Directiva Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică aditivilor din hrana animalelor.

Articolul 2

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții: (a) aditivi: substanțe care, odată încorporate în furaje, sunt susceptibile de a afecta caracteristicile acestora sau nivelul producției animaliere; (b) furaje: substanțe organice sau anorganice, utilizate individual sau în amestec, indiferent dacă conțin sau nu aditivi, folosite pentru hrănirea pe cale orală a animalelor; (c) rație zilnică: cantitatea medie totală de furaje, calculată la un conținut de umiditate de 12 %, necesară zilnic pentru satisfacerea tuturor necesităților unui animal dintr-o anumită specie, categorie de vârstă și productivitate; (d) furaje complete: amestecuri de furaje care, prin compoziția lor, sunt suficiente pentru o rație zilnică; (e) furaje suplimentare: amestecuri de furaje cu conținut ridicat de anumite substanțe și care, prin compoziția lor, sunt suficiente pentru o rație zilnică doar dacă sunt utilizate în combinație cu alte furaje; (f) preamestecuri: concentrate de aditivi folosite pentru producția industrială de furaje combinate pentru animale.

Articolul 3

(1) Statele membre prevăd, în ceea ce privește hrana animalelor, că doar aditivii enumerați în anexa I pot fi încorporați în furaje și doar cu respectarea cerințelor prevăzute în anexa respectivă. (2) Conținuturile maxime și minime enumerate în anexa I se referă la furajele complete. (3) Amestecarea aditivilor menționați în prezenta directivă poate fi permisă în furaje doar dacă, în funcție de efectele scontate, există compatibilitate fizică și chimică între componentele amestecului. (4) Un antibiotic (anexa I partea A și anexa II partea A) poate fi amestecat cu nu mai mult de un alt antibiotic, cu excepția cazurilor în care amestecul care se dorește a fi preparat este deja prevăzut în anexele menționate. Componentele pot să nu aparțină aceleiași grupe chimice. Nivelul maxim autorizat pentru fiecare componentă este cel stabilit în prezenta directivă, redus la un nivel proporțional cu ponderea sa în amestec. (5) Coccidiostaticele și alte substanțe medicinale (anexa I partea D și anexa II partea B) se pot amesteca doar dacă amestecul este deja prevăzut în anexele menționate. (6) În scopuri științifice sau experimentale, statele membre pot prevedea derogări de la dispozițiile alineatului (1), (3), (4) sau (5), cu condiția să existe o supraveghere oficială adecvată. (7) După notificarea prezentei directive, prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot crește, pe o perioadă de cinci ani și pe propriul teritoriu, nivelul maxim autorizat pentru antibiotice (anexa I partea A), cu excepția substanțelor E 709, E 711 și E 712, după cum urmează: A. Oleandomicină, până la 25 ppm din furajul complet: (a) pentru păsări, cu excepția rațelor și gâștelor, de la ecloziune până la sfârșitul celei de-a patra săptămâni; (b) pentru porcine, de la naștere până la sfârșitul celei de-a opta săptămâni; B. Toate celelalte antibiotice, până la 50 ppm din furajul complet: (a) pentru păsări, cu excepția rațelor și a gâștelor, de la ecloziune până la sfârșitul celei de-a patra săptămâni; (b) pentru viței, miei și iezi, de la naștere până la sfârșitul celei de-a șaisprezecea săptămâni; (c) pentru porcine, de la naștere până la sfârșitul celei de-a opta săptămâni; (d) pentru animalele crescute pentru blană.

Articolul 4

(1) Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1), statele membre pot autoriza folosirea următoarelor pe teritoriul lor: (a) pe o perioadă de cinci ani de la notificarea prezentei directive, substanțele aparținând unei grupe alta decât cele enumerate în anexa I, cu condiția efectuării de teste privind respectarea condițiilor stabilite la articolul 6 alineatul (2) litera (a). Această derogare nu se aplică substanțelor cu efect hormonal sau antihormonal; (b) pe o perioadă de cinci ani de la notificarea prezentei directive, substanțele enumerate în anexa II, cu condiția efectuării de teste privind respectarea condițiilor stabilite la articolul 6 alineatul (2) litera (a); (c) uree pentru rumegătoarele adulte, cu condiția efectuării de teste privind respectarea condițiilor stabilite la articolul 6 alineatul (2) litera (a); (d) molibden, până la 2,5 ppm din furajul complet; (e) seleniu, până la 0,5 ppm din furajul complet; (f) zaharină. (2) Statele membre informează celelalte state membre și Comisia în termen de două luni cu privire la toate măsurile luate în conformitate cu alineatul (1) și furnizează documentele pe care le consideră necesare pentru justificarea autorizației.

