Recitale
(1) Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) impune agențiilor de rating de credit obligația de a respecta un anumit cod de conduită, în scopul de a reduce eventuale conflicte de interese, și de a garanta o calitate ridicată și un grad suficient de transparență ale ratingurilor de credit și ale procesului de acordare de ratinguri. Ca urmare a modificărilor introduse prin Regulamentul (UE) nr. 513/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5), s-a acordat Autorității europene de supraveghere (Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6), competența de a înregistra și de a supraveghea agențiile de rating de credit. Prezentul regulament vine în completarea actualului cadru de reglementare aplicabil agențiilor de rating de credit. Au fost abordate unele dintre cele mai importante probleme, cum ar fi conflicte de interese din cauza modelului „emitentul plătește” și publicarea de informații privind instrumentele financiare structurate, iar cadrul de reglementare va trebui revizuit după ce va fi fost aplicat pentru o perioadă de timp rezonabilă pentru a se evalua dacă el soluționează pe deplin aceste probleme. Între timp, actuala criză a datoriilor suverane a pus în evidență necesitatea revizuirii cerințelor referitoare la transparență și la proceduri, precum și la calendarul publicării, în mod special pentru ratingurile suverane.
(2) Rezoluția Parlamentului European din 8 iunie 2011 referitoare la agențiile de rating de credit: perspective de viitor (7) a solicitat consolidarea reglementării cu privire la agențiile de rating de credit. În cadrul reuniunii sale informale desfășurate în zilele de 30 septembrie și 1 octombrie 2010, Consiliul Ecofin a recunoscut necesitatea de a se face eforturi suplimentare pentru a aborda o serie de probleme legate de activitățile de rating de credit, inclusiv riscul acordării unei bazării excesive pe ratingurile de credit și riscul unor conflicte de interese generate de modelul de remunerare al agențiilor de rating de credit. Consiliul European din 23 octombrie 2011 a concluzionat că sunt necesare progrese privind reducerea bazării excesive pe ratingurile de credit.
(3) La nivel internațional, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB), în cadrul căruia Banca Centrală Europeană (BCE) este instituție membră, a aprobat, la 20 octombrie 2010, principii de reducere a bazării autorităților și instituțiilor financiare pe ratingurile de credit (denumite în continuare „principiile FSB”). Principiile FSB au fost aprobate în cadrul reuniunii la nivel înalt G20 de la Seul, din noiembrie 2010. Prin urmare, este potrivit ca autoritățile sectoriale competente să evalueze practicile participanților la piață și să încurajeze participanții la piață să reducă impactul acelor practici. Autoritățile sectoriale competente ar trebui să stabilească măsurile de încurajare în acest sens. AEVMP, dacă este cazul în cooperare cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9), ar trebui să acționeze pentru a facilita convergența practicilor de supraveghere, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 și în cadrul instituit de prezentul regulament.
(4) Agențiile de rating de credit ar trebui să avertizeze investitorii cu privire la probabilitatea de eroare a ratingurilor de credit și a perspectivelor de rating bazate pe date care reflectă performanțele anterioare publicate în registrul central creat de AEVMP.
(5) Conform principiilor FSB, „băncile centrale ar trebui să realizeze propria evaluare a riscului de credit pentru instrumentele financiare pe care le vor accepta în cadrul operațiunilor de piață, atât ca garanții, cât și ca achiziții directe. Politicile băncilor centrale ar trebui să evite abordări automate, care ar putea conduce la modificări semnificative, abrupte și inutile ale eligibilității instrumentelor financiare și în care nivelul marjelor de ajustare ar putea exacerba efectele negative (căderile bruște)”. În plus, BCE a afirmat, în avizul său din 2 aprilie 2012, că se angajează să sprijine obiectivul comun al reducerii bazării excesive pe ratingurile de credit. În acest sens, BCE raportează în mod periodic cu privire la diversele măsuri luate de Eurosistem pentru a reduce bazarea pe ratingurile de credit. Articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că BCE urmează să prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European un raport anual privind activitatea Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și privind politica monetară din exercițiul precedent și din exercițiul în curs. Președintele BCE prezintă acest raport Parlamentului European, care poate organiza o dezbatere generală pe baza acestuia, și Consiliului. În continuare BCE ar putea descrie modul în care a pus în aplicare principiile FSB și mecanismele alternative de evaluare pe care le folosește.
(6) Uniunea se străduiește să revizuiască, într-o primă etapă, dispozițiile din legislația Uniunii care determină sau au potențial să determine bazarea exclusivă și mecanică pe ratingurile de credit și, în a doua etapă, dispozițiile din legislația Uniunii care solicită sau permit utilizarea sau formularea de ratinguri de credit în scopuri de reglementare în vederea eliminării tuturor acestor dispoziții până în 2020, cu condiția identificării și punerii în aplicare a unor alternative adecvate la evaluarea de risc de credit.
(7) Importanța pentru investitori și emitenți a perspectivelor de rating și efectele acestora asupra piețelor sunt comparabile cu importanța și efectele ratingurilor de credit. Prin urmare, toate cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, care au scopul de a asigura că acțiunile de rating sunt precise, transparente și lipsite de conflicte de interese ar trebui să se aplice și perspectivelor de rating. În conformitate cu practica actuală de supraveghere, o serie de cerințe prevăzute de regulamentul respectiv se aplică perspectivelor de rating. Prezentul regulament ar trebui să clarifice normele și să asigure securitatea juridică introducând o definiție a perspectivelor de rating și clarificând ce dispoziții specifice se aplică acestor perspective. Definiția perspectivelor de rating ar trebui să cuprindă, de asemenea, opiniile privind direcția probabilă a unui rating de credit pe termen scurt, numite de obicei „credit watches” (avertisment privind posibila modificare a unui rating de credit).
