Recitale
(1) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a instituit un sistem de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în Uniune, pentru a promova reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic.
(2) Consiliul European din octombrie 2014 a exprimat angajamentul de a reduce, până în 2030, emisiile globale de gaze cu efect de seră din Uniune cu cel puțin 40 % față de nivelurile din 1990. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea reducerilor respective ale emisiilor, iar obiectivul urmează să fie îndeplinit în modul cel mai rentabil prin intermediul sistemului Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), acesta generând o reducere cu 43 % față de nivelurile din 2005 până în 2030. Acest aspect a fost confirmat în cadrul angajamentului de reducere preconizat al Uniunii și al statelor sale membre, stabilit la nivel național, care a fost prezentat Secretariatului Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) la 6 martie 2015.
(3) Acordul de la Paris adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul CCONUSC (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părțile la acord au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale mult sub 2 °C în raport cu nivelul din perioada preindustrială și să continue eforturile pentru a limita creșterea temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelul din perioada preindustrială. De asemenea, părțile au convenit să evalueze periodic punerea în aplicare a Acordului de la Paris pentru a analiza progresele colective privind atingerea scopului Acordului de la Paris și îndeplinirea obiectivelor acestuia pe termen lung.
(4) În conformitate cu angajamentul exprimat de către colegiuitori în Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și în Decizia 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), toate sectoarele economiei ar trebui să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În temeiul Acordului de la Paris, Uniunea și statele sale membre s-au angajat la îndeplinirea unui obiectiv de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii. Se depun eforturi de limitare a emisiilor maritime internaționale prin intermediul Organizației Maritime Internaționale (OMI), iar acestea ar trebui încurajate. OMI a instituit un proces pentru a adopta în 2018 o strategie inițială de reducere a emisiilor în scopul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră din transportul maritim internațional. Adoptarea unui obiectiv ambițios de reducere a emisiilor ca parte a acestei strategii inițiale a devenit urgentă și este importantă pentru asigurarea unei contribuții echitabile a transportului maritim internațional la eforturile necesare pentru atingerea obiectivului de mult sub 2 °C convenit în cadrul Acordului de la Paris. Comisia ar trebui să examineze acest aspect cu regularitate și ar trebui ca, cel puțin o dată pe an, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate în cadrul OMI în direcția unui obiectiv ambițios de reducere a emisiilor și a unor măsuri de sprijin pentru asigurarea contribuției corespunzătoare a sectorului la eforturile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor convenite în cadrul Acordului de la Paris. Acțiunea OMI sau a Uniunii ar trebui să înceapă din 2023, inclusiv lucrările pregătitoare pentru adoptare și punere în aplicare și luarea în considerare în mod corespunzător de către toate părțile interesate.
(5) Consiliul European din octombrie 2014 a confirmat, în concluziile sale, că o EU ETS reformată și funcțională, însoțită de un instrument de stabilizare a pieței va fi principalul instrument european pentru îndeplinirea obiectivului de reducere cu cel puțin 40 %, cu un factor anual de reducere de 2,2 % începând cu 2021. Consiliul European a confirmat de asemenea că alocarea cu titlu gratuit nu va expira, iar măsurile existente vor continua după 2020 pentru a preveni riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon din cauza politicii privind clima, atât timp cât alte economii majore nu depun eforturi comparabile, și fără a se reduce proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație. Proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație ar trebui să fie exprimată sub formă de procentaj în Directiva 2003/87/CE, pentru a spori certitudinea planificării în ceea ce privește deciziile de investiții, pentru a spori transparența și a face întregul sistem mai simplu și mai ușor de înțeles.
(6) O prioritate esențială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetățenilor și industriilor sale o energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri accesibile. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită continuarea acțiunilor ambițioase în domeniul climei, cu EU ETS ca piatră de temelie a politicii Uniunii privind clima, și necesită de asemenea progrese legate de celelalte aspecte ale uniunii energetice. Punerea în aplicare a obiectivelor ambițioase stabilite în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 al Uniunii contribuie la stabilirea unor prețuri semnificative pentru emisiile de dioxid de carbon și continuă să stimuleze reducerile rentabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră.
