Recitale
(1) Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale constituie unul dintre obiectivele fundamentale ale legislației alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3). Regulamentul menționat a stabilit, de asemenea, abordarea „de la fermă la consumator”, desemnând furajele drept o etapă sensibilă la începutul lanțului alimentar. Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice este unul dintre obiectivele fundamentale ale prezentului regulament.
(2) Producția de furaje constituie o destinație importantă a produselor agricole europene, dat fiind faptul că majoritatea materiilor prime utilizate pentru producerea furajelor constă în produse agricole enumerate în anexa I la tratat. În plus, furajele prezintă o importanță extraordinară pentru cele 5 milioane de crescători de animale din Comunitate, dat fiind că reprezintă principalul factor de cost.
(3) Furajele pot lua forma unor materii prime pentru furaje, furaje combinate, aditivi pentru hrana animalelor, preamestecuri sau furaje cu adaos de medicamente. Normele pentru comercializarea aditivilor pentru hrana animalelor sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (4) și, în ceea ce privește furajele cu adaos de medicamente, în Directiva 90/167/CEE a Consiliului din 26 martie 1990 de stabilire a condițiilor de reglementare a preparării, introducerii pe piață și utilizării furajelor cu adaos de medicamente în Comunitate (5).
(4) Este necesar să se actualizeze și să se înlocuiască cu un singur regulament legislația existentă cu privire la circulația și utilizarea materiilor prime pentru furaje și a furajelor combinate care includ hrana pentru animalele de companie, și anume Directiva 79/373/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind comercializarea furajelor combinate (6), Directiva 93/74/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 privind furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale (7) („furaje dietetice”), Directiva 96/25/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind circulația și folosirea materiilor prime pentru furaje (8) și Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse folosite în hrana animalelor (9) („bioproteine”). Din motive de claritate, Directiva 83/228/CEE a Consiliului din 18 aprilie 1983 de stabilire a orientărilor pentru evaluarea anumitor produse utilizate în hrana animalelor (10) și Directiva 80/511/CEE a Comisiei din 2 mai 1980 de autorizare, în anumite cazuri, a comercializării furajelor combinate în ambalaje sau recipiente nesigilate (11) ar trebui abrogate.
(5) Ca urmare a abrogării Directivei 79/373/CEE prin prezentul regulament, ar trebui, de asemenea, să se abroge și Directiva 93/113/CE a Consiliului din 14 decembrie 1993 privind utilizarea și comercializarea enzimelor, a microorganismelor și a preparatelor acestora în hrana pentru animale (12). De asemenea, având în vedere abrogarea Directivei 79/373/CEE și dat fiind faptul că prezentul regulament include norme privind etichetarea furajelor care conțin aditivi, ar trebui să se abroge articolul 16 din Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (13), care a rămas în vigoare după abrogarea Directivei 70/524/CEE prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.
(6) Spre deosebire de alimente, astfel cum sunt definite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, definiția furajelor nu include apa. Mai mult, dat fiind faptul că apa nu este comercializată în scopuri legate de alimentația animală, prezentul regulament nu ar trebui să includă condiții pentru apa utilizată în alimentația animalelor. Totuși, acesta ar trebui să se aplice furajelor administrate în apă. Utilizarea apei de către întreprinderile din domeniul hranei animalelor este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor (14), care prevede ca, ori de câte ori este necesar pentru împiedicarea unei contaminări care s-ar putea dovedi periculoasă, să fie utilizată apa curată și ca apa utilizată în fabricarea furajelor să aibă un nivel de calitate adecvat.
(7) Dat fiind riscul contaminării furajelor și al lanțului alimentar, este adecvat ca prezentul regulament să se aplice furajelor, atât în ceea ce privește animalele care sunt destinate producției de alimente, cât și în ceea ce privește animalele care nu sunt destinate producției de alimente, inclusiv în ceea ce privește animalele sălbatice.
(8) Responsabilitățile operatorilor din sectorul hranei pentru animale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, și în ceea ce privește furajele pentru animalele care nu sunt destinate producției de alimente.
(9) Pentru a asigura respectarea prezentului regulament, statele membre ar trebui să efectueze controale oficiale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (15). Aceste controale ar trebui să includă nu doar indicațiile de etichetare obligatorii, ci și pe cele voluntare. Pentru a permite controlul datelor privind compoziția, ar trebui determinate toleranțele acceptabile pentru valorile înscrise pe etichetă.