(8) Pe termen mediu, ar trebui analizată fezabilitatea întreprinderii unor acțiuni suplimentare în vederea eliminării referirilor la ratingurile de credit în scopuri de reglementare din reglementarea financiară și a eliminării ponderării la risc a activelor prin ratinguri de credit. Cu toate acestea, la momentul actual agențiile de rating de credit sunt actori majori pe piețele financiare. În consecință, independența și integritatea agențiilor de rating de credit și ale activităților lor de rating de credit au o importanță deosebită pentru garantarea credibilității acestora față de participanții la piață, în special investitori și alți utilizatori ai ratingurilor de credit. Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 prevede că agențiile de rating de credit trebuie să fie înregistrate și supravegheate întrucât serviciile lor au un impact semnificativ asupra interesului public. Ratingurile de credit, spre deosebire de cercetarea pentru investiții, nu sunt simple opinii cu privire la valoarea sau prețul unui instrument financiar sau ale unei obligații financiare. Agențiile de rating de credit nu sunt doar analiști financiari sau consilieri în materie de investiții. Ratingurile de credit au valoare de reglementare pentru investitorii reglementați, cum sunt instituțiile de credit, societățile de asigurări și alți investitori instituționali. Deși în prezent continuă să fie reduse stimulentele pentru bazarea excesivă pe ratingurile de credit, acestea încă stau la baza alegerilor privind investițiile, în special din cauza asimetriilor informațiilor și în scopuri de eficiență. În acest context, agențiile de rating de credit trebuie să fie independente și trebuie percepute ca atare de participanții la piață, iar metodele utilizate de acestea pentru realizarea ratingurilor trebuie să fie transparente și trebuie percepute ca atare.
(9) Bazarea excesivă pe ratingurile de credit ar trebui redusă și toate efectele automate care derivă din ratinguri de credit ar trebui eliminate în mod treptat. Instituțiile de credit și societățile de investiții ar trebui încurajate să instituie proceduri interne pentru a-și realiza propriile evaluări ale riscului de credit și ar trebui să încurajeze investitorii să realizeze procesul de diligență. În acest cadru, prezentul regulament prevede că instituțiile financiare nu ar trebui să se bazeze în mod exclusiv sau automat pe ratinguri de credit. Prin urmare, respectivele instituții ar trebui să evite încheierea de contracte în cazurile în care se bazează în mod exclusiv sau automat pe ratinguri de credit și ar trebui să evite în contracte folosirea acestora drept singurul parametru pentru a evalua bonitatea investițiilor sau pentru a decide dacă investesc sau dacă își retrag investițiile.
(10) Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 a prevăzut deja o primă serie de măsuri care au abordat chestiunea independenței și a integrității agențiilor de rating de credit și a activităților de rating de credit ale acestora. Obiectivele de a garanta independența agențiilor de rating de credit și de a identifica, a gestiona și, în măsura posibilului, a evita orice conflicte de interese care ar putea apărea au stat deja la baza mai multor dispoziții din regulamentul menționat. Selectarea și remunerarea unei agenții de rating de credit de către entitatea căreia i se acordă un rating (modelul „emitentul plătește”) generează conflicte inerente de interese. În cadrul acelui model, există stimulente pentru ca agențiile de rating de credit să acorde emitentului ratinguri favorabile pentru a-și asigura o relație comercială pe termen lung care să garanteze venituri sau pentru a-și crește volumul de muncă și veniturile. De asemenea, relațiile dintre acționarii agențiilor de rating de credit și entitățile cărora le acordă ratinguri pot provoca conflicte de interese care nu sunt abordate îndeajuns prin regulile existente. În consecință, ratingurile de credit acordate în cadrul modelului „emitentul plătește” pot fi percepute mai degrabă ca ratinguri de credit convenabile pentru emitent decât ca ratinguri de credit necesare investitorului. Este esențial să se consolideze condițiile de independență aplicabile agențiilor de rating de credit, în scopul de a spori gradul de credibilitate a ratingurilor de credit acordate în cadrul modelului „emitentul plătește”.
(11) Pentru a spori concurența în cadrul unei piețe dominate de trei agenții de rating de credit, ar trebui luate măsuri pentru încurajarea utilizării unor agenții mai mici de rating de credit. În ultimul timp, emitenții sau părțile terțe legate de aceștia obișnuiesc să solicite ratinguri de credit de la două sau mai multe agenții de rating de credit și, prin urmare, atunci când se solicită două sau mai multe ratinguri de credit, emitentul sau partea terță legată de acesta ar trebui să aibă în vedere desemnarea a cel puțin unei agenții de rating de credit care nu deține mai mult de 10 % din cota totală de piață și care ar putea fi evaluată de emitent sau de partea terță legată de acesta ca fiind capabilă să realizeze ratingul pentru respectiva emisiune sau entitate.
(12) Piața ratingurilor de credit arată că, în mod tradițional, între agențiile de rating de credit și entitățile cărora li se acordă ratinguri se stabilesc relații pe termen lung. Acest lucru creează riscul de familiaritate, întrucât agenția de rating de credit poate deveni prea atentă la nevoile entității căreia îi acordă un rating. În aceste condiții, imparțialitatea agențiilor de rating de credit ar putea deveni, cu timpul, discutabilă. Într-adevăr, agențiile de rating de credit desemnate și plătite de o întreprindere emitentă sunt stimulate să emită ratinguri excesiv de favorabile cu privire la entitatea căreia îi acordă un rating sau la instrumentele de datorie ale acesteia pentru a menține relația comercială cu acest emitent. Emitenții beneficiază și ei de stimulente care favorizează relațiile durabile pe termen lung, cum ar fi efectul de blocare, și anume situația în care un emitent se abține de la schimbarea agenției de rating de credit deoarece acest lucru ar putea da naștere unor îndoieli ale investitorilor cu privire la bonitatea emitentului. Această problemă a fost deja identificată în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, care impunea agențiilor de rating de credit să aplice un mecanism de rotație care să asigure schimbări progresive în cadrul echipelor de analiză și al comitetelor de rating de credit, astfel încât independența analiștilor de rating și a persoanelor care aprobă ratingurile de credit să nu fie compromisă. Succesul acestor reguli a depins însă foarte mult de adoptarea, la nivelul agențiilor de rating de credit, a unei soluții interne de reglementare a conduitei acesteia, și anume independența și profesionalismul reale ale angajaților agenției de rating de credit față de interesele comerciale ale agenției de rating de credit înseși. Regulile în cauză nu au fost concepute pentru a garanta într-o măsură suficientă părților terțe că vor fi efectiv reduse sau evitate conflictele de interese ce decurg din relațiile de lungă durată. Acest lucru ar putea fi realizat prin limitarea perioadei în care o agenție de rating de credit poate furniza neîntrerupt ratinguri de credit cu privire la același emitent sau la instrumentele sale de datorie. Stabilirea unei durate maxime a relației contractuale dintre emitentul căruia i se acordă un rating sau care a emis instrumentele de datorie cărora li se acordă un rating și agenția de rating de credit trebuie să elimine stimulentele pentru acordarea de ratinguri de credit favorabile emitentului respectiv. În plus, prevederea obligației de a aplica o rotație agențiilor de rating de credit ca practică de piață normală și regulată trebuie, de asemenea, să soluționeze în mod eficace problema efectului de blocare (lock-in). În fine, rotația agențiilor de rating de credit ar trebui să aibă efecte pozitive asupra pieței de rating de credit, deoarece ar facilita intrarea pe piață a unor agenții noi și ar oferi agențiilor de rating de credit existente posibilitatea de a-și extinde activitatea în domenii noi.
