Recitale
(1) La 10 noiembrie 2020, Consiliul a adoptat concluzii privind politica în domeniul proprietății intelectuale, în care a indicat că este pregătit să ia în considerare introducerea unui sistem de protecție specifică a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, pe baza unui studiu aprofundat de impact al potențialelor costuri și beneficii ale unui astfel de sistem.
(2) În Comunicarea sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Valorificarea la maximum a potențialului inovator al UE – Un plan de acțiune privind proprietatea intelectuală care să sprijine redresarea și reziliența UE”, Comisia s-a angajat să analizeze, pe baza unui studiu de impact, dacă este oportun să propună un sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice neagricole.
(3) În rezoluția sa din 11 noiembrie 2021 referitoare la un plan de acțiune privind proprietatea intelectuală care să sprijine redresarea și reziliența UE, Parlamentul European a evidențiat faptul că recunoașterea indicațiilor geografice pentru produsele neagricole este relevantă pentru prioritățile programelor în curs de elaborare ale Uniunii, confirmând sprijinul său pentru inițiativa Comisiei de a institui, pe baza unui studiu aprofundat de impact, protecția efectivă și transparentă la nivelul Uniunii a indicațiilor geografice pentru produsele neagricole, în vederea alinierii, printre altele, la Actul de la Geneva al Acordului de la Lisabona privind denumirile de origine și indicațiile geografice (4) (denumit în continuare „Actul de la Geneva”), care prevede posibilitatea protejării indicațiilor geografice atât pentru produsele agricole, cât și pentru cele neagricole.
(4) Pentru ca Uniunea să își poată exercita pe deplin competența exclusivă în ceea ce privește politica comercială comună, respectându-și totodată pe deplin obligațiile asumate în temeiul Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare „Acordul TRIPS”) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), la 26 noiembrie 2019, în conformitate cu Decizia (UE) 2019/1754 a Consiliului (5), Uniunea a aderat la Actul de la Geneva, care este administrat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI). Actul de la Geneva oferă un mijloc de obținere a protecției indicațiilor geografice, indiferent de natura bunurilor cărora li se aplică acestea, și, prin urmare, include produsele artizanale și industriale. Pentru a putea respecta pe deplin aceste obligații internaționale, este prioritar pentru Uniune să asigure existența pe întreg teritoriul său a unei recunoașteri și protecții uniforme a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale.
(5) La nivelul Uniunii a fost instituită de mai mulți ani, protecția indicațiilor geografice pentru vinuri (6) și băuturi spirtoase (7), precum și pentru produse agricole și alimentare, inclusiv pentru vinurile aromatizate (8). Este oportun să se instituie protecția indicațiilor geografice la nivelul Uniunii pentru produsele care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în vigoare și, în același timp, să se asigure convergența. Protecția acestora ar trebui să urmărească să includă o gamă largă de produse artizanale și industriale, cum ar fi pietrele naturale, obiectele din lemn, bijuteriile, textilele, dantela, tacâmurile, sticla, porțelanul și pieile. Introducerea unui astfel de sistem de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale ar aduce beneficii consumatorilor, prin creșterea gradului de conștientizare cu privire la autenticitatea produselor. Acest lucru ar avea, de asemenea, un efect economic pozitiv asupra microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM) prin consolidarea competitivității și ar avea un efect general pozitiv asupra ocupării forței de muncă, a dezvoltării și a turismului în regiunile rurale și în regiunile mai puțin dezvoltate. În plus, un astfel de sistem ar facilita, de asemenea, accesul pe piețele țărilor terțe prin intermediul unor acorduri comerciale cu Uniunea și ar valorifica întregul potențial al indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale.
(6) În mai multe state membre există sisteme naționale de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale. Sistemele respective diferă în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției, gestionarea și taxele și nu oferă protecție în afara granițelor teritoriului național. În alte state membre nu există protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale la nivel național. Acest peisaj fragmentat și complex format din diferite sisteme de protecție la nivelul statelor membre ar putea duce la creșterea costurilor și la insecuritate juridică pentru producători și ar putea descuraja investițiile în artizanatul tradițional din Uniune. Existența unui sistem de protecție armonizat al Uniunii este esențială pentru a crea securitatea juridică necesară pentru toate părțile interesate și pentru a preveni încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală în cazul produselor artizanale și industriale, permițând astfel Uniunii să își protejeze mai bine interesele, inclusiv la nivel internațional.
(7) Realizarea unor produse cu caracteristici strâns legate de o anumită arie geografică depinde deseori de know-how-ul local și se bazează adesea pe utilizarea unor metode de fabricație locale care sunt ancorate în patrimoniul cultural și social al regiunii de origine a produselor respective. Protecția eficientă a proprietății intelectuale are potențialul de a contribui la creșterea profitabilității și a atractivității profesiilor în sectorul artizanatului tradițional. Recunoașterea protecției specifice a indicațiilor geografice vizează ocrotirea și dezvoltarea patrimoniului cultural în sectorul agricol și în sectoarele artizanal și industrial. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite proceduri eficiente pentru înregistrarea la nivelul Uniunii a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, care să țină seama de particularitățile locale și regionale. Sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale prevăzut în prezentul regulament ar trebui să asigure conservarea și dezvoltarea tradițiilor de fabricație și de comercializare.
(8) Protecția uniformă în întreaga Uniune a drepturilor de proprietate intelectuală aferente indicațiilor geografice poate crea stimulente pentru fabricarea unor produse de calitate, poate contribui la combaterea contrafacerii, poate asigura disponibilitatea pe scară largă a unor produse de calitate pentru consumatori și poate contribui la crearea de locuri de muncă valoroase și sustenabile, inclusiv în regiunile rurale și în cele mai puțin dezvoltate, fapt care ar ajuta la contracararea tendințelor de depopulare. În special, având în vedere potențialul unei astfel de protecții de a contribui la crearea de locuri de muncă sustenabile și cu înaltă calificare în regiunile rurale și în cele mai puțin dezvoltate, producătorii ar trebui să vizeze realizarea unei părți substanțiale din valoarea produsului desemnat printr-o indicație geografică în cadrul ariei geografice delimitate. Cerințele pe baza cărora o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a unui produs urmează să poată fi atribuită în principal originii sale geografice și pe baza cărora produsul urmează să își aibă originea într-o arie geografică delimitată, astfel cum se prevede în prezentul regulament, consolidează interpretarea potrivit căreia o parte substanțială din valoarea produsului desemnat prin indicația geografică urmează să fie creată în interiorul ariei geografice respective. Cerințele respective ar trebui să garanteze că numai produsele care au o legătură puternică cu aria geografică pot beneficia de protecția prevăzută în prezentul regulament.
