Directiva 2012/19 · CELEX 32012L0019

Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (reformare) Text cu relevanță pentru SEE

Data act: 04.07.2012
Intrare in vigoare: 13.08.2012
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2012_197_R_0038_01
Status: In vigoare

deșeuri electronice echipament electric eliminarea rezidurilor măsuri pentru controlul poluării prevenirea riscurilor de mediu reciclarea deșeurilor

Recitale

(1) Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (4) trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2) Obiectivele politicii de mediu a Uniunii sunt, în special, conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protecția sănătății umane și utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale. Această politică se bazează pe principiul precauției, precum și pe principiul acțiunii preventive, pe principiul remedierii cu prioritate la sursă a daunelor aduse mediului și pe principiul „poluatorul plătește”.

(3) Programul comunitar de politică și acțiune în domeniul mediului și al dezvoltării durabile (Al cincilea program de acțiune pentru mediu) (5) prevede că realizarea unei dezvoltări durabile necesită modificări profunde ale tipurilor actuale de creștere, producție, consum și conduită și pledează, între altele, pentru reducerea risipei de resurse naturale și prevenirea poluării. Acest program menționează deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) ca fiind unul dintre domeniile țintă care trebuie reglementate, în vederea aplicării principiilor prevenirii, valorificării și eliminării sigure a deșeurilor.

(4) Prezenta directivă completează legislația generală a Uniunii în domeniul gestionării deșeurilor, precum Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile (6). Aceasta face trimitere la definițiile din respectiva directivă, inclusiv la definițiile deșeurilor și ale operațiunilor generale de gestionare a deșeurilor. Conform Directivei 2008/98/CE, definiția colectării include sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării lor la o instalație de tratare a deșeurilor. Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic și permite adoptarea de cerințe specifice de proiectare ecologică pentru produsele cu impact energetic care ar putea face, de asemenea, obiectul prezentei directive. Directiva 2009/125/CE și măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul său nu aduc atingere legislației Uniunii în domeniul gestionării deșeurilor. Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (8) impune înlocuirea substanțelor interzise în ceea ce privește toate echipamentele electrice și electronice (EEE) care sunt incluse în domeniul său de aplicare.

(5) Pe măsură ce piața continuă să se dezvolte și ciclurile de inovare devin din ce în ce mai scurte, înlocuirea echipamentelor se accelerează, ceea ce face ca EEE să devină o sursă de deșeuri în creștere rapidă. Cu toate că Directiva 2002/95/CE a contribuit efectiv la reducerea substanțelor periculoase conținute în noile EEE, DEEE vor continua totuși să conțină, timp de mulți ani, substanțe periculoase precum mercurul, cadmiul, plumbul, cromul hexavalent și bifenilii policlorurați (PCB), precum și substanțe care diminuează stratul de ozon. Prezența componentelor periculoase în EEE reprezintă o problemă importantă în faza de gestionare a deșeurilor, iar reciclarea DEEE nu se realizează la un nivel suficient. În absența reciclării se pierd resurse valoroase.

(6) Prezenta directivă are ca obiectiv contribuirea la obținerea unei producții și a unui consum durabil, ca primă prioritate, prin prevenirea producerii de DEEE și, în plus, prin reutilizarea, reciclarea și alte forme de valorificare a acestor deșeuri, astfel încât să se reducă volumul de deșeuri eliminate și să se sprijine utilizarea eficientă a resurselor și recuperarea materiilor prime secundare valoroase. Prezenta directivă urmărește, de asemenea, îmbunătățirea performanțelor de mediu ale tuturor operatorilor implicați în ciclul de viață al EEE, precum producători, distribuitori și consumatori și, în special, operatori care sunt direct implicați în colectarea și tratarea DEEE. În special, abordările naționale diferite ale principiului responsabilității producătorului pot duce la deosebiri considerabile la nivelul sarcinii financiare suportate de agenții economici. Diferențele între politicile naționale privind gestionarea DEEE compromit eficiența politicilor de reciclare. Din acest motiv, ar trebui să se prevadă criterii esențiale la nivelul Uniunii și să se stabilească standarde minime pentru tratarea DEEE.

(7) Este necesar să se aplice dispozițiile prezentei directive produselor și producătorilor, indiferent de tehnica de vânzare folosită, inclusiv vânzarea la distanță și vânzarea electronică. În această privință, este necesar ca obligațiile producătorilor și distribuitorilor care utilizează canale de vânzare la distanță sau de vânzare electronică să aibă, în măsura posibilului, aceeași formă și respectarea acestora să fie asigurată în aceeași modalitate ca pentru celelalte canale de distribuție, pentru a evita ca respectivele celelalte canale de distribuție să trebuiască să suporte costurile care rezultă din dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește DEEE în cazul cărora echipamentul a fost vândut prin canalele de vânzare la distanță sau de vânzare electronică.

(8) Pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezenta directivă într-un anumit stat membru, un producător ar trebui să aibă sediul în statul membru respectiv. În mod excepțional, pentru a reduce barierele existente din calea funcționării corespunzătoare a pieței interne și poverile administrative, statele membre ar trebui să le permită producătorilor care nu au sediul pe teritoriul lor, dar au sediul într-un alt stat membru să numească un reprezentant autorizat care să fie responsabil de îndeplinirea obligațiilor producătorului respectiv ce decurg din prezenta directivă. În plus, poverile administrative ar trebui reduse prin simplificarea procedurilor de înregistrare și de raportare și prin asigurarea faptului că taxele nu sunt percepute de mai multe ori la înregistrarea în fiecare stat membru în parte.

(9) Ar trebui să intre sub incidența prezentei directive toate EEE utilizate de consumatori, precum și EEE destinate utilizării profesionale. Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a aduce atingere legislației Uniunii privind cerințele de siguranță și sănătate care protejează toate persoanele care intră în contact cu DEEE, legislației specifice a Uniunii privind gestionarea deșeurilor, în special Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii (9), precum și legislației Uniunii în domeniul proiectării produselor, în special Directiva 2009/125/CE. Pregătirea pentru reutilizarea, valorificarea și reciclarea deșeurilor, a echipamentelor și substanțelor de răcire, a amestecurilor sau componentelor acestora ar trebui să se facă în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, în special Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (10) și Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră (11). Obiectivele prezentei directive pot fi realizate fără a se include în domeniul de aplicare a acesteia instalațiile fixe de mari dimensiuni, precum platformele petroliere, sistemele de transport al bagajelor din aeroporturi sau lifturile. Cu toate acestea, orice echipament care nu este în mod special proiectat și instalat ca parte a instalațiilor respective și care poate funcționa și fără a face parte din aceste instalații ar trebui inclus în domeniul de aplicare al prezentei directive. În această categorie intră, de exemplu, echipamente cum ar fi sistemele de iluminat și panourile fotovoltaice.

(10) O serie de definiții ar trebui incluse în prezenta directivă pentru a preciza domeniul de aplicare a acesteia. Cu toate acestea, în cadrul unei revizuiri a domeniului de aplicare, definiția EEE ar trebui clarificată mai mult pentru a aduce mai aproape măsurile naționale relevante și practicile curente, aplicate și consacrate din statele membre.