Articolul 5

Într-un termen rezonabil de la autorizarea unui aditiv de către un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a), Comisia analizează dacă, în conformitate cu articolul 6, aditivul poate fi inclus în anexa I sau dacă trebuie retrasă autorizația. Comisia face propuneri adecvate Consiliului, care hotărăște în conformitate cu articolul 6.

Articolul 6

(1) Consiliul, la propunerea Comisiei și în funcție de progresul științific și tehnic: — fixează criteriile de puritate pentru aditivii care intră sub incidența prezentei directive; — adoptă orice modificare necesară a anexei I. (2) Când modifică anexa I, Consiliul aplică următoarele principii: A. O substanță este inclusă în anexa I numai dacă: (a) are efecte favorabile asupra caracteristicilor furajului sau asupra producției animaliere dacă este încorporat în furaj; (b) la nivelul permis în furaj nu periclitează sănătatea animală sau umană și nu prejudiciază consumatorul prin alterarea caracteristicilor produselor animaliere; (c) natura sa și nivelul său din furaj pot fi controlate; (d) la nivelul permis în furaje, tratarea sau prevenirea maladiilor animale este exclusă; prezenta condiție nu se aplică substanțelor de tipul celor enumerate în anexa I partea D; (e) din motive importante legate de sănătatea umană sau animală, utilizarea sa nu trebuie limitată la scopuri medicale sau veterinare. B. O substanță este eliminată din anexa I dacă una dintre condițiile descrise în partea A nu mai este îndeplinită.

Articolul 7

(1) Dacă utilizarea în furaje a unuia din aditivii enumerați în anexa I sau nivelul maxim stabilit pentru un astfel de aditiv poate pune în pericol sănătatea umană sau animală, un stat membru poate suspenda, pe o perioadă de maximum patru luni, autorizația de folosire a aditivului respectiv sau poate reduce nivelul maxim admis. Statul în cauză informează imediat Comisia, care consultă statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru hrana animalelor, instituit prin Decizia Consiliului din 20 iulie 1970 (2). (2) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, decide imediat dacă anexa I trebuie modificată și, dacă da, adoptă modificările necesare prin intermediul unei directive. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate, de asemenea, dacă este necesar, să prelungească perioada stabilită la alineatul (1) cu cel mult un an.

Articolul 8

Statele membre prevăd că furajele suplimentare, diluate în conformitate cu specificațiile, nu pot să conțină niveluri ale aditivilor enumerați în prezenta directivă care să le depășească pe cele stabilite pentru furajele complete.

Articolul 9

(1) Statele membre prevăd că nivelul de antibiotice (anexa 1 partea A), antioxidanți (anexa 1 partea B), coccidiostatice și alte substanțe medicinale (anexa 1 partea D), vitaminele D (anexa 1 partea H punctul 1) și oligoelementele (anexa 1 partea I) în furajele suplimentare și preamestecuri poate depăși nivelurile maxime stabilite pentru furajele complete numai în cazul: (a) unor materiale livrate producătorilor de furaje combinate sau furnizorilor acestora; (b) furajelor suplimentare pe care un stat membru le-a autorizat spre a fi puse la dispoziția tuturor utilizatorilor cu condiția ca nivelul lor de antibiotice, vitamine D sau oligoelemente să nu depășească cu mai mult de cinci ori nivelul maxim stabilit; (c) furajelor suplimentare destinate anumitor specii de animale și pe care un stat membru are permisiunea de a le autoriza spre a fi puse la dispoziția tuturor utilizatorilor de pe teritoriul său datorită sistemelor speciale de alimentare, cu condiția ca nivelul lor să nu depășească: — pentru antibiotice, 1000 ppm; — pentru antioxidanți, coccidiostatice și alte substanțe medicinale, de cinci ori nivelul maxim stabilit; — pentru vitaminele D, 200 000 U.I./kg. Aceste dispoziții nu se aplică în cazul autorizațiilor acordate în conformitate cu litera (b). (2) În conformitate cu alineatul (1) litera (b) sau (c) se pot acorda autorizații numai dacă furajele au caracteristici de conținut (în ce privește, de exemplu, proteinele sau mineralele) care în practică garantează respectarea nivelului de aditivi stabilit pentru furajele complete și faptul că furajul nu este folosit pentru alte specii de animale decât cele pentru care a fost destinat. Autorizațiile pentru astfel de furaje sunt stabilite prin consultări prealabile între statele membre și Comisie, în cadrul Comitetului permanent pentru hrana animalelor.