(9) Prin urmare, este necesar să se asigure o concurență loială pentru producătorii de produse artizanale și industriale pe piața internă, să se asigure punerea la dispoziția consumatorilor de informații fiabile referitoare la aceste produse, să se ocrotească și să se dezvolte patrimoniul cultural și know-how-ul tradițional, să se asigure înregistrarea eficientă, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel internațional, a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, să se prevadă controale eficace și să se asigure respectarea indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în întreaga piață internă, inclusiv în cadrul comerțului electronic, precum și să se stabilească corelarea cu sistemul internațional de înregistrare și protecție bazat pe Actul de la Geneva.
(10) Sarcinile atribuite prin prezentul regulament autorităților statelor membre, Comisiei și Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală înființat prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumit în continuare „oficiul”) ar putea necesita prelucrarea datelor cu caracter personal, în special în cazul în care este necesar să se identifice solicitanții din cadrul procedurilor de înregistrare, de modificare a caietului de sarcini al produsului sau de anulare a înregistrării sau să se identifice oponenții sau beneficiarii unei perioade de tranziție acordate prin derogare de la protecția unei indicații geografice înregistrate. Prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal este, prin urmare, necesară pentru îndeplinirea unei sarcini desfășurate în interes public. Orice prelucrare și publicare a datelor cu caracter personal primite în cursul procedurilor în temeiul prezentului regulament, de exemplu în scopul înregistrării, inclusiv al opoziției, al modificării caietului de sarcini al produsului, al anulării înregistrării, al controalelor și al acordării unei perioade de tranziție, ar trebui să respecte drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). În acest context, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) impun anumite obligații statelor membre, în timp ce Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12) impune anumite obligații Comisiei și oficiului. Comisia și oficiul ar trebui să fie considerate operatori asociați atunci când stabilesc împreună scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor.
(11) Indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale care au o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică legată de locul lor de fabricație conferă un drept colectiv care poate fi exercitat de toți producătorii eligibili dintr-o arie geografică delimitată care doresc să adere la un caiet de sarcini al unui produs, în conformitate cu prezentul regulament. Producătorii care acționează în mod colectiv au o putere de piață mai mare decât producătorii individuali și pot exploata sinergiile atunci când își gestionează indicațiile geografice. Indicațiile geografice îi recompensează pe producători pentru eforturile lor de a produce o gamă diversificată de produse de calitate. Prin urmare, cererile de înregistrare a indicațiilor geografice ar trebui depuse de grupuri de producători.
(12) În anumite arii geografice ar putea exista un singur producător dispus să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri ca indicație geografică. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, ca un singur producător să fie considerat solicitant. Cu toate acestea, nu ar trebui să i se permită unui singur producător să delimiteze aria geografică prin referire la propriul teren sau atelier. Aria geografică ar trebui să se refere întotdeauna la o anumită parte a unui teritoriu și nu la hotarele unei proprietăți private.
(13) De asemenea, ar trebui să fie posibil ca o autoritate locală sau regională desemnată de un stat membru sau o entitate privată desemnată de un stat membru să devină solicitant. În astfel de cazuri, cererea de înregistrare ar trebui să precizeze motivele desemnării respective.
(14) În plus, o entitate locală sau regională din statul membru de origine al grupului de producători sau al producătorului unic respectiv ar trebui să fie autorizată să ofere asistență grupului de producători sau producătorului unic respectiv la pregătirea cererii de înregistrare și în prima etapă a procedurii de înregistrare. Asistența ar putea include consiliere și schimb de documente, contacte și informații.
(15) Sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale prevăzut în prezentul regulament vizează să le permită consumatorilor să fie mai bine informați atunci când iau decizii de cumpărare, etichetarea și publicitatea ajutându-i, în acest context, să identifice corect produsele de calitate de pe piață. Drepturile de proprietate intelectuală aferente indicațiilor geografice ajută operatorii și societățile să își valorifice activele necorporale. Pentru a se evita crearea unei concurențe neloiale și pentru a sprijini piața internă, orice producător, inclusiv un producător dintr-o țară terță, ar trebui să poată utiliza o indicație geografică înregistrată și să poată comercializa produse desemnate printr-o astfel de indicație geografică în întreaga Uniune, inclusiv în cadrul comerțului electronic, cu condiția ca produsul în cauză să respecte caietul de sarcini corespunzător al produsului și ca producătorul să facă obiectul unor controale.
(16) O denumire a unui produs ar trebui să fie eligibilă pentru protecție ca indicație geografică dacă produsul îndeplinește trei cerințe cumulative: produsul ar trebui să fie ancorat sau să își aibă originea într-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară, o anumită calitate, reputația sau altă caracteristică a produsului ar trebui să poată fi atribuită în principal originii sale geografice și cel puțin una dintre etapele de fabricație ar trebui să se desfășoare în aria geografică respectivă. Pentru a îndeplini respectivele cerințe, este necesar să se demonstreze că originea geografică este un factor esențial pentru respectiva calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului. Cerințele respective sunt în conformitate cu cerințele privind indicațiile geografice, astfel cum sunt prevăzute în Actul de la Geneva și în legislația Uniunii privind protecția indicațiilor geografice pentru produsele agricole, produsele alimentare, vinuri și băuturile spirtoase. Cu toate acestea, produsele care contravin ordinii publice nu ar trebui să facă obiectul unei indicații geografice protejate. Necesitatea de a aplica respectiva excepție de ordine publică ar trebui evaluată de la caz la caz și excepția ar trebui să se aplice în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
(17) Etapa sau etapele de fabricație indicate în caietul de sarcini al produsului sunt cele care conferă acestuia o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică. Factorii umani sau naturali sau o combinație a acestora determină dacă o etapă de fabricație este relevantă pentru a fi inclusă în caietul de sarcini al produsului. Nu ar trebui să se califice pentru protecție produsele care sunt fabricate în principal în afara ariei geografice în cauză și care sunt transportate în aceasta numai pentru ambalare sau pentru o etapă de fabricație care ar putea fi desfășurată și în altă parte fără diferențe semnificative în ceea ce privește o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică a produsului. Acest principiu ar permite să se evite ca produsele de slabă calitate fără caracteristici unice și care sunt fabricate aproape în întregime în afara ariei geografice în cauză să fie vândute ca produse desemnate printr-o indicație geografică.
(18) Resursele de care dispun MIMM-urile pentru a face față sarcinilor administrative sunt adesea limitate. Autoritatea competentă a statului membru de origine al solicitantului ar trebui să depună eforturi pentru a oferi asistență, la cererea acestuia, la pregătirea documentului unic prevăzut de prezentul regulament, în conformitate cu practica ei administrativă. În cazul în care un stat membru decide să utilizeze procedura de înregistrare directă prevăzută în prezentul regulament (denumită în continuare „procedura de înregistrare directă”), oficiul, în strânsă cooperare cu punctul unic de contact al statului membru în cauză, ar trebui să depună eforturi pentru a furniza asistență cu privire la documentul unic. Nicio asistență furnizată de autorități sau de oficiu nu ar trebui să aducă atingere faptului că solicitantul rămâne responsabil pentru documentul unic.