(11) În cadrul măsurilor de punere în aplicare din Directiva 2009/125/CE, ar trebui să fie stabilite cerințe în materie de proiectare ecologică care facilitează reutilizarea, demontarea și valorificarea DEEE. Pentru a optimiza reutilizarea și valorificarea prin proiectarea produsului, întregul ciclu de viață al produsului ar trebui luat în considerare.

(12) Stabilirea, prin prezenta directivă, a responsabilității producătorului este una dintre modalitățile de încurajare a proiectării și producerii EEE prin procedee care să țină seama pe deplin și să faciliteze repararea, posibila îmbunătățire, reutilizarea, dezasamblarea și reciclarea EEE.

(13) Pentru a garanta siguranța și sănătatea personalului distribuitorilor însărcinat cu preluarea și manipularea DEEE, statele membre ar trebui să definească, în conformitate cu legislația internă și a Uniunii privind cerințele de siguranță și sănătate, condițiile în care distribuitorii pot refuza preluarea.

(14) Colectarea separată reprezintă o condiție prealabilă pentru a asigura tratarea specifică și reciclarea DEEE și este necesară pentru atingerea nivelului ales de protecție a sănătății umane și a mediului în Uniune. Consumatorii trebuie să contribuie activ la succesul acestui tip de colectare și trebuie încurajați să predea DEEE. În acest scop, ar trebui create instalații adecvate pentru predarea DEEE, inclusiv centre publice de colectare, la care gospodăriile particulare să-și poată preda, cel puțin gratuit, deșeurile. Distribuitorii joacă un rol important în asigurarea succesului colectării de DEEE. Prin urmare, centrele de colectare amenajate în cadrul magazinelor pentru DEEE foarte mici ar trebui să nu facă obiectul cerințelor de înregistrare sau de autorizare din Directiva 2008/98/CE.

(15) În scopul atingerii nivelului ales de protecție și a obiectivelor de mediu armonizate ale Uniunii, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE ca deșeuri municipale nesortate și pentru a atinge un nivel înalt de colectare separată a DEEE. Pentru ca statele membre să depună eforturi în ceea ce privește elaborarea de programe eficiente de colectare, se impune a li se cere atingerea unui nivel ridicat de colectare a DEEE, în special în ceea ce privește echipamentele de răcire și de congelare care conțin substanțe care depreciază stratul de ozon și gaze fluorurate cu efect de seră, dat fiind impactul semnificativ al acestora asupra mediului și având în vedere obligațiile prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 842/2006 și (CE) nr. 1005/2009. Datele cuprinse în evaluarea impactului realizată de Comisie în 2008 arată că 65 % din EEE introduse pe piață au fost deja colectate separat în perioada respectivă, dar că mai mult de jumătate din acestea este posibil să fi făcut obiectul unei tratări necorespunzătoare și al exporturilor ilegale și, chiar și în cazul unei tratări corespunzătoare, aceasta nu a fost raportată. Acest fapt duce la pierderea unor materii prime secundare valoroase, la degradarea mediului și furnizarea unor date inconsecvente. Pentru a se evita acest lucru, este necesară stabilirea unui obiectiv de colectare ambițios și asigurarea faptului că DEEE colectate sunt tratate într-o manieră ecologică și sunt raportate corect. Este oportun să se prevadă cerințe minime pentru transferurile de EEE folosite suspectate de a fi DEEE, în aplicarea cărora statele membre pot ține seama de orice orientări relevante ale corespondenților elaborate în contextul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (12). Astfel de cerințe minime ar trebui în orice caz să aibă scopul de a evita transporturile nedorite de EEE nefuncționale către țările în curs de dezvoltare.

(16) Stabilirea unor obiective de colectare ambițioase ar trebui să se bazeze pe cantitatea de DEEE generate, ținându-se seama în mod corespunzător de ciclurile de viață diferite ale produselor în statele membre, de piețele nesaturate și de EEE cu un ciclu de viață îndelungat. Prin urmare, ar trebui elaborată, în viitorul apropiat, o metodologie pentru calcularea ratelor de colectare pe baza DEEE generate. Potrivit estimărilor actuale, o rată de colectare de 85 % dintre DEEE generate este în mare parte echivalentă cu o rată de colectare de 65 % din greutatea medie de EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți.

(17) Tratarea specifică a DEEE este indispensabilă pentru a evita dispersarea agenților poluanți în materialele reciclate sau în fluxul de deșeuri. O astfel de tratare constituie modalitatea cea mai eficientă de garantare a respectării nivelului ales de protecție a mediului în Uniune. Este important ca unitățile sau întreprinderile care efectuează operațiuni de colectare, de reciclare sau de tratare să respecte normele minime pentru a preveni consecințele negative ale tratării DEEE asupra mediului. Este necesară utilizarea celor mai bune tehnici de tratare, valorificare și reciclare, în măsura în care acestea garantează protecția sănătății umane și un înalt grad de protecție a mediului. Cele mai bune tehnici de tratare, valorificare și reciclare disponibile pot fi definite cu mai multă precizie în conformitate cu procedurile prevăzute de Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (13).

(18) În avizul său privind „Evaluarea riscurilor cauzate de produsele bazate pe nanotehnologie” din 19 ianuarie 2009, Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi a afirmat că, în stadiul de deșeu sau în timpul reciclării, poate avea loc expunerea la nanomateriale încastrate în structuri mari, de exemplu în circuite electronice. Pentru a controla eventualele riscuri la adresa sănătății umane și a mediului ca urmare a tratării DEEE ce conțin nanomateriale, este adecvat ca Comisia să evalueze dacă ar putea fi necesar un tratament specific.

(19) Colectarea, stocarea, transportul, tratarea și reciclarea DEEE, precum și pregătirea acestora pentru reutilizare se realizează în concordanță cu o abordare orientată către protejarea mediului și a sănătății umane și conservarea materiilor prime și vizează reciclarea resurselor valoroase conținute de EEE, cu scopul de a asigura o mai bună aprovizionare cu materii prime în Uniune.

(20) După caz, ar trebui să se acorde prioritate pregătirii pentru reutilizarea DEEE și a componentelor, subansamblelor și produselor lor consumabile. În cazul în care acest lucru nu este preferabil, toate DEEE colectate separat ar trebui să fie valorificate, în vederea atingerii unui înalt nivel de reciclare și valorificare. În plus, producătorii trebuie încurajați să integreze materialele reciclate în noile echipamente.

(21) Valorificarea, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea DEEE ar trebui considerate ca făcând parte din obiectivele definite în prezenta directivă doar dacă această valorificare, pregătire pentru reutilizare sau reciclare nu contravine altor dispoziții legale ale Uniunii sau naționale aplicabile echipamentului. Asigurarea pregătirii adecvate pentru reutilizarea, reciclarea și valorificarea DEEE este importantă pentru gestionarea corectă a resurselor și va optimiza aprovizionarea cu resurse.

(22) Se impune definirea la nivelul Uniunii a unor principii de bază în ceea ce privește finanțarea gestionării DEEE și este necesar ca anumite programe de finanțare să contribuie la atingerea unor rate de colectare ridicate și la punerea în aplicare a principiului responsabilității producătorului.

