Recitale
(1) În temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 (Legea europeană a climei), Comisia trebuie să evalueze coerența măsurilor naționale cu obiectivul neutralității climatice și cu asigurarea progreselor în materie de adaptare. Comisia a evaluat coerența măsurilor adoptate de Bulgaria cu aceste obiective (2). Recomandările de mai jos se bazează pe evaluarea respectivă. Bulgaria ar trebui să țină seama în mod corespunzător de prezentele recomandări și să le dea curs în conformitate cu Legea europeană a climei.
(2) Deși emisiile nete de gaze cu efect de seră ale Uniunii [inclusiv cele generate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) și excluzând transportul internațional] prezintă, în general, o tendință descendentă constantă, în concordanță, în linii mari, cu traiectoria liniară de atingere a obiectivului climatic al Uniunii de -55 % pentru 2030 și cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până în 2050, ritmul reducerii emisiilor trebuie accelerat, iar acțiunea statelor membre este esențială. Progresele înregistrate în statele membre au fost afectate de o serie de provocări și deficiențe sectoriale care trebuie remediate fără întârziere. Strategiile fiabile pe termen lung reprezintă piatra de temelie pentru realizarea transformării economice necesare în vederea atingerii obiectivului Uniunii privind neutralitatea climatică.
(3) Planurile naționale actualizate privind energia și clima în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (3) sunt esențiale pentru ca un stat membru să ia măsuri care să permită realizarea colectivă a obiectivului neutralității climatice și să asigure progrese continue în materie de adaptare, în conformitate cu Legea europeană a climei. Cu toate acestea, Bulgaria nu a prezentat un proiect de actualizare a celui mai recent plan național integrat privind energia și clima notificat.
(4) Pentru a asigura eficacitatea strategiilor și planurilor de adaptare la schimbările climatice, este esențial să se stabilească în mod corespunzător potențialele pericole legate de schimbările climatice care pot afecta un anumit domeniu sau sector. O adaptare eficace necesită o structură de guvernanță și coordonare clar mandatată, cu sprijin politic la nivel înalt. Politicile de adaptare ar trebui să se concentreze pe domenii sau sectoare deosebit de vulnerabile sau ale căror activități sunt esențiale pentru reziliența altor sectoare sau care au o importanță semnificativă pentru economia națională sau pentru sănătatea publică. Este necesar un răspuns prioritar cu privire la impacturile și riscurile care se preconizează că vor afecta infrastructura sau sistemele critice cu o durată de viață lungă sau care se estimează că vor afecta sistemele în mod ireversibil, ținând seama de interacțiunea cu dezvoltarea socioeconomică sau cu alți factori neclimatici. Pentru a finanța adaptarea pot fi mobilizate diferite instrumente de finanțare ale UE. Considerațiile legate de reziliența la schimbările climatice ar trebui să fie plasate în prim-plan atunci când statele membre își elaborează planurile naționale în cadrul fondurilor UE relevante. Niciuna dintre cheltuieli nu ar trebui să aducă prejudicii adaptării: cu alte cuvinte, nu ar trebui să sporească vulnerabilitățile nici pentru beneficiari, nici pentru alte părți.
(5) Comunitățile cele mai vulnerabile sunt cele cu o probabilitate ridicată de a fi afectate de schimbările climatice. Expunerea și vulnerabilitatea inegale la schimbările climatice ale diferitelor regiuni și grupuri socioeconomice agravează inegalitățile. Reziliența justă ar trebui să reducă povara inegală a riscurilor climatice și să asigure echitatea. Capacitatea sistemică de a se adapta la schimbările climatice este o caracteristică esențială pentru a evita sau a modera potențialele daune, pentru a profita de oportunități și pentru a face față consecințelor. Sunt necesare progrese în ceea ce privește capacitatea de adaptare la toate nivelurile administrației publice, precum și în sectorul public și în cel privat. Multe intervenții de adaptare la schimbările climatice încep la nivel local și regional. Administrațiile locale joacă un rol esențial în promovarea implicării publice și a acțiunii locale. Chiar și atunci când un pericol legat de climă afectează doar teritoriul unui stat membru, acesta poate declanșa o cascadă de consecințe transfrontaliere care necesită construirea unei reziliențe juste. Pregătirea și punerea în aplicare a politicilor de adaptare la nivel subnațional au o importanță deosebită,