(19) Pentru a obține protecție ca indicații geografice, denumirile ar trebui să fie înregistrate numai la nivelul Uniunii. Procedura standard pentru înregistrarea unei indicații geografice în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie alcătuită din două etape. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru prima etapă (denumită în continuare „etapa națională”), iar oficiul ar trebui să fie responsabil pentru cea de a doua etapă (denumită în continuare „etapa la nivelul Uniunii”). În cazul în care unui stat membru i s-a acordat o derogare de la procedura standard respectivă, ar trebui să fie posibil ca un solicitant din statul membru respectiv să depună o cerere de înregistrare direct la oficiu în cadrul procedurii de înregistrare directe. Protecția acordată în temeiul prezentului regulament din momentul înregistrării ar trebui să fie disponibilă, de asemenea, pentru indicațiile geografice pentru produsele originare din țări terțe (denumite în continuare „indicații geografice din țări terțe”) care îndeplinesc cerințele corespunzătoare și sunt protejate în țara terță de origine. Oficiul ar trebui să desfășoare procedurile corespunzătoare pentru indicații geografice din țări terțe.
(20) Statele membre ar trebui să prevadă proceduri administrative eficiente, previzibile și rapide. Informațiile cu privire la aceste proceduri, inclusiv termenele aplicabile și durata totală a procedurilor, ar trebui să fie puse la dispoziția publicului. Statele membre, Comisia și oficiul ar trebui să coopereze în cadrul consiliului consultativ constituit în temeiul prezentului regulament (denumit în continuare „consiliul consultativ”) pentru a face schimb de bune practici în vederea promovării eficienței procedurilor respective.
(21) Procedurile de înregistrare, inclusiv de opoziție, de modificare a caietului de sarcini al produsului, de anulare a înregistrării și cele aferente căii de atac în ceea ce privește indicațiile geografice originare din Uniune ar trebui să fie desfășurate de statele membre și de oficiu și ar trebui să îndeplinească cerințe de transparență. Statele membre și, respectiv, oficiul ar trebui să fie responsabile de diferitele etape ale acestor proceduri. Statele membre ar trebui să fie responsabile pentru etapa națională, care constă în primirea cererii de înregistrare din partea solicitantului, examinarea acesteia, gestionarea procedurii naționale de opoziție și, după finalizarea cu un rezultat pozitiv a etapei naționale, depunerea cererii de înregistrare la oficiu în vederea lansării etapei la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să stabilească norme procedurale detaliate pentru desfășurarea etapei naționale. Normele procedurale respective ar trebui să prevadă consultări între solicitant și eventualii oponenți naționali, precum și prezentarea de către solicitant a unui raport privind rezultatul consultărilor respective și a oricăror modificări aduse cererii de înregistrare. În plus, admisibilitatea opoziției și motivele de refuz al înregistrării din etapa națională ar trebui să fie aliniate cu cele din etapa la nivelul Uniunii. Oficiul ar trebui să fie responsabil de examinarea cererilor de înregistrare din etapa la nivelul Uniunii, de gestionarea procedurii de opoziție și de acordarea sau refuzarea înregistrării. De asemenea, oficiul ar trebui să desfășoare procedurile corespunzătoare pentru indicațiile geografice din țări terțe.
(22) Oficiul ar trebui să încurajeze părțile să recurgă la mijloace de soluționare alternativă a litigiilor, cum ar fi medierea, pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă. În acest scop, oficiul ar trebui să ofere părților posibilitatea de a recurge la serviciile respective în cadrul procedurilor la nivelul Uniunii. Oficiul ar trebui să pună el însuși la dispoziție astfel de servicii, dar părțile ar trebui să poată recurge și la alte servicii de mediere.
(23) Pentru a facilita gestionarea cererilor de înregistrare de către autoritățile competente, ar trebui să fie posibil ca două sau mai multe state membre să coopereze în etapa națională a procedurii, inclusiv în ceea ce privește examinarea, opoziția în etapa națională, depunerea cererilor de înregistrare la oficiu, modificarea caietului de sarcini al produsului și anularea înregistrării, precum și să decidă ca unul dintre ele să gestioneze procedura în numele celuilalt stat membru sau al celorlalte state membre în cauză. În aceste cazuri, statele membre respective ar trebui, fără întârziere, să informeze Comisia în consecință și să furnizeze informații cu privire la principalii parametri ai cooperării.
(24) Ar trebui să fie posibil ca, în anumite circumstanțe, statele membre să obțină o derogare de la obligația de a desemna o autoritate națională competentă care să fie responsabilă pentru etapa națională a procedurilor de înregistrare, inclusiv pentru procedura națională de opoziție, modificarea caietului de sarcini al produsului și anularea înregistrării. Respectiva derogare ar trebui să țină seama de faptul că anumite state membre nu dispun de un sistem național specific de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, că interesul local pentru protejarea indicațiilor geografice este minim în statele membre respective și că, în aceste circumstanțe, nu ar fi justificat să li se impună obligația de a crea întreaga infrastructură necesară pentru un astfel de sistem. Ar fi mai eficace și mai eficient din punctul de vedere al costurilor să se prevadă o cale alternativă prin care grupurile de producători din statele membre respective să își protejeze produsele, și anume printr-o procedură de înregistrare directă la oficiu. Această alternativă ar genera, de asemenea, avantaje în materie de costuri pentru statele membre.
(25) După examinarea informațiilor furnizate de un stat membru, Comisia ar trebui să adopte o decizie cu privire la cererea statului membru respectiv de a beneficia de o derogare care să îi permită să utilizeze procedura de înregistrare directă. Atunci când examinează cererea, Comisia ar trebui să evalueze toate circumstanțele relevante, cum ar fi numărul de denumiri de produse protejate existente, numărul de producători și de grupuri de producători potențial interesați din statul membru respectiv, dimensiunea populației statului membru respectiv, volumul vânzărilor, capacitățile de producție și piețele pentru produsele în cauză, precum și alte informații pe care statul membru le consideră relevante pentru a demonstra un nivel scăzut de interes la nivel național. De exemplu, pentru a lua o decizie, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza, de asemenea, informațiile colectate prin intermediul unei consultări publice, al unui studiu de piață, al unei analize de piață sau al unor scrisori din partea camerelor profesionale relevante sau din partea oricăror alte entități oficiale relevante. Comisia ar trebui să își păstreze dreptul de a modifica sau de a retrage o decizie prin care unui stat membru i se permite să utilizeze procedura de înregistrare directă, dacă statul membru în cauză nu mai îndeplinește condițiile. Un exemplu în acest sens ar fi situația în care numărul de cereri de înregistrare directe depuse de solicitanți din statul membru respectiv depășește în mod recurent, de-a lungul timpului, numărul inițial estimat de statul membru respectiv.
