Începe proba gratuită

Decizie 2011/278 · CELEX 32011D0278

2011/278/UE: Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2011) 2772]

Data act
27.04.2011
Intrare in vigoare
28.04.2011
Jurnalul Oficial UE
oj:JOL_2011_130_R_0001_01
Status
Inactiv
calitatea aerului gaz generator de efect de seră permis negociabil al poluării politica UE în domeniul mediului reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

Recitale

(1) Articolul 10a din directivă prevede că măsurile comunitare complet armonizate de aplicare a alocării cu titlu gratuit a cotelor de emisii trebuie să stabilească, atât cât este posibil, criterii de referință ex ante, astfel încât să se asigure faptul că alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii se efectuează într-un mod care stimulează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și tehnicile eficiente din punct de vedere energetic prin luarea în considerare a celor mai eficiente tehnici, a produselor de substituție, a proceselor alternative de producție, a cogenerării cu randament ridicat, a recuperării eficiente a energiei gazelor reziduale, a utilizării biomasei și a captării și stocării dioxidului de carbon, atunci când aceste facilități sunt disponibile, și care nu trebuie să stimuleze creșterea emisiilor. Alocările trebuie fixate înaintea perioadei de comercializare, astfel încât să se permită funcționarea corectă a pieței.

(2) Pentru definirea principiilor de stabilire a criteriilor de referință ex ante pentru fiecare sector sau subsector, punctul de plecare trebuie să îl constituie performanța medie a primelor 10 % dintre cele mai eficiente instalații dintr-un sector sau subsector al UE în perioada 2007-2008. Criteriile de referință trebuie calculate pentru produse mai degrabă decât pentru materii prime, astfel încât să se maximizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea eficienței energetice pe toată durata fiecărui proces de producție din sectorul sau subsectorul respectiv.

(3) În vederea stabilirii criteriilor de referință, Comisia a consultat părțile interesate relevante, inclusiv sectoarele și subsectoarele în cauză. Informațiile necesare pentru stabilirea criteriilor de referință, datele referitoare la instalații privind producția, emisiile și utilizarea energiei au fost colectate începând din februarie 2009 de la asociațiile din industrie, de la statele membre, din surse publice și comerciale și prin intermediul unui studiu la care instalațiile au fost invitate să participe.

(4) În măsura fezabilității, Comisia a elaborat criterii de referință pentru produsele, precum și pentru produsele intermediare care fac obiectul comerțului între instalații, rezultate din activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE. În principiu, pentru fiecare produs trebuie definit un produs de referință. În cazul în care un produs este un substitut direct al altui produs, ambele produse trebuie incluse în același produs de referință și în definiția produselor aferente acestuia.

(5) Comisia a considerat că stabilirea unui produs de referință este fezabilă dacă, ținând seama de complexitatea proceselor de producție, sunt disponibile definiții și clasificări ale produselor care permit verificarea datelor de producție și o aplicare uniformă în întreaga Uniune a produsului de referință în scopul alocării cotelor de emisii. Nu au fost efectuate diferențieri în funcție de situarea geografică, sau în funcție de tehnologiile, materiile prime sau combustibilii utilizați, pentru a nu se distorsiona avantajele comparative, existente în economia Uniunii, în materie de eficiență în domeniul emisiilor de carbon și pentru a crește armonizarea alocării tranzitorii cu titlu gratuit a cotelor de emisii.

(6) Valorile de referință trebuie să acopere toate emisiile directe legate de producție, inclusiv emisiile legate de producerea căldurii măsurabile utilizate pentru producție, indiferent dacă această căldură măsurabilă a fost produsă in situ sau în altă instalație. La stabilirea valorilor de referință au fost deduse emisiile legate de producția de energie electrică și de exportul de căldură măsurabilă, inclusiv emisiile evitate în cazul producției alternative de căldură sau de energie electrică prin procese exotermice sau al producției de energie electrică fără emisii directe. În cazurile în care deducerea emisiilor legate de exportul căldurii măsurabile nu a fost fezabilă, această căldură nu trebuie să fie eligibilă pentru alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii.

(7) Pentru a asigura faptul că criteriile de referință conduc la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în unele procese de producție în care emisiile directe, eligibile pentru alocarea gratuită a cotelor de emisii, și emisiile indirecte legate de producția de energie electrică, care nu sunt eligibile pentru alocarea gratuită în temeiul Directivei 2003/87/CE, sunt într-un anumit grad interschimbabile, pentru determinarea valorilor de referință au fost luate în considerare emisiile totale, incluzând emisiile indirecte legate de producția de energie electrică, pentru a asigura condiții echitabile pentru instalațiile cu consum intensiv de combustibil și de energie electrică. Din emisiile totale, numai partea de emisii directe trebuie luată în considerare în scopul alocării cotelor de emisii pe baza criteriilor de referință respective, pentru a evita alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii pentru emisiile legate de energia electrică.

(8) Pentru determinarea valorilor de referință, Comisia a utilizat ca punct de plecare media aritmetică a performanțelor în materie de gaze cu efect de seră a primelor 10 % dintre cele mai eficiente instalații în ceea ce privește gazele cu efect de seră în 2007 și 2008, pentru care au fost colectate date. În plus, în conformitate cu articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, în cazul tuturor sectoarelor pentru care în anexa I este prevăzut un produs de referință, Comisia a analizat, pe baza informațiilor suplimentare primite din mai multe surse și a unui studiu dedicat, care a examinat cele mai eficiente tehnici și potențiale de reducere la nivel european și internațional, dacă aceste puncte de plecare reflectă în măsură suficientă cele mai eficiente tehnici, produsele de substituție, procesele alternative de producție, cogenerarea cu randament ridicat, recuperarea eficientă a energiei gazelor reziduale, utilizarea biomasei și captarea și stocarea dioxidului de carbon, atunci când aceste facilități sunt disponibile. Datele utilizate pentru determinarea valorilor de referință au fost colectate dintr-o gamă largă de surse, pentru a acoperi un număr maxim de instalații producătoare, în anii 2007 și 2008, ale unui produs inclus într-un produs de referință. Mai întâi, datele privind performanțele în materie de gaze cu efect de seră ale instalațiilor incluse în ETS (Emissions Trading Scheme – Sistemul de comercializare a emisiilor), producătoare de produse incluse într-un produs de referință, au fost colectate de către sau în numele asociațiilor de sector europene respective, pe baza unor norme definite, respectiv a așa-numitelor „caiete de norme ale sectorului”. Comisia a furnizat, ca referință pentru aceste caiete de norme, orientări cu privire la criteriile de calitate și de verificare ale datelor instalațiilor ETS din UE, necesare pentru determinarea criteriilor de referință. Ulterior, pentru a completa datele colectate de asociațiile de sector europene, consultanții au colectat, în numele Comisiei Europene, date din instalații neincluse în datele sectorului, iar autoritățile competente din statele membre au furnizat, de asemenea, date și analize.

(9) Pentru a se asigura că valorile de referință se bazează pe date corecte și conforme, Comisia, asistată de consultanți, a efectuat verificări aprofundate de conformitate a caietelor de norme ale sectoarelor, precum și verificări ale plauzibilității valorilor punctelor de plecare derivate din date. După cum s-a indicat în orientările privind calitatea și verificările, datele au fost verificate în măsura necesară de către verificatori independenți.

(10) În cazul în care într-o instalație sunt produse mai multe produse și s-a considerat că nu pot fi asignate emisii în mod individual produselor, numai instalațiile care produc un singur produs au fost luate în considerare pentru colectarea datelor și stabilirea valorilor de referință. Acesta este cazul următoarelor produse de referință: var, var dolomitic, sticle și borcane din sticlă incoloră, sticle și borcane din sticlă colorată, cărămizi de fațadă, cărămizi de pavaj, pulbere atomizată, hârtie fină necretată, hârtie tissue, hârtie „testliner” și hârtie pentru caneluri, carton necretat și carton cretat. Pentru a crește relevanța rezultatelor și a verifica plauzibilitatea acestora, valorile performanței medii a primelor 10 % dintre cele mai eficiente instalații au fost comparate cu datele din literatura de specialitate privind cele mai eficiente tehnici.

(11) În cazurile în care nu au fost disponibile date sau date colectate în conformitate cu metodologia de calcul a valorilor de referință, pentru calculul acestora au fost utilizate informațiile referitoare la nivelurile actuale de emisie și de consum și la cele mai eficiente tehnici, extrase în principal din Documentele de Referință privind Cele Mai Bune Tehnici Disponibile (Reference Documents on Best Available Techniques – BREF) stabilite în conformitate cu Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (2). În special, ca urmare a lipsei datelor privind tratarea gazelor reziduale, exporturile de căldură și producția de energie electrică, valorile pentru produsele de referință cocs și metal lichid au rezultat din calculul emisiilor directe și indirecte bazat pe informațiile privind fluxurile de energie respective, stabilite de BREF corespunzătoare, și din factorii de emisie impliciți stabiliți prin Decizia 2007/589/CE a Comisiei din 18 iulie 2007 de stabilire a unor orientări privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Pentru produsul de referință minereu sinterizat, datele au fost, de asemenea, corectate pe baza fluxurilor de energie respective, stabilite de BREF corespunzătoare, ținând seama de arderea gazelor reziduale în cadrul sectorului.

(12) Atunci când nu a fost posibilă stabilirea unui produs de referință, dar sunt generate gaze cu efect de seră eligibile pentru alocarea gratuită a cotelor de emisii, aceste cote trebuie alocate pe baza unor abordări generice alternative. A fost elaborată o ierarhie de trei abordări alternative cu scopul de a maximiza reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și economiile de energie cel puțin în cadrul unor părți ale proceselor de producție în cauză. Căldura de referință este aplicabilă în cazul proceselor în care se consumă căldură și în care se folosește un agent de transport al căldurii măsurabile. Combustibilul de referință este aplicabil în cazul în care se consumă căldură nemăsurabilă. Valorile căldurii și combustibilului de referință au fost obținute pe baza principiilor transparenței și simplității, utilizând eficiența de referință a unui combustibil disponibil pe scară largă, care poate fi considerat ca fiind al doilea din punctul de vedere al eficienței în materie de gaze cu efect de seră, ținând seama de tehnicile eficiente din punct de vedere energetic. În cazul emisiilor de proces, cotele de emisii trebuie alocate pe baza emisiilor istorice. Pentru a asigura faptul că alocarea cu titlu gratuit a cotelor pentru aceste emisii stimulează în măsură suficientă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru a evita orice diferențiere a tratamentului emisiilor de proces, alocate pe baza emisiilor istorice, față de tratamentul emisiilor care se încadrează în limitele sistemului unui produs de referință, nivelul activității istorice al fiecărei instalații trebuie înmulțit cu un factor egal cu 0,9700 pentru determinarea numărului de cote gratuite de emisii.

