Articolul text
Text integral
AVERTISMENTUL COMITETULUI EUROPEAN PENTRU RISC SISTEMIC din 22 septembrie 2022 privind vulnerabilitățile sistemului financiar al Uniunii (CERS/2022/7) (2022/C 423/01) CONSILIUL GENERAL AL COMITETULUI EUROPEAN PENTRU RISC SISTEMIC, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European (1), în special anexa IX, având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (2), în special articolul 3 alineatul (2) litera (c) și articolele 16 și 18, având în vedere Decizia CERS/2011/1 a Comitetului european pentru risc sistemic din 20 ianuarie 2011 de adoptare a Regulamentului de procedură al Comitetului european pentru risc sistemic (3), în special articolul 18, întrucât: ADOPTĂ PREZENTUL AVERTISMENT: SECȚIUNEA 1 Avertisment În pofida creșterii incertitudinilor geopolitice și economice, sistemul financiar al Uniunii s-a dovedit rezilient până în prezent. Cu toate acestea, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) a identificat o serie de riscuri grave la adresa stabilității financiare. Aceste riscuri se pot materializa simultan, interacționând între ele și amplificându-și reciproc impactul. Probabilitatea materializării scenariilor de riscuri extreme a crescut de la începutul anului 2022 și a fost exacerbată de evoluțiile geopolitice recente. Aceste evoluții geopolitice au un impact asupra prețurilor și a ofertei de energie, ceea ce implică o nouă creștere a presiunilor asupra bilanțului pentru întreprinderi și pentru gospodăriile populației. În plus, inflația peste așteptări înăsprește condițiile financiare, ceea ce poate amplifica tensiunile din sectorul financiar. O deteriorare pronunțată a activității economice ar putea duce la o nouă creștere a riscului de credit într-un moment în care unele instituții de credit se află încă în proces de soluționare a problemelor de calitate a activelor legate de pandemia de COVID-19, care până în prezent au fost limitate datorită unor măsuri ample de sprijin public. Riscurile la adresa stabilității financiare generate de scăderea bruscă a prețurilor activelor rămân, de asemenea, grave. Creșterea ratelor creditelor ipotecare și deteriorarea capacității de rambursare a datoriilor ca urmare a scăderii veniturilor reale ale gospodăriilor populațiilor ar putea exercita o presiune în sensul scăderii asupra prețurilor locuințelor. La rândul său, acest lucru ar putea declanșa materializarea riscurilor ciclice acumulate pe piețele imobiliare. În plus, a crescut probabilitatea unor incidente cibernetice la scară largă cu impact asupra sistemului financiar. Având în vedere creșterea riscurilor sistemice la adresa stabilității financiare, CERS consideră că este necesar ca instituțiile din sectorul privat, participanții la piață și autoritățile relevante să continue să se pregătească pentru materializarea scenariilor de riscuri extreme. Menținerea sau consolidarea rezilienței sectorului financiar al Uniunii rămâne esențială, astfel încât sistemul financiar să poată sprijini în continuare economia reală dacă și atunci când riscurile la adresa stabilității financiare se materializează. Coordonarea strânsă între autoritățile relevante și practicile prudente de gestionare a riscurilor la nivelul tuturor sectoarelor financiare și al tuturor participanților la piață rămân esențiale pentru abordarea eficientă a vulnerabilităților, evitând în același timp fragmentarea pieței și externalitățile negative pentru alte state membre. Instituțiile de credit pot acționa ca o primă linie de apărare, asigurându-se că practicile lor de provizionare și de planificare a capitalului țin seama în mod corespunzător de pierderile preconizate și de cele nepreconizate care pot fi cauzate de deteriorarea mediului de risc. Printre măsuri se numără ajustarea proactivă și periodică a propriilor proiecții privind capitalul în cadrul scenariilor de bază și al scenariilor nefavorabile. Acestea din urmă ar trebui să reflecte scenarii macroeconomice suficient de prudente și actualizate, presupunând perioade prelungite de stres grav, dar plauzibil. În plus, prin anticiparea și pregătirea pentru riscurile de lichiditate