(26) În temeiul unei astfel de derogări, procedurile de înregistrare, de modificare a caietului de sarcini al produsului și de anulare a înregistrării ar trebui gestionate direct de oficiu. În această privință, oficiul ar trebui să primească asistență din partea autorităților administrative ale statului membru în cauză, atunci când este necesar, prin intermediul unui punct de contact unic desemnat, în special în legătură cu examinarea cererii de înregistrare. Punctul unic de contact ar trebui să dispună de cunoștințele de specialitate și de cunoștințele locale necesare cu privire la indicațiile geografice. Pentru a acorda asistență oficiului, punctul unic de contact ar trebui să fie autorizat să consulte experți cu cunoștințe specifice privind produsul sau sectorul în cauză.
(27) Aplicarea procedurii de înregistrare directă nu ar trebui să exonereze statele membre de obligația de a desemna o autoritate competentă pentru efectuarea de controale și de a lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor prevăzute în prezentul regulament.
(28) Pentru a asigura un proces decizional eficient și coerent în ceea ce privește cererile de înregistrare, autoritatea competentă a unui stat membru ar trebui să informeze oficiul, fără întârzieri nejustificate, cu privire la orice procedură în fața unei instanțe naționale sau a unui alt organism care privește o cerere de înregistrare depusă de respectiva autoritate competentă la oficiu, precum și cu privire la rezultatul final al unei astfel de proceduri. Din același motiv, autoritatea competentă ar trebui să informeze oficiul cu privire la orice procedură administrativă și judiciară națională împotriva deciziei autorității competente, care ar putea afecta înregistrarea unei indicații geografice.
(29) Începând de la data depunerii de către un stat membru a unei cereri de înregistrare la oficiu, statele membre ar trebui să poată acorda protecție națională temporară unei indicații geografice înainte de finalizarea etapei la nivelul Uniunii, cu condiția ca piața internă sau politica comercială a Uniunii să nu fie afectate. Protecția națională temporară nu ar trebui acordată în cazul înregistrării directe.
(30) Pentru a se permite operatorilor ale căror interese sunt afectate de înregistrarea unei indicații geografice să continue să utilizeze pentru o perioadă limitată de timp denumirea înregistrată, oficiul ar trebui să acorde o derogare specifică pentru utilizarea unor astfel de denumiri în cursul unei perioade de tranziție. O astfel de perioadă de tranziție ar putea fi, de asemenea, acordată pentru depășirea unor dificultăți temporare, cu obiectivul pe termen lung de a asigura faptul că toți producătorii respectă caietul de sarcini al produsului. Fără a se aduce atingere normelor care reglementează conflictele dintre indicațiile geografice și mărci, ar trebui să fie posibilă utilizarea în continuare, în anumite condiții și în cursul unei perioade de tranziție, a unor denumiri care altfel ar încălca protecția unei indicații geografice.
(31) În anumite cazuri specifice, Comisia ar trebui să poată prelua de la oficiu competența de a decide cu privire la cererile de înregistrare individuale, la cererile de modificare a caietului de sarcini al produsului sau la cererile de anulare. Orice stat membru sau oficiul ar trebui să poată solicita Comisiei să își exercite această prerogativă. Comisia ar trebui, de asemenea, să poată acționa din proprie inițiativă. În orice caz, oficiul ar trebui să rămână responsabil de examinarea dosarului și a opoziției și, pe baza unor considerente tehnice, ar trebui să pregătească pentru Comisie un proiect de act de punere în aplicare.
(32) Pentru buna funcționare a pieței interne, este important ca producătorii și alți operatori interesați, precum și autoritățile și consumatorii să aibă acces rapid și ușor la informațiile pertinente referitoare la indicațiile geografice.
(33) Pentru a se evita fragmentarea pieței interne și pentru a se asigura transparența și uniformitatea în întreaga Uniune, este necesar să se instituie un registru electronic al Uniunii de indicații geografice pentru produsele artizanale și industriale (denumit în continuare „registrul Uniunii”) care să fie ușor accesibil publicului, într-un format prelucrabil automat. Registrul Uniunii ar trebui să fie instituit și administrat de oficiu, iar personalul necesar pentru funcționarea registrului ar trebui pus la dispoziție de oficiu. Ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării bazelor de date existente, pentru a se evita crearea unei sarcini administrative inutile.
(34) Uniunea negociază cu partenerii săi comerciali acorduri internaționale, inclusiv acorduri care prevăd protecția indicațiilor geografice. Protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale în Uniune poate rezulta și din astfel de acorduri, indiferent de înregistrarea internațională prevăzută în temeiul Actului de la Geneva și de sistemul de înregistrare prevăzut în prezentul regulament. Ar trebui să fie posibilă înscrierea în registrul Uniunii a indicațiilor geografice protejate în Uniune în virtutea unei înregistrări internaționale în temeiul Actului de la Geneva sau al acordurilor internaționale cu partenerii comerciali ai Uniunii, pentru a facilita furnizarea de informații către public, pentru a spori transparența în beneficiul consumatorilor și, în special, pentru a asigura protecția și controlul utilizărilor conferite indicațiilor geografice respective. În astfel de cazuri, denumirile respective ar trebui înscrise în registrul Uniunii ca indicații geografice protejate.
(35) Orice parte lezată de o decizie a oficiului ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac înaintea camerelor de recurs ale oficiului (denumite în continuare „camere de recurs”). Deciziile camerelor de recurs ar trebui, la rândul lor, să facă obiectul unor căi de atac înaintea Tribunalului, care are competența să anuleze sau să modifice decizia atacată.
(36) Ar trebui să se constituie un consiliu consultativ, alcătuit din experți din statele membre și din partea Comisiei, pentru a asigura cunoștințele specifice și de specialitate necesare despre anumite produse, sectoare și circumstanțe locale care ar putea influența rezultatul procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a obține cunoștințele tehnice specifice necesare pentru evaluarea cererilor de înregistrare individuale în orice etapă a procedurilor de înregistrare, inclusiv a procedurilor de opoziție, de recurs sau de altă natură, divizia pentru indicații geografice din cadrul oficiului sau camerele de recurs ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta consiliul consultativ, din proprie inițiativă sau la cererea Comisiei. Dacă este necesar, consultarea respectivă ar trebui să includă și un aviz general cu privire la evaluarea criteriilor de calitate, la stabilirea reputației unui produs, la determinarea caracterului generic al unei denumiri și la evaluarea riscului de confuzie în rândul consumatorilor. Avizul consiliului consultativ nu ar trebui să fie obligatoriu. Consiliul consultativ ar trebui să invite, dacă este cazul, experți pentru categoria de produse în cauză, inclusiv reprezentanți ai regiunilor și ai mediului academic. Procedura de numire a experților și funcționarea consiliului consultativ ar trebui prevăzute în regulamentul de procedură al consiliului consultativ, adoptat de consiliul de administrație.