(10) Pentru a gestiona riscurile legate de siguranța furajelor, ar trebui inclusă într-o anexă la prezentul regulament lista materiilor prime a căror introducere pe piață pentru hrana animalelor este interzisă, astfel cum se prevede în prezent în Decizia 2004/217/CE a Comisiei (16), împreună cu o listă a materiilor a căror introducere pe piață pentru hrana animalelor este restricționată. Existența unei astfel de anexe nu ar trebui, cu toate acestea, să fie interpretată în sensul că toate produsele care nu sunt incluse în listă ar putea fi considerate, ca atare, ca fiind sigure.
(11) Distincția între materii prime pentru furaje, aditivi pentru hrana animalelor și alte produse, cum ar fi medicamentele de uz veterinar, are implicații asupra condițiilor de introducere pe piață a acestor produse. Materiile prime pentru furaje sunt folosite în primul rând pentru a satisface nevoile animalelor, de exemplu, în ceea ce privește energia, elementele nutritive, mineralele sau fibrele alimentare. În general, acestea nu sunt bine definite din punct de vedere chimic, cu excepția componentelor nutriționale de bază. Efectele care pot fi justificate prin intermediul evaluării științifice și care sunt rezervate aditivilor pentru hrana animalelor sau medicamentelor de uz veterinar ar trebui excluse dintre utilizările obiective ale materiilor prime pentru furaje. În consecință, este oportun să se stabilească orientări fără caracter obligatoriu pentru a se face distincția între aceste tipuri de produse. În cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia ar trebui să fie împuternicită să clarifice dacă un produs este considerat furaj în sensul prezentului regulament.
(12) Definiția furajelor complementare din Directiva 79/373/CEE a provocat probleme de aplicare în diverse state membre. În scopul aplicării Regulamentului (CE) nr. 183/2005, este adecvat să se clarifice distincția dintre furajele complementare și preamestecuri.
(13) Pentru a permite o aplicare uniformă a legislației, materiile prime pentru furaje și furajele complementare nu ar trebui să conțină aditivi peste un anumit nivel. Totuși, furajele foarte concentrate, cum ar fi bulgării de lins care conțin minerale, pot fi folosiți pentru furajarea directă în cazul în care compoziția acestora respectă scopul nutritiv specific care corespunde utilizării preconizate. Condițiile privind utilizarea acestui tip de furaje ar trebui să fie specificate pe etichetă pentru a garanta că se respectă normele privind conținutul de aditivi furajeri în rația zilnică.
(14) Directiva 82/471/CEE vizează îmbunătățirea aprovizionării cu furaje utilizate ca sursă directă și indirectă de proteine în Comunitate. Această directivă necesită o procedură de autorizare prealabilă introducerii pe piață pentru toate bioproteinele posibile. Totuși, doar un număr foarte mic de autorizații au fost acordate până în prezent și lipsa de furaje bogate în proteine este încă evidentă. Astfel, cerința generală de autorizare prealabilă introducerii pe piață s-a dovedit a fi prohibitivă și, pe de altă parte, s-ar putea face față riscurilor privind siguranța prin intermediul interzicerii produselor periculoase pe baza supravegherii pieței. În cazurile în care rezultatul unei evaluări a riscului unei bioproteine este negativ, ar trebui interzisă circulația sau utilizarea acesteia. Prin urmare, cerința specială privind procedura generală de autorizare prealabilă introducerii pe piață pentru bioproteine ar trebui eliminată, ceea ce va avea drept rezultat faptul că sistemul de siguranță pentru aceste produse va fi același ca în cazul celorlalte materii prime pentru furaje. Ar trebui să nu se aducă atingere restricțiilor sau interdicțiilor existente privind anumite bioproteine.
(15) Dispozițiile Directivei 93/74/CEE, pusă în aplicare prin Directiva 2008/38/CE a Comisiei din 5 martie 2008 de stabilire a listei utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale (17), s-au dovedit a funcționa bine. Lista utilizărilor preconizate astfel constituită ar trebui, deci, să fie menținută și ar trebui să se instituie prin prezentul regulament dispoziții de actualizare a acesteia. În special, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui consultată cu privire la eficiența și siguranța acestor furaje în cazul în care, pe baza informațiilor științifice și tehnologice disponibile, există motive pentru a se considera că utilizarea furajului respectiv ar putea să nu satisfacă obiectivul nutrițional specific preconizat sau ar putea avea efecte nefaste asupra sănătății animale, sănătății umane, mediului sau bunăstării animale.