(7) Articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede ca politica Uniunii să se bazeze pe principiul potrivit căruia poluatorul ar trebui să plătească și, pe această bază, Directiva 2003/87/CE prevede tranziția, în timp, către licitarea integrală a certificatelor. Amânarea temporară a unei licitări integrale este justificată de evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon, iar alocarea specifică cu titlu gratuit a certificatelor către industrie este justificată pentru abordarea riscurilor reale de creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările terțe în care industria nu este supusă unor restricții comparabile în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, atât timp cât alte economii majore nu iau măsuri comparabile de politică în domeniul climei.
(8) Scoaterea la licitație a certificatelor rămâne regula generală, alocarea cu titlu gratuit fiind o excepție. Evaluarea impactului realizată de Comisie precizează că proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație în perioada 2013-2020 este de 57 %. În principiu, proporția menționată ar trebui să rămână de 57 %. Această proporție este alcătuită din certificate scoase la licitație în numele statelor membre, inclusiv certificate rezervate pentru instalațiile nou-intrate, dar nealocate, certificate pentru modernizarea producției de energie electrică în unele state membre și certificate care urmează să fie scoase la licitație mai târziu din cauza plasării acestora în rezerva pentru stabilitatea pieței instituită prin Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (7). Proporția menționată ar trebui să includă 75 de milioane de certificate utilizate pentru sprijinirea inovării. În cazul în care cererea de certificate cu titlu gratuit determină necesitatea de a se aplica un factor de corecție transsectorial uniform înainte de 2030, proporția de certificate care urmează să fie scoase la licitație pe parcursul perioadei de zece ani începând cu 1 ianuarie 2021 ar trebui să fie redusă cu până la 3 % din cantitatea totală de certificate. Din motive de solidaritate, dezvoltare și interconectare, 10 % dintre certificatele care urmează să fie scoase la licitație de către statele membre ar trebui să fie distribuite între statele membre al căror produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor la prețurile pieței nu depășește 90 % din media Uniunii în 2013, în timp ce restul ar trebui să fie distribuit între toate statele membre pe baza emisiilor verificate. Derogarea pentru anumite state membre cu un nivel mediu al venitului pe cap de locuitor cu peste 20 % mai mare decât media Uniunii în raport cu distribuirea respectivă în perioada 2013-2020 ar trebui să expire.
(9) Recunoscând interacțiunea dintre politicile privind clima de la nivelul Uniunii și de la nivel național, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a anula certificate din volumul care le aparține și care urmează să fie scoase la licitație în caz de închidere pe teritoriul lor a unor capacități de producție de energie electrică. Pentru a asigura previzibilitate pentru operatori și pentru participanții la piață în ceea ce privește cuantumul disponibil de certificate care urmează să fie scoase la licitație, posibilitatea de anulare a certificatelor în astfel de cazuri ar trebui să fie limitată la un cuantum corespunzător valorii medii a emisiilor verificate ale instalației în cauză pe parcursul unei perioade de cinci ani înainte de închidere.
(10) Pentru a păstra beneficiul ecologic al reducerii emisiilor în Uniune, în timp ce acțiunile întreprinse de țări terțe nu oferă industriei stimulente comparabile să reducă emisiile, instalațiile din sectoarele și subsectoarele cu risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar trebui să beneficieze în continuare de alocarea tranzitorie cu titlu gratuit. Experiența acumulată în cursul funcționării EU ETS a confirmat faptul că sectoarele și subsectoarele sunt expuse în grade diferite riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și că alocarea cu titlu gratuit a împiedicat relocarea emisiilor de dioxid de carbon. În timp ce unele sectoare și subsectoare pot fi considerate ca fiind expuse unui risc mai ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, altele sunt în măsură să transfere în prețul produselor o parte considerabilă din costurile certificatelor necesare pentru a-și acoperi emisiile, fără a pierde din cota de piață, suportând doar partea rămasă din costuri, astfel încât acestea sunt expuse unui risc scăzut de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Comisia ar trebui să stabilească sectoarele relevante și să le diferențieze în funcție de intensitatea schimburilor lor comerciale și de intensitatea emisiilor lor