(37) Ar trebui să se acorde protecție indicațiilor geografice înscrise în registrul Uniunii, astfel încât să se asigure utilizarea corectă a acestora și să se prevină practicile care i-ar putea induce în eroare pe consumatori, în special în ceea ce privește produsele comparabile. Pentru a se stabili dacă anumite produse sunt comparabile cu un produs protejat de o indicație geografică, ar trebui să se ia în considerare toți factorii relevanți. Printre acești factori ar trebui să se numere: dacă produsele dețin sau nu caracteristici obiective comune, precum metoda de fabricație, aspectul fizic sau utilizarea aceleiași materii prime; în ce circumstanțe sunt utilizate produsele din punctul de vedere al segmentului de piață relevant; dacă produsele sunt distribuite frecvent prin intermediul acelorași canale și dacă intră sub incidența unor norme de comercializare similare.
(38) Pentru a consolida protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și pentru a combate în mod eficace contrafacerea, protecția în temeiul prezentului regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, numelor de domeniu de pe internet. Este important totodată să se țină seama în mod corespunzător de Acordul TRIPS, în special de articolele 22 și 23 ale acestuia, precum și de Acordul general pentru tarife și comerț, care a fost încheiat în numele Uniunii în temeiul Deciziei 94/800/CE a Consiliului (13), inclusiv de articolul V din respectivul acord privind libertatea de tranzit. În temeiul cadrului juridic respectiv, pentru a combate contrafacerea într-un mod mai eficace, o astfel de protecție ar trebui să se aplice și în cazul mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Uniunii fără a fi puse în liberă circulație, fiind plasate sub regimuri vamale speciale, cum ar fi cele referitoare la tranzit, depozitare, utilizare specifică sau prelucrare.
(39) Ar trebui să se asigure faptul că utilizarea unei indicații geografice în denumirea unui produs fabricat care conține sau încorporează, ca parte sau componentă, produsul desemnat prin indicația geografică are loc în conformitate cu practici comerciale loiale și că nu exploatează, slăbește, diluează sau prejudiciază reputația indicației geografice. Pentru o astfel de utilizare ar trebui să se solicite consimțământul grupului de producători sau al producătorului individual al produsului desemnat prin indicația geografică.
(40) Termenii generici care sunt similari cu sau fac parte dintr-o denumire sau dintr-o mențiune protejată printr-o indicație geografică ar trebui să își mențină statutul generic.
(41) Denumirile omonime (denumite în continuare „omonime”) sunt denumiri ortografiate sau pronunțate în același mod, dar se referă la arii geografice diferite. O denumire care este omonimă în întregime sau parțial cu o indicație geografică deja înregistrată sau solicitată nu ar trebui să fie înregistrată, cu excepția cazului în care anumite circumstanțe justifică protecția sa, având în vedere necesitatea tratamentului egal al producătorilor și necesitatea de a nu induce consumatorii în eroare cu privire la originea geografică reală a produselor. Omonimele care pot induce în eroare consumatorii cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produsului nu ar trebui înregistrate ca indicații geografice.
(42) Deși mărcile și indicațiile geografice diferă ca natură și scop, legătura dintre acestea ar trebui clarificată în ceea ce privește criteriile de respingere a cererilor de înregistrare a mărcilor, de invalidare a mărcilor și de coexistență a mărcilor și a indicațiilor geografice. Este necesar să se asigure echilibrul între protecția indicațiilor geografice și protecția mărcilor cu reputație sau bine-cunoscute, având în vedere în special dreptul fundamental de proprietate, astfel cum este prevăzut la articolul 17 din Cartă, precum și obligațiile care decurg din dreptul internațional. Atunci când se evaluează legătura dintre o indicație geografică și o marcă, ar trebui să se țină seama de orice continuitate a protecției unei indicații geografice stabilite prin înregistrare sau utilizare într-un stat membru, atunci când indicația geografică a intrat sub incidența protecției Uniunii în conformitate cu prezentul regulament, precum și de orice prioritate revendicată în legătură cu o cerere de înregistrare a unei mărci.
(43) Grupurile de producători joacă un rol esențial în procesul de depunere a cererilor de înregistrare a indicațiilor geografice, precum și în procedurile de modificare a caietului de sarcini al produsului și de anulare a înregistrării. Aceste grupuri ar trebui să aibă la îndemână mijloacele necesare pentru a identifica și a promova mai bine caracteristicile propriilor produse. Prin urmare, ar trebui precizat rolul grupurilor de producători.
(44) Registrele cu nume de domeniu de prim nivel tip cod de țară create în Uniune, care oferă proceduri de soluționare alternativă a litigiilor pentru soluționarea litigiilor legate de înregistrarea numelor de domeniu, ar trebui să se asigure că astfel de proceduri vizează și indicațiile geografice. În urma unei proceduri adecvate de soluționare alternativă a litigiilor sau în urma unei proceduri judiciare, ar trebui să fie posibil ca registrele cu nume de domeniu de prim nivel tip cod de țară create în Uniune să revoce sau să transfere un nume de domeniu înregistrat sub un domeniu de prim nivel tip cod de țară către grupul de producători relevant, în cazul în care înregistrarea numelui de domeniu încalcă protecția unei indicații geografice, în cazul în care numele de domeniu este utilizat cu rea-credință sau în cazul în care numele de domeniu a fost înregistrat de titularul său fără ca respectivul titular să aibă un drept sau un interes legitim în ceea ce privește indicația geografică.
(45) Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea instituirii unui sistem de informare și alertă împotriva utilizării abuzive a indicațiilor geografice artizanale și industriale în cadrul sistemului de nume de domeniu și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind principalele sale constatări. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia ar trebui, dacă este necesar, să prezinte o propunere legislativă pentru a institui un astfel de sistem.
(46) Întrucât sistemul Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, astfel cum este prevăzut în prezentul regulament, este un sistem nou, este important să se sensibilizeze consumatorii, producătorii, în special MIMM-urile, și autoritățile publice de la nivel local, regional, național și internațional în legătură cu această inițiativă. În acest scop, statele membre, Comisia, oficiul și părțile interesate relevante ar trebui încurajate să desfășoare în mod regulat activități de promovare pentru a sensibiliza publicul.
(47) Simbolul, indicația și abrevierea Uniunii care identifică indicații geografice înregistrate, precum și drepturile aferente pe teritoriul Uniunii, ar trebui protejate atât în Uniune, cât și în țările terțe, în scopul de a garanta că sunt utilizate pentru produse autentice și că nu există cazuri de inducere în eroare a consumatorilor în privința caracteristicilor produselor.
(48) Ar trebui să se recomande utilizarea simbolului, a indicației și a abrevierii Uniunii pe ambalajul produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică, inclusiv pe site-urile de vânzări online, astfel încât aceste produse și garanțiile aferente să devină mai bine cunoscute de către consumatori și să fie posibilă identificarea mai ușoară a acestor produse pe piață, facilitându-se astfel verificările. Utilizarea simbolului, a indicației și a abrevierii Uniunii ar trebui să rămână voluntară în ceea ce privește indicațiile geografice din țări terțe.
