Recitale
(1) Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” stabilește obiectivele Uniunii de a deveni o economie întemeiată pe cunoaștere și inovare, de a reduce sarcina administrativă a întreprinderilor și de a îmbunătăți corelarea ofertei cu cererea de forță de muncă. Comunicarea respectivă identifică necesitatea unei politici cuprinzătoare în domeniul migrației forței de muncă, precum și a unei integrări îmbunătățite a migranților. Măsurile pentru facilitarea admisiei lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe trebuie analizate în acest context mai amplu.
(2) Concluziile Consiliului European din 26 și 27 iunie 2014 prevăd că, pentru a rămâne o destinație atractivă pentru cei talentați și pentru cei care dețin competențe, Europa trebuie să fie competitivă în cursa mondială pentru talente. Prin urmare, ar trebui să se dezvolte strategii pentru maximizarea oportunităților pentru migrație legală, inclusiv simplificarea normelor existente.
(3) În comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „Agenda europeană privind migrația” se solicită un sistem atractiv la nivelul întregii Uniuni pentru resortisanții cu înaltă calificare ai țărilor terțe și se precizează că este necesară o revizuire a Directivei 2009/50/CE a Consiliului (4) pentru a permite Uniunii să atragă mai eficient talente și, astfel, să abordeze atât provocările demografice cu care se confruntă Uniunea, cât și deficitele de forță de muncă și de competențe în sectoare-cheie ale economiei Uniunii. Solicitarea de revizuire a directivei respective este reiterată în comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 referitoare la „un nou Pact privind migrația și azilul”, în care se afirmă că reforma cărții albastre a UE „trebuie să aducă o reală valoare adăugată europeană în ceea ce privește atragerea de competențe prin intermediul unui instrument eficace și flexibil la nivelul UE”.
(4) Parlamentul European, în rezoluția sa din 12 aprilie 2016 (5), a solicitat o revizuire ambițioasă și concretă a Directivei 2009/50/CE, inclusiv a domeniului de aplicare al acesteia.
(5) Este necesar să se răspundă provocărilor identificate în comunicarea Comisiei din 22 mai 2014 privind punerea în aplicare a Directivei 2009/50/CE. Uniunea ar trebui să urmărească instituirea unui sistem mai atractiv și mai eficient la nivelul Uniunii pentru lucrătorii cu înaltă calificare din țări terțe. Abordarea Uniunii privind atragerea unor astfel de lucrători cu înaltă calificare ar trebui să fie armonizată în continuare, iar cartea albastră a UE ar trebui să devină principalul instrument în această privință, cu proceduri mai rapide, criterii de admisie mai flexibile și favorabile incluziunii și drepturi mai extinse, inclusiv o mobilitate facilă în interiorul UE. Întrucât acest lucru ar implica modificări substanțiale ale Directivei 2009/50/CE, directiva respectivă ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu o nouă directivă.
(6) Ar trebui să fie stabilit un sistem de admisie clar și transparent la nivelul Uniunii pentru a atrage și a păstra lucrători cu înaltă calificare din țări terțe și pentru a promova mobilitatea lucrătorilor respectivi. Prezenta directivă ar trebui să se aplice indiferent dacă scopul inițial al șederii resortisantului țării terțe este un loc de muncă înalt calificat sau este un alt scop care se modifică ulterior în scopul unui loc de muncă înalt calificat. Este necesar să se țină seama de prioritățile statelor membre, de cerințele de pe piețele forței de muncă și de capacitățile de primire ale acestora. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre de a elibera permise naționale de ședere altele decât cărțile albastre ale UE pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere posibilității unui posesor al cărții albastre a UE de a beneficia de drepturi și prestații suplimentare în temeiul dreptului intern și care sunt compatibile cu prezenta directivă.
(7) Statele membre ar trebui să asigure condiții de echivalență între cărțile albastre ale UE și permisele naționale de ședere pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, în ceea ce privește drepturile procedurale și dreptul la egalitatea de tratament, procedurile și accesul la informații. În special, statele membre ar trebui să se asigure că nivelul garanțiilor și drepturilor procedurale acordate posesorilor de cărți albastre ale UE și membrilor familiilor acestora nu este mai scăzut decât nivelul garanțiilor și drepturilor procedurale acordate posesorilor permiselor naționale de ședere. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că solicitanții de cărți albastre ale UE nu se află într-o situație mai puțin favorabilă decât solicitanții de permise naționale de ședere în ceea ce privește procedurile de recunoaștere pentru angajatori și că nu sunt obligați să plătească taxe mai mari pentru prelucrarea cererii lor. Nu în ultimul rând, statele membre ar trebui să desfășoare același nivel de activități de informare, de promovare și publicitare pentru cartea albastră a UE ca și pentru permisele naționale de ședere, de exemplu prin intermediul informațiilor publicate pe site-urile naționale privind migrația legală, prin campanii de informare și programe de formare furnizate autorităților competente în domeniul migrației.
