigației ar putea fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.
(53) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și a celei de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la libertatea de exprimare și de informare, libertatea de a desfășura o activitate economică, dreptul la proprietate, dreptul la protecția consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace și dreptul la apărare. În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(54) Dreptul la apărare al persoanelor în cauză ar trebui să fie respectat pe deplin. În special, persoanelor care fac obiectul procedurilor ar trebui să li se ofere acces la constatările care au stat la baza deciziei autorităților competente și ar trebui să li se recunoască dreptul de a fi audiate.
(55) Transparența în ceea ce privește indicii de referință este necesară din motive de stabilitate a pieței financiare și de protecție a investitorilor. Orice schimb sau transmitere de informații efectuat(ă) de autoritățile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12). Orice schimb sau transmitere de informații efectuat(ă) de autoritățile competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, stabilite în Directiva (CE) nr. 45/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (13).
(56) Ținând seama de principiile descrise în comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimului sancțiunilor în sectorul serviciilor financiare, și de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma comunicării respective, și pentru a asigura o abordare comună și un efect de descurajare, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile administrative și alte măsurile administrative, inclusiv sancțiuni pecuniare, aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să asigure aplicarea acestora. Respectivele sancțiuni și alte măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.
(57) Sancțiunile administrative și alte măsuri administrative, aplicate în cazuri specifice ar trebui să fie stabilite luând în considerare, după caz, factori precum rambursarea oricăror beneficii financiare identificate, gravitatea și durata încălcării, orice circumstanțe agravante sau atenuante, necesitatea ca sancțiunile administrative pecuniare să aibă un efect disuasiv și, după caz, să includă posibilitatea unei reduceri în schimbul cooperării cu autoritatea competentă. În special, cuantumul real al sancțiunilor administrative pecuniare aplicate în cazuri specifice ar trebui să poată atinge nivelul maxim stabilit în prezentul regulament sau nivelul mai mare prevăzut în dreptul intern, pentru încălcări foarte grave, în timp ce sancțiunile administrative pecuniare semnificativ inferioare nivelului maxim ar trebui să poată fi aplicate încălcărilor minore sau în cazul unei tranzacții. Autoritatea competentă ar trebui să dispună de posibilitatea de a impune interdicția de a ocupa funcții de conducere în cadrul administratorilor indicilor de referință sau al contribuitorilor.
(58) Prezentul regulament nu ar trebui să limiteze capacitatea statelor membre de a stabili niveluri mai ridicate pentru sancțiunile administrative și nu ar trebui să aducă atingere niciunei dispoziții din dreptul statelor membre legate de sancțiunile penale.
(59) În pofida faptului că nimic nu împiedică statele membre să stabilească norme pentru sancțiuni administrative și pentru sancțiuni penale pentru aceeași încălcare, nu ar trebui ca statelor membre să li se impună stabilirea de norme pentru sancțiuni administrative privind acele încălcări prezentului regulament care fac obiectul dreptului penal național. În conformitate cu dreptul național, statele membre nu sunt obligate să aplice și sancțiuni administrative, precum și sancțiuni penale pentru aceeași infracțiune, dar ar trebui să poată face acest lucru dacă dreptul lor național le-o permite. Cu toate acestea, menținerea sancțiunilor penale în locul sancțiunilor administrative pentru încălcarea prezentului regulament nu ar trebui să reducă sau să afecteze în vreun fel capacitatea autorităților competente de a coopera, de a accesa și de a schimba informații în timp util cu autoritățile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după eventuala sesizare a cazurilor relevante de încălcare pe lângă autoritățile judiciare competente în vederea urmăririi penale.
(60) Este necesar să se consolideze dispozițiile privind schimbul de informații dintre autoritățile competente, precum și obligațiile reciproce ale acestor autorități în materie de asistență și cooperare. În contextul unei activități transfrontaliere în intensificare, autoritățile competente ar trebui să își furnizeze reciproc informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, astfel încât să asigure aplicarea eficace a prezentului regulament, inclusiv în cazul în care o încălcare sau o încălcare suspectată prezintă interes pentru autoritățile din două sau mai multe state membre. La schimbul de informații secretul profesional se impune întotdeauna, pentru a asigura buna transmitere a informațiilor respective, precum și protecția anumitor drepturi.