(49) Din motive de claritate pentru consumatori și pentru un maxim de coerență în ceea ce privește legislația Uniunii privind protecția indicațiilor geografice pentru produse agricole, produse alimentare, vinuri și băuturi spirtoase, simbolul Uniunii utilizat pe ambalajul produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică ar trebui să fie identic cu cel stabilit în temeiul Regulamentului delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei (14) și utilizat pe ambalajul produselor agricole și alimentare, al vinurilor și al băuturilor spirtoase desemnate printr-o indicație geografică.
(50) Valoarea adăugată a indicațiilor geografice se bazează pe încrederea consumatorilor. O astfel de încredere poate fi justificată numai dacă înregistrarea indicațiilor geografice este însoțită de mecanisme eficace și eficiente de verificare și control. Consumatorii ar trebui să se poată aștepta ca orice indicație geografică să facă obiectul unor sisteme stricte de verificare și control, indiferent dacă produsele provin din Uniune sau dintr-o țară terță.
(51) Pentru a se asigura încrederea consumatorilor în caracteristicile specifice ale produselor artizanale și industriale desemnate printr-o indicație geografică, producătorii ar trebui să fie incluși într-un sistem întemeiat pe declarația pe proprie răspundere a unui producător prin care se verifică conformitatea cu caietul de sarcini al produsului înainte ca produsul să fie introdus pe piață și după introducerea lui pe piață. În scopul controlului, fiecare stat membru ar trebui să desemneze autorități competente pentru verificarea conformității și monitorizare. Ar trebui să fie posibil ca autoritatea competentă desemnată pentru etapa națională să fie diferită de autoritatea competentă desemnată pentru control, dacă un stat membru decide astfel. Autorității competente respective ar trebui să i se permită să delege anumite sarcini de control unor organisme de certificare a produselor sau unor persoane fizice.
(52) Declarația pe proprie răspundere ar trebui să fie transmisă de producător autorității competente responsabilă de verificarea conformității cu caietul de sarcini al produsului. Pentru a demonstra conformitatea continuă, o astfel de declarație pe proprie răspundere ar trebui transmisă la fiecare trei ani. Producătorii ar trebui să aibă obligația de a transmite imediat o declarație pe proprie răspundere actualizată atunci când caietului de sarcini al produsului i se aduce o modificare care are un efect asupra produsului în cauză. Verificarea pe baza declarației pe proprie răspundere nu ar trebui să îi împiedice pe producători să apeleze la părți terțe pentru verificarea conformității produselor lor cu caietele de sarcini aferente. Ar trebui să fie posibil ca o astfel de verificare de către o parte terță să vină în completarea unei declarații pe proprie răspundere, dar nu să o înlocuiască.
(53) Prin declarația pe proprie răspundere ar trebui să se furnizeze autorității competente toate informațiile necesare referitoare la produs, pentru ca autoritatea să verifice conformitatea acestuia cu caietul de sarcini aferent. Pentru a se asigura că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt cuprinzătoare, ar trebui stabilit o structură armonizată pentru astfel de declarații. Producătorul ar trebui să își asume întreaga responsabilitate pentru a se asigura că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt complete, coerente și exacte și ar trebui să fie în măsură să furnizeze, fără a afecta protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, dovezile necesare pentru a permite verificarea informațiilor respective.
(54) La primirea declarației pe proprie răspundere, autoritatea competentă ar trebui să efectueze o examinare a acesteia, care să includă cel puțin o verificare a integralității și a consecvenței sale. Inconsecvențele evidente ar trebui clarificate și informațiile lipsă ar trebui solicitate producătorului. În cazul în care autoritatea competentă consideră că informațiile furnizate în declarația pe proprie răspundere sunt complete și coerente și că nu are alte rezerve privind conformitatea, autoritatea competentă ar trebui să elibereze sau să reînnoiască un certificat oficial de autorizare a realizării produsului desemnat de indicația geografică.
(55) Pentru a asigura conformitatea cu caietul de sarcini al produsului și pentru a verifica exactitatea informațiilor furnizate în declarația pe proprie răspundere, autoritatea competentă ar trebui, cu o frecvență adecvată, să efectueze verificări de conformitate pe piață, inclusiv în comerțul electronic, pe baza unei analize de risc și ținând seama de riscul unor neconformități, inclusiv al unor practici frauduloase sau înșelătoare.
(56) În cazul neconformității cu caietul de sarcini al produsului, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că producătorii în cauză remediază situația și pentru a preveni alte neconformități.
(57) Ca alternativă la procedura de verificare bazată pe declarația pe proprie răspundere, statelor membre ar trebui să li se permită să prevadă o procedură de verificare bazată pe verificarea conformității de către o autoritate competentă sau de către o parte terță desemnată. O astfel de procedură de verificare ar trebui să includă controale de conformitate cu caietul de sarcini al produsului atât înainte, cât și după introducerea pe piață a produsului. Autorității competente ar trebui să i se permită să delege, acolo unde este necesar, organismelor de certificare a produselor sau persoanelor fizice anumite sarcini de control legate de verificarea originii geografice sau a procesului de fabricație a produsului în cauză.
(58) Standardele europene (standarde EN) dezvoltate de Comitetul European de Standardizare (CEN) și standardele internaționale dezvoltate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO) ar trebui să fie utilizate atât pentru acreditarea organismelor de certificare a produselor, cât și de către respectivele organisme pentru operațiunile lor. Acreditarea organismelor respective ar trebui să se realizeze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (15). Organismele de certificare a produselor stabilite în afara Uniunii ar trebui să demonstreze că respectă standardele Uniunii sau standardele recunoscute la nivel internațional, prin intermediul unui certificat eliberat de un organism care este un semnatar recunoscut al unui acord multilateral de recunoaștere sub auspiciile Forumului internațional de acreditare (IAF) sau membru al Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC). Persoanele fizice ar trebui să posede cunoștințele de specialitate, echipamentele, infrastructura și resursele necesare pentru a îndeplini sarcinile de control care le-au fost delegate. Acestea ar trebui să posede calificările și experiența corespunzătoare, să acționeze în mod imparțial și să nu se afle în niciun conflict de interese în ceea ce privește exercitarea sarcinilor de control care le-au fost delegate.
(59) Informațiile referitoare la autoritățile competente și la organismele de certificare a produselor, precum și la persoanele fizice cărora le-au fost delegate sarcini de control ar trebui să fie puse la dispoziția publicului de către statele membre și de către oficiu, pentru ca transparența să fie asigurată și pentru ca părțile interesate să le poată contacta.