(13) Începând din 2013, toate alocările cu titlu gratuit în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE trebuie efectuate în conformitate cu aceste norme. Pentru a transpune în practică sistemul de tranziție prevăzut la articolul 10a alineatul (11) din Directiva 2003/87/CE, conform căruia alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii trebuie să scadă de la 80 % din cantitatea corespunzătoare cotelor care urmează să fie alocate în 2013 la 30 % din această cantitate în 2020, cu scopul de a se elimina alocarea cu titlu gratuit în 2027, se aplică factorii stabiliți în anexa VI. În cazul în care un sector sau un subsector a fost înscris pe lista stabilită prin Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (4), acești factori nu se aplică. Alocările efectuate în temeiul prezentei decizii vor fi luate în considerare la elaborarea listelor viitoare ale sectoarelor sau subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

(14) Cu scopul de a facilita colectarea de la operatori a datelor și calcularea cotelor de emisii care urmează să fie alocate de către statele membre, fiecare instalație trebuie divizată, dacă este cazul, în subinstalații. Statele membre trebuie să se asigure că emisiile sunt corect atribuite subinstalațiilor respective și că nu există suprapuneri între subinstalații.

(15) Statele membre trebuie să se asigure că datele colectate de la operatori și utilizate pentru alocarea cotelor sunt complete, coerente și ating cel mai înalt nivel de acuratețe posibil. Datele trebuie verificate de către un verificator independent, astfel încât să se asigure faptul că alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii se bazează pe date solide și fiabile. Prezenta decizie trebuie să prevadă cerințe specifice minime pentru colectarea și verificarea datelor, astfel încât să faciliteze aplicarea armonizată și coerentă a normelor privind alocarea.

(16) Cantitatea cotelor care trebuie alocate cu titlu gratuit instalațiilor autorizate trebuie să se bazeze pe date privind producția istorică. Pentru a se asigura faptul că perioada de referință este pe cât posibil reprezentativă pentru ciclurile de producție, acoperă o perioadă relevantă pentru care sunt disponibile date de un bun nivel calitativ și reduce impactul circumstanțelor speciale, precum închiderea temporară a instalațiilor, nivelurile activității istorice au fost bazate pe producția mediană din perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008 sau, în cazul în care aceasta din urmă este mai mare, pe producția mediană din perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2010. De asemenea, este oportun să se țină seama de orice modificare semnificativă a capacității care a avut loc în perioada în cauză. În cazul instalațiilor nou-intrate în sistem, determinarea nivelurilor activității trebuie să se bazeze pe utilizarea standard a capacității, bazată, la rândul său, pe informațiile specifice din sector, sau pe utilizarea specifică instalației a capacității.

(17) Informațiile colectate de statele membre trebuie să faciliteze aplicarea prezentei decizii de către autoritățile competente și de către Comisie.

(18) Pentru a evita orice distorsionare a concurenței și a asigura funcționarea corectă a pieței carbonului, statele membre trebuie să se asigure că la determinarea alocărilor către instalații nu au loc nicio dublă contabilizare și nicio dublă alocare. În acest context, statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită cazurilor în care: un produs inclus într-un produs de referință este produs în mai multe instalații, mai multe produse incluse într-un produs de referință sunt produse în aceeași instalație sau au loc schimburi de produse intermediare dincolo de limitele instalațiilor.

(19) Pentru a asigura faptul că sistemul de comercializare a emisiilor conduce în timp la reducerea acestora, Directiva 2003/87/CE prevede scăderea lineară a cantității la nivelul Uniunii a cotelor. Deoarece cantitatea descrescătoare la nivelul Uniunii este luată în considerare pentru determinarea cantității anuale maxime a cotelor în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, toate cotele de emisii alocate cu titlu gratuit pe baza prezentei decizii instalațiilor neincluse în această cantitate anuală maximă menționată la articolul 10a alineatul (5) trebuie ajustate linear, la fel ca și cantitatea la nivelul Uniunii a cotelor, utilizând ca referință anul 2013.

(20) Factorul de corecție transsectorial uniform aplicabil în fiecare an din perioada 2013-2020 instalațiilor care nu sunt identificate ca fiind producătoare de energie electrică și nu sunt nou-intrate, în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, trebuie determinat pe baza cantității anuale totale preliminare a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020, calculată pentru aceste instalații în conformitate cu prezenta decizie, incluzând instalațiile care ar putea fi excluse în conformitate cu articolul 27 din directiva menționată. Această cantitate a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit în fiecare an al perioadei trebuie comparată cu cantitatea anuală a cotelor calculată în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE pentru instalațiile care nu sunt producătoare de energie electrică sau nou-intrate, ținând seama de partea corespunzătoare din cantitatea anuală totală la nivelul Comunității, determinată în conformitate cu articolul 9 din directiva menționată, și de cantitatea corespunzătoare de emisii care sunt incluse în sistemul de comercializare al Uniunii numai începând din 2013.

(21) Atunci când două sau mai multe instalații fac schimb de căldură măsurabilă, alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii trebuie să se bazeze pe consumul de căldură al unei instalații și să țină seama de riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În acest sens, pentru a se asigura faptul că numărul de cote de emisii care trebuie alocate cu titlu gratuit nu depinde de structura de aprovizionare cu căldură, cotele de emisii trebuie alocate consumatorului de căldură.

(22) Pentru a crește relevanța datelor disponibile cu privire la performanța în materie de gaze cu efect de seră a instalațiilor incluse în sistemul de comercializare a emisiilor al Uniunii, produsele de referință pastă cu sulfit, pastă termomecanică și pastă mecanică, precum și hârtia reciclabilă, se bazează pe informațiile furnizate de BREF cu privire la cele mai eficiente tehnici care reflectă utilizarea combustibililor fosili pentru pornire, utilizarea combustibililor fosili (pentru pasta cu sulfit, pasta termomecanică și pasta mecanică) și a energiei termice (pentru hârtia reciclabilă). Produsul de referință hârtie de ziar se bazează, de asemenea, pe cele mai eficiente tehnici care reflectă utilizarea energiei termice pentru obținerea unei valori de referință semnificative.

(23) Pentru a ține seama de emisiile suplimentare de gaze cu efect de seră, care nu se reflectă în datele utilizate pentru determinarea valorilor de referință pentru unele instalații, în special de emisiile de metan, și pentru a asigura faptul că alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii pe baza produselor de referință ține seama de eficiența în materie de gaze cu efect de seră a proceselor și nu stimulează o creștere a emisiilor, punctele corespunzătoare instalațiilor de pe curba de referință pentru acid azotic au fost corectate pe baza informațiilor furnizate de sector privind media acestor emisii și a informațiilor extrase din BREF. Produsul de referință acid azotic reflectă această corecție.

(24) Pentru a ține seama de diferențele de configurare a rafinăriilor, produsul de referință corespunzător sectorului de rafinare trebuie să se bazeze pe abordarea care utilizează „tona de CO2 ponderată” (CO2 weighted tonne – CWT), denumită în continuare „CWT”. Conform acestei abordări, unicul produs al rafinăriei este CWT, iar producția de CWT a fost calculată pe baza unităților de proces generice definite, fiecare fiind ponderată cu un factor de emisie legat de distilarea țițeiului, denumit factor CWT, care este reprezentativ pentru intensitatea emisiilor de CO2 datorate arderii, la un nivel mediu de eficiență energetică și pentru același tip de combustibil standard utilizat în fiecare unitate de proces, precum și pentru emisiile de proces medii ale unității de proces. Pe această bază, punctele utilizate pentru stabilirea produsului de referință au fost obținute prin compararea emisiilor actuale cu CWT-ul total al fiecărei rafinării. Alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii pentru rafinării este apoi corectată pentru a exclude producția și utilizarea energiei electrice, astfel încât să se respecte articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE.

(25) Ca urmare a gamei largi de calități de produs ce poate fi obținută, produsele de referință var și var dolomitic se referă la o compoziție standard în care intră oxidul de calciu și oxidul de magneziu. În ceea ce privește emisiile datorate arderii, datele corespunzătoare emisiilor specifice datorate arderii, generate în producția acestor produse standard, au fost utilizate pe baza Deciziei 2007/589/CE.

(26) Deoarece în cazul mai multor produse de referință precum amoniac și sodă calcinată se presupune că tot dioxidul de carbon rezultat din procesele de producție este emis în atmosferă, emisiile trebuie monitorizate și raportate în conformitate cu regulamentul privind monitorizarea și raportarea emisiilor produse de activitățile menționate în anexa I, care trebuie adoptat până la 31 decembrie 2011 în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, presupunând că tot dioxidul de carbon generat în cursul acestor procese de producție a fost emis în atmosferă, indiferent de orice posibilă utilizare a sa drept componentă de alimentare în procese chimice de producție.

(27) Produsul de referință cracare cu abur nu include așa-numitele componente de alimentare suplimentare, respectiv produse chimice cu valoare înaltă care nu sunt produse în procesul principal și nici emisiile aferente, dar, după caz, componentele de alimentare suplimentare trebuie luate în considerare pentru alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii utilizând factori de emisie specifici.

(28) Pentru a asigura condiții echitabile pentru producția de compuși aromatici în rafinării și uzine chimice, alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii pentru compușii aromatici trebuie să se bazeze pe abordarea CWT și trebuie să se aplice valoarea de referință pentru produsele de referință de rafinărie.

(29) Ținând seama de faptul că în producția clorurii de vinil monomer hidrogenul este utilizat într-o anumită măsură drept combustibil, înlocuind combustibilii convenționali precum gazele naturale și ducând astfel la reducerea emisiilor directe din procesul de ardere, dar considerând, de asemenea, că utilizarea hidrogenului drept componentă de alimentare este preferabilă din punctul de vedere al eficienței în materie de emisii totale de gaze cu efect de seră, în cazul produsului de referință clorură de vinil monomer, hidrogenul utilizat drept combustibil este luat în considerare ca și când ar fi gaz natural.

