Recitale
(1) Acordul de la Paris, adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Respectivul angajament a fost consolidat prin adoptarea, în temeiul CCONUSC, la 13 noiembrie 2021, a Pactului climatic de la Glasgow, în care Conferința părților la CCONUSC, care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, recunoaște că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai scăzut în cazul unei creșteri a temperaturii cu 1,5 °C, comparativ cu o creștere de 2 °C, și se angajează să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C.
(2) În raportul său din 2019 de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) a furnizat cele mai recente dovezi științifice despre degradarea continuă a biodiversității. Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (denumită în continuare „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030”) intensifică ambițiile Uniunii legate de protejarea și refacerea biodiversității și a unor ecosisteme funcționale. Pădurile și solurile sănătoase sunt extrem de importante pentru biodiversitate, dar și pentru purificarea aerului și a apei, sechestrarea și stocarea carbonului și furnizarea de produse din lemn cu durată lungă de viață obținute în mod durabil. Natura și funcția pădurilor variază foarte mult la nivelul Uniunii, în condițiile în care anumite tipuri de păduri sunt mai vulnerabile la schimbările climatice din cauza impacturilor directe care le afectează, cum ar fi seceta, declinul pădurilor determinat de temperatură sau modificarea aridității. Despăduririle și degradarea pădurilor contribuie la criza climatică globală, deoarece duc la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră, printre altele prin incendii forestiere asociate, eliminând astfel în mod permanent capacitățile de absorbție a carbonului, diminuând rezistența la schimbările climatice a zonelor afectate și reducând în mod substanțial biodiversitatea acestora. Carbonul organic din sol și rezervoarele de carbon reprezentate de lemnul mort, din care o mare parte alimentează rezervoarele de carbon din sol, sunt deosebit de relevante pentru mai multe categorii de raportare, atât pentru politicile climatice, cât și pentru protecția biodiversității. Atât Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2021 referitoare la o nouă strategie a UE pentru păduri pentru 2030 (denumită în continuare „Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030”), cât și Comunicarea Comisiei din 17 noiembrie 2021 referitoare la Strategia UE privind solul pentru 2030 – Valorificarea beneficiilor solurilor sănătoase pentru ființele umane, alimentație, natură și climă (denumită în continuare „Strategia UE privind solul pentru 2030”) au recunoscut necesitatea de a proteja și de a îmbunătăți calitatea pădurilor și a ecosistemelor solului în Uniune, precum și de a încuraja practici consolidate de gestionare durabilă care pot îmbunătăți sechestrarea carbonului și pot consolida reziliența pădurilor și a solurilor, având în vedere crizele climatice și cele legate de biodiversitate. Turbăriile sunt cel mai mare depozit terestru de carbon organic, iar îmbunătățirea gestionării și protecției turbăriilor este un aspect important care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la protejarea biodiversității și a solului împotriva eroziunii.
(3) Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (denumit în continuare „Pactul verde european”) oferă un punct de plecare pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică al Uniunii până cel târziu în 2050 și a obiectivului de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Acest instrument combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în Uniune până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În același timp, respectiva tranziție presupune aspecte legate de egalitatea de gen, precum și consecințe deosebite asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și membrii unei minorități rasiale sau etnice. Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii, precum și că nimeni nu este lăsat în urmă.
(4) Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află în centrul Comunicării privind Pactul verde european. În rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european (5), Parlamentul European a solicitat realizarea tranziției necesare către o societate neutră din punct de vedere climatic până cel târziu în 2050, iar în rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu a declarat o urgență climatică și de mediu (6). În contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății și bunăstării economice a cetățenilor Uniunii, Pactul verde european a devenit cu atât mai necesar și important.
(5) Este important să se asigure că măsurile luate pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament sunt urmărite în conformitate cu obiectivul de promovare a dezvoltării durabile, astfel cum este prevăzut la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), ținând seama de obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, de Acordul de la Paris și de principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, după caz, în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(6) Uniunea s-a angajat să reducă emisiile nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii a Uniunii cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990, în cadrul contribuției actualizate stabilite la nivel național, transmise Secretariatului CCONUSC la 17 decembrie 2020.