(60) Monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pe piață este importantă pentru prevenirea practicilor frauduloase și înșelătoare, asigurându-se astfel faptul că producătorii produselor desemnate printr-o indicație geografică sunt recompensați corespunzător pentru valoarea adăugată a produselor lor cu indicație geografică și că persoanele care încalcă drepturile conferite de o indicație geografică sunt împiedicate să vândă produse neconforme. Prin urmare, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente care să monitorizeze piața pentru a detecta orice utilizare abuzivă a indicațiilor geografice și să efectueze controale pe baza unei analize de risc. În eventualitatea detectării unei utilizări abuzive a unei indicații geografice, autoritatea competentă relevantă ar trebui să ia măsurile administrative și judiciare corespunzătoare pentru a împiedica sau a stopa utilizarea denumirilor de produse sau servicii care încalcă protecția unei indicații geografice înregistrate, în cazul în care astfel de produse sunt fabricate sau comercializate ori în cazul în care astfel de servicii sunt prestate sau comercializate pe teritoriul lor. Ar trebui să existe posibilitatea ca respectivele autorități să fie aceleași cu autoritățile desemnate pentru verificarea conformității cu caietul de sarcini al produsului. Ar trebui să existe posibilitatea ca o astfel de monitorizare să fie efectuată de către autoritățile care efectuează controlul produselor sau controale pe piață într-un alt context, de exemplu controale vamale, supravegherea pieței sau asigurarea respectării legii.
(61) Măsurile, procedurile și mijloacele de reparație prevăzute în Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16) se aplică în cazul oricărei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv a drepturilor cu privire la indicațiile geografice. De asemenea, Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) stabilește condițiile și procedurile de intervenție a autorităților vamale în cazul în care mărfurile susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectuală, inclusiv unui drept cu privire la indicațiile geografice, sunt sau ar fi trebuit să fie supuse supravegherii vamale sau controalelor vamale pe teritoriul vamal al Uniunii. De asemenea, Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (18) stabilește atribuțiile și activitățile oficiului cu privire la asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv stimularea cooperării cu și între autoritățile relevante ale statelor membre.
(62) Pentru buna funcționare a pieței interne, este important ca producătorii să poată demonstra rapid și cu ușurință că sunt autorizați să utilizeze o denumire care este protejată ca indicație geografică, cum ar fi în contextul controalelor vamale sau al inspecțiilor pe piață sau la solicitarea partenerilor de afaceri sau a consumatorilor. În acest scop, producătorii ar trebui să utilizeze un certificat oficial de autorizare a fabricării produsului desemnat printr-o indicație geografică, pus la dispoziția lor.
(63) Întrucât sistemul de control stabilit prin prezentul regulament urmează o abordare public-privat, producătorii înșiși ar trebui să contribuie, de asemenea, la protecția indicațiilor geografice. Aceștia ar trebui să efectueze controale de conformitate pentru a verifica conformitatea produsului cu caietul de sarcini aferent, însoțite, după caz, de controale de conformitate interne gestionate și organizate de grupul de producători relevant. În plus, producătorii ar trebui încurajați să sprijine autoritățile publice în monitorizarea utilizării indicațiilor geografice pe piață. Producătorii ar trebui, de asemenea, să fie încurajați să notifice autorităților competente toate cazurile de neconformitate sau de posibile încălcări.
(64) Pentru a consolida protecția indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale și pentru a combate în mod mai eficace contrafacerea, protecția în temeiul prezentului regulament ar trebui să se aplice atât în mediul offline, cât și în cel online, inclusiv numelor de domeniu de pe internet. Serviciile intermediare, în special platformele online, sunt tot mai mult utilizate pentru vânzarea de produse, inclusiv de produse desemnate printr-o indicație geografică. În această privință, informațiile referitoare la publicitatea pentru bunuri care încalcă protecția indicațiilor geografice prevăzută în prezentul regulament și la promovarea și vânzarea unor astfel de bunuri ar trebui să fie considerate conținut ilegal în sensul articolului 3 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului (19) și ar trebui să intre sub incidența obligațiilor și a măsurilor prevăzute de regulamentul respectiv.
(65) Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficace, proporționale și disuasive menite să descurajeze posibilele comportamente frauduloase ale producătorilor de produse desemnate printr-o indicație geografică și ale persoanelor care încalcă indicațiile geografice.
(66) Dat fiind că etapele de fabricație a unui produs desemnat printr-o indicație geografică ar putea avea loc în mai mult de un stat membru și că produsele fabricate într-un stat membru ar putea fi vândute în alt stat membru, ar trebui să se asigure asistența administrativă și cooperarea între statele membre pentru a permite efectuarea controalelor și asigurarea respectării legii în mod efectiv și eficace.
(67) Acțiunile întreprinse de Uniune în urma aderării sale la Actul de la Geneva sunt reglementate de Regulamentul (UE) 2019/1753 al Parlamentului European și al Consiliului (20). Anumite dispoziții ale respectivului regulament ar trebui modificate pentru a asigura coerența cu instituirea unui sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, în conformitate cu prezentul regulament. În acest context, oficiul ar trebui să acționeze în calitate de autoritate competentă a Uniunii în ceea ce privește indicațiile geografice pentru produsele artizanale și industriale în temeiul Actului de la Geneva. Dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/1753 aplicabile indicațiilor geografice care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii care reglementează sistemul de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele agricole ar trebui, prin urmare, să fie modificate astfel încât să fie aliniate la prezentul regulament.
(68) De asemenea, pentru a se asigura coerența cu prezentul regulament, Regulamentul (UE) 2017/1001 ar trebui modificat. Atribuțiile conferite oficiului în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește administrarea și promovarea indicațiilor geografice ar trebui adăugate pe lista atribuțiilor oficiului prevăzută la articolul 151 din Regulamentul (UE) 2017/1001.
(69) Pentru atribuțiile conferite oficiului prin prezentul regulament, limbile oficiului ar trebui să fie toate limbile oficiale ale Uniunii. Cu privire la cererile de înregistrare, cererile de modificare a caietului de sarcini al produsului și cererile de anulare depuse de solicitanții din țări terțe, oficiul ar trebui să accepte traduceri autorizate ale documentelor și informațiilor în una dintre limbile oficiale ale Uniunii. Oficiul ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza, după caz, traduceri automate verificate.
(70) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a percepe o taxă pentru a acoperi costurile de gestionare a sistemului de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale. În acest context, statele membre ar trebui să țină seama de situația MIMM-urilor. Oficiul nu ar trebui să perceapă nicio taxă pentru cererile de înregistrare depuse de autoritățile competente ale statelor membre după încheierea etapei naționale a procedurii de înregistrare. Cu toate acestea, oficiul ar trebui să perceapă o taxă pentru procedura de înregistrare directă, având în vedere că această procedură generează pentru oficiu un volum mai mare de muncă decât prelucrarea cererilor de înregistrare care au fost deja examinate în etapa națională. Oficiul ar trebui, de asemenea, să perceapă taxe pentru procedurile prevăzute în prezentul regulament privind indicațiile geografice din țări terțe și pentru căile de atac.