(30) Pentru a asigura condiții echitabile pentru producția de hidrogen și de gaz de sinteză în rafinării și uzine chimice, aceste produse de referință trebuie să se bazeze pe abordarea CWT și pe valoarea de referință pentru produsele de referință de rafinărie. Ambele produse de referință presupun o concentrație volumetrică a hidrogenului definită.

(31) Având în vedere că licitarea integrală trebuie să devină regulă în sectorul energetic începând din 2013, ca urmare a capacității sectorului de a transfera costul crescut al dioxidului de carbon, și faptul că nu trebuie să se efectueze alocări cu titlu gratuit pentru nicio metodă de producere a energiei electrice, cu excepția alocării tranzitorii cu titlu gratuit pentru modernizarea producției de energie electrică și pentru energia electrică produsă din gaze reziduale, prezenta decizie nu trebuie să includă alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii pentru producția sau consumul de energie electrică. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 10a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE, sectoarele sau subsectoarele considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pot fi compensate pentru costurile legate de emisiile de gaze cu efect de seră, transferate în prețul energiei electrice, prin măsuri financiare adoptate de statele membre în conformitate cu normele în vigoare privind ajutoarele de stat și cu normele pe care Comisia urmează să le adopte în acest domeniu.

(32) De asemenea, este oportun ca produsele de referință să țină seama de recuperarea eficientă a energiei gazelor reziduale și de emisiile legate de utilizarea acestor gaze. În acest scop, la determinarea valorilor de referință pentru produse în a căror producție se generează gaze reziduale, s-a ținut seama, în mare măsură, de conținutul de carbon al acestor gaze. Atunci când gazele reziduale sunt exportate din procesul de producție în afara limitelor sistemului produsului de referință respectiv și arse pentru producerea de căldură în afara limitelor sistemului corespunzător unui proces inclus într-un produs de referință definit în anexa I, emisiile aferente trebuie luate în considerare prin alocarea de cote de emisii suplimentare pe baza căldurii de referință sau a combustibilului de referință. Având în vedere principiul general conform căruia nu trebuie să se aloce cote de emisii cu titlu gratuit pentru nicio metodă de producere a energiei electrice, pentru a evita distorsiuni ale concurenței pe piețele de energie electrică livrată instalațiilor industriale și ținând seama de transferul inerent al prețului carbonului în prețul energiei electrice, atunci când gazele reziduale sunt exportate din procesul de producție în afara limitelor sistemului produsului de referință respectiv și arse pentru producerea de energie electrică, nu trebuie să se aloce cote suplimentare peste cele corespunzătoare conținutului de carbon din gazul rezidual, calculate pentru produsul de referință respectiv.

(33) Produsele de referință țin seama și de emisiile istorice generate de arderea cu flacără liberă a gazelor reziduale pentru producerea unui anumit produs și, pentru a ține seama de caracterul obligatoriu al acestei arderi, combustibilul utilizat pentru arderea cu flacără liberă din motive de siguranță trebuie considerat ca fiind combustibil utilizat pentru producerea căldurii nemăsurabile.

(34) Pentru combaterea schimbărilor climatice și reducerea intensității carbonului în economie sunt necesare eforturi substanțiale în materie de investiții. Prin urmare, prezenta decizie trebuie aplicată într-un mod care să stimuleze investițiile în tehnologii curate în fiecare sector și subsector. În conformitate cu Directiva 2003/87/CE, în viitor, alte politici și măsuri ar putea completa acest obiectiv încurajând utilizarea eficientă a cotelor pentru a genera investiții substanțiale în tehnologii mai eficiente din punct de vedere energetic. Mai precis, în cazul în care cantitatea anuală finală a cotelor alocate cu titlu gratuit tuturor instalațiilor autorizate, determinată în conformitate cu prezenta decizie, se situează semnificativ sub cantitatea anuală maximă a cotelor menționată la articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, o modificare a prezentei decizii ar putea încuraja reducerea mai mare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu articolul 10a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, prin alocarea cotelor către instalații capabile să aplice tehnologii inovatoare care reduc și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră.

(35) Investițiile în extinderi semnificative ale capacității care dau acces la rezerva pentru instalațiile nou-intrate, prevăzută la articolul 10a alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, trebuie să fie neechivoce și de o anumită amploare, astfel încât să se evite o epuizare timpurie a rezervei de cote de emisii creată pentru instalațiile nou-intrate, precum și distorsionarea concurenței și orice sarcini administrative nejustificate, și să se asigure un tratament egal pentru instalațiile din toate statele membre. Prin urmare, este oportun să se definească pragul care corespunde modificării semnificative a capacității la 10 % din capacitatea instalată a instalației și să se prevadă cerința ca modificarea capacității instalate să aibă ca rezultat un nivel semnificativ mai ridicat sau mai scăzut al activității instalației în cauză. Cu toate acestea, extinderile sau reducerile de capacitate progresive trebuie luate în considerare atunci când se verifică dacă acest prag a fost atins.

(36) Luând în considerare numărul limitat de cote din rezerva pentru instalațiile nou-intrate, este oportun să se evalueze dacă, atunci când o cantitate considerabilă din aceste cote este eliberată instalațiilor nou-intrate, este garantat accesul corect și echitabil la cotele rămase în această rezervă. În urma rezultatului acestei evaluări, poate fi oferit accesul la un sistem de așteptare. Elaborarea și definirea criteriilor de eligibilitate pentru accesul la un asemenea sistem trebuie să țină seama de diferitele practici de autorizare din statele membre, să evite orice utilizare necuvenită a sistemului și să nu încurajeze rezervarea cotelor pe o perioadă de timp nerezonabilă.

(37) Pentru a asigura faptul că nu se alocă cu titlu gratuit cote de emisii unei instalații care și-a încetat activitatea, prezenta decizie trebuie să prevadă măsuri care să definească astfel de instalații și să interzică eliberarea cotelor, cu excepția cazului în care se poate stabili că instalația își va relua activitatea într-un interval de timp specificat și rezonabil.

(38) Pentru a adapta numărul de cote de emisii care urmează să fie alocat unei instalații care și-a încetat parțial activitatea, au fost definite praguri specifice care compară nivelul activității reduse cu nivelul activității inițiale. Numărul de cote de emisii care urmează să fie alocat trebuie deci ajustat în consecință începând din anul următor anului în care instalația si-a încetat parțial activitatea. Dacă o astfel de instalație atinge din nou un nivel de activitate care depășește pragurile, în funcție de acest nivel de activitate, numărul inițial de cote de emisii care urmează să fie alocat trebuie parțial sau chiar total restabilit.

(39) După caz, au fost luate în considerare orientările cu privire la interpretare conținute în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

(40) Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,

Articolul 1

Obiect

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta decizie stabilește, pentru întreaga Uniune, normele tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul Directivei 2003/87/CE începând din 2013.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta decizie se aplică alocării cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul capitolului III (Instalații staționare) din Directiva 2003/87/CE în perioade de comercializare începând din 2013, cu excepția alocării tranzitorii cu titlu gratuit a cotelor de emisii pentru modernizarea producției de energie electrică în temeiul articolului 10c din Directiva 2003/87/CE.