(8) Pentru a consolida și promova sistemul cărții albastre a UE și pentru a atrage lucrători cu înaltă calificare din țări terțe, statele membre sunt încurajate să-și intensifice activitățile publicitare și campaniile de informare cu privire la cartea albastră a UE, inclusiv, după caz, activitățile și campaniile ce vizează țări terțe.
(9) În punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre nu discriminează pe motive de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingere, opinii politice sau de orice altă natură, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în conformitate, în special, cu Directivele 2000/43/CE (6) și 2000/78/CE (7) ale Consiliului. Pentru ca principiul nediscriminării să fie eficace, posesorii cărții albastre a UE ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o acțiune în justiție și de a depune plângeri în conformitate cu dreptul intern în cazul în care se confruntă cu orice fel de discriminare, inclusiv pe piața forței de muncă.
(10) Având în vedere raportul Eurostat din 21 februarie 2020 intitulat „Posturi vacante dificil de ocupat în domeniul TIC – o provocare din ce în ce mai mare” și concluziile acestuia privind un deficit generalizat de lucrători cu înaltă calificare în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) pe piețele forței de muncă din statele membre, competențele profesionale superioare ar trebui să fie considerate echivalente cu calificările dobândite în cadrul învățământului superior în scopul solicitării unei cărți albastre a UE în legătură cu două posturi superioare: Conducători în servicii de tehnologia informației și telecomunicațiilor [Clasificarea internațională standard a ocupațiilor (ISCO)-08, 133] și Specialiști în informatică și comunicații (clasificarea ISCO-08, 25). Având în vedere că pentru obținerea unei diplome de licență este nevoie de cel puțin trei ani, perioada relevantă de experiență profesională necesară ar trebui să fie de trei ani. Durata perioadei respective este justificată și în contextul ritmului rapid al evoluției tehnologice din sectorul TIC, precum și al nevoilor în schimbare ale angajatorilor.
(11) Statele membre sunt încurajate să faciliteze evaluarea și validarea competențelor profesionale superioare pentru scopurile cărții albastre a UE.
(12) Se preconizează că lista ocupațiilor prevăzută într-o anexă la prezenta directivă ar putea fi modificată, în special în urma realizării unor evaluări de către Comisie pentru a determina oportunitatea modificării, pe baza, printre alte surse, a informațiilor furnizate de statele membre cu privire la cerințele de pe propriile piețe ale forței de muncă, în scopul recunoașterii experienței profesionale în temeiul prezentei directive în alte domenii de activitate. Comisia ar trebui să efectueze astfel de evaluări o dată la doi ani.
(13) Pentru ocupațiile care nu sunt enumerate în anexă, ar trebui să existe posibilitatea ca statele membre să accepte cereri de eliberare a unei cărți albastre a UE pe baza dovedirii unor competențe profesionale superioare atestate de cel puțin cinci ani de experiență profesională la un nivel comparabil cu cel al calificărilor dobândite în învățământul superior și care sunt relevante pentru profesia sau sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare.
(14) Conceptul de loc de muncă înalt calificat presupune că persoana angajată nu numai că are un nivel ridicat de competență, demonstrat prin calificări profesionale superioare, ci și că activitatea pe care urmează să o desfășoare este considerată în mod inerent ca implicând astfel de competențe. În timp ce pe piața modernă a forței de muncă nu se cere întotdeauna și în mod necesar o legătură directă între calificări și locul de muncă, sarcinile și îndatoririle legate de contractul de muncă pentru locul de muncă înalt calificat ar trebui să fie atât de specializate și de complexe, încât nivelul necesar de competență pentru îndeplinirea acestor îndatoriri să fie în mod normal asociat cu absolvirea de programe de educație și obținerea de calificări la nivelurile 6, 7 și 8 din Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED) 2011 sau, după caz, la nivelurile 6, 7 și 8 în echivalentul extins din Cadrul European al Calificărilor (CEC), în conformitate cu dreptul statului membru în cauză sau, pentru ocupații specifice, cu competențe profesionale superioare comparabile.
(15) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților țărilor terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă, în conformitate cu articolul 79 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Pe această bază, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a considera o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE ca fiind inadmisibilă sau de a o respinge.