(7) Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119, Uniunea a consacrat în legislație obiectivul de a obține un echilibru între emisiile antropice de către surse la nivelul întregii economii și absorbțiile de gaze cu efect de seră la nivel intern în cadrul Uniunii până în 2050 și, după caz, de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisiile după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Se preconizează că toate sectoarele economiei vor contribui la atingerea acestui obiectiv, inclusiv sectorul de exploatare a terenurilor, schimbare a destinației terenurilor și silvicultură (denumit în continuare „LULUCF”). Pentru a asigura faptul că există un nivel suficient al măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice în alte sectoare până în 2030, contribuția absorbțiilor nete la obiectivul climatic al Uniunii pentru 2030 este limitată la 225 de milioane de tone de CO2 echivalent. În contextul Regulamentului (UE) 2021/1119, Comisia și-a reafirmat într-o declarație corespunzătoare intenția de a propune o revizuire a Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (8), în conformitate cu obiectivul ambițios de a crește absorbțiile nete de dioxid de carbon până la niveluri de peste 300 de milioane de tone de CO2 echivalent în sectorul LULUCF până în 2030.
(8) Pentru a contribui la obiectivul mai ambițios de a reduce emisiile nete de la cel puțin 40 % la cel puțin 55 % comparativ cu nivelurile din 1990 și pentru a se asigura că sectorul LULUCF aduce o contribuție durabilă și previzibilă pe termen lung la obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică, ar trebui stabilite obiective obligatorii privind creșterea absorbțiilor nete de gaze cu efect de seră pentru fiecare stat membru în sectorul LULUCF în perioada 2026-2030, având drept rezultat un obiectiv de absorbții nete de 310 milioane de tone de CO2 echivalent la nivelul întregii Uniuni până în 2030. Metodologia utilizată pentru stabilirea obiectivelor naționale pentru 2030 ar trebui să țină seama de decalajul dintre obiectivul Uniunii și emisiile și absorbțiile medii de gaze cu efect de seră din anii 2016, 2017 și 2018, raportate de fiecare stat membru în cadrul raportării sale pentru 2020 și să reflecte performanțele actuale în materie de atenuare a schimbărilor climatice ale sectorului LULUCF, precum și cota fiecărui stat membru din suprafața de teren gestionată din Uniune, ținând seama de capacitatea statului membru respectiv de a-și îmbunătăți performanța în acest sector prin practici de gestionare a terenurilor sau prin schimbări în utilizarea terenurilor care aduc beneficii climei și biodiversității. O depășire de către statele membre a nivelului obiectivelor stabilite ar contribui și mai mult la îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii.
(9) Obiectivele obligatorii privind creșterea nivelului de ambiție în ceea ce privește emisiile și absorbțiile nete de gaze cu efect de seră ar trebui să fie stabilite pentru fiecare stat membru pe baza unei traiectorii liniare. Traiectoria ar trebui să înceapă în 2022, pornind de la media emisiilor de gaze cu efect de seră raportate de statul membru respectiv în cursul anilor 2021, 2022 și 2023, și să se încheie în 2030 la obiectivul stabilit pentru statul membru respectiv. Pentru a se asigura realizarea colectivă a obiectivului Uniunii pentru 2030, ținând seama totodată de variabilitatea interanuală a emisiilor și a absorbțiilor de gaze cu efect de seră din sectorul LULUCF, este oportun să se stabilească pentru fiecare stat membru un angajament de a realiza o sumă a emisiilor și a absorbțiilor nete de gaze cu efect de seră pentru perioada 2026-2029 (denumit în continuare „bugetul pentru perioada 2026-2029”), în plus față de obiectivul național pentru anul 2030.
(10) Normele de contabilizare prevăzute la articolele 6, 7, 8 și 10 din Regulamentul (UE) 2018/841 au fost concepute pentru a stabili măsura în care performanța în materie de atenuare a schimbărilor climatice în sectorul LULUCF ar putea contribui la obiectivul Uniunii pentru 2030 de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 40 %, care nu includea sectorul LULUCF. Pentru a simplifica cadrul de reglementare pentru acest sector, normele de contabilizare actuale nu ar trebui să se aplice după 2025, iar respectarea obiectivelor naționale ale statelor membre ar trebui să fie verificată pe baza emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră raportate. Acest lucru ar asigura coerența metodologică cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), cu Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și cu noul obiectiv de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 %, care include sectorul LULUCF.