pentru a identifica mai bine sectoarele expuse unui risc real de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În timp ce evaluarea sectoarelor și subsectoarelor ar trebui să aibă loc la nivelul de 4 cifre (codul NACE-4), ar trebui să fie anticipate, de asemenea, circumstanțe specifice în care poate fi oportun să existe posibilitatea de a solicita o evaluare la un nivel de 6 cifre sau de 8 cifre (Prodcom). O astfel de posibilitate ar trebui să existe atunci când unele sectoare și subsectoare au fost considerate anterior a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon la un nivel de 6 cifre sau de 8 cifre (Prodcom), ținând seama, de asemenea, de faptul că anumite coduri NACE, în special cele care se încheie cu.99, înglobează activități eterogene care „nu sunt clasificate în altă parte” („n.c.a”). În cazul în care un sector sau subsector este condiționat de valorile de referință pentru rafinării și pentru alt produs, această situație ar trebui luată în considerare astfel încât să se poată realiza, dacă este cazul, o analiză calitativă a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru produsele fabricate atât în rafinării, cât și în uzine chimice. În cazul în care, pe baza criteriilor de intensitate a schimburilor comerciale și de intensitate a emisiilor, se depășește pragul stabilit prin luarea în considerare a posibilității sectoarelor și subsectoarelor în cauză de a transfera costurile în prețul produselor, sectorul sau subsectorul respectiv ar trebui considerat ca expus riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Alte sectoare și subsectoare ar trebui să fie considerate ca fiind expuse unui risc scăzut sau neavând niciun risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Luarea în considerare a posibilităților sectoarelor și subsectoarelor din afara producerii energiei electrice de a transfera costurile în prețul produsului ar trebui, de asemenea, să reducă profiturile excepționale. Cu excepția cazului în care se decide altfel în cadrul unei revizuiri în temeiul articolului 30 din Directiva 2003/87/CE, alocările cu titlu gratuit pentru sectoare și subsectoare considerate ca fiind expuse unui risc scăzut sau neavând niciun risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, cu excepția centralelor de termoficare, ar trebui să scadă în cuantumuri egale după 2026, astfel încât în 2030 să se ajungă la un nivel fără alocări cu titlu gratuit.
(11) Valorile de referință pentru alocarea cu titlu gratuit care se aplică începând cu 2013 ar trebui să fie revizuite pentru a se evita profiturile excepționale și pentru a reflecta progresul tehnologic în sectoarele în cauză din perioada 2007-2008 și din fiecare perioadă ulterioară pentru care se stabilesc alocări cu titlu gratuit în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Pentru a reflecta progresele tehnologice din sectoarele în cauză și a ajusta valorile de referință pentru perioada relevantă de alocare, ar trebui să se prevadă ca valorile criteriilor de referință pentru alocarea cu titlu gratuit către instalații, calculate pe baza datelor din anii 2007 și 2008, să fie actualizate în conformitate cu îmbunătățirea constatată. Din motive de previzibilitate, acest lucru ar trebui să se facă prin aplicarea unui factor care reprezintă cea mai bună evaluare a progreselor realizate în toate sectoarele, care ar trebui să țină seama de date solide, obiective și verificate provenite de la instalații, luând în considerare performanțele medii ale celor mai eficiente 10 % dintre instalații, astfel încât valorile de referință să reflecte rata efectivă de îmbunătățire. În cazul în care datele indică în perioada relevantă o reducere anuală de mai puțin de 0,2 % sau de mai mult de 1,6 % din valoarea pentru perioada 2007-2008, valoarea de referință aferentă ar trebui să fie ajustată cu alte rate decât ratele efective de îmbunătățire, pentru a se păstra motivația reducerii emisiilor și pentru a se recompensa inovarea în mod corespunzător. Pentru perioada 2021-2025, aceste valori de referință ar trebui ajustate pentru fiecare an între 2008 și mijlocul perioadei 2021-2025 fie cu 0,2 %, fie cu 1,6 %, ducând la o îmbunătățire cu 3 % sau, respectiv, cu 24 % față de valoarea aplicabilă în perioada 2013-2020. Pentru perioada 2026-2030, valorile de referință respective ar trebui ajustate în același mod, ducând la o îmbunătățire cu 4 % sau, respectiv, cu 32 % față de valoarea aplicabilă în perioada 2013-2020. Pentru a asigura condiții echitabile pentru producția de compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză în rafinării și uzine chimice, valorile de referință pentru compuși aromatici, hidrogen și gaze de sinteză ar trebui să fie aliniate în continuare la valorile de referință ale rafinăriilor.
