Recitale
(1) În temeiul Regulamentului (UE) 2021/1119 (Legea europeană a climei), Comisia trebuie să evalueze coerența măsurilor naționale cu obiectivul neutralității climatice și cu asigurarea progreselor în materie de adaptare. Comisia a evaluat coerența măsurilor adoptate de Irlanda cu aceste obiective (2). Recomandările de mai jos se bazează pe evaluarea respectivă. Irlanda ar trebui să țină seama în mod corespunzător de prezentele recomandări și să le dea curs în conformitate cu Legea europeană a climei.
(2) Deși emisiile nete de gaze cu efect de seră ale Uniunii [inclusiv cele generate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) și excluzând transportul internațional] prezintă, în general, o tendință descendentă constantă, în concordanță, în linii mari, cu traiectoria liniară de atingere a obiectivului climatic al Uniunii de – 55 % pentru 2030 și cu obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică până în 2050, ritmul reducerii emisiilor trebuie accelerat, iar acțiunea statelor membre este esențială. Progresele înregistrate în statele membre au fost afectate de o serie de provocări și deficiențe sectoriale care trebuie remediate fără întârziere. Evaluarea, pe baza informațiilor disponibile, arată că progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului Uniunii de neutralitate climatică par a fi în mare măsură insuficiente pentru Irlanda. În plus, Irlanda a prezentat recent Comisiei strategia sa pe termen lung, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (4). Comisia va evalua dacă strategia națională pe termen lung este adecvată pentru realizarea colectivă a obiectivelor și țintelor uniunii energetice. Strategiile pe termen lung fiabile sunt esențiale în vederea realizării transformărilor economice necesare pentru a permite atingerea obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii.
(3) Trebuie puse în aplicare măsuri de adaptare pentru îmbunătățirea pregătirii și a rezilienței. Acestea pot fi pregătite prin căi de adaptare, stabilind o serie de măsuri în vederea atingerii unui obiectiv de adaptare. Monitorizarea și evaluarea eforturilor de adaptare sunt necesare pentru menținerea responsabilității și îmbunătățirea politicii de adaptare. Pentru a finanța adaptarea pot fi mobilizate diferite instrumente de finanțare ale UE. Considerațiile legate de reziliența la schimbările climatice ar trebui să fie plasate în prim-plan atunci când statele membre își elaborează planurile naționale în cadrul fondurilor UE relevante. Niciuna dintre cheltuieli nu ar trebui să aducă prejudicii adaptării: cu alte cuvinte, sporește vulnerabilitățile fie pentru beneficiari, fie pentru alții.
(4) Comunitățile cele mai vulnerabile sunt cele cu o probabilitate ar putea fi afectate cu o probabilitate mai mare de schimbările climatice. Expunerea inegală și vulnerabilitatea diferitelor regiuni și grupuri socioeconomice la consecințele schimbărilor climatice face și mai dramatice inegalitățile și vulnerabilitățile preexistente. O reziliență justă ar trebui să reducă povara inegală a riscurilor climatice și să asigure echitatea în distribuirea beneficiilor adaptării,