(11) La 16 iunie 2022, Consiliul a adoptat o Recomandare privind asigurarea unei tranziții echitabile către neutralitatea climatică (11), în care a subliniat necesitatea unor măsuri de însoțire și de a acorda o atenție deosebită sprijinirii regiunilor, industriilor, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii, lucrătorilor, gospodăriilor și consumatorilor care se vor confrunta cu cele mai mari provocări. Recomandarea respectivă încurajează statele membre să ia în considerare un set de măsuri în domeniul ocupării forței de muncă și al tranzițiilor pe piața muncii, al creării de locuri de muncă și al antreprenoriatului, al sănătății și siguranței la locul de muncă, al achizițiilor publice, al impozitării și al sistemelor de protecție socială, al serviciilor esențiale și al locuințelor, precum și, printre altele, în vederea consolidării egalității de gen, a educației și a formării.
(12) Având în vedere particularitățile sectorului LULUCF din fiecare stat membru, precum și faptul că statele membre trebuie să își îmbunătățească performanțele pentru a-și atinge obiectivele naționale obligatorii, o serie de flexibilități ar trebui să rămână la dispoziția statelor membre, inclusiv comercializarea excedentelor și extinderea flexibilităților pentru păduri, respectând totodată integritatea de mediu a obiectivelor.
(13) În 2032, ar trebui ca pentru statele membre care au depus toate eforturile pentru a ține seama de orice aviz al Comisiei care le este adresat în contextul acțiunilor corective introduse prin prezentul regulament de modificare să fie disponibile dispoziții alternative pentru perturbările naturale (abiotice și biotice), cum ar fi incendiile, infestările cu dăunători, furtunile și inundațiile extreme, pentru a aborda incertitudinile cauzate de procesele naturale în sectorul LULUCF, cu condiția ca acestea să fi epuizat toate celelalte flexibilități de care dispun, să pună în aplicare măsuri adecvate de reducere a vulnerabilității terenurilor lor la astfel de perturbări și ca obiectivul Uniunii pentru 2030 pentru sectorul LULUCF să fi fost atins.
(14) În plus, ar trebui luate în considerare efectele difuze și pe termen lung ale schimbărilor climatice, spre deosebire de perturbările naturale, care au, în esență, un caracter mai limitat din punct de vedere temporal și mai localizat din punct de vedere geografic. Această abordare ar trebui, de asemenea, să permită luarea în considerare a unei serii de factori moșteniți din trecut și care sunt consecința măsurilor de gestionare anterioare, asociate cu o proporție de soluri organice de pe terenurile gestionate care este excepțional de ridicată în comparație cu media Uniunii în câteva state membre. Cuantumul neutilizat al compensărilor disponibile în temeiul anexei VII în perioada 2021-2030 ar trebui pus la dispoziție în acest scop, pe baza prezentării unor dovezi către Comisie de către statele membre în cauză, având drept fundament cel mai înalt nivel al cunoștințelor științifice disponibile și indicatori obiectivi, măsurabili și comparabili, cum ar fi indicele de ariditate, în înțelesul Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa (12), definit ca raportul dintre precipitațiile medii anuale și evapotranspirația medie anuală. Alocarea între statele membre ar trebui să se facă, luând în considerare dovezile prezentate, în funcție de raportul dintre cantitatea de 50 Mt echivalent CO2 disponibilă și cuantumul total al compensării solicitat de statele membre respective.
(15) Pentru a asigura existența unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Regulamentului (UE) 2018/841 în ceea ce privește stabilirea emisiilor și absorbțiilor anuale de gaze cu efect de seră pentru fiecare an din perioada 2026-2029, stabilite pe baza unei traiectorii liniare care se încheie cu obiectivul pentru 2030 pentru statele membre, precum și pentru adoptarea de norme detaliate privind metodologia de prezentare a dovezilor referitoare la efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice care nu pot fi controlate de statele membre și la efectele unei proporții excepțional de ridicate de soluri organice, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).