(12) Nivelul alocărilor cu titlu gratuit pentru instalații ar trebui să fie mai bine aliniat la nivelurile lor efective de producție. În acest scop, alocările ar trebui să fie ajustate periodic în mod simetric pentru a se ține seama de creșterile și descreșterile relevante ale producției. Datele utilizate în acest context ar trebui să fie complete, coerente, verificate independent și ar trebui să prezinte același nivel ridicat al acurateței și calității ca datele utilizate pentru stabilirea alocării cu titlu gratuit. Pentru a se preveni manipularea sau utilizarea abuzivă a sistemului de ajustări ale alocărilor și a se evita orice sarcină administrativă nejustificată, ținând cont de termenul care se aplică pentru notificarea modificărilor de la nivelul producției și ținând cont de necesitatea de a se asigura faptul că modificările alocărilor se fac cu eficacitate, nediscriminatoriu și uniform, pragul relevant ar trebui să fie stabilit la 15 % și să fie evaluat pe baza valorii medii ponderate pe doi ani. Comisia ar trebui să poată lua în considerare alte măsuri care să fie puse în aplicare, cum ar fi utilizarea unor praguri absolute pentru modificările alocărilor sau în ceea ce privește termenul care se aplică notificării modificărilor de producție.
(13) Ar fi de dorit ca statele membre să compenseze parțial, în conformitate cu normele privind ajutorul de stat, anumite instalații din sectoarele sau subsectoarele despre care s-a stabilit că sunt expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor legate de emisiile de gaze cu efect de seră transferate în prețul energiei electrice, inclusiv, între altele, pentru consumul propriu de energie electrică al instalațiilor, produsă prin combustia gazelor reziduale. Prin asigurarea faptului că se vor utiliza cel mult 25 % din veniturile provenite din licitarea certificatelor pentru compensarea costurilor indirecte, este probabil ca statele membre nu numai să faciliteze realizarea obiectivelor vizate de EU ETS, ci și să mențină integritatea pieței interne și a condițiilor de concurență. Pentru a spori transparența în privința măsurii în care se furnizează o astfel de compensație, statele membre ar trebui să raporteze publicului cu regularitate în legătură cu măsurile pe care le aplică și în legătură cu beneficiarii compensării, asigurând luarea în considerare corespunzătoare a naturii confidențiale a anumitor informații și a preocupărilor aferente legate de protecția datelor. În cazul în care un stat membru utilizează un cuantum semnificativ din veniturile obținute în urma licitațiilor pentru compensarea costurilor indirecte, există un interes sporit în a face publice motivele acestei opțiuni. La revizuirea orientărilor pentru ajutoarele de stat privind compensarea costurilor indirecte, Comisia ar trebui să ia în considerare, între altele, utilitatea limitelor superioare pentru compensația acordată de statele membre. Revizuirea Directivei 2003/87/CE ar trebui să aibă în vedere în ce măsură au fost eficiente măsurile financiare respective pentru evitarea riscurilor semnificative de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din cauza costurilor indirecte, precum și posibilitatea unei aprofundări a armonizării măsurilor, inclusiv un mecanism armonizat. Sectorul public va avea în continuare un rol important în mobilizarea resurselor financiare pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020. Prin urmare, veniturile obținute din licitații ar trebui utilizate și pentru finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice în țările terțe vulnerabile, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, inclusiv a măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice, între altele, prin Fondul verde pentru climă al CCONUSC. Cuantumul finanțării combaterii schimbărilor climatice care urmează să fie mobilizat va depinde, de asemenea, de nivelul de ambiție și de calitatea contribuțiilor stabilite la nivel național, a planurilor de investiții ulterioare și a proceselor naționale de planificare a adaptării. În ceea ce privește posibilele impacturi sociale ale politicilor și investițiilor necesare, statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze veniturile obținute din licitații pentru a contribui la o tranziție justă către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon prin promovarea formării de competențe și a redistribuirii forței de muncă în cadrul dialogului social cu comunitățile și regiunile afectate de tranziția locurilor de muncă.
