Recitale
(1) În temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 (Legea europeană a climei), Comisia trebuie să evalueze coerența măsurilor naționale cu obiectivul neutralității climatice și cu asigurarea progreselor în materie de adaptare. Comisia a evaluat coerența măsurilor luate de Austria cu aceste obiective (2). Recomandările de mai jos se bazează pe evaluarea respectivă. Austria ar trebui să țină seama în mod corespunzător de prezentele recomandări și să le dea curs în conformitate cu Legea europeană a climei.
(2) Deși emisiile nete de gaze cu efect de seră ale Uniunii [inclusiv cele generate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) și excluzând transportul internațional] prezintă, în general, o tendință descendentă constantă, în concordanță, în linii mari, cu traiectoria liniară de atingere a obiectivului climatic al Uniunii de -55 % pentru 2030 și cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până în 2050, ritmul reducerii emisiilor trebuie accelerat, iar acțiunea statelor membre este esențială. Progresele înregistrate în statele membre au fost afectate de o serie de provocări și deficiențe sectoriale care trebuie remediate fără întârziere. Evaluarea, pe baza informațiilor disponibile, arată că progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului Uniunii de neutralitate climatică par insuficiente pentru Austria. Strategiile fiabile pe termen lung reprezintă piatra de temelie pentru realizarea transformării economice necesare în vederea trecerii la obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică.
(3) Planurile naționale actualizate privind energia și clima în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (3) sunt esențiale pentru ca un stat membru să ia măsuri care să permită realizarea colectivă a obiectivului neutralității climatice și să asigure progrese continue în materie de adaptare, în conformitate cu Legea europeană a climei. Cu toate acestea, Austria nu a prezentat un proiect de actualizare a celui mai recent plan național integrat privind energia și clima notificat.
(4) Prima etapă a consolidării ambiției privind adaptarea ar trebui să constea în adoptarea unui cadru juridic adecvat pentru politica națională în domeniul climei care să stabilească obiective de adaptare obligatorii și actualizate prin care să se măsoare progresele generale înregistrate în ceea ce privește consolidarea rezilienței. Sunt necesare strategii și planuri solide de adaptare pentru a se asigura că pregătirea societală, politică și economică avansează în mod constant în conformitate cu Legea europeană a climei și anticipează impacturile legate de climă. Pentru a sprijini statele membre în actualizarea și punerea în aplicare a strategiilor, planurilor și politicilor naționale cuprinzătoare de adaptare, Comisia a adoptat un set de orientări în iulie 2023 (4). Pentru a finanța adaptarea pot fi mobilizate diferite instrumente de finanțare ale UE. Considerațiile legate de reziliența la schimbările climatice ar trebui să fie plasate în prim-plan atunci când statele membre își elaborează planurile naționale în cadrul fondurilor UE relevante. Niciuna dintre cheltuieli nu ar trebui să aducă prejudicii adaptării: cu alte cuvinte, nu ar trebui să ducă la creșterea vulnerabilităților pentru beneficiari sau pentru terți.
(5) Comunitățile cele mai vulnerabile sunt cele în cazul cărora probabilitatea de a fi afectate de schimbările climatice este ridicată. Expunerea inegală și vulnerabilitatea diferitelor regiuni și grupuri socioeconomice la consecințele schimbărilor climatice face și mai dramatice inegalitățile și vulnerabilitățile preexistente. Reziliența justă ar trebui să reducă povara inegală a riscurilor climatice și să asigure echitatea în distribuirea beneficiilor adaptării. Părțile interesate din sectorul privat sunt agenți ai schimbării prin furnizarea de informații, resurse, capacități și finanțare,