(16) Normele în materie de guvernanță ar trebui să fie stabilite într-un mod care să promoveze acțiuni timpurii în vederea atingerii obiectivului climatic intermediar al Uniunii pentru 2030 și a obiectivului de neutralitate climatică la nivelul întregii economii al Uniunii, urmând traiectoria pentru perioada 2026-2029 introdusă prin prezentul regulament de modificare. Principiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/842 ar trebui să se aplice mutatis mutandis, cu un factor de multiplicare calculat după cum urmează: 108 % din decalajul dintre bugetul unui stat membru în perioada 2026-2029 și absorbțiile nete raportate corespunzătoare se va adăuga la cifra raportată în 2030 de către statul membru respectiv. În plus, orice deficit acumulat până în 2030 de fiecare stat membru ar trebui luat în considerare atunci când Comisia prezintă propuneri privind perioada de după 2030.
(17) Uniunea și statele sale membre sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (14) (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”). Controlul public și accesul la justiție reprezintă elemente esențiale ale valorilor democratice ale Uniunii și un instrument de protecție a statului de drept.
(18) Pentru a permite punerea în aplicare a unor acțiuni rapide și eficace, în cazul în care Comisia constată că un stat membru nu înregistrează suficiente progrese în vederea atingerii obiectivului său pentru 2030, ținând seama de traiectorie, de bugetul pentru perioada 2026-2029 și flexibilitățile prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se aplice un mecanism de acțiuni corective pentru a ajuta statul membru respectiv să revină la traiectoria stabilită către 2030, asigurându-se faptul că sunt luate măsuri suplimentare care să conducă la o creștere a absorbțiilor nete de gaze cu efect de seră.
(19) Inventarele de gaze cu efect de seră se vor îmbunătăți odată cu utilizarea sporită a tehnologiei de monitorizare și cu o mai bună cunoaștere. Pentru statele membre care își îmbunătățesc metodologia de calculare a emisiilor și a absorbțiilor, ar trebui introdus un concept de ajustare metodologică. Următoarele aspecte, de exemplu, ar putea declanșa o ajustare metodologică: modificări ale metodologiilor de raportare, noi date sau corecții ale erorilor statistice, includerea de noi rezervoare de carbon sau gaze, recalcularea estimărilor istorice pe baza unor noi dovezi științifice, în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră, includerea unor noi elemente de raportare și o mai bună monitorizare a perturbărilor naturale. Ar trebui aplicată o ajustare metodologică în cazul datelor din inventarul emisiilor de gaze cu efect de seră al statului membru respectiv, pentru a neutraliza efectul modificărilor metodologiei asupra evaluării atingerii colective a obiectivului Uniunii pentru 2030, în vederea respectării integrității de mediu.
(20) În Europa, inventarele forestiere naționale sunt utilizate pentru a furniza informații pentru evaluările serviciilor ecosistemice forestiere. Sistemul de monitorizare a inventarelor forestiere diferă de la țară la țară, întrucât fiecare țară are propriul sistem de inventariere forestieră, cu propria sa metodologie. Noua Strategie a UE pentru păduri pentru 2030 a subliniat necesitatea unei planificări strategice în domeniul forestier în toate statele membre, pe baza unei monitorizări și a unor date fiabile, a unei guvernanțe transparente și a unui schimb coordonat la nivelul Uniunii. În acest scop, Comisia a anunțat că intenționează să prezinte o propunere legislativă de instituire a unui cadru integrat de monitorizare a pădurilor la nivelul întregii Uniuni.