(16) Justificarea științifică ar trebui să fie factorul principal care să fie luat în considerare atunci când se folosesc mențiuni referitoare la furaje, iar operatorii din sectorul furajelor care folosesc mențiuni ar trebui să le poată dovedi. O mențiune poate fi dovedită științific prin luarea în considerare a ansamblului datelor științifice disponibile și după evaluarea dovezilor existente.
(17) Etichetarea este folosită în vederea realizării obiectivelor legate de aplicarea legislației, trasabilitate și control. De asemenea, etichetarea ar trebui să le ofere cumpărătorilor informațiile necesare pentru a le permite să facă o alegere optimă în funcție de necesitățile lor și ar trebui să fie consistentă, coerentă, transparentă și inteligibilă. Deoarece cumpărătorii, în special crescătorii de animale, nu aleg produsele doar la punctul de vânzare, unde pot examina ambalajul furajelor, cerințele privind informațiile furnizate pe etichete nu trebuie să fie valabile doar pentru etichetele de pe produs, ci și pentru alte tipuri de comunicare între vânzător și cumpărător. De asemenea, aceste principii ar trebui să se aplice și pentru prezentarea și publicitatea furajelor.
(18) Etichetarea oferă informații obligatorii și facultative. Informațiile obligatorii ar trebui să combine cerințe generale în materie de etichetare cu cerințe specifice pentru materii prime pentru furaje sau, respectiv, furaje combinate și cu cerințe suplimentare, în cazul furajelor dietetice, a materiilor prime contaminate și a hranei pentru animalele de companie.
(19) Situația actuală privind impuritățile chimice rezultate din procesul de fabricare a materiilor prime pentru furaje și din auxiliarii tehnologici nu este satisfăcătoare. Pentru a garanta un nivel ridicat de siguranță a furajelor și, astfel, un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, precum și pentru a îmbunătăți transparența, ar trebui să se prevadă, în conformitate cu bunele practici, dispoziții privind nivelurile tolerabile ale acestor impurități, astfel cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 183/2005.
(20) Principiul conform căruia doar anumiți aditivi pentru hrana animalelor trebuie etichetați atunci când sunt folosiți în materii prime pentru furaje și furaje combinate funcționează bine. Totuși, clasificarea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 ar trebui actualizată și modernizată, datorită inclusiv faptului că în special proprietarii de animale de companie ar putea fi derutați de etichetarea anumitor aditivi.
(21) În urma crizelor legate de encefalopatia spongiformă bovină (ESB) și de dioxină, s-a introdus în 2002 prin Directiva 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate (18), la inițiativa Parlamentului European, obligația de a indica procentul din masă al tuturor materiilor prime pentru furaje încorporate în furajele combinate. În plus, în paralel, s-a îmbunătățit semnificativ nivelul siguranței alimentelor și furajelor, datorită Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și Regulamentului (CE) nr. 183/2005 și a măsurilor de punere în aplicare a acestora, în special datorită faptului că accentul a fost pus pe responsabilitatea operatorilor din sectorul hranei pentru animale și din cel alimentar, pe sistemul de trasabilitate îmbunătățit, pe introducerea principiului analizei riscurilor și punctului critic de control (HACCP) în întreprinderile din sectorul hranei pentru animale și pe crearea unor ghiduri privind bunele practici de igienă în întreprinderile din sectorul hranei pentru animale. În lumina acestor realizări pozitive, care se reflectă în notificările Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF), obligația de a indica pe etichete procentul din masă al tuturor materiilor prime pentru furaje încorporate în furajele combinate nu mai este necesar în vederea asigurării unui nivel ridicat de siguranță alimentară și, astfel, a unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice. Totuși, procentele exacte pot fi comunicate în mod facultativ în vederea informării adecvate a consumatorilor. În plus, datorită faptului că autoritățile competente au acces la informații privind procentele de masă exacte ale tuturor materiilor prime pentru furaje încorporate în furajele combinate, acestea ar trebui să poată furniza cumpărătorilor informații suplimentare, în cazuri de urgență legate de sănătatea umană sau animală sau de mediu, în conformitate cu Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (19).