(13) Cu toate acestea, este important ca mecanismul de rotație să fie conceput astfel încât beneficiile unui astfel de mecanism să depășească consecințele negative pe care le-ar putea avea acesta. De exemplu, rotația frecventă ar putea duce la costuri sporite pentru emitenți și pentru agențiile de rating de credit, deoarece costurile asociate cu realizarea unui rating pentru o nouă entitate sau pentru un nou instrument financiar sunt, de regulă, mai ridicate decât costurile monitorizării unui rating de credit deja emis. De asemenea este nevoie de foarte mult timp și de resurse considerabile pentru înființarea unei entități, indiferent dacă este vorba de un jucător de nișă sau de o agenție de rating de credit care acoperă toate clasele de active. În plus, rotația continuă a agențiilor de rating de credit ar putea avea un impact semnificativ asupra calității și continuității ratingurilor de credit. La fel de important este ca un mecanism de rotație să fie pus în aplicare cu garanții suficiente pentru a permite pieței să se adapteze treptat înainte de o eventuală îmbunătățire a mecanismului în viitor. Acest lucru s-ar putea realiza prin limitarea sferei de aplicare a mecanismului la resecuritizări, care reprezintă o sursă limitată de finanțare bancară, permițându-se totodată ca ratingurile de credit deja emise să fie monitorizate în continuare la cerere chiar și după ce rotația devine obligatorie. Astfel, ca regulă generală, rotația ar afecta numai resecuritizările noi cu active subiacente ale aceluiași inițiator. Comisia ar trebui să analizeze dacă este oportun să se mențină mecanismul de rotație restrâns sau ca el să se aplice altor clase de active și, în acest caz, să se analizeze dacă alte clase garantează un tratament diferit cu privire la, de exemplu, durata maximă a relației contractuale. În cazul în care mecanismul de rotație este instituit pentru alte clase de active, Comisia ar trebui să evalueze dacă este necesar să se introducă obligația agenției de rating de credit ca, la finalul perioadei maxime de relație contractuală, să furnizeze viitoarei agenții de rating de credit informații privind emitentul și privind instrumentele financiare cărora li s-au acordat ratinguri (dosar de predare).
(14) Este adecvată introducerea rotațiilor pe piața de rating de credit pentru resecuritizări. În primul rând, aceasta este zona de pe piața europeană a securitizărilor cu o performanță mai slabă de la începutul crizei financiare și, prin urmare, pentru acest segment de piață nevoia de a aborda conflictele de interese este cea mai mare. În al doilea rând, deși riscul de credit pentru instrumentele de datorie emise, de exemplu, de corporații depinde într-un grad ridicat de capacitatea emitentului însuși de a realiza serviciul datoriei, riscul de credit pentru resecuritizări este în general unic pentru fiecare tranzacție. Prin urmare, atunci când este creată o resecuritizare, nu există un risc important de pierdere a informațiilor prin angajarea unei noi agenții de rating de credit. Cu alte cuvinte, deși în prezent există doar un număr limitat de agenții de rating de credit active pe piața de rating de credit pentru resecuritizări, această piață este în mod mai firesc deschisă concurenței, iar mecanismul de rotație ar putea fi un stimulent pentru creșterea dinamicii pe această piață. În final, piața de rating de credit pentru resecuritizări este dominată de câteva agenții de rating de credit mari, dar există și alți participanți care au dobândit experiență în acest domeniu.
(15) Rotația regulată a agențiilor de rating de credit care acordă ratinguri de credit cu privire la resecuritizări ar trebui să introducă o mai mare diversitate în procesul de evaluare a bonității. Pluralitatea și diversitatea opiniilor, a perspectivelor și a metodologiilor aplicate de agențiile de rating de credit ar trebui să genereze ratinguri de credit mai variate și, în cele din urmă, să îmbunătățească evaluarea bonității resecuritizărilor. Pentru ca această diversitate să aibă efectul așteptat și pentru a se evita o relație de complezență între inițiatori și agențiile de rating de credit, durata maximă de care agenția de rating de credit dispune pentru a acorda ratinguri resecuritizărilor aceluiași inițiator trebuie să fie limitată la un nivel care să garanteze evaluări periodice noi asupra bonității. Este adecvată o perioadă de patru ani, luând în considerare și necesitatea de a asigura o anumită continuitate a abordării ratingurilor de credit. În cazul în care sunt desemnate cel puțin patru agenții de rating de credit, obiectivele unui mecanism de rotație au fost deja îndeplinite, drept care cerința de rotație nu ar trebui să se aplice. Pentru a asigura o concurență reală, ar trebui să fie aplicabilă o astfel de scutire doar în cazul în care cel puțin patru dintre agențiile de rating de credit desemnate realizează ratingul pentru o anumită proporție din restul instrumentelor financiare ale inițiatorului.
(16) Este potrivit ca mecanismul de rotație pentru resecuritizări să fie structurat în jurul inițiatorului. Resecuritizările sunt emise de entități cu scop special fără nicio capacitate semnificativă de a face serviciul datoriei. Prin urmare, structurarea rotației în jurul emitentului ar face ca mecanismul să devină ineficient. În schimb, structurarea rotației în jurul sponsorului ar însemna că scutirea s-ar aplica aproape întotdeauna.
(17) Mecanismul de rotație ar putea reprezenta un instrument important pentru reducerea barierelor în calea intrării pe piața de rating de credit pentru resecuritizări. Cu toate acestea, ar putea fi mai dificil pentru noii participanți pe piață să își mențină o poziție stabilă pe piață deoarece le-ar fi interzis să-și păstreze relația cu clienții. Prin urmare, este potrivit să se introducă o scutire de la mecanismul de rotație pentru agențiile de rating de credit mici.