Articolul 3

Definiții

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE

În sensul prezentei decizii se aplică următoarele definiții: (a) „instalație autorizată” înseamnă orice instalație care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau o activitate inclusă pentru prima dată în sistemul Uniunii în conformitate cu articolul 24 din directiva respectivă, care: (i) a obținut un permis de emisie a gazelor cu efect de seră înainte de 30 iunie 2011; sau (ii) funcționează efectiv, a obținut până la 30 iunie 2011 toate autorizațiile de mediu relevante, inclusiv, dacă este cazul, autorizația prevăzută de Directiva 2008/1/CE, și a îndeplinit până la 30 iunie 2011 toate celelalte criterii definite în ordinea juridică națională a statului membru respectiv, pe baza cărora ar fi avut dreptul să primească permisul de emisie a gazelor cu efect de seră; (b) „subinstalația produsului de referință” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, legate de producția unui produs pentru care a fost stabilit un produs de referință în anexa I; (c) „subinstalația căldurii de referință” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, neincluse în subinstalația unui produs de referință, legate de producția și/sau de importul, dintr-o instalație sau din altă entitate inclusă în sistemul Uniunii, al căldurii măsurabile care este: — consumată în interiorul limitelor instalației pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică; sau — exportată către o instalație sau către altă entitate neinclusă în sistemul Uniunii, cu excepția exportului pentru producția de energie electrică; (d) „subinstalația combustibilului de referință” înseamnă intrările, ieșirile și emisiile aferente, neincluse în subinstalația unui produs de referință, legate de producția, prin arderea combustibilului, a căldurii nemăsurabile consumate pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, și care include arderea cu flacără liberă din motive de siguranță; (e) „căldură măsurabilă” înseamnă un flux net de căldură, transportat prin țevi sau conducte identificabile cu ajutorul unui agent de transfer al căldurii precum, în special, abur, aer cald, apă, ulei, metale și săruri lichide, pentru care s-a instalat sau poate fi instalat un contor de energie termică; (f) „contor de energie termică” înseamnă un contor de energie termică în sensul anexei MI-004 la Directiva 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) sau orice alt dispozitiv de măsurare și de înregistrare a cantității de energie termică produsă, pe baza volumelor și a temperaturilor fluxurilor; (g) „căldură nemăsurabilă” înseamnă orice căldură, alta decât cea măsurabilă; (h) „subinstalația emisiilor de proces” înseamnă emisiile de gaze cu efect de seră menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, altele decât dioxid de carbon, care au loc în afara limitelor sistemului unui produs de referință menționat în anexa I, sau emisiile de dioxid de carbon care au loc în afara limitelor sistemului unui produs de referință menționat în anexa I ca urmare a oricăreia dintre următoarele activități, precum și emisiile provenind de la arderea carbonului incomplet oxidat, rezultate din următoarele activități în scopul producției de căldură măsurabilă, de căldură nemăsurabilă sau de energie electrică, cu condiția deducerii emisiilor care ar fi avut loc în urma arderii unei cantități de gaz natural echivalentă cu energia utilizabilă din punct de vedere tehnic a carbonului incomplet oxidat ars: (i) reducerea chimică sau electrolitică a compușilor metalici din minereuri, concentrate și materiale secundare; (ii) îndepărtarea impurităților din metale și din compușii metalici; (iii) descompunerea carbonaților, cu excepția celor utilizați pentru epurarea gazelor arse; (iv) sinteze chimice, în cazul în care materialul care conține carbon participă la reacție pentru un scop primar, altul decât generarea căldurii; (v) utilizarea aditivilor care conțin carbon sau a materialelor prime pentru un scop primar, altul decât generarea căldurii; (vi) reducerea chimică sau electrolitică a oxizilor metaloizi sau a oxizilor nemetalici, precum oxizii de siliciu și fosfații; (i) „extindere semnificativă a capacității” înseamnă o creștere semnificativă a capacității instalate inițiale a unei subinstalații, care produce toate consecințele următoare: (i) au loc una sau mai multe modificări fizice identificabile, care privesc configurația tehnică și funcționarea acesteia, altele decât simpla înlocuire a unei linii de producție existente; și (ii) subinstalația poate funcționa la o capacitate cu cel puțin 10 % mai mare decât capacitatea instalată inițială a subinstalației înainte de modificare; sau (iii) subinstalația căreia i-au fost aduse modificările fizice are un nivel al activității semnificativ mai ridicat, care duce la o alocare suplimentară de cote de emisii ce depășește 50 000 de cote pe an și reprezintă cel puțin 5 % din numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit acestei subinstalații înainte de modificare; (j) „reducere semnificativă a capacității” înseamnă una sau mai multe modificări fizice identificabile, care conduc la o scădere semnificativă a capacității instalate inițiale și a nivelului activității unei subinstalații, de aceeași amplitudine cu cea considerată a reprezenta o extindere semnificativă a capacității; (k) „modificare semnificativă a capacității” înseamnă fie o extindere semnificativă a capacității, fie o reducere semnificativă a capacității; (l) „capacitate adăugată” înseamnă diferența dintre capacitatea instalată inițială a unei subinstalații și capacitatea instalată a aceleiași subinstalații după ce a fost supusă unei extinderi semnificative, determinată pe baza mediei celor mai mari două volume de producție lunare din primele 6 luni următoare începutului funcționării modificate; (m) „capacitate suprimată” înseamnă diferența dintre capacitatea instalată inițială a unei subinstalații și capacitatea instalată a aceleiași subinstalații după ce a fost supusă unei reduceri semnificative, determinată pe baza mediei celor mai mari două volume de producție lunare din primele 6 luni următoare începutului funcționării modificate; (n) „începutul funcționării normale” înseamnă prima zi, verificată și aprobată, dintr-o perioadă continuă de 90 de zile, sau, dacă ciclul de producție uzual din sectorul respectiv nu implică producție continuă, prima zi dintr-o perioadă de 90 de zile divizată în cicluri de producție specifice sectorului, în cursul căreia instalația funcționează la cel puțin 40 % din capacitatea pentru care este proiectat echipamentul, ținând seama, dacă este cazul, de condițiile de operare specifice ale instalației; (o) „începutul funcționării modificate” înseamnă prima zi, verificată și aprobată, dintr-o perioadă continuă de 90 de zile, sau, dacă ciclul de producție uzual din sectorul respectiv nu implică producție continuă, prima zi dintr-o perioadă de 90 de zile divizată în cicluri de producție specifice sectorului, în cursul căreia subinstalația modificată funcționează la cel puțin 40 % din capacitatea pentru care este proiectat echipamentul, ținând seama, dacă este cazul, de condițiile de funcționare specifice ale subinstalației; (p) „arderea cu flacără liberă din motive de siguranță” înseamnă arderea unor combustibili pilot și a unor cantități foarte fluctuante de gaze de proces sau reziduale într-o unitate expusă perturbărilor atmosferice, care este solicitată în mod explicit din motive de siguranță în permisele relevante ale instalației; (q) „gospodărie privată” înseamnă o unitate rezidențială în care persoanele fac propriile demersuri, individual sau în grup, pentru a se aproviziona cu căldură măsurabilă; (r) „verificator” înseamnă o persoană competentă și independentă sau un organism de verificare competent și independent, responsabile pentru efectuarea și raportarea procesului de verificare în conformitate cu cerințele detaliate stabilite de statul membru în temeiul anexei V la Directiva 2003/87/CE; (s) „asigurare rezonabilă” înseamnă un nivel de asigurare ridicat, dar nu absolut, exprimat sub formă de afirmație în avizul de verificare, cu privire la faptul că datele supuse verificării conțin sau nu inexactități materiale; (t) „nivel de asigurare” înseamnă gradul în care verificatorul, în concluziile verificării, își exprimă încrederea că a fost dovedit faptul că datele transmise cu privire la o instalație conțin sau nu inexactități materiale; (u) „inexactitate materială” înseamnă o inexactitate substanțială (omisiuni, reprezentări inexacte și erori, fără a lua în considerare incertitudinea admisibilă) în datele transmise, care, în conformitate cu aprecierea profesională a verificatorului, ar putea afecta utilizarea ulterioară a acestor date de către autoritatea competentă pentru calcularea alocării cotelor de emisii.

Articolul 4

Autoritatea competentă și rotunjirea rezultatelor calculelor

CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE

(1) Statele membre iau măsurile administrative adecvate, inclusiv desemnarea autorității sau a autorităților competente în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2003/87/CE, pentru aplicarea normelor prevăzute de prezenta decizie. (2) Toate rezultatele calculelor pentru determinarea numărului de cote, efectuate în conformitate cu prezenta decizie, se rotunjesc la cea mai apropiată cotă.

Articolul 5

Identificarea instalațiilor

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) Fiecare stat membru identifică toate instalațiile situate pe teritoriul său, care sunt eligibile pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE. (2) Fiecare stat membru identifică, de asemenea, toți producătorii de energie electrică ce produc căldură și toate instalațiile mici, care pot fi excluși din sistemul Uniunii în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE.

Articolul 6

Divizarea în subinstalații

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) În sensul prezentei decizii, statele membre divizează fiecare instalație eligibilă pentru alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE în una sau mai multe dintre următoarele subinstalații, după caz: (a) o subinstalație a unui produs de referință; (b) o subinstalație a căldurii de referință; (c) o subinstalație a combustibilului de referință; (d) o subinstalație a emisiilor de proces. Subinstalațiile trebuie să corespundă, în măsura în care este posibil, părților fizice ale instalației. Pentru instalațiile căldurii de referință, ale combustibilului de referință și ale emisiilor de proces, statele membre trebuie să facă în mod clar distincție, pe baza codurilor NACE și Prodcom, între cazurile în care procesul respectiv deservește sau nu un sector sau un subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE. În cazul în care o instalație inclusă în sistemul Uniunii a produs și a exportat căldură măsurabilă către o instalație sau către o altă entitate neinclusă în sistemul Uniunii, statele membre trebuie să considere că procesul respectiv din subinstalația căldurii de referință pentru această căldură nu deservește un sector sau un subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are dovezi satisfăcătoare că respectivul consumator al căldurii măsurabile aparține unui sector sau unui subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE. (2) Suma intrărilor, ieșirilor și emisiilor fiecărei subinstalații nu trebuie să depășească intrările, ieșirile și emisiile totale ale instalației.

Articolul 7

Colectarea datelor de referință

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) Pentru fiecare instalație autorizată eligibilă pentru alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE, inclusiv pentru instalațiile care funcționează numai ocazional, și anume, în special, instalațiile care sunt menținute în rezervă sau în standby și instalațiile care funcționează după un program sezonier, statele membre colectează de la operator, pentru toți anii din perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008 sau, dacă este cazul, din perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2010, în care instalația a funcționat, toate informațiile și datele relevante privind fiecare parametru care figurează în anexa IV. (2) Statele membre colectează datele pentru fiecare subinstalație separat. Dacă este necesar, statele membre pot solicita operatorului să furnizeze mai multe date. Dacă 95 % din intrările, ieșirile și emisiile aferente ale subinstalației căldurii de referință, ale subinstalației combustibilului de referință sau ale subinstalației emisiilor de proces deservesc sectoare sau subsectoare considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE, sau dacă 95 % din intrările, ieșirile și emisiile aferente ale subinstalației căldurii de referință, ale subinstalației combustibilului de referință sau ale subinstalației emisiilor de proces deservesc sectoare sau subsectoare care nu sunt considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, statele membre pot scuti operatorul de obligația de a furniza date care permit efectuarea unei distincții din punctul de vedere al expunerii la riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon. (3) Statele membre solicită operatorului să comunice capacitatea instalată inițială a subinstalației fiecărui produs de referință, determinată după cum urmează: (a) în principiu, capacitatea instalată inițială este media celor mai mari 2 volume de producție lunare din perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008, presupunând că subinstalația a funcționat la această încărcare 720 de ore pe lună și 12 luni pe an; (b) dacă nu este posibilă determinarea acesteia în conformitate cu litera (a), va avea loc o verificare experimentală a capacității subinstalației, sub supravegherea unui verificator, pentru a se asigura faptul că parametrii utilizați sunt tipici pentru sectorul în cauză și că rezultatele verificării experimentale sunt reprezentative. (4) Dacă o subinstalație a fost supusă unei modificări semnificative a capacității între 1 ianuarie 2005 și 30 iunie 2011, statele membre solicită operatorului să comunice, pe lângă capacitatea instalată inițială a subinstalației respective, determinată în conformitate cu alineatul (3), până la începutul funcționării modificate, capacitatea adăugată sau, dacă este cazul, capacitatea suprimată, precum și capacitatea instalată a subinstalației după ce aceasta a fost supusă unei modificări semnificative a capacității, determinată pe baza mediei celor mai mari 2 volume de producție lunare din primele 6 luni următoare începutului funcționării modificate. Statele membre consideră capacitatea instalată a subinstalației după ce aceasta a fost supusă unei modificări semnificative a capacității ca fiind capacitatea instalată inițială a subinstalației, atunci când evaluează orice modificare semnificativă a capacității care are loc ulterior. (5) Statele membre obțin, înregistrează și documentează datele într-un mod care permite utilizarea lor adecvată de către autoritatea competentă. Statele membre pot solicita operatorului să utilizeze un model electronic sau pot specifica un format de fișier pentru transmiterea datelor. Statele membre acceptă însă utilizarea de către un operator a oricărui model electronic sau specificație de format de fișier publicată de Comisie pentru colectarea datelor în temeiul prezentului articol, cu excepția cazului în care modelul sau specificația de format de fișier a statului membru solicită cel puțin furnizarea acelorași date. (6) Intrările, ieșirile și emisiile aferente pentru care sunt disponibile numai date referitoare la întreaga instalație sunt atribuite în mod proporțional subinstalațiilor respective după cum urmează: (a) dacă diferite produse sunt produse unul după celălalt pe aceeași linie de producție, intrările, ieșirile și emisiile aferente sunt atribuite în mod secvențial, pe baza timpului de utilizare al fiecărei subinstalații într-un an; (b) dacă nu este posibilă atribuirea acestora în conformitate cu litera (a), intrările, ieșirile și emisiile aferente sunt atribuite în funcție de masa sau de volumul produselor individuale produse, sau în funcție de estimările bazate pe raportul entalpiilor libere de reacție din reacțiile chimice implicate, sau pe baza altui model de distribuție adecvat, susținut de o metodă științifică solidă. (7) Statele membre solicită operatorilor să furnizeze date complete și coerente și să se asigure că nu se produc suprapuneri între subinstalații, iar emisiile nu sunt dublu contabilizate. Statele membre se asigură, în special, că operatorii exercită diligența cuvenită și furnizează date care ating cel mai înalt nivel de acuratețe posibil, astfel încât să poată fi furnizată o asigurare rezonabilă cu privire la integritatea datelor. În acest scop, statele membre se asigură că fiecare operator transmite, de asemenea, un raport metodologic, care conține, în special, o descriere a instalației, metoda de compilare aplicată, diferitele surse de date, etapele de calcul și, după caz, ipotezele folosite și metoda aplicată pentru a atribui emisiile subinstalațiilor respective în conformitate cu alineatul (6). Statele membre pot impune operatorului să demonstreze faptul că datele furnizate sunt exacte și complete. (8) Atunci când lipsesc date, statele membre solicită operatorului să justifice în mod corespunzător orice lipsă a datelor. Statele membre solicită operatorului să înlocuiască, înainte de verificarea efectuată de verificator sau cel târziu în cursul acesteia, toate datele care lipsesc cu estimări prudente, bazate, în special, pe cele mai bune practici din industrie și pe cunoștințele științifice și tehnice recente. Atunci când datele sunt disponibile parțial, o estimare prudentă presupune faptul că valoarea extrapolată nu trebuie să depășească 90 % din valoarea obținută utilizând datele disponibile. Atunci când nu sunt disponibile date privind fluxurile de căldură măsurabilă pentru subinstalația căldurii de referință, poate fi obținută o valoare aproximativă prin înmulțirea valorii energiei care intră în subinstalație cu randamentul măsurat al producției de căldură, verificat de un verificator. În cazul în care nu sunt disponibile date privind randamentul, se aplică un randament de referință de 70 % pentru energia care intră în subinstalație în scopul producerii căldurii măsurabile. (9) La cererea acesteia, fiecare stat membru pune la dispoziția Comisiei datele colectate pe baza alineatelor (1)-(6).

