Recitale
(1) Articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 abilitează Comisia să recomande, în situațiile în care sunt considerate necesare, planuri coordonate de controale, organizate ad hoc, pentru a stabili prevalența riscurilor asociate hranei pentru animale, produselor alimentare sau animalelor.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește cerințe generale privind siguranța materialelor și a obiectelor destinate să intre în contact cu alimentele („materiale care intră în contact cu alimentele”), în mod specific în ceea ce privește transferul în alimente al componentelor materialelor care intră în contact cu alimentele. În plus, au fost instituite măsuri specifice pentru grupuri de materiale care intră în contact cu alimentele, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv. În particular, pentru materialele din plastic destinate să intre în contact cu alimentele a fost stabilită, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 10/2011 al Comisiei (3), o listă de substanțe autorizate. Unele dintre aceste substanțe autorizate fac, de asemenea, obiectul unor restricții, inclusiv al unor limite de migrare specifice (LMS), care restricționează migrarea lor în sau pe alimente.
(3) Informațiile disponibile prin Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje („RASFF”), raportate în temeiul articolului 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4), indică diverse neconformități în ceea ce privește migrarea anumitor substanțe din materialele care intră în contact cu alimentele. Totuși, în prezent nu există informații adecvate pentru a determina în mod suficient prevalența acestor substanțe în alimente care să fie migrate din materiale care intră în contact cu alimentele.
(4) Aminele aromatice primare („AAP”) sunt o familie de compuși, dintre care unii sunt cancerigeni, în timp ce alții sunt suspectați a fi cancerigeni. AAP pot apărea în materialele care intră în contact cu alimentele din substanțe autorizate, ca urmare a prezenței impurităților sau din produse de degradare, precum și ca urmare a utilizării coloranților azoici la colorarea materialelor. Anexa II la Regulamentul (UE) nr. 10/2011 prevede că astfel de AAP nu trebuie să migreze în alimente sau în simulanți alimentari din materialele și obiectele din plastic. Activitatea desfășurată de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a stabilit, de asemenea, că AAP apar în șervețele de hârtie colorată în concentrații care sunt relevante pentru monitorizare.
(5) Formaldehida (MCA nr. 98) este o substanță autorizată la nivelul Uniunii pentru utilizare la fabricarea materialelor plastice destinate să intre în contact cu alimentele. Totuși, ea face obiectul unei LMS de 15 mg/kg (exprimată ca formaldehidă totală și hexametilentetramină).
(6) Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei (5) stabilește condițiile specifice și procedurile detaliate pentru importul de articole de bucătărie din material plastic pe bază de poliamidă și melamină originare sau expediate din Republica Populară Chineză și din Hong Kong, incluzând controale fizice obligatorii în proporție de 10 % ale transporturilor efectuate de statele membre. Regulamentul a fost introdus pe baza numărului mare de neconformități cauzate de eliberarea de AAP în concentrații mari din materialele plastice care intră în contact cu alimentele și care conțin poliamidă și de formaldehidă din materialele plastice care vin în contact cu alimentele și care conțin melamină.
(7) O analiză recentă a datelor pe baza controalelor efectuate la punctul de import în Uniunea Europeană și raportate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 284/2011 indică o scădere a cazurilor de neconformitate a acestor produse. Cu toate acestea, datele RASFF arată că unele dintre aceste produse sunt încă neconforme judecând după rezultatele analizelor eșantioanelor prelevate de pe piață. De asemenea, informațiile arată că originea acestor produse nu se limitează doar la China și Hong Kong. Prin urmare, este adecvat să se controleze nivelurile de AAP și de formaldehidă în plus față de controalele efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 284/2011.
(8) Melamina (MCA nr. 239) este o substanță autorizată, de asemenea, la fabricarea materialelor plastice destinate să intre în contact cu alimentele și face obiectul unei LMS de 2,5 mg/kg În plus față de formaldehidă, s-a raportat și migrarea melaminei din articolele de bucătărie din material plastic care conțin melamină. Prin urmare, este adecvat să se controleze nivelurile de melamină care migrează din aceleași eșantioane.
(9) Fenolul (MCA nr. 241) este o substanță autorizată pentru utilizare ca monomer la fabricarea de materiale plastice destinate să intre în contact cu alimentele și poate fi utilizată, de asemenea, la fabricarea altor tipuri de materiale care intră în contact cu alimentele, inclusiv rășini epoxidice utilizate în lacuri și învelișuri. Materialelor plastice destinate să intre în contact cu produsele alimentare li se aplică o LMS de 3 mg/kg, care a fost introdusă prin Regulamentul (UE) 2015/174 al Comisiei (6) pe baza unei reevaluări de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”). În avizul ei, autoritatea a redus doza zilnică tolerabilă (DZT) de la 1,5 mg/kg de greutate corporală la 0,5 mg/kg greutate corporală (Gc), observând că există multe surse de expunere la fenol pe lângă materialele care intră în contact cu alimentele, ceea ce poate contribui la niveluri de expunere egale cu sau mai mari decât DZT. Prin urmare, este adecvat ca nivelurile de fenol să fie controlate având în vedere posibilele depășiri ale DZT.