(18) Pentru a fi eficient, mecanismul de rotație trebuie să fie aplicat într-o manieră credibilă. Cerința referitoare la rotație nu și-ar atinge obiectivele dacă agenția de rating de credit care este înlocuită ar putea să furnizeze din nou servicii de rating pentru resecuritizări pentru același inițiator într-o perioadă de timp prea scurtă. Prin urmare, este important să se prevadă o perioadă adecvată în care agenția de rating de credit înlocuită să nu poată fi desemnată să furnizeze din nou servicii de rating pentru resecuritizările aceluiași inițiator. Perioada respectivă ar trebui să fie suficient de lungă pentru a permite viitoarei agenții de rating de credit să furnizeze efectiv servicii de rating de credit, pentru a se asigura că resecuritizările sunt cu adevărat supuse unui nou control în cadrul unei abordări diferite și pentru a garanta că ratingurile de credit acordate de noua agenție de rating de credit oferă suficientă continuitate. Totodată, pentru ca un mecanism de rotație să funcționeze corespunzător, lungimea perioadei este condiționată de oferta agențiilor de rating de credit care au competențe specializate suficiente în domeniul resecuritizărilor. Prin urmare, lungimea perioadei ar trebui să fie proporțională, ar trebui să fie în general aceeași cu durata contractului expirat al agenției de rating de credit care este înlocuită, fără a depăși însă patru ani.
(19) Obligația unei rotații periodice a agențiilor de rating de credit este proporțională cu obiectivul urmărit. Această cerință se aplică numai agențiilor de rating de credit înregistrate care sunt reglementate și care furnizează un serviciu cu impact asupra interesului public (ratinguri de credit care pot fi folosite în scopuri de reglementare), după modelul „emitentul plătește” și pentru o clasă specifică de active (resecuritizări). Privilegiul ca propriile servicii să fie recunoscute ca având un rol important în reglementarea pieței serviciilor financiare și acela de a fi autorizat pentru a îndeplini această funcție implică necesitatea de a respecta anumite obligații pentru a garanta independența și percepția acestei independențe în toate situațiile. O agenție de rating de credit care este în imposibilitatea de a furniza servicii de rating pentru resecuritizările de la un anumit inițiator ar putea în continuare să acorde ratinguri pentru resecuritizări de la alți inițiatori, precum și să acorde ratinguri pentru alte clase de active. Într-un context de piață în care regula rotației se aplică tuturor participanților, apar oportunități de afaceri întrucât toate agențiile de rating de credit ar trebui să se rotească. Totodată, agențiile de rating de credit pot oricând să acorde ratinguri de credit nesolicitate pentru resecuritizări de la același inițiator, punându-și astfel în valoare experiența. Ratingurile de credit nesolicitate nu se limitează la modelul „emitentul plătește” și, în consecință, sunt mai puțin afectate de potențialele conflicte de interese. Pentru clienții agențiilor de rating de credit, durata maximă a relației contractuale cu o agenție de rating de credit și cerința de a angaja mai mult de o agenție de rating de credit constituie, de asemenea, o restricție privind libertatea de a desfășura o activitate comercială. Aceste restricții sunt necesare însă din motive de interes public, luând în considerare interferența modelului „emitentul plătește” cu independența necesară agențiilor de rating de credit pentru a garanta ratinguri de credit independente care să poată fi utilizate de investitori în scopuri de reglementare. În același timp, aceste restricții nu depășesc ceea ce este necesar și ar trebui să fie văzute mai degrabă ca mărind bonitatea resecuritizării față de alte părți și, în ultimă instanță, față de piață.
(20) Independența unei agenții de rating de credit față de o entitate căreia i se acordă un rating este, de asemenea, afectată de eventuale conflicte de interese între oricare dintre propriii acționari importanți și entitatea căreia i se acordă ratingul: acționarul unei agenții de rating de credit ar putea fi membru al consiliului de administrație sau de supraveghere al unei entități căreia i se acordă un rating sau al unei părți terțe legate de aceasta. Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 abordează acest gen de situații numai în ceea ce privește conflictele de interese datorate analiștilor de rating, persoanelor care aprobă ratingurile de credit sau altor angajați ai agențiilor de rating de credit. Regulamentul respectiv nu abordează însă potențialele conflicte de interese datorate acționarilor sau membrilor agențiilor de rating de credit. Cu scopul de a ameliora percepția de independență în ceea ce privește agențiile de rating de credit în raport cu entitățile cărora li se acordă ratinguri, este necesară extinderea regulilor existente din regulamentul respectiv privind conflictele de interese datorate angajaților agențiilor de rating de credit la conflictele datorate acționarilor sau membrilor care dețin o poziție importantă în cadrul agenției de rating de credit. Agenția de rating de credit ar trebui așadar să se abțină de la publicarea de ratinguri de credit sau ar trebui să facă public faptul că ratingul respectiv ar putea fi afectat în cazul în care un acționar sau un membru care deține 10 % din drepturile de vot ale agenției respective este și membru al consiliului de administrație sau de supraveghere al entității căreia i se acordă ratingul sau a investit în entitatea căreia i se acordă ratingul, dacă investiția este de un anumit nivel. Mai mult, în cazul în care un acționar sau un membru care deține cel puțin 5 % din drepturile de vot ale agenției respective de rating de credit a investit în entitatea căreia i se acordă ratingul sau este membru al consiliului de administrație sau de supraveghere al entității căreia i se acordă ratingul, acest lucru trebuie făcut public, cel puțin în cazul în care investiția este de un anumit nivel. De asemenea, în cazul în care un acționar sau un membru este în măsură să exercite o influență semnificativă asupra activității agenției de rating de credit, persoana respectivă nu ar trebui să furnizeze consultanță sau servicii de consiliere entității căreia i se acordă un rating sau unei părți terțe legate de aceasta cu privire la structura socială sau juridică, activele, pasivele sau activitățile acesteia.
(21) Pentru a asigura aplicarea regulilor privind independența și prevenirea conflictelor de interese prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și pentru a preveni ineficacitatea lor, este necesar să existe un număr suficient de mare de agenții de rating de credit care să nu aibă legătură nici cu agenția de rating de credit înlocuită în caz de rotație, nici cu agenția de rating de credit care furnizează în paralel servicii de rating de credit aceluiași emitent. Este necesar să se impună o separare strictă a agenției înlocuite de agenția de rating de credit care o înlocuiește în caz de rotație, precum și între cele două agenții de rating de credit care furnizează în paralel servicii de rating de credit aceluiași emitent. Agențiile de rating de credit în cauză nu ar trebui să fie legate între ele printr-o relație de control, și anume să facă parte din același grup de agenții de rating de credit, să fie acționari sau membri sau să poată exercita drepturi de vot în oricare dintre celelalte agenții de rating de credit ori să poată numi membri ai consiliului de administrație sau de supraveghere ale oricăreia dintre celelalte agenții de rating de credit.