(23) Este important ca utilizatorii de EEE din gospodăriile particulare să aibă posibilitatea de a preda DEEE cel puțin gratuit. Producătorii ar trebui să finanțeze cel puțin colectarea de la centrele de colectare, tratarea, valorificarea și eliminarea DEEE. Statele membre ar trebui să încurajeze producătorii să își asume integral responsabilitatea pentru colectarea DEEE, în special prin finanțarea colectării DEEE de-a lungul întregului lanț al deșeurilor, inclusiv de la gospodăriile particulare, pentru a evita riscul ca DEEE colectate separat să facă obiectul unei tratări necorespunzătoare și al exporturilor ilegale, pentru a crea un mediu concurențial echitabil prin armonizarea finanțării din partea producătorilor la nivelul întregii Uniuni, pentru ca plata aferentă colectării acestor deșeuri să fie suportată de consumatorii de EEE, și nu de masa contribuabililor, în concordanță cu principiul „poluatorul plătește”. Pentru a atinge un grad maxim de eficiență a conceptului de responsabilitate a producătorului, fiecare producător ar trebui să răspundă de finanțarea gestionării deșeurilor provenite de la propriile produse. Producătorul ar trebui să poată opta pentru îndeplinirea acestei obligații prin intermediul unor sisteme individuale sau colective. Atunci când introduce un produs pe piață, fiecare producător ar trebui să ofere o garanție financiară care să evite o situație în care costurile de gestionare a DEEE provenite de la produsele al căror producător și-a încetat activitatea sau care nu poate fi identificat (produse orfane) să fie suportate de societate sau de producătorii care rămân în activitate. Responsabilitatea finanțării gestionării deșeurilor istorice ar trebui împărțită între toți producătorii existenți, în cadrul unor sisteme colective de finanțare la care toți producătorii existenți pe piață în momentul generării costurilor să contribuie în mod proporțional. Sistemele colective de finanțare nu ar trebui să aibă efectul de a exclude producătorii, importatorii și nou-veniții pe piață specializați sau de serie mică. Sistemele colective ar putea introduce taxe diferențiate, în funcție de cât de ușor pot fi reciclate produsele și materiile prime secundare valoroase din componența acestora. În cazul produselor cu un ciclu de viață îndelungat, care acum intră sub incidența prezentei directive, precum panourile fotovoltaice, sistemele de colectare și de valorificare existente ar trebui utilizate în mod optim, cu condiția respectării cerințelor prevăzute în prezenta directivă.

(24) Producătorilor ar putea să li se ofere posibilitatea de a informa cumpărătorii, în mod voluntar, în momentul vânzării de produse noi, în legătură cu costurile de colectare, tratare și eliminare în mod ecologic a DEEE. Aceasta este în concordanță cu Comunicarea Comisiei cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă, în special în ceea ce privește un consum mai inteligent și achizițiile publice ecologice.

(25) Pentru a asigura succesul colectării DEEE, este indispensabil ca utilizatorii să fie informați în legătură cu obligația de a nu elimina DEEE ca deșeuri municipale nesortate și de a efectua colectarea separată a DEEE, precum și în legătură cu sistemele de colectare și rolul acestora în gestionarea DEEE. Această informare presupune marcarea corespunzătoare a EEE care pot ajunge în coșurile de gunoi sau în alte mijloace similare de colectare a deșeurilor municipale.

(26) Este important ca producătorii să furnizeze informații cu privire la identificarea componentelor și a materialelor pentru a facilita gestionarea DEEE, în special tratarea și valorificarea sau reciclarea acestora.

(27) Statele membre ar trebui să se asigure că infrastructura de inspecție și de control permite punerea corespunzătoare în aplicare a prezentei directive, având în vedere, între altele, Recomandarea 2001/331/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind criteriile minime aplicabile inspecțiilor de mediu în statele membre (14).

(28) Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficiente, proporționate și disuasive care să fie impuse persoanelor fizice și juridice responsabile de gestionarea deșeurilor, în cazul în care acestea încalcă dispozițiile prezentei directive. Statele membre ar trebui să poată, de asemenea, să ia măsuri pentru recuperarea costurilor măsurilor de remediere și în caz de nerespectare, fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (15).

(29) Pentru a evalua atingerea obiectivelor prezentei directive, sunt necesare informații în legătură cu greutatea EEE introduse pe piața Uniunii și în legătură cu ratele de colectare, pregătire pentru reutilizare, inclusiv pregătirea pentru utilizare a aparatelor întregi în măsura posibilului, valorificare sau reciclare și exportare a DEEE colectate în conformitate cu prezenta directivă. În scopul calculării ratelor de colectare, ar trebui elaborată o metodologie comună de calculare a greutății EEE pentru a stabili, între altele, dacă acest termen include greutatea reală a întregului echipament sub forma în care este pus la dispoziție pe piață, inclusiv toate componentele, subansamblele, accesoriile și produsele consumabile, cu excepția ambalajelor, a bateriilor, a instrucțiunilor de utilizare și a manualelor.

(30) Este oportun să se permită statelor membre să aleagă punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale prezentei directive prin intermediul unor acorduri încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză, cu condiția respectării anumitor cerințe.

(31) Pentru a face față dificultăților cu care se confruntă statele membre în atingerea ratelor de colectare pentru a ține seama de progresul tehnic și științific și pentru a suplimenta prevederile privind îndeplinirea obiectivelor de valorificare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește ajustările tranziționale pentru anumite state membre, adaptarea la progresul tehnic și științific și adoptarea de norme detaliate privind DEEE exportate în afara Uniunii luate în calcul în sensul îndeplinirii obiectivelor de valorificare. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(32) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea in aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (16).

(33) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă modificări substanțiale în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directivele anterioare.

(34) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (17), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, organul legislativ consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(35) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa XI partea B.

(36) Întrucât obiectivul prezentei directive nu poate fi realizat într-un mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea problemei, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv,

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește măsuri vizând protejarea mediului și a sănătății umane prin prevenirea sau reducerea efectelor negative ale generării și gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE), precum și prin reducerea efectelor globale ale utilizării resurselor și îmbunătățirea eficienței utilizării acestora, în conformitate cu articolele 1 și 4 din Directiva 2008/98/CE, contribuind astfel la o dezvoltare durabilă.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică echipamentelor electrice și electronice (EEE) după cum urmează: (a) de la 13 august 2012 până la 14 august 2018 (perioadă de tranziție), sub rezerva alineatului (3), pentru EEE incluse în categoriile enumerate în anexa I. Anexa II cuprinde o listă orientativă a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa I; (b) de la 15 august 2018, sub rezerva alineatelor (3) și (4), pentru toate EEE. Toate EEE se clasifică în categoriile enumerate în anexa III. Anexa IV cuprinde o listă neexhaustivă a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa III (domeniu de aplicare deschis). (2) Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere cerințelor din legislația Uniunii privind siguranța și sănătatea, produsele chimice, în special Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (18), precum și din legislația specifică a Uniunii în domeniul gestionării deșeurilor sau al proiectării produselor. (3) Prezenta directivă nu se aplică niciunuia dintre următoarele EEE: (a) echipamente necesare pentru protecția intereselor esențiale de securitate ale statelor membre, inclusiv armele, munițiile și materialul de război destinate scopurilor specific militare; (b) echipamente care sunt proiectate și instalate special ca parte a unui alt tip de echipament ce este exclus sau nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, care își pot îndeplini rolul doar dacă sunt incluse în echipamentul respectiv; (c) becuri cu filament. (4) În plus față de echipamentele menționate la alineatul (3), începând cu 15 august 2018, prezenta directivă nu se aplică următoarelor EEE: (a) echipamente proiectate pentru a fi trimise în spațiu; (b) unelte industriale fixe de mari dimensiuni; (c) instalații fixe de mari dimensiuni, cu excepția echipamentelor care sunt în astfel de instalații, dar care nu sunt special proiectate și instalate ca parte a instalațiilor respective; (d) mijloace de transport de persoane sau de marfă, exclusiv vehiculele electrice cu două roți care nu sunt omologate; (e) echipamente mobile fără destinație rutieră accesibile exclusiv pentru uz profesional; (f) echipamente proiectate special doar în scopuri de cercetare și dezvoltare și accesibile doar în cadrul unor tranzacții între întreprinderi; (g) dispozitive medicale și dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro, atunci când se preconizează că aceste dispozitive vor fi infectate înaintea încheierii ciclului de viață, precum și dispozitive medicale implantabile active. (5) Până la 14 august 2015, Comisia revizuiește domeniul de aplicare a prezentei directive stabilit la alineatul (1) litera (b), inclusiv parametrii pentru a face distincția între echipamentele de dimensiuni mari și cele de dimensiuni mici din anexa III, și prezintă un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului. Raportul este însoțit de un proiect legislativ, după caz.