Articolul 8

Verificare

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) În procesul de colectare a datelor în conformitate cu articolul 7, statele membre trebuie să accepte numai date care au fost verificate și considerate satisfăcătoare de către un verificator. Raportul metodologic și parametrii raportați, menționați la articolul 7 și în anexa IV, fac obiectul procesului de verificare. Verificarea privește fiabilitatea, credibilitatea și acuratețea datelor furnizate de operator și are ca rezultat un aviz de verificare, în care se precizează cu o asigurare rezonabilă dacă datele transmise conțin sau nu inexactități materiale. (2) Statele membre se asigură de faptul că verificatorul este independent de operator, își desfășoară activitatea în mod corect, obiectiv și profesional și dovedește o bună înțelegere a: (a) dispozițiilor prezentei decizii, precum și a standardelor și orientărilor relevante; (b) cerințelor legislative, reglementare și administrative, relevante pentru activitățile supuse verificării; (c) modului în care sunt generate toate informațiile privind fiecare parametru sau sursă de emisii din instalație, în special a colectării, măsurării, calculării și raportării datelor. (3) În plus față de cerințele stabilite prin Decizia 2007/589/CE, statele membre se asigură că verificatorul a îndeplinit toate cerințele minime următoare: (a) a planificat și a efectuat verificarea dând dovadă de scepticism profesional, respectiv recunoscând că pot exista circumstanțe care să determine inexactitatea materială a informațiilor și a datelor transmise; (b) a validat numai parametrii raportați care au fost determinați cu un mare grad de certitudine; Un grad mare de certitudine presupune că operatorul poate demonstra că: (i) parametrii raportați nu conțin inadvertențe; (ii) la colectarea parametrilor s-au respectat standardele sau orientările aplicabile; (iii) registrele relevante ale instalației sunt complete și coerente; (c) a început procesul de verificare cu o analiză strategică a tuturor activităților relevante desfășurate în instalație și are o vedere de ansamblu asupra tuturor activităților și a importanței acestora din punctul de vedere al alocării cotelor de emisii; (d) a ținut seama, în special la evaluarea capacităților instalate inițiale ale subinstalațiilor, de informațiile cuprinse în permisul de emisie a gazelor cu efect de seră sau în alte autorizații de mediu relevante, cum este autorizația prevăzută în Directiva 2008/1/CE; (e) a analizat riscurile inerente și riscurile de control legate de domeniul și complexitatea activităților operatorului, precum și de parametrii de alocare, care pot duce la inexactități materiale, și a elaborat în urma acestei analize a riscurilor un plan de verificare; (f) a efectuat, dacă este cazul, o vizită pe teren pentru a verifica funcționarea contoarelor și a sistemelor de monitorizare, a realiza interviuri și a culege informații și probe suficiente; dacă a considerat că o vizită pe teren nu este adecvată, verificatorul trebuie să poată să își justifice pe deplin decizia în fața unei autorități adecvate; (g) a aplicat planul de verificare culegând date în conformitate cu metodele de eșantionare definite, cu testele de parcurs, cu controalele documentare, cu procedurile analitice și de control al datelor, inclusiv orice probe suplimentare relevante, care vor sta la baza avizului său de verificare; (h) a solicitat operatorului să furnizeze datele care lipsesc sau să completeze secțiunile lipsă ale evidențelor de auditare, să explice variațiile parametrilor sau ale datelor privind emisiile ori să revizuiască calculele ori să ajusteze datele raportate; (i) a elaborat un raport de verificare intern. Raportul de verificare conține dovezi ale efectuării integrale a analizei strategice, a analizei riscurilor și a planului de verificare și furnizează informații suficiente în sprijinul avizului de verificare. Raportul de verificare intern facilitează și o evaluare potențială a auditului de către autoritatea competentă și de către organismul de acreditare; (j) pe baza constatărilor din raportul de verificare intern, a emis o opinie în care a precizat dacă parametrii raportați conțin inexactități materiale și dacă există alte aspecte relevante pentru avizul de verificare; (k) a prezentat metoda de verificare, constatările efectuate și avizul de verificare într-un raport de verificare adresat operatorului, care trebuie trimis de către acesta autorității competente, împreună cu raportul metodologic și cu parametrii raportați. (4) Statele membre nu alocă unei instalații cote de emisii cu titlu gratuit dacă datele referitoare la aceasta nu au fost considerate satisfăcătoare în urma verificării. Statele membre pot decide să aloce unei instalații cote de emisii cu titlu gratuit atunci când datele referitoare la aceasta nu au fost considerate satisfăcătoare în urma verificării, numai dacă au dovezi satisfăcătoare că datele lipsă care au condus la opinia verificatorului se datorează unor circumstanțe excepționale și imprevizibile, care n-ar fi putut fi evitate chiar dacă s-ar fi exercitat diligența cuvenită și care se situează în afara controlului operatorului instalației respective, precum, în special, dezastre naturale, război, amenințări de război, acte teroriste, revoluții, revolte, sabotaj sau acte de vandalism. (5) La verificare, statele membre se asigură, în special, că nu se produc suprapuneri între subinstalații, iar emisiile nu sunt contabilizate de două ori.

Articolul 9

Nivelul activității istorice

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) Pentru instalațiile autorizate, statele membre determină nivelurile activității istorice a fiecărei instalații în perioada de referință 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008 sau, în cazul în care acestea sunt mai mari, în perioada de referință 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2010, pe baza datelor colectate în conformitate cu articolul 7. (2) Nivelul activității istorice legat de produs se referă, pentru fiecare produs pentru care a fost definit un produs de referință menționat în anexa I, la producția anuală mediană istorică a acestui produs în instalația respectivă în cursul perioadei de referință. (3) Nivelul activității istorice legat de căldură se referă la importul anual median istoric dintr-o instalație inclusă în sistemul Uniunii și/sau la producția anuală mediană istorică, din cursul perioadei de referință, de căldură măsurabilă, consumată în interiorul limitelor instalației pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, sau exportată către instalații sau către altă entitate neinclusă în sistemul Uniunii, cu excepția exportului pentru producția de energie electrică, exprimată în terajouli pe an. (4) Nivelul activității istorice legat de combustibil se referă la consumul anual median istoric de combustibili utilizați pentru producția căldurii nemăsurabile, consumată pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, inclusiv pentru arderea cu flacără liberă din motive de siguranță, în cursul perioadei de referință, exprimat în terajouli pe an. (5) Pentru emisiile de proces legate de producția produselor în instalația respectivă în cursul perioadei de referință menționate la alineatul (1), nivelul activității istorice legat de proces se referă la emisiile de proces anuale mediane istorice exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent. (6) Pentru determinarea valorilor mediane menționate la alineatele (1)-(5), se iau în considerare numai anii calendaristici în care instalația a funcționat cel puțin o zi. Dacă instalația a funcționat mai puțin de doi ani calendaristici în cursul perioadei de referință relevante, nivelurile activității istorice se calculează pe baza capacității instalate inițiale a fiecărei subinstalații, determinată în conformitate cu metoda stabilită la articolul 7 alineatul (3), înmulțită cu factorul de utilizare a capacității aplicabil, determinat în conformitate cu articolul 18 alineatul (2). (7) Prin derogare de la alineatul (2), pentru produsele incluse în produsele de referință menționate în anexa III, statele membre determină nivelul activității istorice legat de produs pe baza producției anuale mediane istorice, conform formulelor stabilite în anexa respectivă. (8) Instalațiile autorizate care funcționează numai ocazional, incluzând, în special, instalațiile care sunt menținute în rezervă sau în standby și instalațiile care funcționează după un program sezonier și care nu au funcționat într-un an calendaristic dat din perioada de referință nici măcar o zi, sunt luate în considerare la determinarea valorilor mediane menționate la alineatul (1) dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) s-a demonstrat clar că instalația este utilizată ocazional, în special că funcționează regulat drept capacitate de standby sau de rezervă, sau că funcționează regulat după un program sezonier; (b) instalația deține un permis de emisie a gazelor cu efect de seră și toate celelalte autorizații relevante, solicitate pentru operarea instalației în ordinea juridică națională a statului membru; (c) din punct de vedere tehnic este posibilă pornirea instalației într-un timp scurt, iar întreținerea se efectuează cu regularitate. (9) Dacă o instalație autorizată a fost supusă unei extinderi semnificative sau unei reduceri semnificative a capacității între 1 ianuarie 2005 și 30 iunie 2011, nivelurile activității istorice ale instalației respective reprezintă suma dintre valorile mediane determinate în conformitate cu alineatul (1) fără modificarea semnificativă a capacității și nivelurile activității istorice a capacității adăugate sau suprimate. Nivelurile activității istorice ale capacității adăugate sau suprimate reprezintă diferența dintre capacitățile instalate inițiale ale fiecărei subinstalații care a fost supusă unei modificări semnificative a capacității, determinate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), până la începutul funcționării modificate, și capacitatea instalată după modificarea semnificativă de capacitate, determinată în conformitate cu articolul 7 alineatul (4), înmulțită cu utilizarea istorică medie a capacității instalației respective în anii anteriori începutului funcționării modificate.