(10) Substanța 2,2-bis(4-hidroxifenil)propan (MCA nr. 151), cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de bisfenol A („BPA”) este o substanță autorizată pentru utilizare ca monomer la fabricarea de materiale plastice destinate să intre în contact cu alimentele, dar poate fi utilizată, de asemenea, la fabricarea altor materiale și obiecte care intră în contact cu alimentele, inclusiv rășini epoxidice utilizate în lacuri și învelișuri. Recent, Regulamentul (UE) 2018/213 al Comisiei (7) a introdus o nouă LMS de 0,05 mg/kg pentru materialele din plastic destinate să intre în contact cu alimentele și, în plus, LMS se aplică lacurilor și învelișurilor, pe baza reevaluării, de către autoritate, care a concluzionat pe baza unei doze zilnice tolerabile temporare (DZTt) mai mici în raport cu DZT anterioară. Prin urmare, este adecvat să se controleze aceste materiale care intră în contact cu alimentele pentru a determina conformitatea migrării BPA în lumina acestei noi LMS.
(11) Pe lângă BPA, alți bisfenoli pot fi utilizați în sau migrează din materiale care intră în contact cu alimentele. În particular, 4,4′-dihidroxidifenil sulfona, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de bisfenol S („BPS”, MCA nr. 154), este utilizată ca monomer la fabricarea plasticului polietersulfonic și este autorizată să fie utilizată la fabricarea în Uniune a materialelor plastice destinate să vină în contact cu alimentele, cu o LMS de 0,05 mg/kg Nu există disponibile informații recente referitoare la posibila sa migrare în alimente, iar informațiile privind posibila sa utilizare sau migrare din materiale lăcuite sau cu învelișuri care sunt destinate să vină în contact cu alimentele sunt incomplete. Prin urmare, este adecvat să se controleze materialele din care este posibil ca BPS să migreze pentru a verifica prevalența BPS care migrează în alimente.
(12) Esterii ftalaților („ftalați”) reprezintă un grup de substanțe utilizate pe scară largă ca plastifianți și agenți de suport tehnic. Au fost autorizați cinci ftalați pentru a fi utilizați în materialele plastice care intră în contact cu alimentele, incluzând di-butilftalatul („DBP”, MCA nr. 157), butil-benzil-ftalatul („BBP”, MCA nr. 159), bis(2-etilhexil)ftalatul („DEHP”, MCA nr. 283), diizononil ftalatul („DINP”, MCA nr. 728) și diizodecil ftalatul („DIDP”, MCA nr. 729). Acești ftalați sunt incluși într-o restricție de grup a LMS (T) de 60 mg/kg, împreună cu alte câteva substanțe. LMS individuale sunt, de asemenea, aplicabile la DBP, BBP și DEHP, în timp ce pentru DINP și DIDP există o restricție de grup la valoarea de 9 mg/kg Concentrația acestor cinci ftalați este, de asemenea, restricționată în articolele pentru îngrijirea copiilor destinate hrănirii, astfel cum se menționează în anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Pe lângă rezultatele obținute de RASFF care indică neconformitatea cu LMS, ftalații care nu sunt autorizați pentru utilizare în materialele plastice care intră în contact cu alimentele pot fi totuși găsiți în materialele plastice care intră în contact cu alimentele și migrează în alimente. Prin urmare, este adecvat ca nivelurile de ftalați să fie controlate având în vedere posibilele neconformități.
(13) În plus față de utilizarea ftalaților, alte substanțe care nu sunt ftalați sunt, de asemenea, utilizate ca plastifianți în materiale care intră în contact cu alimentele. Uleiul de soia epoxidat („ESBO”, MCA nr. 532), precum și esterul diizononilic al acidului 1,2-ciclohexan dicarboxilic („DINCH”, MCA nr. 775) și esterul bis(2-etilhexilic) al acidului tereftalic („DEHTP” sau „DOTP”, MCA nr. 798) sunt autorizați pentru utilizare la fabricarea materialelor plastice destinate să intre în contact cu alimentele și sunt incluși în grupul LMS (T) de 60 mg/kg În plus, atât DEHTP, cât și ESBO, au LMS individuale de 60 mg/kg, cu excepția garniturilor de etanșare din PVC utilizate la sigilarea borcanelor din sticlă care conțin alimente pentru sugari și copii mici destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, caz în care LMS pentru ESBO este de 30 mg/kg Activitatea anterioară desfășurată de statele membre și de Elveția a identificat probleme de conformitate cu migrarea ESBO din capacele borcanelor. Având în vedere că există, de asemenea, o indicație referitoare la faptul că DINCH și DEHPT pot fi utilizate ca înlocuitori de ftalați și că există puține informații sau nu există deloc informații disponibile cu privire la migrarea lor în alimente, este adecvat să se verifice prevalența acestor substanțe care migrează în alimente.