(22) Agențiile de rating de credit ar trebui să instituie, să mențină, să aplice și să documenteze o structură de control intern eficace care să guverneze aplicarea de politici și proceduri pentru a preveni și a controla posibilele conflicte de interese și pentru a asigura independența ratingurilor de credit, a analiștilor de credit și a echipelor de rating față de acționari, de consiliile de administrație și de conducere și de activitățile de vânzare și de marketing. Ar trebui puse în aplicare proceduri standard de operare (PSO) cu privire la guvernanța corporativă, la aspectele organizaționale și la gestionarea conflictelor de interese. PSO ar trebui să fie revizuite și monitorizate periodic pentru a le evalua eficiența și dacă acestea ar trebui sau nu actualizate.
(23) Percepția de independență în privința agențiilor de rating de credit ar fi în mod special afectată în cazul în care aceiași acționari sau membri ar investi în diferite agenții de rating de credit care nu aparțin aceluiași grup de agenții de rating de credit, cel puțin dacă o astfel de investiție atinge un anumit nivel care ar putea permite acționarilor sau membrilor respectivi să exercite o anumită influență asupra activității agenției de rating de credit. Prin urmare, pentru a asigura independența agențiilor de rating de credit (și percepția că sunt independente), este necesar să se prevadă reguli mai stricte privind relațiile dintre agențiile de rating de credit și acționarii sau membrii lor. Din acest motiv, nicio persoană nu ar trebui să dețină simultan o participație de minimum 5 % în mai mult de o agenție de rating de credit, cu excepția cazului în care agențiile de rating de credit respective aparțin aceluiași grup.
(24) Obiectivul de a garanta un grad suficient de independență agențiilor de rating de credit presupune ca investitorii să nu dețină simultan investiții cu o valoare de minimum 5 % în mai mult de o agenție de rating de credit. Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (10) prevede că persoanele care dețin controlul asupra a cel puțin 5 % din drepturile de vot ale unei societăți cotate trebuie să facă public acest lucru deoarece, printre altele, investitorii sunt interesați să cunoască modificările intervenite în structura votului din acest tip de societate. Se consideră, prin urmare, că nivelul de 5 % reprezintă o participație majoră, care poate influența structura votului în cadrul societății. Este așadar oportun să se utilizeze nivelul de 5 % în scopul restricționării investițiilor simultane în mai mult de o agenție de rating de credit. Această măsură nu poate fi considerată a fi disproporționată, având în vedere că toate agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune sunt întreprinderi necotate și prin urmare nu intră sub incidența normelor în materie de procedură și transparență care se aplică societăților cotate din Uniune în conformitate cu Directiva 2004/109/CE. Adesea, întreprinderile necotate sunt reglementate de acorduri sau protocoale ale acționarilor, iar numărul acționarilor sau al membrilor este, de obicei, scăzut. Prin urmare, chiar și o poziție minoritară în cadrul unei agenții de rating de credit necotate ar putea permite exercitarea unei anumite influențe. Cu toate acestea, pentru a se asigura că este încă posibilă realizarea de investiții de natură pur economică în agențiile de rating de credit, această interdicție de a investi simultan în mai mult de o agenție de rating de credit nu ar trebui extinsă la investițiile care trec prin sisteme de plasament colectiv gestionate de părți terțe care sunt independente de investitor și nu se află sub influența investitorului.
(25) Dispozițiile prezentului regulament privind conflictele de interese legate de structura acționariatului nu ar trebui să se refere doar la acționariatul direct, ci și la participațiunile indirecte, deoarece, în caz contrar, aceste norme ar putea fi ușor eludate. Agențiile de rating de credit ar trebui să depună toate eforturile pentru a cunoaște acționarii indirecți pentru a putea evita orice potențiale conflicte de interese în această privință.
(26) Eficacitatea regulilor referitoare la independență și la prevenirea conflictelor de interese, conform cărora agențiile de rating de credit nu furnizează servicii de rating aceluiași emitent o perioadă mare de timp, ar putea fi compromisă dacă agențiile de rating de credit ar fi autorizate să devină acționari sau membri semnificativi ai altor agenții de rating de credit.
(27) Este important să se asigure că modificările aduse metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu au drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. În acest scop, emitenții, investitorii și alte părți interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta observații cu privire la orice modificare avută în vedere a metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acest lucru îi va ajuta să înțeleagă motivele care stau la baza noilor metodologii și pentru care se realizează schimbarea respectivă. Observațiile furnizate de emitenți și de investitori cu privire la proiectele de metodologii pot avea contribuții valoroase la definirea metodologiilor de către agențiile de rating de credit. De asemenea, modificările avute în vedere ar trebui aduse la cunoștința AEVMP. Deși Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 conferă AEVMP competența de a verifica faptul că metodologiile utilizate de agențiile de rating de credit sunt riguroase, sistematice, continue și sunt supuse validării bazate pe experiența anterioară, inclusiv pe controlul a posteriori, acest proces de verificare nu ar trebui să acorde însă AEVMP nicio competență de a evalua caracterul adecvat al metodologiei propuse sau al conținutului ratingurilor de credit acordate în urma aplicării metodologiilor. Atunci când este cazul, metodologiile de rating ar trebui să țină seama de riscurile financiare care derivă din riscurile de mediu.
(28) Din cauza complexității instrumentelor financiare structurate, agențiile de rating de credit nu au reușit să asigure întotdeauna o calitate suficient de ridicată a ratingurilor de credit acordate pentru aceste instrumente. Acest fapt a condus la o pierdere a încrederii pieței în acest tip de ratinguri de credit. Pentru a recâștiga încrederea, ar fi necesar să se solicite emitenților sau părților terțe legate de aceștia să angajeze cel puțin două agenții de rating de credit diferite care să acorde ratinguri de credit cu privire la instrumente financiare structurate, ceea ce ar putea duce la evaluări diferite și concurente. Aceasta ar putea, de asemenea, contribui la reducerea bazării excesive pe un singur rating de credit.