Articolul 10

Alocarea la nivelul instalației

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) Pe baza datelor colectate în conformitate cu articolul 7, statele membre calculează în fiecare an numărul de cote de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații autorizate de pe teritoriul lor începând din 2013, în conformitate cu alineatele (2)-(8). (2) În acest scop, statele membre determină mai întâi numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit, pentru fiecare subinstalație separat, după cum urmează: (a) pentru fiecare subinstalație a unui produs de referință, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii acestui produs de referință, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de produsul respectiv; (b) pentru: (i) subinstalația căldurii de referință, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii căldurii de referință pentru căldura măsurabilă, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de căldură al consumului de căldură măsurabilă; (ii) subinstalația combustibilului de referință, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii combustibilului de referință, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de combustibil al consumului de combustibil; (iii) subinstalația emisiilor de proces, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde nivelului activității istorice legat de proces înmulțit cu 0,9700. (3) În măsura în care căldura măsurabilă este exportată către gospodăriile private, iar numărul anual preliminar de cote de emisii, determinat în conformitate cu alineatul (2) litera (b) punctul (i), pentru 2013 este mai mic decât emisiile anuale mediane istorice legate de producția de căldură măsurabilă exportată către gospodăriile private de subinstalația respectivă în perioada 1 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2008, numărul anual preliminar de cote de emisii pentru 2013 se ajustează cu diferența respectivă. În fiecare an din perioada 2014-2020, numărul anual preliminar de cote de emisii, determinat în conformitate cu alineatul (2) litera (b) punctul (i), se ajustează în măsura în care numărul anual preliminar de cote de emisii pentru anul respectiv este mai mic decât un procent din emisiile anuale mediane istorice menționate anterior. Acest procent este de 90 % în 2014 și scade cu 10 puncte procentuale în fiecare an care urmează. (4) În vederea aplicării articolului 10a alineatul (11) din Directiva 2003/87/CE, factorii menționați în anexa IV se aplică numărului anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit, determinat pentru fiecare subinstalație în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol pentru anul respectiv, dacă procesele din aceste subinstalații deservesc sectoare sau subsectoare care nu sunt considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon stabilit de Decizia 2010/2/UE. Dacă procesele din aceste subinstalații deservesc sectoare sau subsectoare considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon stabilit de Decizia 2010/2/UE, factorul care trebuie aplicat pentru anii 2013 și 2014 este 1. Sectoarele sau subsectoarele pentru care factorul pentru anii 2015-2020 este 1 sunt determinate în conformitate cu articolul 10a alineatul (13) din Directiva 2003/87/CE. (5) Dacă cel puțin 95 % din nivelul activității istorice al subinstalației căldurii de referință, al subinstalației combustibilului de referință sau al subinstalației emisiilor de proces deservește sectoare sau subsectoare considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE, se consideră că întreaga subinstalație este expusă unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Dacă cel puțin 95 % din nivelul activității istorice al subinstalației căldurii de referință, al subinstalației combustibilului de referință sau al subinstalației emisiilor de proces deservește sectoare sau subsectoare considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE, nu se consideră că întreaga subinstalație este expusă unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. (6) Numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor care au primit căldură măsurabilă de la subinstalațiile care produc produse incluse în produsul de referință acid azotic, menționat în anexa I, se reduce cu consumul anual istoric al acestei călduri din timpul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) înmulțit cu valoarea căldurii de referință pentru această căldură măsurabilă, menționată în anexa I. (7) Cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații este suma tuturor numerelor anuale preliminare de cote de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor, calculate în conformitate cu alineatele (2), (3), (4), (5) și (6). În cazul în care o instalație cuprinde subinstalații care produc pastă (pastă kraft cu fibre scurte, pastă kraft cu fibre lungi, pastă termomecanică și pastă mecanică, pastă cu sulfit sau alte paste neincluse într-un produs de referință) și exportă căldură măsurabilă către alte subinstalații asociate din punct de vedere tehnic, cantitatea totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit ia în considerare, fără a aduce atingere numerelor anuale preliminare de cote de emisii alocate cu titlu gratuit altor subinstalații ale instalației respective, numai numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit în măsura în care produsele din pastă produse în această subinstalație sunt introduse pe piață și nu transformate în hârtie în aceeași instalație sau în alte instalații asociate din punct de vedere tehnic. (8) La determinarea cantității anuale totale preliminare a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, statele membre trebuie să se asigure de faptul că emisiile nu sunt contabilizate de două ori, iar alocarea nu este negativă. În special, atunci când un produs intermediar, care este inclus într-un produs de referință în conformitate cu definiția limitelor sistemului respectiv menționată în anexa I, este importat într-o instalație, emisiile nu trebuie luate în calcul de două ori la determinarea cantităților anuale totale preliminare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit celor două instalații în cauză. (9) Cantitatea anuală totală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații autorizate, cu excepția instalațiilor prevăzute la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE, este cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatul (7), înmulțită cu factorul de corecție transsectorial determinat în conformitate cu articolul 15 alineatul (3). Pentru instalațiile prevăzute la articolul 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE care sunt eligibile pentru alocarea cotelor de emisii cu titlu gratuit, cantitatea anuală totală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde cantității anuale totale preliminare a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatul (7), ajustată anual cu factorul linear menționat la articolul 10a alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE utilizând ca referință cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective pentru anul 2013.

Articolul 11

Alocarea pentru cracarea cu abur

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

Prin derogare de la articolul 10 alineatul (2) litera (a), numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit unei subinstalații a unui produs de referință pentru producția de produse chimice cu valoare înaltă, denumite în continuare „HVC” (high value chemicals), corespunde valorii produsului de referință cracare cu abur, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității istorice, determinat în conformitate cu anexa III, și cu raportul dintre emisiile directe totale, incluzând emisiile corespunzătoare căldurii nete importate în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie, exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, și suma dintre aceste emisii directe totale și emisiile indirecte relevante din cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie, calculate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2). La rezultatul acestui calcul se adaugă producția istorică mediană de hidrogen din componente de alimentare suplimentare, exprimată în tone de hidrogen și înmulțită cu 1,78 tone de dioxid de carbon per tona de hidrogen, producția istorică mediană de etilenă din componente de alimentare suplimentare, exprimată în tone de etilenă și înmulțită cu 0,24 tone de dioxid de carbon per tona de etilenă și producția istorică mediană de produse chimice cu valoare înaltă, altele decât hidrogen și etilenă, din componente de alimentare suplimentare, exprimată în tone de HVC și înmulțită cu 0,16 tone de dioxid de carbon per tona de HVC.

Articolul 12

Alocarea pentru clorura de vinil monomer

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

Prin derogare de la articolul 10 alineatul (2) litera (a), numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit unei subinstalații pentru producția de clorură de vinil monomer, denumită în continuare „VCM” (vinyl chloride monomer), corespunde valorii produsului de referință VCM înmulțită cu nivelul activității istorice pentru producția de VCM, exprimat în tone, și cu raportul dintre emisiile directe pentru producția de VCM, incluzând emisiile corespunzătoare căldurii nete importate în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie, calculate în conformitate cu articolul 14 alineatul (2), exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, și suma dintre aceste emisii directe și emisiile legate de hidrogen pentru producția de VCM în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie, exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, calculate pe baza consumului istoric de căldură provenită din arderea hidrogenului, exprimat în terajouli și înmulțit cu 56,1 tone de dioxid de carbon per terajoule.

Articolul 13

Fluxurile de căldură dintre instalații

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

În cazul în care o subinstalație a unui produs de referință cuprinde căldură măsurabilă importată dintr-o instalație sau din altă entitate neinclusă în sistemul Uniunii, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalației produsului de referință respectiv, determinat în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a), se reduce cu cantitatea de căldură importată istoric dintr-o instalație sau din altă entitate neinclusă în sistemul Uniunii în anul în cauză, înmulțită cu valoarea căldurii de referință pentru căldura măsurabilă stabilită în anexa I.

Articolul 14

Interschimbabilitatea combustibilului și energiei electrice

CAPITOLUL II INSTALAȚII AUTORIZATE

(1) Pentru fiecare subinstalație a unui produs de referință menționat în anexa I cu luarea în considerare a interschimbabilității combustibilului și energiei electrice, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde valorii produsului de referință respectiv, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității istorice legat de produs și cu raportul dintre emisiile directe totale, incluzând emisiile corespunzătoare căldurii nete importate în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie, exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent, și suma dintre aceste emisii directe totale și emisiile indirecte relevante în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie. (2) În sensul calculului prevăzut la alineatul (1), emisiile indirecte relevante reprezintă consumul de energie electrică relevant, specificat în definiția proceselor și emisiilor menționate în anexa I, în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie pentru producția produsului respectiv, exprimat în megawattore, înmulțit cu 0,465 tone de dioxid de carbon pe megawattoră și sunt exprimate în tone de dioxid de carbon. În sensul calculului prevăzut la alineatul (1), emisiile corespunzătoare căldurii nete importate reprezintă cantitatea de căldură măsurabilă consumată pentru producția produsului respectiv, importată din instalații incluse în sistemul Uniunii în cursul perioadei de referință menționate la articolul 9 alineatul (1) din prezenta decizie, înmulțită cu valoarea căldurii de referință menționată în anexa I.