Articolul 3

Definiții

(1) În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: (a) „echipamente electrice și electronice” sau „EEE” înseamnă echipamente care sunt dependente de curenți electrici sau câmpuri electromagnetice pentru a funcționa corespunzător și echipamente pentru generarea, transferul și măsurarea acestor curenți și câmpuri și proiectate pentru utilizarea la o tensiune nominală de maximum 1 000 de volți, pentru curent alternativ, și 1 500 de volți, pentru curent continuu; (b) „unelte industriale fixe de mari dimensiuni” înseamnă un ansamblu de mari dimensiuni de mașini, echipamente și/sau componente care funcționează împreună pentru o aplicație specifică, sunt instalate și dezinstalate cu titlu permanent de către profesioniști într-un anumit loc și utilizate și întreținute de profesioniști într-o instalație industrială de producție sau de cercetare și dezvoltare; (c) „instalație fixă de mari dimensiuni” înseamnă o anumită combinație de mari dimensiuni de mai multe tipuri de aparate și, după caz, de alte dispozitive, care: (i) sunt asamblate, instalate și dezinstalate de către profesioniști, (ii) sunt destinate utilizării permanente ca parte a unei clădiri sau a unei structuri într-un amplasament prestabilit și destinat acestui scop; și (iii) pot fi înlocuite numai prin același tip de echipament proiectat special; (d) „echipamente mobile fără destinație rutieră” înseamnă echipamente care dispun de o sursă proprie de energie, a căror funcționare în timpul lucrului necesită fie mobilitate, fie o mișcare continuă sau semicontinuă între o succesiune de puncte de lucru fixe; (e) „deșeuri de echipamente electrice și electronice” sau „DEEE” înseamnă echipamentele electrice și electronice care constituie deșeuri în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE, inclusiv toate componentele, subansamblele și produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul în care acesta devine deșeu; (f) „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv comunicarea la distanță astfel cum este definită în Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță (19): (i) are sediul într-un stat membru și fabrică EEE sub propriul nume sau propria marcă comercială sau ale cărui EEE sunt proiectate sau fabricate și comercializate sub propriul nume sau sub propria marcă comercială pe teritoriul statului membru respectiv; (ii) are sediul într-un stat membru și revinde pe teritoriul statului membru respectiv sub propriul nume sau propria marcă comercială echipamente produse de alți furnizori, un revânzător nefiind considerat „producător” atunci când marca producătorului figurează pe echipament conform punctului (i); (iii) are sediul într-un stat membru și introduce pe piața statului membru respectiv, cu titlu profesional, EEE, dintr-o țară terță sau dintr-un alt stat membru; sau (iv) vinde EEE prin mijloace de comunicare la distanță direct gospodăriilor particulare sau utilizatorilor în afara gospodăriilor particulare, într-un stat membru, și are sediul într-un alt stat membru sau într-o țară terță. Orice persoană care asigură în mod exclusiv o finanțare, în cadrul sau în temeiul unui contract de finanțare, nu este considerată „producător” decât în cazul în care acționează ca producător în sensul punctelor (i)-(iv); (g) „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, care face un EEE disponibil pe piață. Această definiție nu împiedică un distribuitor să fie, în același timp, producător în sensul literei (f); (h) „DEEE provenite de la gospodării particulare” înseamnă DEEE provenite de la gospodării particulare și DEEE de origine comercială, industrială, instituțională și din alte surse care, datorită naturii și cantității lor, sunt similare celor provenite de la gospodării particulare. Deșeurile provenite din EEE care ar putea fi utilizate atât de gospodării particulare, cât și de utilizatori în afara gospodăriilor particulare sunt considerate în orice caz drept DEEE provenite de la gospodării particulare; (i) „contract de finanțare” înseamnă orice acord sau contract de împrumut, leasing, închiriere sau vânzare la termen referitor la un echipament, fie că acordul sau contractul respectiv sau orice acord sau contract auxiliar prevede sau nu efectuarea sau posibilitatea efectuării unui transfer de proprietate privind echipamentul în cauză; (j) „a face disponibil pe piață” înseamnă orice tip de furnizare a unui produs spre distribuire, consum sau utilizare pe piața unui stat membru în cursul unei activități comerciale, fie în schimbul unei plăți, fie gratuit; (k) „introducere pe piață” înseamnă acțiunea de a face un produs disponibil pentru prima dată pe piața de pe teritoriul unui stat membru, cu titlu profesional; (l) „înlăturare” înseamnă manipularea manuală, mecanică, chimică sau metalurgică ce are ca rezultat faptul că substanțele, amestecurile și componentele periculoase sunt reținute într-un flux identificabil sau reprezintă o parte identificabilă a unui flux din cadrul procesului de tratare. O substanță, un amestec sau o componentă este identificabilă dacă poate fi monitorizată pentru a se verifica dacă tratarea sa este sigură din punct de vedere al protecției mediului; (m) „dispozitiv medical” înseamnă un dispozitiv sau un accesoriu medical, în sensul literei (a) sau, respectiv, al literei (b) de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (20), care este EEE; (n) „dispozitiv medical de diagnostic in vitro” înseamnă un dispozitiv sau un accesoriu de diagnostic in vitro, în sensul literei (b) sau, respectiv, al literei (c) de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro (21), care este EEE; (o) „dispozitiv medical activ implantabil” înseamnă un dispozitiv medical implantabil activ, în sensul literei (c) de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile (22), care este EEE. (2) În plus, se aplică definițiile termenilor „deșeuri periculoase”, „colectare”, „colectare separată”, „prevenire”, „reutilizare”, „tratare”, „valorificare”, „pregătirea pentru reutilizare”, „reciclare” și „eliminare”, prevăzute la articolul 3 din Directiva 2008/98/CE.