(29) Propunerea de directivă privind accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții și propunerea de regulament privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, care vor înlocui Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (11) și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (12), introduc o cerință prin care se solicită instituțiilor de credit și societăților de investiții să evalueze riscul de credit al entităților și al instrumentelor financiare în care investesc acestea și să nu se bazeze în acest sens numai pe ratinguri de credit. Această cerință ar trebui extinsă și la alți participanți pe piața financiară, reglementați de dreptul Uniunii, inclusiv la administratorii de investiții. Cu toate acestea, pentru toți participanții pe piața financiară, cerința respectivă ar trebui aplicată în mod proporțional, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea participantului în cauză. Statele membre nu ar trebui autorizate să impună sau să mențină în vigoare norme care să permită o mai mare dependență a acestor investitori de ratingurile de credit.
(30) De asemenea, posibilitățile investitorilor de a-și forma o opinie avizată despre bonitatea instrumentelor financiare structurate ar crește dacă li s-ar furniza investitorilor informații suficiente cu privire la aceste instrumente. De exemplu, deoarece riscul pe instrumentele financiare structurate depinde în mare măsură de calitatea și performanța activelor subiacente, investitorii ar trebui să primească mai multe informații despre activele de bază. Acest lucru ar reduce dependența investitorilor de ratingurile de credit. De asemenea, publicarea de informații relevante privind instrumentele financiare structurate este susceptibilă de a intensifica concurența dintre agențiile de rating de credit, deoarece acest fapt ar putea duce la o creștere a numărului de ratinguri de credit nesolicitate. Comisia ar trebui ca, până în ianuarie 2016, să analizeze și să elaboreze un raport referitor la oportunitatea extinderii domeniului de aplicare al acestei cerințe privind publicarea la alte produse financiare. De exemplu, există alte produse financiare, cum ar fi obligațiunile garantate și alte forme de datorii asigurate, în care riscul depinde într-o mare măsură de caracteristicile garanțiilor de bază, caz în care investitorii ar trebui să primească mai multe informații despre garanție.
(31) Investitorii, emitenții și alte părți interesate ar trebui să aibă acces la informații actualizate referitoare la ratinguri pe un site internet central. O platformă europeană de rating ar trebui stabilită de AEVMP și ar trebui să permită investitorilor să compare cu ușurință toate ratingurile de credit existente cu privire la o anumită entitate. Este important ca pe site-ul internet al platformei europene de rating să fie publicate toate ratingurile disponibile pentru fiecare instrument pentru a permite investitorilor să țină seama de o întreagă varietate de opinii înainte de a lua propria decizie de investiții. Cu toate acestea, în scopul de a nu împiedica posibilitatea ca agențiile de rating de credit să funcționeze pe baza modelului „investitorul plătește”, astfel de ratinguri de credit nu ar trebui incluse în platforma europeană de rating. Platforma europeană de rating ar trebui să ajute agențiile de rating de credit noi și de mai mici dimensiuni să devină mai vizibile. Platforma europeană de rating ar trebui să înglobeze registrul central al AEVMP în vederea creării unei singure platforme pentru toate ratingurile de credit disponibile pentru fiecare instrument și pentru informațiile despre performanțele anterioare publicate de registrul central. Parlamentul European a susținut instituirea unei astfel de publicări a ratingurilor de credit în rezoluția sa privind agențiile de rating de credit din 8 iunie 2011.
(32) Ratingurile de credit, fie că sunt acordate în scopuri de reglementare sau nu, au un impact semnificativ asupra deciziilor de investiții și asupra imaginii și atractivității financiare a emitenților. Prin urmare, agențiile de rating de credit au responsabilitatea importantă față de investitori și de emitenți de a garanta că respectă Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, astfel încât ratingurile lor să fie independente, obiective și de o calitate corespunzătoare. Cu toate acestea, investitorii și emitenții nu sunt întotdeauna în măsură să invoce responsabilitatea agenției de rating de credit față de ei. Poate fi deosebit de dificil să se stabilească răspunderea civilă a unei agenții de rating de credit în lipsa unei relații contractuale între o agenție de rating de credit și, de exemplu, un investitor sau un emitent căruia i s-au acordat ratinguri nesolicitate. De asemenea, emitenții se pot confrunta cu dificultăți în stabilirea răspunderii civile a agențiilor de rating the credit față de aceștia, chiar în cazul în care emitenții au o relație contractuală cu agenția de rating de credit: de exemplu, reducerea unui rating al creditului, decisă pe baza unei încălcări a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, comisă în mod intenționat sau prin neglijență gravă, poate avea un impact negativ asupra reputației și a costurilor de finanțare ale unui emitent, cauzând, prin urmare, o daună respectivului emitent, chiar dacă aceasta nu este acoperită de răspunderea contractuală. Prin urmare, este important să se prevadă un drept adecvat de a exercita căi de recurs pentru investitorii care s-au bazat în mod rezonabil pe un rating de credit acordat cu încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, precum și pentru emitenții care suportă daune din cauza unui rating de credit emis cu încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009. Investitorul și emitentul ar trebui să poată ține responsabilă agenția de rating de credit pentru orice daune cauzate în urma unei încălcări a regulamentului respectiv care a avut un impact asupra ratingului final. Investitorii sau emitenții care au o relație contractuală cu o agenție de rating de credit pot alege să își întemeieze plângerea împotriva acelei agenții de rating de credit pe încălcarea contractului, dar posibilitatea de a solicita daune-interese pentru încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 ar trebui să fie disponibilă pentru toți investitorii și emitenții, indiferent dacă între părți există sau nu o relație contractuală.
(33) Ar trebui să fie posibil ca agențiile de rating de credit să fie ținute răspunzătoare numai în cazul în care încalcă în mod intenționat sau prin neglijență gravă oricare dintre obligațiile ce le sunt impuse prin Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Acest criteriu al culpabilității este adecvat deoarece activitatea de rating de credit implică un anumit grad de evaluare a unor factori economici complecși, aplicarea unor metodologii diferite putând conduce la obținerea unor rezultate diferite, dintre care niciunul nu poate fi considerat ca incorect. De asemenea, este potrivit ca agențiile de rating de credit să fie expuse posibilității de a fi ținute răspunzătoare în mod nelimitat numai în cazul în care încalcă Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 în mod intenționat sau prin neglijență gravă.