Articolul 10

(1) Statele membre prevăd că furajele care conțin oricare dintre substanțele enumerate în continuare trebuie introduse pe piață doar dacă pe ambalaj se menționează substanța, fie direct, fie prin intermediul unei etichete ce oferă următoarele informații: (a) pentru antibiotice: natura, nivelul și data expirării specifică nivelului în cauză; (b) pentru substanțe cu efecte antioxidante: natura; (c) pentru coccidiostatice și alte substanțe medicinale (anexa 1 partea D): natura, nivelul și instrucțiunile de utilizare, în conformitate cu indicațiile din anexă; (d) pentru coloranții, inclusiv pigmenții enumerați în anexa 1 partea F punctul 2: natura; (e) pentru vitaminele A, D și E: natura, nivelul și data expirării specifică nivelului în cauză; (f) pentru cupru: nivel exprimat ca Cu, dacă depășește 50 ppm; (g) pentru aditivi autorizați în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a): natura și nivelul. Pentru substanțele menționate anterior se folosesc denumirile curente. (2) În cazul produselor în vrac, informațiile menționate la alineatul (1) sunt indicate pe un document atașat produselor. (3) Prezența oligoelementelor și a vitaminelor altele decât A, D și E, a provitaminelor și a altor substanțe active similare trebuie indicată, dacă dozarea acestor substanțe se poate face printr-o metodă oficială de analiză. În aceste cazuri se indică următoarele detalii: (a) pentru oligoelemente: natura și nivelul; (b) pentru alte substanțe: natura, nivelul și data expirării specifică nivelului în cauză. (4) Se interzice orice denumire a aditivilor alta decât cea prevăzută în prezenta directivă.

Articolul 11

(1) Statele membre prevăd că furajele suplimentare care conțin aditivi peste nivelurile maxim admise pentru furajele complete trebuie introduse pe piață numai în ambalaje prevăzute cu: (a) mențiunea „furaje suplimentare” și indicația naturii furajului; (b) instrucțiuni de folosire și următoarele instrucțiuni suplimentare: „Acest furaj poate fi utilizat numai pentru … (specia și categoria de vârstă a animalului)… până la o cantitate de … g/kg de rație zilnică.” Aceste detalii trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile anexei I. Prezenta prevedere nu se aplică materialelor livrate producătorilor de furaje combinate sau furnizorilor acestora. (2) Declarația menționată la alineatul (1) litera (b) trebuie formulată în așa fel încât, dacă este corect aplicată, proporția de aditivi să nu depășească nivelul maxim stabilit pentru furajele complete.

Articolul 12

Dacă furajele sunt comercializate în alte state membre, indicațiile menționate la articolele 10 și 11 trebuie redactate în cel puțin una din limbile oficiale ale țării de destinație.

Articolul 13

Statele membre se asigură că furajele care sunt în conformitate cu dispozițiile prezentei directive în ceea ce privește prezența sau absența aditivilor și în ceea ce privește marcarea, nu sunt supuse nici unei restricții de comercializare alta decât cele prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 14

Statele membre se asigură că produsele animaliere nu intră sub incidența nici unei restricții de comercializare din cauza aplicării prezentei directive.

Articolul 15

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că furajele comercializate sunt controlate oficial, cel puțin prin sondaj, pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 16

Prezenta directivă nu se aplică furajelor pentru care există cel puțin o indicație care atestă faptul că sunt destinate exportului în țări terțe.

Articolul 17

În termen de doi ani de la notificarea prezentei directive, statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 18

Prezenta directivă se adresează statelor membre.