Recitale
(1) La 25 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat un nou cadru global de dezvoltare durabilă: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă („Agenda 2030”), care are ca element central obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD). Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil” face legătura între ODD-uri și cadrul de politică al Uniunii, pentru a garanta că toate acțiunile și inițiativele de politică ale Uniunii, atât în cadrul Uniunii cât și la nivel global, iau în considerare, de la bun început, ODD-urile. În concluziile sale din 20 iunie 2017, Consiliul a confirmat angajamentul Uniunii și al statelor sale membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Agendei 2030 în mod complet, coerent, cuprinzător, integrat și eficient, în strânsă cooperare cu partenerii și cu alte părți interesate.
(2) Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („Acordul de la Paris”), care a fost aprobat de Uniune la 5 octombrie 2016 (3) și a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016, urmărește să consolideze răspunsul la schimbările climatice, printre altele, prin corelarea fluxurilor de finanțare cu demersurile către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezilientă la schimbările climatice.
(3) Pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris și pentru a reduce în mod semnificativ riscurile și efectele schimbărilor climatice, obiectivul global este acela de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.
(4) La 8 octombrie 2018, Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a publicat Raportul special privind încălzirea globală de 1,5 °C, în care se afirmă că limitarea încălzirii globale la 1,5 °C ar necesita schimbări rapide de anvergură și fără precedent în toate aspectele societății și că limitarea încălzirii globale la 1,5 °C față de 2 °C ar putea fi însoțită de crearea unei societăți mai durabile și mai echitabile.
(5) Durabilitatea și tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon și rezilientă la schimbările climatice, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulară sunt esențiale pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. Durabilitatea se află de multă vreme în centrul proiectului Uniunii, iar Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) reflectă dimensiunile sale sociale și de mediu. Există o marjă limitată în care să se transforme cultura din sectorul financiar către durabilitate, cu scopul de a asigura menținerea unei creșteri medii a temperaturii globale cu mult sub 2 °C. Prin urmare, este esențial ca noile investiții în infrastructură să fie durabile pe termen lung.
(6) În comunicarea sa din 8 martie 2018, Comisia a publicat Planul său de acțiune privind finanțarea creșterii durabile, lansând o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele acestui plan de acțiune este acela de a reorienta fluxurile de capital spre investiții durabile pentru a obține o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Este esențial să se acorde o mai mare atenție limitării efectelor schimbărilor climatice, deoarece au sporit în mod dramatic dezastrele provocate de condiții meteorologice imprevizibile.
(7) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a făcut apel la sporirea finanțării sectorului privat pentru cheltuielile legate de mediu și climă, în special prin crearea unor stimulente și metodologii care să încurajeze întreprinderile să măsoare costurile de mediu ale afacerilor și profiturile generate de utilizarea serviciilor de mediu.
(8) Îndeplinirea ODD-urilor în Uniune necesită direcționarea fluxurilor de capital spre investiții durabile. Pentru îndeplinirea acestor obiective este important să se exploateze pe deplin potențialul pieței interne. În acest context, este esențial să se elimine obstacolele din calea unei circulații eficiente a capitalului în investiții durabile pe piața internă și să se prevină apariția unor obstacole noi.
(9) Regulamentul (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește norme uniforme pentru indicii de referință din Uniune și acoperă diferite tipuri de indici de referință. Tot mai mulți investitori urmăresc strategii de investiții cu emisii scăzute de carbon și folosesc indici de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon pentru a măsura performanța portofoliilor de investiții. Instituirea unor indici UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și a unor indici UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, întemeiați pe o metodologie legată de angajamentele stabilite în Acordul de la Paris privind emisiile de carbon, ar contribui la o mai mare transparență și ar contribui la prevenirea fenomenului de „greenwashing”.
(10) O mare varietate de indici sunt în prezent grupați împreună ca indici pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon. Acești indici pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon sunt utilizați ca indici de referință pentru portofoliile și produsele de investiții care sunt vândute la nivel transfrontalier. Calitatea și integritatea indicilor de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon afectează funcționarea eficientă a pieței interne într-o gamă largă de portofolii de investiții individuale și colective. Mulți indici pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon care sunt utilizați pentru a măsura performanța portofoliilor de investiții, în special pentru conturile de investiții separate și schemele de investiții colective, sunt furnizați într-un stat membru, dar sunt utilizați de administratorii de portofolii și de active în alte state membre. În plus, administratorii de portofolii și de active își acoperă frecvent riscurile legate de expunerea la carbon prin utilizarea unor indici de referință produși în alte state membre.
(11) Pe piață au apărut diferite categorii de indici pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon cu diferite grade de ambiție. În timp ce unii indici de referință vizează reducerea amprentei de carbon a unui portofoliu de investiții standard, altele vizează selectarea numai a componentelor care contribuie la atingerea obiectivului de 2 °C stabilit în Acordul de la Paris. În pofida diferențelor dintre obiective și strategii, numeroși astfel de indici de referință sunt promovați în mod obișnuit ca indici de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon.