pe termen scurt, instituțiile de credit își asigură reziliența imediată în cazul în care oricare dintre riscurile menționate mai sus se materializează. Complementar practicilor prudente de gestionare a riscurilor ale instituțiilor de credit, rezervele de capital microprudențiale și macroprudențiale care sunt în concordanță cu nivelul prevalent de risc contribuie la asigurarea rezilienței instituțiilor de credit. Menținerea sau consolidarea în continuare a rezervelor macroprudențiale ar sprijini reziliența instituțiilor de credit și ar permite autorităților să elibereze aceste rezerve dacă și atunci când riscurile se materializează și au un impact negativ asupra bilanțurilor instituțiilor de credit. În același timp, ar trebui luate decizii de politică macroprudențială ținând seama specificul perspectivelor macrofinanciare și al situației sectorului bancar din fiecare stat membru, pentru a limita riscul de prociclicitate. Riscurile la adresa stabilității financiare care depășesc sfera sectorului bancar ar trebui, de asemenea, abordate. În acest scop, este necesară contracararea vulnerabilităților și creșterea rezilienței instituțiilor financiare nebancare și a finanțării bazate pe piață. În cazul în care nu sunt disponibile instrumente macroprudențiale, autoritățile ar putea fi nevoite să își utilizeze prerogativele de supraveghere pentru a atenua consecințele materializării riscurilor la adresa stabilității financiare și pentru a preîntâmpina disfuncționalitățile piețelor. Autoritățile relevante ar trebui, de asemenea, să continue să monitorizeze îndeaproape riscurile și să intensifice dialogul în materie de supraveghere cu instituțiile financiare nebancare supravegheate, atunci când acest lucru este necesar. Prin asigurarea faptului că practicile lor de gestionare a riscurilor reflectă în mod adecvat riscurile sporite și prin luarea în considerare a orientărilor și a așteptărilor autorităților de supraveghere, instituțiile financiare nebancare își pot consolida și mai mult reziliența. Dincolo de sfera sectorului financiar, trebuie abordate și tensiunile în materie de lichiditate pentru societățile nefinanciare care participă pe piețele instrumentelor financiare derivate pe produse energetice. Totuși, aceasta nu ar trebui să se facă în detrimentul relaxării cerințelor prudențiale pentru sistemele de compensare centrale. SECȚIUNEA 2 Definiții În sensul prezentului avertisment, se aplică următoarele definiții: Adoptat la Frankfurt pe Main, 22 septembrie 2022. Șeful secretariatului CERS, în numele Consiliului general al CERS Francesco MAZZAFERRO (1) JO L 1, 3.1.1994, p. 3. (2) JO L 331, 15.12.2010, p. 1. (3) JO C 58, 24.2.2011, p. 4. (4) Comunicatul de presă din 31 martie 2022, în urma celei de a 45-a reuniuni ordinare a Consiliului general al CERS din 24 martie 2022 și comunicatul de presă din 30 iunie 2022, în urma celei de a 46-a reuniuni ordinare a Consiliului general al CERS din 23 iunie 2022, disponibile pe website-ul CERS la adresa www.esrb.europa.eu (5) Recomandarea CERS/2017/6 a Comitetului european pentru risc sistemic din 7 decembrie 2017 privind riscul de lichiditate și riscul efectului de levier în cadrul fondurilor de investiții (JO C 151, 30.4.2018, p. 1). Macroprudential policy beyond banking: an ESRB strategy paper, 19 iulie 2016; ESRB response to the EIOPA Consultation Paper on the 2020 review of Solvency II 17 ianuarie 2020, și Response Letter to a Consultation of the European Commission on the review of Solvency II, 16 octombrie 2020, disponibile pe website-ul CERS la adresa www.esrb.europa.eu (6) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63). (7) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338). (8) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1) (9) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12). (10) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48). (11) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84). (12) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1). (13) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). (14) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).