(61) Pentru a se garanta faptul că deciziile luate de autoritățile competente de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative au un efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui să fie publicate. Publicarea deciziilor de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative este, de asemenea, un instrument important pentru autoritățile competente pentru a informa participanții la piață cu privire la tipul de comportament care este considerat că încalcă prezentul regulament și pentru a promova la un nivel mai larg un comportament adecvat în rândul participanților pe piață. În cazul în care o astfel de publicare aduce prejudicii disproporționate persoanelor implicate, pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, autoritatea competentă ar trebui să publice sancțiunile administrative sau alte măsuri administrative în mod anonim sau să amâne publicarea acestora. Mai mult, autoritățile competente ar trebui să aibă opțiunea de a nu publica o decizie de a impune sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative în cazul în care publicarea anonimă sau întârzierea publicării sunt considerate insuficiente pentru a garanta faptul că stabilitatea piețelor financiare nu va fi pusă în pericol. De asemenea, autoritățile competente nu sunt obligate să publice sancțiunile administrative sau alte măsuri administrative care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporționată.
(62) Indicii de referință critici pot implica contribuitori, administratori și utilizatori din mai multe state membre. Astfel, încetarea furnizării unui astfel de indice de referință sau orice eveniment care poate submina în mod semnificativ integritatea sa poate avea implicații în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că supravegherea unui astfel de indice de referință doar de către autoritatea competentă a statului membru în care acesta este situat administratorul indicilor de referință nu va fi eficientă și eficace din punctul de vedere al abordării riscurilor pe care le prezintă respectivul indice de referință critic. Într-un astfel de caz, pentru a asigura schimbul eficient de informații în scopul supravegherii între autoritățile competente, precum și coordonarea activităților acestora și a măsurilor de supraveghere întreprinse, ar trebui să se formeze colegii care cuprind autoritățile competente și ESMA. Activitățile colegiilor ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului regulament și la convergența în materie de practici de supraveghere. Autoritatea competentă a administratorului ar trebui să stabilească proceduri scrise privind schimbul de informații, procesul decizional care ar putea include norme privind procedurile de votare, orice cooperare privind măsurile ce vizează contribuția obligatorie și cazurile în care autoritățile competente ar trebui să se consulte reciproc. Rolul de mediere al ESMA, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, este un element-cheie pentru asigurarea coordonării, a coerenței în materie de supraveghere și a convergenței practicilor de supraveghere.
(63) Indicii de referință pot fi utilizați ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare de lungă durată. În anumite cazuri, furnizarea unor astfel de indici de referință riscă ca respectivii indici de referință să nu mai poate fi autorizați după intrarea în vigoare a prezentului regulament, deoarece aceștia comportă caracteristici care nu pot fi adaptate pentru a se asigura conformitatea lor cu cerințele prezentului regulament. În același timp, interzicerea furnizării în continuare a unui astfel de indice de referință ar putea să ducă la rezilierea sau ineficacitatea instrumentelor financiare sau a contractelor financiare și, astfel, poate aduce prejudicii investitorilor. Prin urmare, este necesar să se elaboreze dispoziții pentru a permite furnizarea în continuare a acestor indici de referință pentru o perioadă de tranziție.
(64) În cazurile în care prezentul regulament se aplică sau ar putea să se aplice entităților supravegheate și piețelor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011, ESMA ar trebui să consulte Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) cu scopul de a valorifica cunoștințele de specialitate ale ACER cu privire la piețele energiei și de a reduce orice dublă reglementare.