(34) Investitorul sau emitentul care solicită daune-interese pentru încălcarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 ar trebui să prezinte informații precise și detaliate care să arate că agenția de rating de credit a comis respectiva încălcare a regulamentului respectiv. Această situație ar trebui evaluată de către instanța competentă, ținând seama de faptul că investitorul sau emitentul poate să nu aibă acces la informații care țin exclusiv de sfera agenției de rating de credit.
(35) În ceea ce privește aspectele care se referă la răspunderea civilă a unei agenții de rating de credit și care nu sunt reglementate sau definite de prezentul regulament, inclusiv cauzalitatea și conceptul de neglijență gravă, acestea ar trebui reglementate de dreptul național aplicabil în conformitate cu dispozițiile pertinente de drept internațional privat. În special, statele membre ar trebui să fie în măsură să mențină regimuri naționale de răspundere civilă care sunt mai favorabile investitorilor sau emitenților sau care nu se bazează pe încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009. Instanța competentă să decidă cu privire la o acțiune în răspundere civilă inițiată de un investitor sau de un emitent ar trebui stabilită prin dispozițiile pertinente de drept internațional privat.
(36) Faptul că investitorii instituționali, inclusiv administratorii de investiții, sunt obligați să realizeze propria evaluare a bonității activelor nu trebuie să împiedice instanțele să constate că o încălcare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 de către o agenție de rating de credit a cauzat unui investitor prejudicii pentru care este răspunzătoare agenția de rating de credit respectivă. Prezentul regulament va îmbunătăți posibilitățile investitorilor de a efectua o analiză de risc proprie, însă aceștia vor continua să aibă un acces mai limitat la informații decât agențiile de rating de credit înseși. Totodată, în special investitorii mai mici pot să nu dispună de capacitatea de a evalua un rating de credit furnizat de o agenție de rating de credit în mod critic.
(37) Statele membre și AEVMP ar trebui să se asigure că orice penalități impuse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 sunt făcute publice numai în cazul în care această publicare ar fi proporțională.
(38) Pentru a reduce și mai mult conflictele de interese și a favoriza concurența loială pe piața ratingurilor de credit, este important să se asigure că comisioanele percepute de agențiile de rating de credit clienților nu au caracter discriminatoriu. Diferențele dintre comisioanele percepute pentru același tip de serviciu ar trebui să fie justificabile doar printr-o diferență între costurile reale pentru furnizarea acestui serviciu unor clienți diferiți. De asemenea, comisioanele percepute unui anumit emitent pentru serviciile de rating de credit nu ar trebui să depindă de rezultatele sau efectele activității efectuate sau de furnizarea de servicii conexe (auxiliare). În plus, în scopul de a permite supravegherea eficace a respectării regulilor respective, agențiile de rating de credit ar trebui să aducă la cunoștința AEVMP comisioanele primite de la fiecare dintre clienții lor și politica lor de prețuri generală.
(39) Pentru a contribui la publicarea de ratinguri suverane actualizate și credibile și a înlesni înțelegerea de către utilizatori, este important ca ratingurile respective să fie revizuite în mod regulat. Este, de asemenea, importantă creșterea gradului de transparență cu privire la activitatea de cercetare desfășurată, la personalul alocat pentru elaborarea ratingurilor suverane și la ipotezele care stau la baza ratingurilor de credit realizate de agențiile de rating de credit cu privire la datoria suverană.
(40) Este esențial ca investitorii să dispună de informații adecvate pentru a evalua solvabilitatea statelor membre. În cadrul acțiunilor sale de supraveghere a politicilor economice și bugetare ale statelor membre, Comisia culege și prelucrează date privind situația și performanța economică, financiară și bugetară a tuturor statelor membre, date publicate în mare parte de către Comisie și care, prin urmare, pot fi folosite de investitori pentru a evalua bonitatea potențială a statelor membre. Atunci când este cazul și când acest lucru este posibil și sub rezerva normelor de confidențialitate aplicabile în cadrul supravegherii politicilor economice și bugetare ale statelor membre, Comisia ar trebui să completeze rapoartele existente privind performanța economică a statelor membre cu posibili factori și indicatori suplimentari, care ar putea ajuta investitorii să evalueze bonitatea statelor membre. Acești factori ar trebui publicați, deoarece completează publicațiile existente și alte informații făcute publice, pentru a pune la dispoziția investitorilor date suplimentare, pentru a-i ajuta să evalueze bonitatea entităților suverane și informațiile privind datoriile. Având în vedere cele de mai sus, Comisia ar trebui să analizeze posibilitatea realizării unei evaluări a solvabilității europene, pentru a permite investitorilor să efectueze o evaluare imparțială și obiectivă a solvabilității statelor membre, ținând seama de dezvoltarea economică și socială specifică. Comisia ar trebui să prezinte, după caz, propuneri legislative adecvate.
(41) Regulile actuale prevăd că ratingurile de credit urmează să fie anunțate entității căreia i se acordă ratingul cu 12 ore înainte de publicarea lor. Pentru a evita ca notificarea să se facă în afara orelor de lucru și pentru a lăsa entității căreia i se acordă ratingul suficient timp să verifice corectitudinea datelor care stau la baza ratingului de credit, entitatea căreia i se acordă ratingul de credit ar trebui să fie anunțată cu o zi lucrătoare întreagă înainte de publicarea ratingului sau a perspectivei de rating. Lista persoanelor care pot primi notificarea ar trebui limitată și identificată clar de entitatea căreia i se acordă ratingul.
(42) Având în vedere particularitățile ratingurilor suverane și cu scopul de a reduce riscul de volatilitate, este necesar și potrivit să se solicite agențiilor de rating de credit să publice ratingurile respective numai după încheierea activității la locurile de tranzacționare stabilite în Uniune și cu cel puțin o oră înainte de deschiderea acestora. În același mod, este de asemenea potrivit și proporțional ca la sfârșitul lunii decembrie agențiile de rating de credit să publice un calendar pentru următoarele 12 luni, în care să se stabilească datele pentru publicarea ratingurilor suverane și a ratingurilor corespunzătoare, precum și a datelor pentru publicarea perspectivelor de rating conexe, după caz. Aceste date ar trebui stabilite într-o zi de vineri. Numai pentru ratingurile suverane nesolicitate, numărul de date de publicare din calendar ar trebui limitat între două și trei. Atunci când acest lucru este necesar pentru a-și putea respecta obligațiile legale, agențiile de rating de credit ar trebui să poată să devieze de la calendarul anunțat explicând totodată în detaliu motivele pentru o astfel de deviere. Cu toate acestea, devierea nu poate deveni o rutină.