Articolul 15

Măsuri naționale de punere în aplicare

CAPITOLUL III DECIZIILE DE ALOCARE

(1) În conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, statele membre transmit Comisiei, până la 30 septembrie 2011, o listă a instalațiilor de pe teritoriul lor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, în care includ instalațiile identificate în conformitate cu articolul 5, utilizând un model electronic furnizat de Comisie. (2) Lista menționată la alineatul (1) trebuie să conțină pentru fiecare instalație autorizată, în special: (a) identificarea instalației și a limitelor sale utilizând codul de identificare al instalației în CITL; (b) identificarea fiecărei subinstalații a unei instalații; (c) pentru fiecare subinstalație a unui produs de referință, capacitatea instalată inițială și volumele de producție anuale pentru produsul în cauză în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008; (d) pentru fiecare instalație și subinstalație, precizarea apartenenței sau a neapartenenței la un sector sau subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE; (e) pentru fiecare subinstalație, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020, determinat în conformitate cu articolul 10 alineatul (2); (f) pentru subinstalațiile care nu deservesc un sector sau un subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE, pe lângă informațiile prevăzute la litera (d), numerele anuale preliminare de cote de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020 care scad cu cantități egale, de la 80 % din cantitate în 2013, la 30 % din cantitate în 2020, determinate în conformitate cu articolul 10 alineatul (4); (g) pentru fiecare instalație, cantitățile anuale totale preliminare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020, determinate în conformitate cu articolul 10 alineatul (6). De asemenea, în listă sunt identificați toți producătorii de energie electrică ce produc căldură și toate instalațiile mici, care pot fi excluși din sistemul Uniunii în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE. (3) La primirea listei menționate la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia evaluează includerea fiecărei instalații în listă, precum și cantitățile anuale totale preliminare corespunzătoare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit. După notificarea de către toate statele membre a cantităților anuale totale preliminare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020, Comisia determină factorul de corecție transsectorial uniform menționat la articolul 10a alineatul (5) Directiva 2003/87/CE. Acesta este determinat prin compararea sumei cantităților anuale totale preliminare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalațiilor care nu sunt producătoare de energie electrică în fiecare an al perioadei 2013-2020, fără aplicarea factorilor menționați în anexa VI, cu cantitatea anuală a cotelor calculată în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE pentru instalațiile care nu sunt producătoare de energie electrică sau nou-intrate, ținând seama de partea corespunzătoare din cantitatea anuală totală la nivelul Uniunii, determinată în conformitate cu articolul 9 din directiva menționată, și de cantitatea corespunzătoare de emisii care sunt incluse în sistemul Uniunii numai începând din 2013. (4) Dacă Comisia nu respinge înscrierea unei instalații pe această listă și nici cantitățile anuale totale preliminare corespunzătoare ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective, statul membru în cauză poate determina cantitatea anuală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020 în conformitate cu articolul 10 alineatul (9) din prezenta decizie. (5) După ce determină cantitatea anuală finală pentru toate instalațiile autorizate de pe teritoriul lor, statele membre transmit Comisiei o listă a cantităților anuale finale ale cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit în perioada 2013-2020, determinate în conformitate cu articolul 10 alineatul (9).

Articolul 16

Modificări în ceea ce privește expunerea la relocarea emisiilor de dioxid de carbon

CAPITOLUL III DECIZIILE DE ALOCARE

În termen de trei luni de la adoptarea listei menționate la articolul 10a alineatul (13) din Directiva 2003/87/CE pentru anii 2015-2010 sau de la adoptarea oricărei completări la lista stabilită prin Decizia 2010/2/UE pentru anii 2013 și 2014, fiecare stat membru revizuiește lista menționată la articolul 15 alineatul (1) din prezenta decizie, indicând în mod clar modificările survenite în ceea ce privește expunerea estimată a instalațiilor și subinstalațiilor la relocarea emisiilor de dioxid de carbon și, dacă este cazul, cantitatea anuală preliminară corespunzătoare a alocărilor cu titlu gratuit, și transmite această listă Comisiei.

Articolul 17

Cererea de alocare cu titlu gratuit

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) La primirea cererii din partea unei instalații nou-intrate, statele membre determină, pe baza prezentelor norme, cantitatea cotelor care urmează să fie alocate cu titlu gratuit odată ce instalația respectivă începe să funcționeze normal și a fost determinată capacitatea sa instalată inițială. (2) Statele membre acceptă numai cereri care au fost transmise autorității competente în termen de un an de la începutul funcționării normale a instalației sau subinstalației respective. (3) Statele membre divizează instalația în cauză în subinstalații în conformitate cu articolul 6 din prezenta decizie și solicită operatorului să transmită autorității competente, împreună cu cererea menționată la alineatul (1), toate informațiile și datele relevante referitoare la fiecare parametru menționat în anexa V, separat pentru fiecare subinstalație. Dacă este necesar, statele membre pot solicita operatorului să transmită mai multe date dezagregate. (4) În cazul instalațiilor menționate la articolul 3 litera (h) din Directiva 2003/87/CE, cu excepția instalațiilor care au fost supuse unei extinderi semnificative a capacității după 30 iunie 2011, statele membre solicită operatorului să determine capacitatea instalată inițială a fiecărei subinstalații în conformitate cu metoda stabilită la articolul 7 alineatul (3), utilizând ca referință perioada continuă de 90 de zile pe baza căreia este determinat începutul funcționării normale. Statele membre aprobă această capacitate instalată inițială a fiecărei subinstalații înainte de a calcula alocarea către instalație. (5) Statele membre trebuie să accepte datele transmise în conformitate cu acest articol numai dacă au fost verificate și considerate satisfăcătoare de către un verificator în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 8, pentru a se asigura că sunt raportate date corecte și fiabile.

Articolul 18

Nivelurile activității

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) În cazul instalațiilor menționate la articolul 3 litera (h) din Directiva 2003/87/CE, cu excepția instalațiilor care au fost supuse unei extinderi semnificative a capacității după 30 iunie 2011, statele membre determină nivelurile activității fiecărei instalații după cum urmează: (a) nivelul activității legat de produs reprezintă, pentru fiecare produs pentru care a fost definit un produs de referință menționat în anexa I, capacitatea instalată inițială a instalației respective pentru producția acestui produs, înmulțită cu factorul de utilizare standard a capacității; (b) nivelul activității legat de căldură reprezintă capacitatea instalată inițială pentru importul din instalații incluse în sistemul Uniunii și/sau producția de căldură măsurabilă, consumată în interiorul limitelor instalației pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, sau exportată către o instalație sau către altă entitate neinclusă în sistemul Uniunii, cu excepția exportului pentru producția de energie electrică, înmulțită cu factorul de utilizare a capacități aplicabil; (c) nivelul activității legat de combustibil reprezintă capacitatea instalată inițială a instalației respective pentru consumul de combustibili utilizați pentru producția căldurii nemăsurabile, consumată pentru producția de produse, pentru producția de energie mecanică, alta decât cea utilizată pentru producția de energie electrică, pentru încălzire sau răcire, cu excepția consumului pentru producția de energie electrică, inclusiv pentru arderea cu flacără liberă din motive de siguranță, înmulțită cu factorul de utilizare a capacități aplicabil; (d) nivelul activității legat de emisiile de proces reprezintă capacitatea instalată inițială a unității de proces pentru producția de emisii de proces, înmulțită cu factorul de utilizare a capacități aplicabil. (2) Factorul de utilizare standard a capacității menționat la alineatul (1) litera (a) este determinat și publicat de Comisie pe baza datelor colectate de statele membre în conformitate cu articolul 7 din prezenta decizie. Pentru fiecare produs de referință stabilit în anexa I, acest factor reprezintă a 80-a percentilă din factorii de utilizare anuală medie a capacității pentru toate instalațiile care produc produsul respectiv. Factorul de utilizare anuală medie a capacității pentru fiecare instalație care produce produsul respectiv corespunde producției anuale medii din perioada 2005-2008 împărțită la capacitatea instalată inițială. Factorul de utilizare a capacității aplicabil menționat la alineatul (1) literele (b)-(d) este determinat de statele membre pe baza informațiilor documentate corespunzător și verificate independent cu privire la funcționarea normală prevăzută a instalației, la întreținerea acesteia, la ciclul de producție obișnuit, la tehnicile eficiente din punct de vedere energetic și la utilizarea tipică a capacității în sectorul în cauză, comparate cu datele specifice ale sectorului. La determinarea factorului de utilizare a capacității aplicabil menționat la alineatul (1) litera (d) în conformitate cu teza precedentă, statele membre țin seama și de informațiile documentate corespunzător și verificate independent cu privire la intensitatea emisiilor intrărilor în instalație și la tehnicile eficiente în materie de gaze cu efect de seră. (3) În cazul instalațiilor care au fost supuse unei extinderi semnificative a capacității după 30 iunie 2011, statele membre determină nivelurile activității, în conformitate cu alineatul (1), numai pentru capacitatea adăugată a subinstalațiilor supuse extinderii semnificative a capacității. În cazul instalațiilor care au fost supuse unei reduceri semnificative a capacității după 30 iunie 2011, statele membre determină nivelurile activității, în conformitate cu alineatul (1), numai pentru capacitatea suprimată a subinstalațiilor supuse reducerii semnificative a capacității.