(14) Principalul stimulent pe termen lung rezultat din Directiva 2003/87/CE pentru captarea și stocarea de CO2 (CSC), pentru noi tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru inovații revoluționare în domeniul tehnologiilor și proceselor industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv captarea și utilizarea ecologică a dioxidului de carbon (CUC), este semnalul pe care prețul carbonului îl creează și faptul că nu va trebui să se restituie certificatele aferente emisiilor de CO2 evitate sau stocate permanent. În plus, în scopul suplimentării resurselor deja utilizate pentru a accelera demonstrarea instalațiilor comerciale de CSC și a tehnologiilor inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, certificatele ar trebui să fie utilizate pentru a oferi recompense garantate pentru utilizarea instalațiilor de CSC sau CUC, a noilor tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și a inovării industriale în tehnologii și procese cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Uniune pentru CO2 stocat sau evitat la o scară suficientă, cu condiția existenței unui acord privind partajarea cunoștințelor. Pe lângă cele 400 de milioane de certificate puse la dispoziție inițial pentru perioada începând cu 2021, veniturile obținute din cele 300 de milioane de certificate disponibile pentru perioada 2013-2020 care nu au fost încă angajate pentru activități de inovare ar trebui să fie suplimentate cu 50 de milioane de certificate nealocate din rezerva pentru stabilitatea pieței și să fie utilizate în timp util pentru a sprijini inovarea. În funcție de măsura în care proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație este redusă pentru a evita necesitatea de a se aplica un factor de corecție transsectorial uniform, cuantumul certificatelor disponibile în cadrul acestui fond ar trebui să crească cu până la 50 de milioane de certificate. Cea mai mare parte a acestui sprijin ar trebui să depindă de evitarea verificată a emisiilor de gaze cu efect de seră, deși ar trebui să poată fi acordat un anumit sprijin atunci când sunt atinse anumite obiective prestabilite, ținând seama de tehnologia utilizată și de circumstanțele specifice sectorului în care aceasta este utilizată. Obiectivele ar trebui să fie definite astfel încât proiectului să i se pună la dispoziție mijloace financiare adecvate. Procentajul maxim din costurile proiectelor pentru care urmează să se acorde sprijin poate varia în funcție de tipul de proiect. Ar trebui să se acorde atenția cuvenită proiectelor care vor avea un impact semnificativ în materie de inovare în întreaga Uniune.
(15) Grecia a înregistrat un PIB pe cap de locuitor la prețurile pieței sub 60 % din media Uniunii în 2014, dar nu beneficiază de fondul pentru modernizare și ar trebui, prin urmare, să fie în măsură să solicite certificate pentru a cofinanța decarbonizarea aprovizionării cu energie electrică a insulelor care fac parte din teritoriul său. Certificatele respective ar trebui să provină din cuantumul maxim de certificate menționat la articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE care nu sunt alocate cu titlu gratuit până la 31 decembrie 2020 și ar trebui să fie scoase la licitație în conformitate cu modalitățile aplicabile fondului pentru modernizare.
(16) Ar trebui instituit un fond pentru modernizare din 2 % din cantitatea totală de certificate, și scoase la licitație în conformitate cu normele și modalitățile pentru licitațiile desfășurate de platforma comună de licitație stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (8). În funcție de măsura în care proporția certificatelor care urmează să fie scoase la licitație este redusă pentru a se evita necesitatea de a se aplica un factor de corecție transsectorial uniform, cuantumul certificatelor disponibile în cadrul fondului de modernizare ar trebui să crească cu până la 0,5 % din cantitatea totală de certificate. Statele membre care, în 2013, au înregistrat un PIB pe cap de locuitor la prețurile pieței sub 60 % din media Uniunii ar trebui să fie eligibile pentru finanțare din fondul pentru modernizare și să aibă posibilitatea derogării, până în 2030, de la principiul licitării integrale pentru producerea de energie electrică prin utilizarea opțiunii de alocare cu titlu gratuit în vederea promovării transparente a investițiilor reale în modernizarea sectorului lor energetic, evitând totodată denaturările pe piața internă a energiei. Investițiile în cadrul fondului pentru modernizare destinate îmbunătățirii eficienței energetice ar putea include investiții în electrificarea transportului, în special a transportului rutier. Normele care reglementează fondul pentru modernizare ar trebui să