(21) În vederea modificării și completării elementelor neesențiale ale Regulamentelor (UE) 2018/841 și (UE) 2018/1999, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește completarea Regulamentului (UE) 2018/841 în vederea stabilirii normelor pentru înregistrarea și efectuarea cu precizie a operațiunilor în registrul Uniunii instituit în temeiul articolului 40 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și în ceea ce privește modificarea părții 3 din anexa V la Regulamentul (UE) 2018/1999 prin actualizarea listei categoriilor în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (15). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(22) Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 referitoare la stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 a subliniat diferite căi și opțiuni de politică pentru a atinge obiectivul climatic mai ambițios al Uniunii pentru 2030. Aceasta a subliniat că, pentru atingerea neutralității climatice, acțiunea Uniunii va trebui să fie intensificată în mod semnificativ în toate sectoarele economiei. Absorbanții de carbon joacă un rol esențial în tranziția către neutralitatea climatică în Uniune, iar sectoarele agriculturii, silviculturii și exploatării terenurilor pot aduce o contribuție importantă în acest context. În cazul în care Comisia efectuează o evaluare a funcționării Regulamentului (UE) 2018/841 ca parte a revizuirii introduse prin prezentul regulament de modificare și pregătește un raport pentru Parlamentul European și Consiliu, acesta ar trebui să includă tendințele actuale și previziunile viitoare cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură, pe de o parte, și la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră din terenuri cultivate, pajiști și zone umede, pe de altă parte, și să analizeze opțiunile de reglementare pentru a se asigura că acestea sunt coerente cu obiectivul de a realiza reduceri pe termen lung ale emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele economiei, în conformitate cu obiectivul privind neutralitatea climatică al Uniunii și cu obiectivele climatice intermediare. În plus, Comisia ar trebui să acorde o atenție specifică efectelor structurii de vârstă a pădurilor, inclusiv în cazul în care aceste efecte sunt legate de circumstanțe specifice perioadelor de război și postbelice, într-un mod solid, fiabil și transparent din punct de vedere științific, precum și în vederea asigurării rezilienței pe termen lung și a capacității de adaptare a pădurilor. Ținând seama de importanța unei contribuții echitabile a fiecărui sector și de faptul că tranziția către neutralitatea climatică necesită schimbări la nivelul întregului spectru de politici și un efort colectiv al tuturor sectoarelor economiei și societății, astfel cum se subliniază în Pactul verde european, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative, după caz, de stabilire a cadrului post-2030.
(23) Schimbările antropice preconizate în ceea ce privește emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră în mediile marin și de apă dulce pot fi semnificative și se preconizează că vor suferi variații în viitor ca urmare a modificărilor utilizării mediilor respective, de exemplu prin extinderea planificată a surselor de energie offshore, creșterea potențială a producției de acvacultură și creșterea nivelurilor de protecție a naturii necesare în vederea atingerii obiectivelor Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030. În prezent, emisiile și absorbțiile respective nu sunt incluse în tabelele standard de raportare către CCONUSC. În urma adoptării metodologiei de raportare, Comisia ar trebui să poată lua în considerare raportarea cu privire la progresele înregistrate, fezabilitatea analizei și impactul extinderii raportării la mediile marin și de apă dulce, pe baza celor mai recente dovezi științifice privind fluxurile respective, atunci când efectuează revizuirea introdusă prin prezentul regulament de modificare.
(24) Cu scopul de a atinge obiectivul de neutralitate climatică până în 2050 și de a urmări obținerea unor emisii negative ulterior, este extrem de important ca absorbțiile de gaze cu efect de seră din Uniune să crească în mod continuu, asigurând în același timp faptul că ele se realizează în mod constant. După caz, pot fi necesare soluții tehnice, cum ar fi bioenergia cu captarea și stocarea dioxidului de carbon (denumită în continuare „BECCS”), precum și soluții bazate pe natură pentru captarea și stocarea emisiilor de CO2. În special, fermierii individuali, proprietarii de terenuri și de păduri sau administratorii de păduri trebuie să fie încurajați să stocheze mai mult carbon pe terenurile și în pădurile lor, acordând prioritate abordărilor ecosistemice și practicilor favorabile biodiversității, cum ar fi practicile forestiere apropiate de natură, menținerea de terenuri scoase din circuitul agricol, refacerea stocurilor de carbon forestier, extinderea acoperirii agroforestiere, sechestrarea carbonului în sol și refacerea zonelor umede, precum și alte soluții inovatoare. Astfel de stimulente îmbunătățesc atenuarea schimbărilor climatice în bioeconomie și reducerea globală a emisiilor în toate sectoarele bioeconomiei, inclusiv prin utilizarea de produse lemnoase recoltate durabile, cu respectarea deplină a principiilor ecologice care promovează biodiversitatea și economia circulară. Ar trebui să fie posibil să se ia în considerare instituirea unui proces pentru includerea produselor de stocare durabilă a carbonului în domeniul de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/841, în cadrul revizuirii introduse prin prezentul regulament de modificare, asigurând coerența cu alte obiective de mediu ale Uniunii, precum și cu Orientările IPCC.