Articolul 4

Proiectarea produsului

Statele membre încurajează, fără a aduce atingere cerințelor din legislația Uniunii privind buna funcționare a pieței interne și proiectarea produselor, inclusiv Directiva 2009/125/CE, cooperarea dintre producători și reciclatori și adoptarea de măsuri care să promoveze proiectarea și producerea de EEE, în special pentru a facilita reutilizarea, demontarea și valorificarea DEEE, precum și a componentelor și materialelor lor. În acest sens, statele membre iau măsurile necesare pentru ca cerințele de proiectare ecologică ce facilitează reutilizarea și tratarea DEEE stabilite în cadrul Directivei 2009/125/CE să fie aplicate și ca producătorii să nu împiedice, prin caracteristici specifice de proiectare sau prin procedee specifice de fabricare, reutilizarea DEEE, cu excepția cazului în care aceste caracteristici specifice de proiectare sau procedee specifice de fabricare prezintă avantaje determinante, de exemplu în ceea ce privește protecția mediului și/sau cerințele de siguranță.

Articolul 5

Colectarea separată

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru reducerea la minimum a eliminării DEEE sub formă de deșeuri municipale nesortate, pentru a asigura tratarea corectă a tuturor DEEE colectate și pentru atingerea unui nivel ridicat de colectare separată a DEEE, în special și prioritar în ceea ce privește echipamentele de transfer termic care conțin substanțe care depreciază stratul de ozon și gaze fluorurate cu efect de seră, lămpile fluorescente care conțin mercur, panourile fotovoltaice și echipamentele de mici dimensiuni prevăzute la categoriile 5 și 6 din anexa III. (2) Pentru DEEE provenite de la gospodăriile particulare, statele membre asigură realizarea următoarelor aspecte: (a) crearea de sisteme care să permită deținătorilor finali și distribuitorilor să predea cel puțin gratuit aceste deșeuri. Statele membre asigură disponibilitatea și accesibilitatea centrelor de colectare necesare, ținând seama în special de densitatea populației; (b) la furnizarea unui nou produs, distribuitorii sunt obligați să asigure condiții pentru ca să li se poată preda aceste deșeuri cel puțin gratuit și în sistem unu la unu, dacă echipamentul este de tip echivalent și a îndeplinit aceleași funcții ca echipamentul furnizat. Statele membre pot acorda derogări de la această dispoziție, cu condiția să asigure că predarea DEEE nu este îngreunată din acest motiv pentru deținătorul final și că rămâne gratuită pentru acesta. Statele membre care recurg la această dispoziție informează Comisia cu privire la aceasta; (c) distribuitorii asigură colectarea, în cadrul magazinelor având spații de vânzare în domeniul EEE de cel puțin 400 m2 sau în imediata apropiere a acestora, a DEEE de dimensiuni foarte mici (nicio dimensiune exterioară mai mare de 25 cm), cu titlu gratuit pentru utilizatorii finali și fără obligația de a cumpăra EEE de un tip echivalent, cu excepția cazului în care o evaluare arată că este posibil ca sistemele de colectare alternative existente să fie cel puțin la fel de eficace. Aceste evaluări se află la dispoziția publicului. DEEE colectate se tratează corespunzător, în conformitate cu articolul 8; (d) fără a aduce atingere dispozițiilor de la literele (a), (b) și (c), producătorilor li se permite să organizeze și să exploateze sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodării particulare, cu condiția ca acestea să respecte obiectivele prezentei directive; (e) în funcție de normele interne și ale Uniunii în materie de sănătate și siguranță, poate fi refuzată predarea, în conformitate cu literele (a), (b) și (c), a DEEE care, în urma unei contaminări, prezintă riscuri pentru sănătatea și siguranța personalului. Statele membre adoptă dispoziții specifice pentru aceste DEEE. Statele membre pot prevedea dispoziții speciale pentru predarea DEEE în conformitate cu literele (a), (b) și (c), pentru cazurile în care echipamentul nu conține componentele sale esențiale sau dacă echipamentul conține alte deșeuri decât DEEE. (3) Statele membre pot desemna operatorii cărora li se permite colectarea DEEE provenite din gospodării particulare, astfel cum se menționează la alineatul (2). (4) Statele membre pot impune ca DEEE stocate la centrele de colectare, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3), să fie predate producătorilor sau părților terțe care acționează în numele acestora sau să fie predate, în scopul pregătirii pentru reutilizare, unor unități sau întreprinderi desemnate. (5) Pentru alte tipuri de DEEE decât cele provenite de la gospodării particulare și fără a aduce atingere articolului 13, statele membre se asigură că producătorii sau terții care acționează în numele producătorilor realizează colectarea unor astfel de deșeuri.

Articolul 6

Eliminarea și transportul DEEE colectate

(1) Statele membre interzic eliminarea DEEE colectate separat care nu au fost încă supuse tratării specificate la articolul 8. (2) Statele membre se asigură că activitățile de colectare și transport al DEEE colectate separat sunt realizate astfel încât să se permită condiții optime pentru a fi pregătite pentru reutilizarea, reciclarea, precum și pentru izolarea substanțelor periculoase. Pentru a maximiza gradul de pregătire pentru reutilizare, statele membre promovează ideea ca, înainte de orice transfer ulterior, sistemele sau instalațiile de colectare să asigure, după caz, separarea la centrele de colectare a DEEE care urmează să fie pregătite pentru reutilizare de alte DEEE colectate separat, în special prin asigurarea accesului personalului din centrele de reutilizare.

Articolul 7

Rata de colectare

(1) Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), fiecare stat membru asigură implementarea principiului responsabilității producătorului și, pe baza acestuia, atingerea unei rate de colectare minime în fiecare an. Începând de la 2016, rata minimă de colectare este de 45 % și este calculată pe baza greutății totale a DEEE colectate într-un anumit an în statul membru în cauză în conformitate cu articolele 5 și 6, exprimată ca procent din greutatea medie a EEE introduse pe piață în acel stat membru în cei trei ani precedenți. Statele membre se asigură că volumul de DEEE colectate va crește treptat în perioada 2016-2019, cu excepția cazului în care rata de colectare prevăzută în paragraful al doilea a fost deja atinsă. Începând din 2019, rata de colectare minimă care trebuie realizată anual este de 65 % din greutatea medie a EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți în statul membru în cauză sau, alternativ, de 85 % din DEEE generate, raportat la greutate, pe teritoriul statului membru respectiv. Până la 31 decembrie 2015, continuă să se aplice o rată de colectare separată de cel puțin 4 kilograme în medie pe locuitor pe an de DEEE provenite din gospodării particulare sau aceeași cantitate de DEEE care a fost colectată în statul membru respectiv în medie în cei trei ani precedenți, în funcție de care valoare este mai mare. Statele membre pot stabili rate mai ambițioase pentru colectarea separată și, în acest caz, raportează Comisiei acest lucru. (2) Pentru a stabili dacă s-a atins rata minimă de colectare, statele membre se asigură că informațiile privind DEEE colectate separat, în conformitate cu articolul 5, sunt transmise statelor membre gratuit, incluzând cel puțin informații referitoare la DEEE care: (a) au fost preluate de centrele de colectare și tratare; (b) au fost preluate de distribuitori; (c) au fost colectate separat de către producători sau de către terți care acționează în numele acestora. (3) Prin derogare de la alineatul (1), Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia și Slovacia pot, din cauza lipsei de infrastructură necesară și a nivelului scăzut de consum de EEE, decide: (a) să realizeze, începând cu 14 august 2016, o rată de colectare mai mică de 45 %, dar mai mare de 40 % din greutatea medie de EEE introduse pe piață în cei trei ani precedenți; și (b) să amâne realizarea ratei de colectare menționate la alineatul (1) paragraful al doilea până la o dată decisă de acestea, dar nu mai târziu de 14 august 2021. (4) Comisia are competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 20 de stabilire a adaptărilor tranzitorii necesare pentru a aborda dificultățile cu care se confruntă statele membre în respectarea cerințelor stabilite la alineatul (1). (5) Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, până la 14 august 2015, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește o metodologie comună pentru calculul greutății EEE introduse pe piața națională și o metodologie comună pentru calculul cantității de DEEE generate, exprimată în greutate, în fiecare stat membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2). (6) Până la 14 august 2015, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului privind reexaminarea termenelor aferente ratelor de colectare menționate la alineatul (1) și privind eventuala stabilire a unor rate individuale de colectare pentru una sau mai multe categorii prevăzute în anexa III, în special pentru echipamentele de transfer termic, panourile fotovoltaice, echipamentele de dimensiuni mici, echipamentele TI și de telecomunicații de dimensiuni mici și lămpile care conțin mercur. Raportul va fi însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. (7) În cazul în care Comisia consideră, pe baza unui studiu de impact, că rata de colectare bazată pe DEEE produse necesită o revizuire, ea prezintă o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 8