(43) În funcție de evoluția pieței, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care să analizeze dacă este oportun să se sprijine înființarea unei agenții europene publice de rating de credit menite să evalueze solvabilitatea datoriei suverane a statelor membre și modalitățile de a oferi acest sprijin și/sau înființarea unei fundații europene de rating de credit pentru realizarea tuturor celorlalte tipuri de rating de credit. Comisia ar trebui să prezinte, după caz, propuneri legislative adecvate.
(44) Având în vedere particularitățile ratingurilor suverane și pentru a evita riscul de contagiune în Uniune, ar trebui interzise declarațiile prin care este anunțată revizuirea unui anumit grup de țări dacă nu sunt însoțite de raporturi de țară individuale. În plus, pentru a crește valabilitatea și accesibilitatea surselor de informare folosite de agențiile de rating de credit pentru comunicatele publice legate de potențiale schimbări ale ratingurilor suverane, altele decât ratinguri de credit, perspective de rating și comunicatele de presă aferente, respectivele comunicate ar trebui să se bazeze întotdeauna pe informații care provin din sfera entității căreia i se acordă ratingul și care sunt făcute publice cu acordul acesteia, cu excepția situației în care informațiile respective sunt disponibile din surse general accesibile. În cazul în care cadrul juridic aplicabil entității căreia i se acordă ratingul interzice ca respectivele informații să fie făcute publice de către entitate, la fel cum se întâmplă în cazul informațiilor confidențiale, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (13), entitatea căreia i se acordă ratingul nu trebuie să își dea acordul.
(45) Din motive de transparență, atunci când își publică ratingurile suverane, agențiile de rating de credit ar trebui să explice, în cadrul comunicatelor de presă sau al rapoartelor prezentate, factorii-cheie care stau la baza respectivelor ratinguri suverane. Cu toate acestea, transparența ratingurilor nu ar trebui să fie concludentă pentru direcția politicilor naționale (economice, de muncă și altele). Prin urmare, deși respectivele politici pot servi drept factor pentru evaluarea de către agenția de rating de credit a solvabilității entității suverane sau a instrumentelor financiare ale acesteia și pot fi folosite pentru a explica principalele motive ale unui rating suveran, nu ar trebui să fie permis ca agențiile de rating de credit să prezinte cerințe sau recomandări directe sau explicite entităților suverane cu privire la aceste politici. Agențiile de rating de credit nu ar trebui să ofere niciun fel de recomandări directe sau explicite privind politicile entităților suverane.
(46) Standardele tehnice în sectorul serviciilor financiare ar trebui să asigure o protecție corespunzătoare a deponenților, a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Este eficient și oportun să se încredințeze AEVMP, ca organism cu înaltă specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică alegeri strategice și de a le înainta Comisiei.
(47) Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de AEVMP referitoare la conținutul, frecvența și prezentarea informațiilor ce urmează a fi furnizate de emitenți cu privire la instrumentele financiare structurate, prezentarea informațiilor, inclusiv structura, formatul, metoda și termenele de raportare pe care agențiile de rating de credit ar trebui să le aducă la cunoștința AEVMP în legătură cu platforma europeană de rating, precum și la conținutul și formatul rapoartelor periodice privind comisioanele percepute de agențiile de rating de credit în scopul asigurării unei supravegheri continue de către AEVMP. Comisia ar trebui să adopte standardele respective prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE și cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.
(48) Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 permite folosirea ratingurilor de credit acordate în țări terțe în scopuri de reglementare dacă acestea sunt acordate de agenții de rating de credit certificate în conformitate cu regulamentul respectiv sau sunt avizate de agenții de rating de credit stabilite în Uniune în conformitate cu regulamentul respectiv. Pentru certificare este necesar ca Comisia să fi adoptat o decizie de echivalență referitoare la regimul de reglementare al țării terțe pentru agențiile de rating de credit, iar pentru avizare este necesar ca activitatea agenției de rating de credit din țara terță să îndeplinească cerințe cel puțin la fel de stricte ca regulile pertinente din Uniune. Unele dintre dispozițiile introduse prin prezentul regulament nu ar trebui să se aplice evaluărilor efectuate în vederea unei echivalențe sau a unei avizări; este cazul dispozițiilor care stabilesc obligații doar pentru emitenți, nu și pentru agențiile de rating de credit. În plus, dispozițiile care se referă la structura pieței de rating din Uniune nu stabilesc un cod de conduită pentru agențiile de rating de credit și nu ar trebui să fie luate în considerare în acest context. În scopul de a acorda țărilor terțe suficient timp să își revizuiască cadrele de reglementare în ceea ce privește celelalte dispoziții noi substanțiale, aceste dispoziții ar trebui să se aplice numai în scopul realizării de evaluări cu privire la echivalență și la avizare începând cu 1 iunie 2018. Este important să se reamintească în acest sens că regimul de reglementare al unei țări terțe nu conține dispoziții identice cu cele prevăzute de prezentul regulament. După cum s-a precizat deja în Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru ca regimul de reglementare al țării terțe să fie considerat echivalent sau la fel de strict ca regimul de reglementare al Uniunii, este suficient ca regimul respectiv să urmărească atingerea acelorași obiective și producerea acelorași efecte în practică.
(49) Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume de a consolida independența agențiilor de rating de credit, de a promova proceduri și metodologii de rating de credit adecvate, de a reduce riscurile asociate ratingurilor suverane, de a reduce riscul ca participanții la piață să se bazeze excesiv pe ratingurile de credit și de a asigura dreptul la căi de recurs pentru investitori, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre și pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii datorită structurii și impactului la nivelul Uniunii ale activităților de rating de credit care urmează a fi supravegheate, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(50) Comisia ar trebui să prezinte, până la sfârșitul anului 2013, un raport privind fezabilitatea unei rețele a agențiilor de rating de credit mai mici în vederea sporirii concurenței în cadrul pieței. Respectivul raport ar trebui să evalueze sprijinul și stimulentele financiare și nefinanciare ale Uniunii pentru crearea unei astfel de rețele, luând în considerare eventualitatea unui conflict de interese ce ar putea decurge din această finanțare publică.
(51) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (14) și a adoptat un aviz (15).
(52) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 ar trebui modificat în consecință,