(22) Pentru a asigura informarea adecvată a cumpărătorului și pentru a evita inducerea acestuia în eroare, procentul exact din masă ar trebui, totuși, solicitat în cazurile în care materia primă furajeră respectivă este pusă în evidență în cadrul etichetării unui furaj combinat.
(23) Indicarea materiilor prime pentru furaje încorporate întrun furaj combinat în ordinea descrescătoare a greutății oferă deja informații importante referitoare la datele privind compoziția. În anumite sectoare în care producătorul nu este obligat să includă indicații pe etichetă, cumpărătorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita informații suplimentare. În acest caz, ar trebui permisă o marjă de toleranță de ± 15 % din valoarea declarată.
(24) Drepturile de proprietate intelectuală ale producătorului ar trebui protejate. Pentru punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui să se aplice Directiva 2004/48/CE. Ar trebui să se accepte faptul că, în anumite condiții, compoziția cantitativă a furajelor combinate, spre deosebire de denumirile materiilor prime pentru furaje conținute în acestea, pot fi considerate informații confidențiale care ar trebui protejate.
(25) Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (20) nu se aplică etichetării furajelor care conțin niveluri excesive de substanțe nedorite. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții pentru a asigura etichetarea adecvată și aplicarea corespunzătoare a interdicției de diluare stabilită prin articolul 5 din directiva respectivă, până când aceste materii prime contaminate au fost fie detoxificate de o unitate de detoxificare, acreditată în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) sau alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005, fie curățate.
(26) Ar trebui prevăzute derogări de la condițiile generale de etichetare în măsura în care aplicarea acestor condiții nu este necesară pentru protecția sănătății umane sau animale sau a intereselor consumatorilor și ar reprezenta o sarcină inutilă pentru producătorii sau operatorii din sectorul hranei pentru animale responsabili cu etichetarea. Ținând cont de experiența acumulată, astfel de derogări ar trebui prevăzute în special în cazul furajelor livrate de un fermier altui fermier, pentru utilizarea în cadrul propriei exploatații, pentru cantități reduse, în cazul furajelor combinate care conțin cel mult trei materii prime pentru furaje, cât și în cazul amestecurilor de boabe vegetale întregi, semințe și fructe.
(27) Ca regulă generală, furajele combinate ar trebui comercializate în containere sigilate, dar ar trebui prevăzute excepții după caz, atâta timp cât aplicarea acelei cerințe nu este necesară pentru protecția sănătății umane sau animale sau a intereselor consumatorilor și ar reprezenta o sarcină excesivă pentru operatorii din sectorul hranei pentru animale.
(28) Partea B a anexei la Directiva 96/25/CE și coloanele 2-4 din anexa la Directiva 82/471/CEE conțin liste cu denumiri, descrieri și dispoziții privind etichetarea pentru anumite materii prime pentru furaje. Aceste liste ușurează schimbul de informații între producător și cumpărător în ceea ce privește caracteristicile produsului. Experiența încurajării părților interesate în stabilirea standardelor facultative cu ajutorul orientărilor comunitare în domeniul igienei furajelor a fost întru totul pozitivă. Elaborarea unor liste mai complete de către părțile interesate ar putea fi mai flexibilă și mai bine adaptată nevoilor de informații ale utilizatorului decât în cazul elaborării de către legiuitor. Părțile interesate pot decide ce eforturi să depună în funcție de valoarea pe care o prezintă pentru aceștia o listă a materiilor prime pentru furaje. În consecință, este de dorit să se stabilească un catalog neexhaustiv cu materiile prime pentru furaje pentru a putea fi utilizat în mod voluntar de către operatorii din sectorul furajelor, cu excepția folosirii denumirii materiei prime pentru furaje.
(29) Listele actuale de materii prime pentru furaje incluse în partea B din anexa la Directiva 96/25/CE și în coloanele 2-4 din anexa la Directiva 82/471/CEE ar trebui să devină versiunea inițială a Catalogului comunitar de materii prime pentru furaje. Această versiune inițială ar trebui completată ulterior la inițiativa părților interesate, în funcție de interesele acestora, incluzând completările referitoare la noile materii prime pentru furaje.