(65) În vederea identificării mai precise a elementelor tehnice ale prezentului regulament, ar trebui să fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, competența de a adopta acte delegate privind explicitarea elementelor tehnice ale definițiilor, calcularea valorilor nominale ale instrumentelor financiare, a valorii noționale a instrumentelor derivate și valorii nete a activelor fondurilor de investiții care se raportează la un indice de referință pentru a stabili dacă un astfel de indice de referință este critic, în ceea ce privește revizuirea metodei de calcul folosite pentru a stabili pragul indicilor de referință critici și a celor semnificativi; privind stabilirea motivelor obiective care stau la baza aprobării unui indice de referință sau a unei familii de indici de referință furnizați într-o țară terță, elementele prin care se analizează dacă eliminarea sau schimbarea unui indice de referință existent ar putea să ducă la un eveniment de forță majoră, să afecteze sau să încalce în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar, sau regulile vreunui fond de investiții, care se raportează la un astfel de indice de referință; și privind prelungirea perioadei de 24 de luni prevăzute pentru înregistrarea, în locul autorizării anumitor administratori. Când adoptă actele respective, Comisia ar trebui să țină seama de piață sau de progresele tehnologice și de convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referință, în special la activitatea IOSCO. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (14) din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(66) Standardele tehnice ar trebui să asigure armonizarea consecventă a cerințelor privind furnizarea indicilor utilizați ca indici de referință și contribuția la aceștia, precum și protecția adecvată a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ESMA, ca organism care deține cunoștințe de specialitate de un nivel înalt, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice și de a le înainta Comisiei. Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, și în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA referitoare la procedurile aferente funcției de supraveghere; și la caracteristicile acesteia; la modalitatea de a asigura utilitatea și verificabilitatea datelor de intrare, precum și ale procedurilor de supraveghere și verificare internă ale unui contribuitor; la informațiile ce trebuie furnizate de un administrator cu privire la indicii de referință și metodologia aferente acestora; la elementele codului de conduită; la cerințele privind sistemele și controalele; la criteriile ce ar trebui luate în considerare de autoritatea competentă atunci când aceasta decide dacă să aplice anumite cerințe suplimentare; la conținutul declarației privind indicele de referință și cazurile în care este necesară o actualizare a unei astfel de declarații; la conținutul minim al acordurilor de cooperare dintre autoritățile competente și ESMA; la forma și conținutul cererii de recunoaștere depuse de un administrator dintr-o țară terță; și la prezentarea informațiilor ce trebuie furnizate împreună cu o astfel de cerere, informațiile ce trebuie furnizate în cererea de autorizare sau înregistrare.
(67) În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru crearea și revizuirea unei liste a autorităților publice din Uniune, crearea și revizuirea listei indicilor de referință critici și stabilirea echivalenței dintre cadrul juridic care se aplică furnizorilor de indici de referință din țările terțe în vederea obținerii unei echivalențe totale sau parțiale. Aceste competențe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (15).
(68) Comisiei ar trebui să i se încredințeze, de asemenea, competența de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA care să stabilească modele de declarații de conformitate, precum și procedurile și formularele utilizate pentru schimbul de informații între autoritățile competente și ESMA.
(69) Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea unui regim coerent și eficace pentru abordarea vulnerabilităților pe care le implică utilizarea indicilor de referință, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre, dat fiind că impactul global al problemelor legate de indicii de referință poate fi perceput pe deplin numai într-un context al Uniunii,dar, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(70) Având în vedere urgența nevoie de a restaura încrederea în indicii de referință și de a promova piețe financiare corecte și transparente, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei sale de publicare.
(71) Consumatorii pot încheia contracte financiare, în special credite ipotecare și contracte de credit de consum care se raportează la un indice de referință, dar, având în vedere raportul inegal de forțe și utilizarea unor clauze standard, aceștia au o libertate de alegere limitată în ceea ce privește indicele de referință utilizat. Prin urmare, este necesar să se asigure cel puțin faptul că la dispoziția creditorilor sau a intermediarilor de credite pentru consumatori se pun informații corespunzătoare. În acest scop, Directivele 2008/48/CE și 2014/17/UE ar trebui prin urmare modificate în consecință.
(72) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 prevede cerința pentru persoanele care exercită responsabilități de conducere, precum și pentru persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, să informeze emitentul și autoritatea competentă cu privire la fiecare tranzacție desfășurată pe contul lor ce are legătură cu instrumentele financiare care au, la rândul lor, legătură cu acțiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului. Cu toate acestea, există o gamă largă de instrumente financiare care au legătură cu acțiunile și instrumentele de datorie ale unui anumit emitent. Aceste instrumente financiare includ titluri de participare la organisme de plasament colectiv, produse structurate sau instrumente financiare care conțin un instrument derivat care implică expunerea la performanțele unor acțiuni sau instrumente de datorie emise. Fiecare tranzacție cu astfel de instrumente financiare ce depășește un prag minim ar trebui notificată emitentului și autorității competente. Ar trebui exceptat cazul în care fie instrumentul financiar implicat presupune o expunere de 20 % sau mai puțin la acțiunile sau instrumentele de datorie ale emitentului, fie persoana care exercită responsabilități de conducere sau persoana care are o legătură strânsă cu aceasta nu a cunoscut și nu putea cunoaște structura investiției instrumentului financiar implicat. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui modificat,