Tratarea corespunzătoare

(1) Statele membre se asigură că toate DEEE colectate separat sunt supuse tratării corespunzătoare. (2) Tratarea corespunzătoare, în afara pregătirii pentru reutilizare, și operațiunile de valorificare sau reciclare cuprind cel puțin înlăturarea tuturor lichidelor și o tratare selectivă în conformitate cu anexa VII. (3) Statele membre se asigură că producătorii sau terții care acționează în numele acestora instituie sisteme care să permită valorificarea DEEE utilizând cele mai bune tehnici disponibile. Producătorii pot institui aceste sisteme în mod individual sau colectiv. Statele membre se asigură că orice unitate sau întreprindere care efectuează operațiuni de colectare sau de tratare stochează și tratează DEEE în conformitate cu cerințele tehnice stabilite în anexa VIII. (4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 în ceea ce privește modificarea anexei VII pentru a introduce alte tehnologii de tratare care asigură cel puțin același nivel de protecție a sănătății umane și a mediului. Comisia evaluează cu prioritate dacă dispozițiile privind plăcile de circuit imprimat pentru telefoane mobile și ecranele cu cristale lichide trebuie modificate. Comisia este invitată să evalueze dacă sunt necesare amendamente la anexa VII pentru a lua în considerare nanomaterialele conținute de EEE. (5) În sensul protecției mediului, statele membre pot stabili standarde calitative minime pentru tratarea DEEE colectate. Statele membre care optează pentru asemenea norme de calitate informează cu privire la aceasta Comisia, care publică aceste norme. Până la 14 februarie 2013, Comisia solicită organismelor europene de standardizare să dezvolte standarde europene pentru tratarea, inclusiv valorificarea, reciclarea și pregătirea pentru reutilizare, a DEEE. Standardele respective reflectă stadiul actual al tehnicii. În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului articol, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se stabilească standarde calitative minime bazate în special pe standardele dezvoltate de organismele europene de standardizare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2). Se publică o trimitere la standardele adoptate de Comisie. (6) Statele membre încurajează unitățile și întreprinderile care efectuează operațiuni de tratare să introducă sisteme certificate de management de mediu în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) (23).

Articolul 9

Autorizații

(1) Statele membre asigură obținerea de către orice unitate sau întreprindere care efectuează operațiuni de tratare a unei autorizații din partea autorităților competente în conformitate cu articolul 23 din Directiva 2008/98/CE. (2) Scutirile de la obligația de autorizare, condițiile pentru scutiri și înregistrare respectă dispozițiile articolelor 24, 25 și, respectiv, 26 din Directiva 2008/98/CE. (3) Statele membre se asigură că autorizația sau înregistrarea prevăzută la alineatele (1) și (2) include toate condițiile necesare pentru respectarea cerințelor prevăzute la articolul 8 alineatele (2), (3) și (5) și pentru realizarea obiectivelor de valorificare prevăzute la articolul 11.

Articolul 10

Transferuri de DEEE

(1) Operațiunea de tratare poate fi realizată, de asemenea, în afara statului membru în cauză sau în afara Uniunii, în măsura în care transferul DEEE respectă Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 și Regulamentul (CE) nr. 1418/2007 al Comisiei din 29 noiembrie 2007 privind exportul anumitor deșeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în anumite țări în care Decizia OCDE privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor nu se aplică (24). (2) DEEE exportate din Uniune nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obligațiilor și obiectivelor prevăzute la articolul 11 din prezenta directivă decât dacă, respectând Regulamentele (CE) nr. 1013/2006 și (CE) nr. 1418/2007, exportatorul poate dovedi că tratarea s-a desfășurat în condiții echivalente cu cerințele prevăzute de prezenta directivă. (3) Până la 14 februarie 2014, Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 20, de stabilire a unor norme detaliate de completare a celor de la alineatul (2) din prezentul articol, în special criterii de evaluare a condițiilor echivalente.

Articolul 11

Obiective privind valorificarea

(1) În ceea ce privește toate DEEE colectate separat în conformitate cu articolul 5 și trimise spre tratare în conformitate cu articolele 8, 9 și 10, statele membre se asigură că producătorii îndeplinesc obiectivele minime prevăzute în anexa V. (2) Atingerea obiectivelor se calculează pentru fiecare categorie prin împărțirea greutății DEEE care intră în instalația de valorificare sau reciclare/pregătire pentru reutilizare, după tratarea corespunzătoare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) în ceea ce privește valorificarea sau reciclarea, la greutatea tuturor DEEE colectate separat, pentru fiecare categorie, exprimată ca procent. Activitățile preliminare, inclusiv sortarea și stocarea anterioare valorificării, nu sunt luate în considerare la realizarea acestor obiective. (3) În vederea asigurării unor norme uniforme de punere în aplicare a prezentului articol, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se stabilească norme suplimentare privind metodele de calcul pentru aplicarea obiectivelor minime. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2). (4) În vederea calculării acestor obiective, statele membre se asigură că producătorii sau terții care acționează în numele producătorilor consemnează în registre greutatea DEEE, a componentelor, materiilor sau substanțelor acestora la ieșirea („output”) din centrul de colectare, la intrarea („input”) și ieșirea („output”) din instalațiile de tratare și la intrarea („input”) în instalația de valorificare sau reciclare/pregătire pentru reutilizare. Statele membre se asigură că, în scopurile menționate la alineatul (6), se păstrează registre privind greutatea produselor și a materialelor la ieșirea („output”) din instalația de valorificare, reciclare sau pregătire pentru reutilizare. (5) Statele membre încurajează dezvoltarea de noi tehnologii de valorificare, reciclare și tratare. (6) Pe baza unui raport al Comisiei însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă, Parlamentul European și Consiliul reexaminează, până la 14 august 2016, obiectivele de valorificare prevăzute în anexa V partea 3, examinează posibilitatea stabilirii unor obiective separate pentru DEEE care urmează să fie pregătite pentru reutilizare și reexaminează metoda de calcul menționată la alineatul (2) în vederea analizării fezabilității stabilirii de obiective pe baza produselor și materialelor care rezultă („output”) din procesele de valorificare, reciclare și pregătire pentru reutilizare.