(71) Taxele sau comisioanele aferente controalelor și verificărilor ar trebui să acopere, fără a depăși, costurile, inclusiv cheltuielile indirecte, suportate de autoritățile competente care efectuează controalele. Cheltuielile indirecte ar putea include costurile organizării și sprijinului necesare pentru planificarea și efectuarea controalelor și, după caz, pentru utilizarea unor organisme de certificare a produselor sau a unor persoane fizice. Nu ar trebui să se perceapă taxe pentru depunerea și prelucrarea declarației pe proprie răspundere.
(72) Costurile necesare pentru instituirea sistemului informatic prevăzut în prezentul regulament, și anume sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu, registrul Uniunii și portalul digital, ar trebui să fie finanțate din excedentul bugetar acumulat al oficiului. Costurile de funcționare generate de atribuțiile încredințate oficiului prin prezentul regulament ar trebui să fie acoperite din bugetul de funcționare al oficiului.
(73) Sistemul digital pentru depunerea cererilor de înregistrare pe cale electronică la oficiu ar trebui să includă un serviciu front office și un serviciu back office și să permită fără sincope conectarea la sistemele informatice ale autorităților naționale, la registrul Uniunii și la sistemul informatic al OMPI, interfața cu acestea și integrarea în acestea, în vederea administrării Actului de la Geneva. Registrul Uniunii ar trebui să aibă un aspect similar cu cel al registrului Uniunii al indicațiilor geografice pentru vinuri, produse alimentare și produse agricole și să aibă cel puțin aceleași funcționalități.
(74) Pentru a modifica sau a completa anumite elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește: (i) precizarea în detaliu a cerințelor legate de documentația care însoțește cererea de înregistrare; (ii) enumerarea elementelor suplimentare ale documentației care trebuie să însoțească cererea de înregistrare; (iii) precizarea criteriilor pentru procedura de înregistrare directă; (iv) stabilirea procedurilor și a condițiilor aplicabile pregătirii și depunerii cererilor de înregistrare la oficiu; (v) precizarea conținutului cererii de introducere a unei căi de atac și procedura de depunere și de examinare a unei căi de atac; (vi) precizarea conținutului și modelul deciziilor camerelor de recurs; și (vii) modificarea informațiilor și cerințelor referitoare la formularul standard de declarație pe proprie răspundere. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (21). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(75) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește: (i) stabilirea unor norme care să limiteze informațiile incluse în caietul de sarcini al produsului, atunci când o astfel de limitare este necesară pentru a se evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase; (ii) stabilirea unor norme privind modelul caietului de sarcini al produsului; (iii) precizarea formatului și a prezentării online ale documentației de însoțire; (iv) stabilirea normelor procedurale detaliate privind pregătirea și depunerea cererilor de înregistrare directe; (v) stabilirea normelor detaliate privind procedura, modelul și prezentarea cererilor de înregistrare la oficiu, inclusiv în legătură cu cererile de înregistrare care privesc mai mult de un teritoriu național; (vi) stabilirea normelor privind depunerea opoziției, precizând formatul și prezentarea online a declarației de opoziție motivate; (vii) stabilirea normelor privind depunerea notificării de observații și precizarea formatului și a prezentării online ale acesteia; (viii) deciziile și procedurile aplicabile în situațiile în care Comisia preia de la oficiu competența de a decide cu privire la o cerere de înregistrare; (ix) stabilirea normelor detaliate privind procedura, modelul și prezentarea unei cereri de modificare la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al produsului, precum și privind procedura, modelul și modul de comunicare către oficiu a modificărilor standard; (x) stabilirea normelor detaliate privind procedura și modelul pentru cererea de anulare, precum și privind prezentarea cererilor de anulare; (xi) stabilirea arhitecturii informatice și forma de prezentare a registrului Uniunii; (xii) precizarea formatului și a prezentării online ale extraselor din registrul Uniunii; (xiii) precizarea caracteristicilor tehnice ale simbolului și indicației Uniunii, precum și a normelor de utilizare a acestora pe produsele comercializate cu o indicație geografică înregistrată, inclusiv a normelor privind versiunile lingvistice de utilizat; (xiv) precizarea naturii și a tipului de informații care urmează să facă obiectul unui schimb și a metodelor aplicabile schimbului de informații realizat în scopul efectuării controalelor; și (xv) stabilirea cuantumurilor taxelor care se percep de către oficiu și a modalităților de plată sau, în cazul taxelor pentru căile de atac introduse înaintea camerelor de recurs, de rambursare a taxelor respective. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (22).
(76) Protecția actuală a indicațiilor geografice la nivel național se bazează pe diferite abordări în materie de reglementare. Existența a două sisteme paralele, la nivelul Uniunii și la nivel național, prezintă un risc de confuzie în rândul consumatorilor și al producătorilor. Înlocuirea sistemelor naționale de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale cu un cadru de reglementare la nivelul Uniunii ar crea securitate juridică, ar reduce sarcina administrativă a autorităților naționale, ar asigura o concurență loială între producătorii de produse desemnate prin astfel de indicații geografice, precum și costuri previzibile și relativ scăzute și ar spori credibilitatea produselor în ochii consumatorilor. În acest scop, sistemele naționale de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale ar trebui să înceteze să existe după douăsprezece luni de la data aplicării prezentului regulament. Ar trebui să fie posibilă prelungirea în timp a protecției acordate în temeiul sistemelor naționale respective până la încheierea înregistrării indicațiilor geografice naționale identificate de statele membre în cauză. Unele state membre, în special cele care sunt părți la Acordul de la Lisabona privind protecția și înregistrarea internațională a denumirilor de origine, au înregistrat indicații geografice pentru produse artizanale și industriale în temeiul respectivului acord. De asemenea, ele au acordat protecție în temeiul respectivului acord unor indicații geografice din țări terțe. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2019/1753 ar trebui modificat pentru a se permite continuarea protecției respectivelor indicații geografice.
(77) Dat fiind că este necesară o perioadă de timp pentru a se asigura instituirea cadrului pentru buna funcționare a prezentului regulament în vederea stabilirii unui sistem al Uniunii și a unui sistem internațional de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, prezentul regulament ar trebui să înceapă să se aplice după expirarea unei perioade rezonabile de la adoptarea sa. Cu toate acestea, anumite dispoziții referitoare la derogarea de la etapa națională, la consiliul consultativ, la instituirea sistemului informatic și la delegarea de competențe către Comisie ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
(78) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Cartă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu respectivele drepturi și principii, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială și dreptul de proprietate, inclusiv dreptul de proprietate intelectuală.
(79) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume crearea unui sistem al Uniunii de protecție a indicațiilor geografice pentru produsele artizanale și industriale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.
(80) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 2 iunie 2022 (23),