Articolul 19

Alocarea către instalațiile nou-intrate

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) În vederea alocării cotelor de emisii către instalațiile nou-intrate, cu excepția alocărilor către instalațiile menționate la articolul 3 litera (h) a treia liniuță din Directiva 2003/87/CE, statele membre calculează separat, pentru fiecare subinstalație, numărul anual preliminar de cote de emisii care urmează să fie alocate cu titlu gratuit la începutul funcționării normale a instalației, după cum urmează: (a) pentru fiecare subinstalație a unui produs de referință, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde valorii acestui produs de referință înmulțită cu nivelul activității legat de produs; (b) pentru fiecare subinstalație a căldurii de referință, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde valorii căldurii de referință pentru această căldură măsurabilă, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității legat de căldură; (c) pentru fiecare subinstalație a combustibilului de referință, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde valorii combustibilului de referință, menționată în anexa I, înmulțită cu nivelul activității legat de combustibil; (d) pentru fiecare subinstalație a emisiilor de proces, numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit pentru un an dat corespunde nivelului activității legat de proces înmulțit cu 0,9700. Pentru calcularea numărului anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit se aplică mutatis mutandis articolul 10 alineatele (4)-(6) și alineatul (8) și articolele 11, 12, 13 și 14 din prezenta decizie. (2) Pentru emisiile verificate independent ale instalațiilor nou-intrate, produse înainte de începutul funcționării normale, se alocă cote suplimentare pe baza emisiilor istorice exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent. (3) Cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit este suma tuturor numerelor anuale preliminare de cote de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalațiilor, calculate în conformitate cu alineatul (1), și a cotelor suplimentare menționate la alineatul (2). Se aplică articolul 10 alineatul (7) a doua teză. (4) Statele membre notifică fără întârziere Comisiei cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit. Cotele de emisii din rezerva pentru instalațiile nou-intrate, creată în conformitate cu articolul 10a alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, se alocă pe baza principiului „primul venit, primul servit” aplicat la primirea acestei notificări. Comisia poate respinge cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective. Dacă Comisia nu respinge această cantitate anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit, statul membru în cauză trece la determinarea cantității anuale finale a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit. (5) Cantitatea anuală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit corespunde cantității anuale totale preliminare a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei instalații, determinată în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, ajustată anual cu factorul linear de reducere menționat la articolul 10a alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, utilizând ca referință cantitatea anuală totală preliminară a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective în 2013. (6) Atunci când jumătate din cantitatea cotelor rezervate pentru instalațiile nou-intrate în conformitate cu articolul 10a alineatul (7) din Directiva 2003/87/CE, fără a aduce atingere cantității cotelor disponibile în conformitate cu articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE, este eliberată sau urmează să fie eliberată instalațiilor nou-intrate până în 2020, Comisia evaluează oportunitatea instituirii unui sistem de așteptare care să asigure gestionarea corectă a accesului la rezervă.

Articolul 20

Alocarea către o instalație nou-intrată, în urma unei extinderi semnificative a capacității

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) În cazul în care o instalație a fost supusă unei extinderi semnificative a capacității după 30 iunie 2011, statele membre determină, pe baza metodei stabilite la articolul 19, în urma cererii operatorului și fără a aduce atingere alocării către o instalație în conformitate cu articolul 10, numărul de cote de emisii care urmează să fie alocate cu titlu gratuit pentru a ține seama de extinderea capacității. (2) Statele membre solicită operatorului să transmită împreună cu cererea dovezi care să demonstreze îndeplinirea criteriilor privind extinderea semnificativă a capacității și să furnizeze informațiile menționate la articolul 17 alineatul (3), în vederea fundamentării unei eventuale decizii de alocare. În special, statele membre solicită operatorului să comunice capacitatea adăugată și capacitatea instalată a subinstalației după ce aceasta a fost supusă unei extinderi semnificative a capacității, verificate și considerate satisfăcătoare de către un verificator în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 8. Statele membre consideră capacitatea instalată a subinstalației după ce aceasta a fost supusă unei extinderi semnificative a capacității ca fiind capacitatea instalată inițială a subinstalației, atunci când evaluează orice modificare ulterioară semnificativă a capacității.

Articolul 21

Reducerea semnificativă a capacității

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) În cazul în care o instalație a fost supusă unei reduceri semnificative a capacității după 30 iunie 2011, statele membre determină cantitatea cu care se reduc cotele care urmează să fie alocate cu titlu gratuit pentru a ține seama de această reducere a capacității. În acest scop, statele membre solicită operatorului să comunice capacitatea suprimată și capacitatea instalată a subinstalației după ce aceasta a fost supusă unei reduceri semnificative a capacității, verificate și considerate satisfăcătoare de către un verificator în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 8. Statele membre consideră capacitatea instalată a subinstalației după ce aceasta a fost supusă unei reduceri semnificative a capacității ca fiind capacitatea instalată inițială a subinstalației, atunci când evaluează orice modificare ulterioară semnificativă a capacității. (2) Statele membre reduc numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit fiecărei subinstalații cu numărul anual preliminar de cote de emisii alocate cu titlu gratuit subinstalației respective, calculat în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), pentru a ține seama de reducerea semnificativă a capacității. Statele membre determină apoi cantitatea anuală totală preliminară pentru instalația respectivă, în conformitate cu metoda aplicată pentru a determina cantitatea anuală totală preliminară înainte de reducerea semnificativă a capacității, și cantitatea anuală totală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației în cauză, în conformitate cu articolul 10 alineatul (9). (3) Alocarea către instalație se ajustează în consecință începând din anul următor celui în care a avut loc reducerea capacității, sau începând din 2013 dacă reducerea semnificativă a capacității a avut loc înainte de 1 ianuarie 2013.

Articolul 22

Încetarea funcționării unei instalații

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) Se consideră că o instalație și-a încetat funcționarea, dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare: (a) permisul de emisie a gazelor cu efect de seră, autorizația în vigoare în conformitate cu Directiva 2008/1/CE sau orice altă autorizație de mediu relevantă a expirat; (b) permisul/autorizațiile menționate la litera (a) au fost retrase; (c) operarea instalației este imposibilă din punct de vedere tehnic; (d) instalația nu funcționează, dar anterior a funcționat, iar reluarea funcționării este imposibilă din punct de vedere tehnic; (e) instalația nu funcționează, dar anterior a funcționat, iar operatorul nu poate confirma că instalația respectivă își va relua funcționarea într-un termen de cel mult 6 luni de la încetarea funcționării. Statele membre pot prelungi acest termen până la maximum 18 luni dacă operatorul poate confirma că instalația nu își poate relua funcționarea în 6 luni din cauza unor circumstanțe excepționale și imprevizibile, care n-ar fi putut fi evitate chiar dacă s-ar fi exercitat diligența cuvenită și care se situează în afara controlului operatorului instalației respective, precum, în special, dezastre naturale, război, amenințări de război, acte teroriste, revoluții, revolte, sabotaj sau acte de vandalism. (2) Alineatul (1) litera (e) nu se aplică instalațiilor menținute în rezervă sau în standby și celor care funcționează după un program sezonier, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) operatorul deține un permis de emisie a gazelor cu efect de seră și toate celelalte autorizații relevante; (b) din punct de vedere tehnic este posibilă pornirea instalației fără ca acesteia să îi fie aduse modificări fizice; (c) întreținerea se efectuează cu regularitate. (3) În cazul în care o instalație și-a încetat funcționarea, statul membru respectiv nu mai eliberează cote de emisii acestei instalații începând din anul următor anului în care a încetat activitatea. (4) Statele membre pot suspenda eliberarea cotelor de emisii către instalațiile menționate la alineatul (1) litera (e) atât timp cât nu se confirmă faptul că instalația își va relua funcționarea.

Articolul 23

Încetarea parțială a funcționării unei instalații

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) Se consideră că o instalație și-a încetat parțial funcționarea dacă o subinstalație, care contribuie cu cel puțin 30 % sau cu mai mult de 50 000 de cote la cantitatea anuală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației, își reduce nivelul activității într-un an calendaristic dat cu cel puțin 50 % față de nivelul activității utilizat pentru calcularea cotelor alocate subinstalației în conformitate cu articolul 9 sau, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 18 (denumit în continuare „nivelul inițial al activității”). (2) Alocarea cotelor de emisii către o instalație care și-a încetat parțial funcționarea se ajustează începând din anul următor anului în care aceasta și-a încetat parțial funcționarea, sau începând din 2013 dacă încetarea parțială a funcționării a avut loc înainte de 1 ianuarie 2013, după cum urmează: Dacă nivelul activității subinstalației menționate la alineatul (1) se reduce cu 50 %-75 % față de nivelul inițial al activității, subinstalația primește numai jumătate din cotele alocate inițial. Dacă nivelul activității subinstalației menționate la alineatul (1) se reduce cu 75 %-90 % față de nivelul inițial al activității, subinstalația primește numai 25 % din cotele alocate inițial. Dacă nivelul activității subinstalației menționate la alineatul (1) se reduce cu 90 % sau mai mult față de nivelul inițial al activității, nu se alocă cote cu titlu gratuit subinstalației respective. (3) Dacă nivelul activității subinstalației menționate la alineatul (1) ajunge să depășească 50 % din nivelul inițial al activității, instalația care și-a încetat parțial funcționarea primește cotele care i-au fost alocate inițial începând din anul următor anului calendaristic în care nivelul activității a depășit pragul de 50 %. (4) Dacă nivelul activității subinstalației menționate la alineatul (1) ajunge să depășească 25 % din nivelul inițial al activității, instalația care și-a încetat parțial funcționarea primește jumătate din cotele care i-au fost alocate inițial începând din anul următor anului calendaristic în care nivelul activității a depășit pragul de 25 %.

Articolul 24

Modificări în funcționarea unei instalații

CAPITOLUL IV INSTALAȚII NOU-INTRATE ȘI ÎNCHIDEREA INSTALAȚIILOR

(1) Statele membre se asigură că toate informațiile relevante cu privire la orice modificări planificate sau efective ale capacității, ale nivelului activității sau ale funcționării unei instalații sunt transmise de operator autorității competente în fiecare an, până la 31 decembrie. (2) În cazul în care are loc o modificare a capacității, a nivelului activității sau a funcționării unei instalații, care are un impact asupra alocării către instalația respectivă, statele membre transmit Comisiei, utilizând un model electronic furnizat de Comisie, toate informațiile relevante, inclusiv cantitatea anuală totală preliminară revizuită a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective, determinată în conformitate cu prezenta decizie, înainte de a determina cantitatea anuală totală finală a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit. Comisia poate respinge cantitatea anuală totală preliminară revizuită a cotelor de emisii alocate cu titlu gratuit instalației respective.

Articolul 25

Destinatari

CAPITOLUL V DISPOZIȚIE FINALĂ

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Disponibil în Regra PRO

Încearcă gratuit toate instrumentele, 30 de zile

Creează-ți cont și deblochează , împreună cu toate funcțiile profesionale pentru cercetare juridică.

  • Versiunile istorice ale actelor
  • Fișa actului și legături legislative
  • Căutare rapidă în fiecare act
  • Workspace juridic într-un singur loc

Ai acces gratuit timp de 30 de zile, ca să vezi cum se potrivește Regra în activitatea ta.