Articolul 12

Finanțarea cu privire la DEEE provenite de la gospodăriile particulare

(1) Statele membre veghează ca producătorii să asigure cel puțin finanțarea colectării, tratării, valorificării și eliminării în condiții de protecție a mediului a DEEE provenite de la gospodăriile particulare și stocate la centrele de colectare instituite în conformitate cu articolul 5 alineatul (2). (2) Dacă este cazul, statele membre pot încuraja finanțarea de către producători și a costurilor pentru colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare și aducerea acestora la centrele de colectare. (3) Pentru produsele introduse pe piață după 13 august 2005, fiecare producător este răspunzător de finanțarea operațiunilor prevăzute la alineatul (1) privind deșeurile provenite de la propriile produse. Producătorul poate opta să-și îndeplinească această obligație prin intermediul sistemelor individuale sau colective. Statele membre se asigură că, atunci când introduce un produs pe piață, fiecare producător oferă o garanție care să demonstreze că va fi finanțată gestionarea tuturor DEEE și că producătorii își marchează în mod clar produsele în conformitate cu articolul 15 alineatul (2). Această garanție asigură că vor fi finanțate operațiunile prevăzute la alineatul (1) privind produsul respectiv. Garanția poate lua forma unei participări a producătorului la sisteme adecvate de finanțare a gestionării DEEE, a unei asigurări de reciclare sau a unui cont bancar blocat. (4) Finanțarea costurilor de gestionare a DEEE provenite de la produse introduse pe piață la 13 august 2005 sau înainte de această dată („deșeuri istorice”) este asigurată prin unul sau mai multe sisteme, la care toți producătorii existenți pe piață în momentul generării costurilor contribuie în mod proporțional, de exemplu în funcție de cota lor de piață pe tip de echipament. (5) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că sunt elaborate mecanisme adecvate sau proceduri de rambursare pentru rambursarea contribuțiilor către producători atunci când EEE sunt transferate în scopul introducerii pe piață în afara teritoriului statului membru în cauză. Astfel de mecanisme sau proceduri pot fi dezvoltate de către producători sau de către terți care acționează în numele acestora. (6) Comisia este invitată să prezinte până la 14 august 2015 un raport privind posibilitatea elaborării unor criterii pentru includerea costurilor reale de scoatere din uz în finanțarea DEEE de către producători și să prezinte o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului, dacă este cazul.

Articolul 13

Finanțarea cu privire la DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare

(1) Statele membre se asigură ca finanțarea costurilor de colectare, tratare, valorificare și eliminare în condiții de protecție a mediului a DEEE provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare și generate de produse introduse pe piață după 13 august 2005 să fie asigurată de producători. În cazul deșeurilor istorice înlocuite cu noi produse echivalente sau cu noi produse care îndeplinesc aceeași funcție, finanțarea costurilor de gestionare este asigurată de producătorii acestor produse la furnizarea acestora. Statele membre pot prevedea, ca soluție alternativă, ca și alți utilizatori decât gospodăriile particulare să participe, de asemenea, parțial sau în totalitate, la finanțarea costurilor de gestionare. În cazul altor deșeuri istorice, finanțarea costurilor de gestionare este asigurată de utilizatori, alții decât gospodăriile particulare. (2) Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive, producătorii și alți utilizatori decât gospodăriile particulare pot încheia acorduri care stabilesc alte metode de finanțare.

Articolul 14

Informații pentru utilizatori

(1) Statele membre pot solicita producătorilor să informeze cumpărătorii, în momentul vânzării de noi produse, cu privire la costurile colectării, tratării și eliminării în condiții de protecție a mediului. Costurile menționate nu depășesc cea mai bună estimare a costurilor reale suportate. (2) Statele membre se asigură că utilizatorilor de EEE din gospodăriile particulare le sunt furnizate informațiile necesare în legătură cu: (a) obligația de a nu elimina DEEE împreună cu deșeurile municipale nesortate și de a colecta separat aceste DEEE; (b) sistemele de predare și de colectare puse la dispoziția lor, încurajând coordonarea informațiilor despre centrele de colectare existente, indiferent de producătorii sau ceilalți operatori care le-au înființat; (c) rolul lor în reutilizarea, reciclarea și alte forme de valorificare a DEEE; (d) efectele potențiale asupra mediului și sănătății umane ca urmare a prezenței substanțelor periculoase în EEE; (e) semnificația simbolului din anexa IX. (3) Statele membre adoptă măsurile adecvate, astfel încât consumatorii să participe la colectarea DEEE și pentru a-i încuraja să faciliteze procesul de reutilizare, tratare și valorificare. (4) Pentru a reduce la minimum eliminarea DEEE ca deșeuri municipale nesortate și pentru a facilita colectarea lor separată, statele membre se asigură că producătorii marchează în mod corespunzător, cu simbolul din anexa IX – de preferință în conformitate cu standardul european EN 50419 (25) – EEE introduse pe piață. În situații excepționale în care acest lucru este necesar din cauza dimensiunii sau a funcției produsului, simbolul se imprimă pe ambalaj, pe instrucțiunile de utilizare și pe certificatul de garanție pentru EEE. (5) Statele membre pot solicita ca producătorii și/sau distribuitorii să furnizeze toate sau o parte din informațiile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4), de exemplu în instrucțiunile de utilizare, la punctul de vânzare și prin intermediul campaniilor de sensibilizare a publicului.

Articolul 15

Informații pentru instalațiile de tratare

(1) Pentru a facilita pregătirea pentru reutilizare și tratarea adecvată și în condiții de protecție a mediului a DEEE, inclusiv întreținerea, îmbunătățirea, recondiționarea și reciclarea, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura furnizarea de către producători, în mod gratuit, a informațiilor referitoare la reutilizare și tratare, pentru fiecare tip nou de EEE introdus pe piața Uniunii pentru prima dată, în termen de un an de la introducerea pe piață a echipamentului. Aceste informații precizează, în măsura în care centrele de reutilizare și instalațiile de tratare și de reciclare au nevoie de aceasta pentru a respecta dispozițiile prezentei directive, diferitele componente și materiale ale EEE, precum și localizarea substanțelor și amestecurilor periculoase în aceste echipamente. Producătorii de EEE pun aceste informații la dispoziția centrelor de reutilizare și a instalațiilor de tratare și de reciclare sub forma unor manuale sau prin intermediul mijloacelor electronice (de exemplu CD-ROM sau servicii online). (2) Pentru ca data de introducere pe piață a EEE să poată fi determinată fără echivoc, statele membre se asigură că un marcaj de pe EEE specifică faptul că acesta a fost introdus pe piață după 13 august 2005. În acest sens se aplică, de preferință, standardul european EN 50419.