ofere un cadru coerent, cuprinzător și transparent pentru a asigura o punere în aplicare cât mai eficientă posibil, ținând seama de necesitatea unei accesări ușoare de către toți participanții și de posibilitățile de impulsionare a investițiilor în statele membre. Structura de guvernanță ar trebui să fie proporțională cu scopul de a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor. Structura de guvernanță respectivă ar trebui să includă un comitet de investiții, iar în procesul decizional ar trebui să se țină seama de experiența acumulată în cadrul Băncii Europene de Investiții (BEI), cu excepția cazului în care se acordă sprijin unor proiecte de mici dimensiuni prin împrumuturi din partea unei bănci de promovare naționale sau prin granturi acordate prin intermediul unui program național care are aceleași obiective ca fondul pentru modernizare. Pentru a identifica și a face public orice conflict de interese potențial, componența comitetului pentru investiții, curricula vitae ale membrilor săi, precum și declarațiile de interese ale acestora ar trebui să fie publicate și să fie actualizate cu regularitate. Pentru a se asigura abordarea adecvată a necesităților de investiții din statele membre cu venituri scăzute, fondurile din fondul pentru modernizare ar trebui să fie distribuie între statele membre pe baza formulei în care emisiile verificate și criteriile legate de PIB să aibă fiecare o pondere de 50 %. Asistența financiară din partea fondului pentru modernizare ar putea fi furnizată sub diferite forme. Pentru a mobiliza resurse și a asigura că investițiile relevante au un impact sporit, certificatele cu titlu gratuit pentru modernizarea generării energiei electrice în unele state membre și resursele disponibile din fondul pentru modernizare pentru investiții din afara listei domeniilor prioritare ar trebui să fie completate cu resurse provenite de la entități juridice private, care ar putea include resurse separate provenite de la entități juridice private care sunt deținute integral sau parțial de autorități publice.
(17) În vederea eficientizării mecanismelor de finanțare și a reducerii la minimum a sarcinii administrative legate de punerea lor în aplicare, statele membre în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a-și utiliza cota din cele 10 % certificate redistribuite și din alocarea tranzitorie cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic în conformitate cu dispozițiile fondului pentru modernizare. Pentru a asigura previzibilitate și transparență în ceea ce privește volumul de certificate disponibile fie în vederea scoaterii la licitație, fie pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit, precum și în ceea ce privește activele gestionate prin fondul pentru modernizare, statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la intenția lor de a își spori resursele în cadrul fondului pentru modernizare înainte de 2021.
(18) Consiliul European din octombrie 2014 a confirmat că opțiunea de a acorda alocarea cu titlu gratuit sectorului energetic ar trebui să continue până în 2030 și că modalitățile, inclusiv transparența, ale alocării opționale cu titlu gratuit pentru modernizarea sectorului energetic din anumite state membre ar trebui să fie îmbunătățite. Investițiile cu o valoare de cel puțin 12,5 milioane EUR ar trebui să fie selectate de statul membru în cauză printr-o procedură de ofertare concurențială, pe baza unor norme clare și transparente, pentru a se asigura că alocarea cu titlu gratuit este utilizată pentru a promova investiții reale în modernizarea sau diversificarea sectorului energetic, în conformitate cu obiectivele uniunii energetice. Investițiile cu o valoare mai mică de 12,5 milioane EUR ar trebui să fie, de asemenea, eligibile pentru finanțare din alocarea cu titlu gratuit. Statul membru în cauză ar trebui să selecteze aceste investiții pe baza unor criterii clare și transparente. Rezultatele procesului de selecție ar trebui să facă obiectul unei consultări publice. Publicul ar trebui să fie informat în mod corespunzător în etapa de selecție a proiectelor de investiții, precum și în cea a punerii lor în aplicare. Investițiile ar trebui să fie completate cu resurse provenite de la entități juridice private, care ar putea include resurse separate provenite de la entități juridice private care sunt deținute integral sau parțial de autorități publice.
(19) Finanțarea prin EU ETS ar trebui să fie coerentă cu obiectivele cadrului de politici ale Uniunii privind clima și energia pentru 2030 și cu obiectivele pe termen lung exprimate în Acordul de la Paris, precum și cu alte programe de finanțare ale Uniunii, astfel încât să se asigure eficacitatea cheltuielilor publice.