(12) Abordările divergente privind metodologiile indicilor de referință au ca rezultat fragmentarea pieței interne, deoarece nu este clar pentru utilizatorii de indici de referință dacă un anumit indice pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon este un indice de referință aliniat la obiectivele Acordului de la Paris sau doar un indice de referință care vizează reducerea amprentei de carbon a unui portofoliu de investiții standard. Pentru a aborda revendicările potențial nelegitime ale administratorilor cu privire la impactul scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon al activităților care fac obiectul indicilor lor de referință, este probabil ca statele membre să adopte propriile norme pentru a proteja investitorii în fața confuziei și ambiguității în legătură cu obiectivele și nivelul de ambiție care stau la baza diferitelor categorii de așa-numiți indici pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon utilizați drept indici de referință pentru portofolii de investiții în activități cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon.
(13) În lipsa unui cadru armonizat care să asigure precizia și integritatea principalelor categorii de indici de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon utilizați în portofoliile de investiții individuale sau colective, este probabil ca diferențele dintre abordările statelor membre să creeze obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne.
(14) Pentru a menține buna funcționare a pieței interne în beneficiul investitorului, pentru a îmbunătăți în continuare funcționarea pieței interne și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și investitorilor, este oportun să se modifice Regulamentul (UE) 2016/1011 prin introducerea unui cadru de reglementare care să stabilească, la nivelul Uniunii, cerințe minime referitoare la indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și la indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris. În această privință, este deosebit de important ca acești indici de referință să nu dăuneze semnificativ altor obiective de mediu, sociale și de guvernanță (MSG).
(15) Introducerea unei distincții clare între indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris și elaborarea de standarde minime pentru fiecare dintre aceștia ar contribui la asigurarea coerenței între acești indici de referință. Indicele UE de referință aliniat la Acordul de la Paris ar trebui să fie aliniat la nivel de indice cu obiectivele Acordului de la Paris privind schimbările climatice.
(16) Pentru a se asigura că etichetele „indici UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică” și „indici UE de referință aliniați la Acordul de la Paris” sunt fiabile și ușor de recunoscut pentru investitorii din întreaga Uniune, numai administratorii care respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie eligibili pentru a utiliza aceste etichete în momentul comercializării în Uniune a indicilor UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și a indicilor UE de referință aliniați la Acordul de la Paris.
(17) Pentru a încuraja întreprinderile să prezinte obiective credibile privind reducerea emisiilor de carbon, administratorul unui indice UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică, atunci când are loc selectarea sau ponderarea activelor-suport, ar trebui să ia în considerare întreprinderile care au ca obiectiv reducerea emisiilor lor de carbon în vederea alinierii la obiectivele Acordului de la Paris. Aceste obiective ar trebui să fie publice și credibile, în sensul că acestea ar trebui să atragă un angajament real de decarbonizare și că ar trebui să fie suficient de detaliate și viabile din punct de vedere tehnic.
(18) Utilizatorii de indici de referință nu dispun întotdeauna de informațiile necesare referitoare la măsura în care metodologia administratorilor de indici de referință ia în considerare factorii MSG. Astfel de informații sunt adesea dispersate sau inexistente și nu permit o comparație eficientă transfrontalieră în scopuri de investiții. Pentru a le permite participanților la piață să facă alegeri în cunoștință de cauză, tuturor administratorilor de indici de referință, cu excepția administratorilor de indici de referință ai cursului de schimb și de indici ai ratei dobânzii, ar trebui să li se solicite să prezinte în declarația privind indicele de referință dacă indicii de referință sau familiile de indici de referință urmăresc sau nu obiectivele MSG și dacă administratorul de indici de referință oferă sau nu astfel de indici de referință.
(19) Pentru a informa investitorii cu privire la măsura în care indici de referință semnificativi pentru acțiuni și obligațiuni, precum și indici UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indici UE de referință aliniați la Acordul de la Paris contribuie la realizarea obiectivelor Acordului de la Paris, administratorii de indici de referință ar trebui să publice informații detaliate privind dacă și în ce măsură se asigură un grad de aliniere generală la obiectivul de reducere a emisiilor de carbon sau de atingere a obiectivelor Acordului de la Paris.