Articolul 16

Înregistrare, informare și raportare

(1) Statele membre, în conformitate cu alineatul (2), întocmesc un registru al producătorilor, care să cuprindă și producătorii ce oferă EEE prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță. Acest registru servește la monitorizarea respectării cerințelor prezentei directive. Producătorii ce oferă EEE prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, astfel cum sunt definiți la articolul 3 alineatul (1) litera (f) punctul (iv), se înregistrează în statul membru în care vând. Atunci când astfel de producători nu sunt deja înregistrați în statul membru către care vând, aceștia se înregistrează prin intermediul reprezentanților lor autorizați, astfel cum se menționează la articolul 17 alineatul (2). (2) Statele membre se asigură că: (a) fiecare producător sau fiecare reprezentant autorizat, în cazul în care este desemnat în temeiul articolului 17, este înregistrat corespunzător și poate introduce online, în registrul său național, toate informațiile pertinente care reflectă activitățile producătorului în cauză în statul membru respectiv; (b) la înregistrare, fiecare producător sau fiecare reprezentant autorizat, în cazul în care este desemnat în temeiul articolului 17, furnizează informațiile prevăzute în anexa X partea A, angajându-se să le actualizeze după caz; (c) fiecare producător sau fiecare reprezentant autorizat, în cazul în care este desemnat în temeiul articolului 17, furnizează informațiile prevăzute în anexa X partea B; (d) registrele naționale furnizează linkuri către alte registre naționale pe pagina lor de internet pentru a facilita, în toate statele membre, înregistrarea producătorilor sau, în cazul în care este desemnat în temeiul articolului 17, a reprezentanților autorizați. (3) Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește formatul pentru înregistrare și raportare, precum și frecvența de raportare către registru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2). (4) Statele membre adună anual informații, inclusiv estimări motivate, cu privire la cantitățile și categoriile de EEE introduse pe piețele lor, DEEE colectate prin orice modalitate, pregătite pentru reutilizare, reciclate și valorificate în statul membru respectiv, precum și cu privire la greutatea DEEE colectate separat și exportate. (5) Statele membre trimit Comisiei, o dată la trei ani, un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive și informațiile prevăzute la alineatul (4). Raportul privind punerea în aplicare se întocmește pe baza unui chestionar prevăzut în Deciziile 2004/249/CE (26) și 2005/369/CE (27) ale Comisiei. Raportul este pus la dispoziția Comisiei în termen de nouă luni de la sfârșitul perioadei de trei ani la care se referă. Primul raport se referă la perioada cuprinsă între 14 februarie 2014 și 31 decembrie 2015. Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive în termen de nouă luni de la primirea rapoartelor statelor membre.

Articolul 17

Reprezentantul autorizat

(1) Fiecare stat membru se asigură că un producător, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) litera (f) punctele (i)-(iii), stabilit în alt stat membru are posibilitatea, prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) litera (f) punctele (i)-(iii), să desemneze o persoană fizică sau juridică care are sediul pe teritoriul său drept reprezentant autorizat care este responsabil de îndeplinirea obligațiilor producătorului respectiv, în temeiul prezentei directive, pe teritoriul său. (2) Fiecare stat membru se asigură că un producător, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) litera (f) punctul (iv), care are sediul pe teritoriul său și care vinde EEE către un alt stat membru în care nu are sediul, desemnează un reprezentant autorizat în statul membru respectiv care este responsabil de îndeplinirea obligațiilor producătorului în cauză, în temeiul prezentei directive, pe teritoriul statului membru respectiv. (3) Desemnarea unui reprezentant autorizat se face prin mandat scris.

Articolul 18

Cooperarea administrativă și schimbul de informații

Statele membre se asigură că autoritățile responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive cooperează între ele, în special pentru a institui un flux adecvat de informații pentru a asigura respectarea de către producători a dispozițiilor prezentei directive, și, după caz, își furnizează reciproc, precum și Comisiei, informații pentru a facilita punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive. Cooperarea administrativă și schimbul de informații, în special între registrele naționale, include mijloacele electronice de comunicare. Cooperarea include, inter alia, asigurarea accesului la documentele și informațiile pertinente, inclusiv la rezultatele unor eventuale inspecții, sub rezerva dispozițiilor din legislația privind protecția datelor în vigoare în statul membru din care provine autoritatea căreia i se solicită cooperarea.

Articolul 19

Adaptarea la progresul științific și tehnic

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20, în ceea ce privește modificările necesare în vederea adaptării articolului 16 alineatul (5) și a anexelor IV, VII, VIII și IX la progresul științific și tehnic. La modificarea anexei VII, scutirile acordate în temeiul Directivei 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (28) sunt luate în considerare. Înainte de modificarea anexelor, Comisia consultă, între alții, producătorii de EEE, reciclatorii, operatorii de tratare, precum și organizațiile de protecție a mediului și asociațiile lucrătorilor și consumatorilor.

Articolul 20

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (4), articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (3) și articolul 19 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 13 august 2012. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 7 alineatul (4), articolul 8 alineatul (4), articolul 10 alineatul (3) și articolul 19 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (4), al articolului 8 alineatul (4), al articolului 10 alineatul (3) și al articolului 19 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de 2 luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 21

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 39 din Directiva 2008/98/CE. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 22

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei aceste dispoziții până cel târziu la 14 februarie 2014 și îi notifică fără întârziere orice modificări ulterioare care le afectează.

Articolul 23

Inspecția și controlul

(1) Statele membre realizează inspecțiile și controalele adecvate pentru a verifica punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive. Aceste inspecții acoperă cel puțin: (a) informațiile raportate în cadrul registrului producătorilor; (b) transferurile, în special exporturile de DEEE în afara Uniunii, cu respectarea Regulamentelor (CE) nr. 1013/2006 și (CE) nr. 1418/2007; și (c) operațiunile din cadrul instalațiilor de tratare, în conformitate cu Directiva 2008/98/CE și cu anexa VII la prezenta directivă. (2) Statele membre se asigură că transferurile de EEE folosite suspectate de a fi DEEE se desfășoară în conformitate cu cerințele minime din anexa VI și controlează aceste transferuri în consecință. (3) Costurile analizelor și inspecțiilor adecvate, inclusiv costurile de stocare, ale EEE folosite suspectate de a fi DEEE pot fi imputate producătorilor, părților terțe care acționează în numele acestora sau altor persoane care organizează transferul de EEE folosite suspectate de a fi DEEE. (4) Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului articol și a anexei VI, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să stabilească norme suplimentare privind inspecțiile și controlul și, în special, condiții uniforme pentru punerea în aplicare a punctului 2 din anexa VI. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 24

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 14 februarie 2014. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor acte. Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. (3) Cu condiția ca obiectivele stabilite de prezenta directivă să fie atinse, statele membre pot transpune dispozițiile articolului 8 alineatul (6), ale articolului 14 alineatul (2) și ale articolului 15 prin intermediul unor acorduri între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză. Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerințe: (a) acordurile sunt executorii; (b) acordurile precizează obiective și termenele corespunzătoare; (c) acordurile se publică în jurnalul oficial al statului membru în cauză sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului și se transmit Comisiei; (d) rezultatele obținute fac obiectul unui control periodic, sunt comunicate autorităților competente și Comisiei și sunt puse la dispoziția publicului în condițiile prevăzute în acord; (e) autoritățile competente asigură examinarea rezultatelor obținute în cadrul acordului; (f) în cazul nerespectării acordului, statele membre trebuie să pună în aplicare dispozițiile pertinente ale prezentei directive prin acte cu putere de lege sau acte administrative.

Articolul 25

Abrogare

Directiva 2002/96/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa XI partea A, se abrogă cu efect de la 15 februarie 2014, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa XI partea B. Trimiterile la directivele abrogate se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XII.

Articolul 26

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 27

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.