(20) Dispozițiile existente care reglementează excluderea instalațiilor mici din EU ETS permit instalațiilor excluse să rămână în această situație și ar trebui să li ofere statelor membre posibilitatea de a-și actualiza lista instalațiilor excluse, iar în cazul statelor membre care în prezent nu folosesc această opțiune să procedeze astfel la începutul fiecărei perioade de alocare. În același timp, pentru a se evita sarcina administrativă nejustificată, ar trebui de asemenea să fie posibil ca statele membre să excludă din EU ETS instalațiile care emit mai puțin de 2 500 de tone de dioxid de carbon echivalent în fiecare dintre cei trei ani care preced începutul fiecărei perioade de alocare sau generatoarele de rezervă care funcționează mai puțin de 300 de ore în fiecare an din perioada respectivă de trei ani. Posibilitatea de a include activități și gaze suplimentare în sistem ar trebui să continue, fără ca acestea să fie considerate a fi instalații nou-intrate. Posibilitatea menționată de includere a unor activități și gaze suplimentare după 2020 ar trebui să nu aducă atingere cantității de certificate emise în Uniune în cadrul EU ETS și cuantumurilor deduse din aceasta.
(21) Directiva 2003/87/CE prevede obligația statelor membre de a transmite un raport privind punerea sa în aplicare, pe baza unui chestionar sau a unei scheme elaborate de Comisie în conformitate cu procedura menționată în Directiva 91/692/CEE a Consiliului (9). Comisia a propus abrogarea obligațiilor de raportare prevăzute în Directiva 91/692/CEE. Prin urmare, este oportun să se înlocuiască trimiterea la Directiva 91/692/CEE cu o trimitere la procedura prevăzută în Directiva 2003/87/CE.
(22) Decizia (UE) 2015/1814 stabilește o rezervă pentru stabilitatea pieței aferentă EU ETS cu scopul de a face oferta de certificate scoase la licitație mai flexibilă și sistemul mai rezilient. Această decizie prevede, de asemenea, ca certificatele care nu sunt alocate instalațiilor nou-intrate până în 2020 și care nu sunt alocate din cauza încetărilor totale sau parțiale ale operațiunilor să fie plasate în rezerva pentru stabilitatea pieței.
(23) Un EU ETS funcțional, reformat, cu un instrument de stabilizare a pieței, reprezintă un mijloc-cheie pentru ca Uniunea să își îndeplinească obiectivul convenit pentru 2030 și angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris. Pentru a se remedia dezechilibrul actual dintre oferta și cererea de certificate de pe piață, va fi instituită în 2018, în temeiul Deciziei (UE) 2015/1814, o rezervă pentru stabilitatea pieței care va deveni operațională începând cu 2019. Ținând cont de necesitatea de a se transmite un semnal de investiție credibil pentru reducerea emisiilor de CO2 într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și în vederea consolidării EU ETS, Decizia (UE) 2015/1814 ar trebui modificată, în scopul măririi până la 31 decembrie 2023 a ratelor proporționale pentru stabilirea numărului de certificate plasate în rezervă în fiecare an. În plus, ca măsură pe termen lung de îmbunătățire a modului de funcționare a EU ETS, cu excepția cazului în care se decide altfel în prima revizuire în conformitate cu articolul 3 din Decizia (UE) 2015/1814, începând cu 2023, certificatele păstrate în rezervă peste numărul total de certificate licitate pe parcursul anului precedent ar trebui să nu mai fie valabile. Revizuirile periodice ale modului de funcționare a rezervei ar trebui să aibă în vedere, de asemenea, dacă este cazul să se mențină ratele majorate respective.
(24) Directiva 2003/87/CE ar trebui să facă obiectul unei revizuiri permanente, ținându-se seama de evoluțiile internaționale și de eforturile întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris. Măsurile de sprijinire a anumitor industrii mari consumatoare de energie care ar putea face obiectul relocării emisiilor de dioxid de carbon menționate la articolele 10a și 10b din Directiva 2003/87/CE ar trebui și ele să facă obiectul unei revizuiri permanente, ținându-se seama de măsurile de politică privind clima din alte economii majore. În acest context, revizuirea Directivei 2003/87/CE ar putea analiza dacă este oportun să se înlocuiască, să se adapteze sau să se completeze orice măsură existentă de prevenire a relocării emisiilor de dioxid de carbon cu ajustări ale emisiilor de dioxid de carbon la frontiere sau cu măsuri alternative, cu condiția ca astfel de măsuri să fie pe deplin compatibile cu normele Organizației Mondiale a Comerțului, astfel încât să includă în EU ETS importatorii de produse fabricate de sectoarele sau de subsectoarele stabilite în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2003/87/CE. Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului în contextul fiecărui bilanț la nivel mondial convenit în cadrul Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește nevoia de rigoare sporită a politicilor și măsurilor Uniunii, inclusiv a EU ETS, în vederea reducerilor necesare din partea Uniunii și a statelor sale membre ale gazelor cu efect de seră. Comisia ar trebui să poată face propuneri Parlamentului European și Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE, după caz. În cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10), Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze rezultatele dialogului de facilitare din 2018 în cadrul CCONUSC (dialogul Talanoa).