(25) Având în vedere importanța acordării de sprijin financiar proprietarilor sau administratorilor de terenuri și de păduri în vederea atingerii obiectivelor stabilite în prezentul regulament de modificare, Comisia ar trebui, atunci când evaluează proiectele de actualizări ale celor mai recente planuri naționale integrate privind energia și clima notificate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, să asigure direcționarea sprijinului financiar, inclusiv a ponderii relevante a veniturilor generate în urma licitării certificatelor EU ETS în temeiul Directivei 2003/87/CE și care sunt utilizate pentru LULUCF, către politici și măsuri adaptate pentru a asigura respectarea bugetelor și atingerea obiectivelor statelor membre, astfel cum au fost stabilite în prezentul regulament de modificare. În evaluarea sa, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită promovării abordărilor ecosistemice și necesității de a asigura permanența absorbțiilor suplimentare de gaze cu efect de seră, ținând seama de legislația existentă.
(26) Stabilirea obiectivului pentru 2030 al Uniunii are la bază datele de inventar raportate de statele membre pentru anii 2016, 2017 și 2018. Soliditatea rapoartelor de inventar prezentate este foarte importantă. Prin urmare, metodologiile aplicate de statele membre ar trebui să fie verificate în cazul în care absorbțiile nete au scăzut în mod semnificativ pentru anii 2016, 2017 și 2018. În conformitate cu principiul transparenței și pentru a spori încrederea în progresele înregistrate în materie de raportare, rezultatele verificărilor respective ar trebui să fie puse la dispoziția publicului. Pe baza acestor verificări, Comisia ar trebui, după caz, să facă propuneri legislative pentru a se asigura că Uniunea se menține pe drumul cel bun în ceea ce privește atingerea obiectivului său de eliminare a unei cantități de 310 Mt de emisii nete.
(27) În vederea stabilirii traiectoriei pentru statele membre pentru perioada 2026-2029, Comisia ar trebui să realizeze o revizuire cuprinzătoare pentru a verifica datele din inventarele gazelor cu efect de seră pentru anii 2021, 2022 și 2023. În acest scop, ar trebui efectuată o revizuire cuprinzătoare în 2025, pe lângă revizuirile cuprinzătoare pe care Comisia trebuie să le efectueze în 2027 și 2032, în conformitate cu articolul 38 din Regulamentul (UE) 2018/1999
(28) Valorile pentru fiecare stat membru pentru proiecția coroanelor arborilor din anexa II la Regulamentul (UE) 2018/841 ar trebui să fie aliniate la valorile raportate către CCONUSC sau la actualizările care pot fi anticipate ale valorilor respective.
(29) Ca urmare a introducerii obiectivelor bazate pe raportare, dată fiind adoptarea prezentului regulament de modificare, emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră trebuie să fie estimate cu un nivel mai ridicat de precizie. În plus, Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 privind Strategia „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic, noua Strategie UE pentru păduri pentru 2030, Strategia UE privind solul pentru 2030, Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2021 privind ciclurile durabile ale carbonului, Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (16) și Comunicarea Comisiei din 24 februarie 2021 referitoare la construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice vor impune o monitorizare îmbunătățită a terenurilor, contribuind astfel la protejarea și sporirea rezilienței absorbțiilor de carbon bazate pe natură în întreaga Uniune. Este necesar ca monitorizarea și raportarea emisiilor și a absorbțiilor să fie modernizate, după caz, utilizând tehnologiile avansate disponibile în cadrul programelor Uniunii, cum ar fi Copernicus, și datele digitale colectate în cadrul politicii agricole comune, aplicând dubla tranziție a inovării verzi și digitale.
(30) Ar trebui introduse dispoziții privind cartografierea și monitorizarea, pe teren și de la distanță, pentru a le permite statelor membre să dispună de informații explicite din punct de vedere geografic, cu scopul de a identifica zonele prioritare care au potențialul de a contribui la acțiunile climatice. În cadrul îmbunătățirii generale a monitorizării, raportării și verificării, activitatea ar trebui să se axeze și pe armonizarea și rafinarea bazelor de date de activitate și a factorilor de emisii, cu scopul de a îmbunătăți inventarele de gaze cu efect de seră.
(31) Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special de a ajusta, în contextul Regulamentului (UE) 2021/1119, angajamentele statelor membre pentru sectorul LULUCF care contribuie la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele regulamentului, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(32) Prin urmare, Regulamentele (UE) 2018/841 și (UE) 2018/1999 ar trebui să fie modificate în consecință,