(30) În interesul transparenței, este adecvat ca o materie primă pentru furaje care nu este enumerată în catalog să fie notificată reprezentanților părților interesate imediat ce aceste materii prime pentru furaje sunt introduse pe piață pentru prima dată.
(31) Etichetarea modernă ajută la stabilirea unei piețe concurențiale în care operatorii dinamici, eficienți, inovatori pot folosi din plin etichetarea pentru a-și vinde produsele. Ținând cont atât de relațiile între întreprinderi în comercializarea hranei pentru animale, cât și de relațiile între producătorul și cumpărătorul de hrană pentru animale de companie, Codurile de bune practici privind etichetarea pentru aceste două situații ar putea constitui o modalitate utilă de atingere a obiectivelor unei etichetări moderne. Codurile ar trebui să stabilească dispoziții care să permită cumpărătorului să facă alegeri informate. Acestea ar trebui să dea persoanei responsabile cu etichetarea orientări importante referitoare la diversele elemente ale etichetei. Acestea pot asista la interpretarea cadrului oferit pentru etichetarea voluntară sau prezentarea etichetării obligatorii. Codurile ar trebui să fie facultative, cu excepția cazurilor în care utilizarea codurilor este indicată pe etichetă.
(32) Implicarea tuturor părților interesate reprezintă elementul de bază pentru calitatea și pertinența Catalogului și a Codurilor de bune practici privind etichetarea. În vederea îmbunătățirii dreptului utilizatorilor la o informare adecvată, interesul acestora trebuie luat în considerare. Acest obiectiv poate fi atins prin aprobarea catalogului și a codurilor de către Comisie, cu condiția ca conținutul acestora să fie realizabil și adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament.
(33) Statele membre ar trebui să stabilească sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.
(34) Este necesară o perioadă de tranziție, în special în ceea ce privește furajele care corespund unui scop nutrițional specific și în ceea ce privește nivelul acceptabil al impurităților chimice care rezultă în urma procesului de fabricare și din auxiliarii tehnologici. Ar trebui să se prevadă și punerea în vânzare a stocurilor existente, până la epuizarea acestora. În plus, ar putea fi util să se specifice condițiile în care furajele pot fi etichetate în conformitate cu prezentul regulament înainte de data aplicării acestuia.
(35) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume armonizarea condițiilor pentru introducerea pe piață și utilizarea furajelor, în scopul asigurării unui înalt nivel de protecție a sănătății publice și în scopul furnizării de informații adecvate utilizatorilor și consumatorilor și pentru consolidarea funcționării eficiente a pieței interne, nu poate fi îndeplinit în mod suficient de către statele membre și, prin urmare, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut în articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului în cauză.
(36) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (21).
(37) În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice lista materiilor prime restricționate sau a căror utilizare în furaje este interzisă, să autorizeze furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale, să întocmească o listă de categorii de etichetare cuprinzând materiile prime pentru furaje pentru animalele care nu sunt destinate producției de alimente cu excepția animalelor pentru blană, să adopte amendamente la Catalog prin care să se stabilească conținutul maxim de impurități chimice sau nivelurile de puritate botanică sau nivelurile conținutului de umiditate sau specificațiile care înlocuiesc declarația obligatorie, pentru a adapta anexele în funcție de evoluțiile științifice și tehnologice și pentru a adopta măsuri tranzitorii. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din prezentul regulament, printre altele, prin completarea acestuia cu elemente noi neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(38) Din motive de eficiență, termenele normale aplicabile în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui reduse în cazul adoptării de actualizări ale listei utilizărilor preconizate. Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru modificarea listei materiilor prime a căror introducere pe piață sau utilizare în scopul acoperirii nevoilor nutriționale ale animalelor este limitată sau interzisă.
(39) Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 stabilește prevederile privind etichetarea și ambalarea aditivilor pentru hrana animalelor și a preamestecurilor. Implementarea normelor referitoare la preamestecuri a dus, în special, la probleme practice de punere în aplicare pentru industrie și pentru autoritățile competente. Articolul menționat mai sus trebuie modificat pentru a permite o etichetare mai coerentă a preamestecurilor,