(14) Substanțele per- și polifluoralchilice („PFAS”) sunt un grup de compuși care includ acidul perfluoroctanoic („PFOA”) și sulfonatul de perfluoroctan („PFOS”). Având în vedere proprietățile lor amfifile, acești compuși fluorurați sunt utilizați în producția de învelișuri care resping apa și substanțele grase, cum ar fi cele utilizate în materialele de ambalare a alimentelor pe bază de hârtie și carton. Informațiile furnizate de unele state membre indică posibile motive de îngrijorare cu privire la nivelurile concentrațiilor acestor substanțe în materialele de ambalare din hârtie și carton pe care sunt aplicate învelișuri. În plus, PFOA este restricționată pentru utilizare în producerea și introducerea pe piață a obiectelor, incluzând materialele și obiectele care intră în contact cu alimentele, cu începere de la 4 iulie 2020, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1000 al Comisiei (9). Prin urmare, este adecvat să se investigheze suplimentar prevalența acestor substanțe în materialele care intră în contact cu alimentele.
(15) Metalele și aliajele sunt utilizate în materialele și obiectele destinate să intre în contact cu alimentele, inclusiv în articolele de bucătărie și de masă, precum și echipamentele de prelucrare a alimentelor. O serie de LMS sunt stabilite la nivelul Uniunii pentru metalele care migrează din materialele plastice destinate să intre în contact cu alimentele; cu toate acestea, informațiile furnizate de RASFF prezintă o serie de neconformități pentru articolele de bucătărie și de masă metalice, bazate pe evaluarea riscurilor sau, în plus, pe legislația națională. Întrucât pericolele pe care le prezintă anumite metale, cum ar fi plumbul și cadmiul, sunt bine definite, este adecvat să se efectueze controale privind migrarea metalelor în alimente și să se îmbunătățească înțelegerea prevalenței migrării metalelor, inclusiv, în particular, din materialele și obiectele importate care intră în contact cu alimentele, precum și din produse tradiționale și artizanale.
(16) Pentru a asigura caracterul general inert și sigur al materialelor plastice destinate să intre în contact cu alimentele, se stabilește o limită de migrare globală (LMG) pentru a limita eliberarea componentelor nevolatile în alimente, inclusiv particulele cum ar fi microfibrele. Deoarece materialele și obiectele din plastic convenționale trebuie înlocuite rapid ca urmare a preocupărilor legate de mediu, aditivii derivați din surse naturale sunt utilizați ca materiale de umplutură în combinație cu materialele plastice pentru a reduce impactul asupra mediului. Pentru a verifica dacă au fost respectate bunele practici de fabricație și dacă aceste materiale și obiecte din plastic destinate să intre în contact cu alimentele sunt suficient de inerte, este adecvat să se controleze migrarea globală.
(17) Pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentei recomandări și pentru a genera rezultate fiabile și comparabile ale controalelor, Laboratorul de referință al Uniunii Europene (LR-UE) pentru materialele care intră în contact cu alimentele ar trebui să sprijine statele membre în punerea în aplicare a prezentei recomandări, în situațiile în care este necesar.
(18) Pentru a maximiza informațiile disponibile cu privire la prevalența substanțelor care migrează din materialele care intră în contact cu alimentele, statele membre ar trebui, de asemenea, să fie încurajate să transmită date relevante care au fost generate recent, înainte de aplicarea prezentei recomandări. Pentru a asigura faptul că aceste rezultate sunt fiabile și concordante cu cele generate în cadrul acestui program de controale, ar trebui raportate numai rezultatele care au fost generate în urma aplicării normelor relevante privind eșantionarea și analiza materialelor care intră în contact cu alimentele, precum și a legislației privind controalele oficiale.
(19) Obiectivul principal al prezentei recomandări este de a stabili prevalența substanțelor care migrează în alimente din materialele și obiectele care intră în contact cu alimentele sau prevalența substanțelor în materialele sau obiectele destinate să intre în contact cu alimentele; scopul ei nu este acela de a contribui la înțelegerea nivelurilor de expunere. Prin urmare, datele ar trebui să fie transmise utilizând un format comun pentru a asigura faptul că ele sunt coordonate și compilate într-un mod coerent.
(20) Dacă este cazul, autoritățile competente din statele membre ar trebui să ia în considerare măsuri de asigurare a aplicării legislației și procedurilor relevante.
(21) Informațiile obținute cu privire la prevalența acestor substanțe rezultate din prezenta recomandare ar trebui să fie utilizate pentru a stabili dacă este necesară vreo posibilă acțiune viitoare, în particular pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane și respectarea intereselor consumatorilor. Astfel de acțiuni viitoare pot include măsuri suplimentare de control vizând substanțele din materiale plastice pentru care există măsuri specifice la nivelul UE. În plus, rezultatele pot contribui la o bază de informații care să fie sursa analizării priorităților viitoare în contextul evaluării legislației privind materialele care intră în contact cu alimentele, în particular pentru materialele pentru care nu există nicio măsură specifică la nivelul UE.
(22) Punerea în aplicare a acestui plan coordonat de controale se realizează fără a afecta celelalte controale oficiale efectuate de statele membre în cadrul programelor lor naționale de controale, astfel cum se prevede la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004,