(25) Pentru a adopta acte fără caracter legislativ și cu aplicare generală de completare sau modificare a anumitor elemente neesențiale ale unui act legislativ, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește articolul 3d alineatul (3), articolul 10 alineatul (4), articolul 10a alineatele (1) și (8), articolul 10b alineatul (5), articolul 19 alineatul (3), articolul 22, articolul 24 alineatul (3), articolul 24a alineatul (1), articolul 25a alineatul (1) și articolul 28c din Directiva 2003/87/CE. Este deosebit de important ca, în cursul activității sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. În ceea ce privește delegarea de la articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre care nu utilizează platforma comună de licitație ar trebui să poată continua să nu facă acest lucru. În plus, delegarea respectivă ar trebui să nu afecteze nici dreptul statelor membre de a stabili utilizarea veniturilor pe care le obțin din licitații.
(26) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a articolului 10a alineatul (2) de la al treilea la al șaselea paragraf, și alineatul (21), a articolului 10d, a articolului 14 alineatele (1) și (2), a articolelor 15 și 16 și a articolului 21 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, și a anexelor IV și V din directiva menționată, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).
(27) Pentru a reduce la minimum împuternicirile acordate Comisiei, ar trebui revocate competențele actuale în ceea ce privește adoptarea de acte cu privire la următoarele: utilizarea rezervei speciale prevăzute la articolul 3f alineatul (9) din Directiva 2003/87/CE, precizarea în continuare a cantităților de credite internaționale care pot fi schimbate și atribuirea cantităților de credite internaționale care pot fi schimbate prevăzute la articolul 11a alineatul (8) din directiva menționată, elaborarea de standarde suplimentare privind elementele care pot fi schimbate prevăzute la articolul 11a alineatul (9) din directiva menționată, precum și adoptarea de norme suplimentare privind dubla contabilizare prevăzute la articolul 11b alineatul (7) din directiva menționată. Actele adoptate în temeiul dispozițiilor menționate continuă să se aplice.
(28) Actele adoptate în temeiul Directivei 2003/87/CE în ceea ce privește subiectele în care prezenta directivă acordă Comisiei competența de a adopta acte delegate sau de punere în aplicare continuă să se aplice până la abrogarea sau modificarea lor. În cazul Deciziei 2011/278/UE a Comisiei (13), ultima coloană din anexa I se va abroga dacă și când Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru stabilirea valorilor de referință revizuite pentru alocarea cu titlu gratuit. Pentru a se ameliora previzibilitatea și pentru a se simplifica procesele administrative, Decizia 2014/746/UE a Comisiei (14) ar trebui să continue să se aplice până la sfârșitul anului 2020.
(29) Actele delegate și de punere în aplicare menționate în prezenta directivă, în special cu privire la dispozițiile privind monitorizarea, raportarea și verificarea și privind registrul Uniunii, ar trebui să vizeze simplificarea normelor și reducerea sarcinii administrative atât cât este posibil fără să se submineze integritatea de mediu, securitatea sau fiabilitatea EU ETS. La pregătirea actelor respective, Comisia ar trebui să evalueze în mod special eficacitatea normelor de monitorizare simplificate, inclusiv pentru generatori de electricitate de urgență și de rezervă, ținând cont de orele de funcționare pe an, și pentru alți emițători mici, și ar trebui să evalueze și posibilitățile de dezvoltare în continuare a unor astfel de norme.
(30) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (15), statele membre s-au angajat să anexeze la notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(31) Prezenta directivă urmărește să contribuie la realizarea obiectivului de a se asigura un nivel înalt de protecție a mediului, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, în modul cel mai eficient din punct de vedere economic, acordând totodată instalațiilor o perioadă adecvată de adaptare și prevăzând un tratament mai favorabil al persoanelor afectate în mod special, proporțional cu gradul maxim compatibil cu celelalte obiective ale prezentei directive.
(32) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(33) Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,