(20) Administratorii de indici UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și de indici UE de referință aliniați la Acordul de la Paris ar trebui să publice, de asemenea, metodologia pe care o utilizează pentru calcularea acestor indici de referință. Aceste informații ar trebui să descrie modul în care activele-suport au fost selectate și ponderate, precum și care sunt activele excluse și din ce motiv. Pentru a evalua modul în care indicele de referință contribuie la atingerea obiectivelor de mediu, administratorul de indici de referință ar trebui să prezinte modul în care au fost măsurate emisiile de carbon ale activelor-suport, valorile respective, inclusiv amprenta totală de carbon a indicelui de referință, precum și tipul și sursa datelor utilizate. Pentru a le permite administratorilor de active să aleagă cel mai adecvat indice de referință pentru strategia lor de investiții, administratorii de indici de referință ar trebui să explice raționamentul din spatele parametrilor metodologiei lor și modul în care indicele de referință contribuie la obiectivele de mediu. Informațiile publicate ar trebui să includă, de asemenea, detalii privind frecvența revizuirilor și procedura urmată.
(21) Metodologiile utilizate pentru indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris ar trebui să se bazeze pe traiectorii de decarbonizare bazate pe date științifice sau pe o aliniere generală la obiectivele Acordului de la Paris.
(22) Pentru a asigura o aderare continuă la obiectivul de atenuare a schimbărilor climatice selectat, administratorii de indici UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și de indici UE de referință aliniați la Acordul de la Paris ar trebui să își revizuiască în mod regulat metodologiile și să informeze utilizatorii cu privire la procedurile aplicabile în cazul oricărei modificări substanțiale a acestor metodologii. La introducerea unei modificări substanțiale, administratorii de indici de referință ar trebui să dezvăluie motivele acestei modificări și să se explice cum modificarea respectivă este în concordanță cu obiectivele inițiale ale indicilor de referință.
(23) Indicii de referință care nu au active-suport cu efecte asupra schimbărilor climatice, cum ar fi cazul indicilor de referință ai ratei dobânzii sau ai cursului de schimb, ar trebui să fie exceptați de la cerința de a publica în declarația privind indicele de referință dacă și măsura în care se asigură sau nu un grad de aliniere generală la obiectivul de reducere a emisiilor de carbon sau de atingere a obiectivelor Acordului de la Paris. În plus, ar trebui să fie suficient ca pentru fiecare indice de referință sau, dacă există, pentru fiecare familie de indici de referință care nu urmărește obiective în materie de emisii de carbon, să se indice în mod clar în declarația privind indicele de referință că nu urmărește astfel de obiective.
(24) Pentru a crește transparența și a asigura un nivel adecvat de armonizare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a aduce precizări cu privire la conținutul minim al obligațiilor de a publica informații pe care ar trebui să le respecte administratorii de indici UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și de indici UE de referință aliniați la Acordul de la Paris și standardele minime de armonizare a metodologiei a indicilor UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicilor UE de referință aliniați la Acordul de la Paris, inclusiv metoda de calculare a emisiilor de carbon asociate activelor-suport, ținând seama de metodele privind amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor, astfel cum sunt definite la punctul 2 literele (a) și (b) din Recomandarea 2013/179/UE (6) a Comisiei și de activitatea grupului de experți tehnici privind finanțarea durabilă (TEG). Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări deschise și publice adecvate în legătură cu fiecare din aceste acte delegate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate și să primească procesele-verbale ale tuturor reuniunilor TEG.
(25) Regulamentul (UE) 2016/1011 a introdus o perioadă de tranziție în care furnizorii de indici ce furnizează indici de referință la 30 iunie 2016 urmează să solicită autorizarea până la 1 ianuarie 2020. Întreruperea furnizării indicilor de referință ar putea afecta integritatea pieței, stabilitatea financiară, consumatorii, economia reală și finanțarea gospodăriilor și desfășurarea afacerilor din statele membre. Întreruperea furnizării unui indice de referință critic ar putea afecta și valabilitatea contractelor financiare sau a instrumentelor financiare și ar putea provoca perturbări atât investitorilor, cât și consumatorilor, cu posibile repercusiuni grave pentru stabilitatea financiară. În plus, dacă nu ar mai fi posibile contribuțiile cu date de intrare la indicii de referință critici, ar putea fi subminat caracterul reprezentativ al acestor indici de referință și ar putea afecta negativ capacitatea indicilor de referință respectivi de a reflecta piața sau realitatea economică subiacentă a acestora. Prin urmare, perioada maximă pentru administrarea obligatorie a indicilor de referință critici, și perioada maximă pentru contribuțiile obligatorii la indicii de referință respectivi ar trebui să fie extinsă până la cinci ani. Indicii de referință critici se află într-un proces de reformă. Trecerea de la un indice de referință critic existent la o rată care îi succedă în mod adecvat necesită o perioadă de tranziție, astfel încât să poată fi finalizate fără perturbări toate măsurile juridice și tehnice necesare pentru o astfel de trecere. În cursul acestei perioade de tranziție ar trebui ca indicele de referință critic existent să fie publicat împreună cu rata care îi succedă. Prin urmare, este necesar să se extindă perioada în care poate fi publicat și folosit un indice de referință critic existent fără ca administratorul acestuia să fi solicitat autorizația.
(26) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/1011 ar trebui modificat în consecință,