(16) Beneficiarii de protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (a) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), au o serie largă de drepturi, inclusiv accesul la piața forței de muncă din statul membru care le-a acordat protecție internațională. Pentru a le spori oportunitățile pe piața forței de muncă din întreaga Uniune, beneficiarii de protecție internațională cu înaltă calificare ar trebui să aibă dreptul de a solicita o carte albastră a UE în alte state membre decât cel care le-a acordat protecție internațională. În respectivele state membre, aceștia ar trebui să facă obiectul acelorași norme ca orice alt resortisant al unei țări terțe care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive, iar prezenta directivă nu ar trebui să influențeze statutul lor în statul membru care le-a acordat protecție internațională. Beneficiarii de protecție internațională au, de asemenea, dreptul de a solicita o carte albastră a UE în statul membru care le-a acordat protecție internațională. În astfel de cazuri, din motive de claritate juridică și de coerență, nu ar trebui să se aplice dispozițiile din prezenta directivă privind egalitatea de tratament și reîntregirea familiei. Aceste drepturi ar trebui să fie reglementate în continuare în conformitate cu acquis-ul în materie de azil și, după caz, cu Directiva 2003/86/CE a Consiliului (9).
(17) Transferul de responsabilitate în ceea ce privește beneficiarii de protecție internațională este în afara domeniului de aplicare al prezentei directive. Statutul de protecție și drepturile asociate protecției internaționale nu ar trebui să fie transferate într-un alt stat membru pe baza eliberării unei cărți albastre a UE.
(18) Pentru a facilita mobilitatea independentă în interiorul UE și activitățile economice ale resortisanților cu înaltă calificare ai țărilor terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație, unor astfel de resortisanți ai țărilor terțe ar trebui să li se acorde acces la cartea albastră a UE în conformitate cu aceleași norme ca oricărui alt resortisant al unei țări terțe care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Acest drept se referă la persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație pe baza legăturilor de familie cu un cetățean al Uniunii în conformitate cu legislația relevantă și ar trebui să se aplice indiferent dacă cetățeanul Uniunii luat ca referință și-a exercitat sau nu dreptul fundamental la liberă circulație și ședere în temeiul articolului 21 din TFUE și indiferent dacă resortisantul țării terțe vizat a fost mai întâi posesor de carte albastră a UE sau beneficiar al dreptului la liberă circulație. Astfel de posesori ai cărții albastre a UE ar trebui, prin urmare, să aibă dreptul să desfășoare muncă înalt calificată, să efectueze călătorii de afaceri și să își stabilească reședința în diferite state membre, indiferent dacă resortisantul țării terțe însoțește cetățeanul Uniunii luat ca referință. Drepturile pe care astfel de resortisanți ai țărilor terțe le dobândesc în calitate de posesori ai cărții albastre a UE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de care beneficiază în temeiul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10). Din motive de claritate juridică și de coerență, în ceea ce privește reîntregirea familiei și egalitatea de tratament, ar trebui să prevaleze normele prevăzute de Directiva 2004/38/CE. Toate dispozițiile din prezenta directivă referitoare la persoanele care beneficiază de dreptul la liberă circulație ar trebui să se aplice și resortisanților țărilor terțe care beneficiază de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele sale membre pe de o parte, și țări terțe, pe de altă parte, sau dintre Uniune și țări terțe.
(19) Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice resortisanților țărilor terțe care solicită șederea într-un stat membru în calitate de cercetători în vederea derulării unor proiecte de cercetare, întrucât aceștia intră în domeniul de aplicare a Directivei (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului (11) care a introdus o procedură specială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopul desfășurării unei activități de cercetare. Cu toate acestea, resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală care au fost admiși în temeiul Directivei (UE) 2016/801 ar trebui să aibă dreptul de a solicita o carte albastră a UE în temeiul prezentei directive. Posesorii cărții albastre a UE aflați în situație de ședere legală ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a solicita șederea în calitate de cercetători, în temeiul Directivei (UE) 2016/801. Pentru a asigura o astfel de posibilitate, Directiva (UE) 2016/801 ar trebui să fie modificată în consecință.
(20) Deși prezenta directivă nu se aplică resortisanților țărilor terțe care solicită să fie admiși în Uniune prin transfer în cadrul aceleiași companii în temeiul Directivei 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), persoanele transferate în cadrul aceleiași companii care se află în situație de ședere legală în Uniune ar trebui să aibă dreptul de a solicita o carte albastră a UE în temeiul prezentei directive în alte scopuri decât cele prevăzute în Directiva 2014/66/UE.
(21) Este necesar să se prevadă un sistem de admisie flexibil, bazat pe cerere, clar și echilibrat, întemeiat pe criterii obiective, precum prezentarea de către solicitant a unui contract de muncă sau o ofertă fermă de angajare cu durata de cel puțin șase luni, respectarea dreptului aplicabil, a contractelor colective de muncă sau a practicilor naționale din ramurile profesionale relevante, un prag salarial care poate fi adaptat de către statele membre la situația de pe piața forței de muncă și deținerea de către solicitant a unor calificări profesionale superioare sau, după caz, a unor competențe profesionale superioare.
(22) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere procedurilor naționale privind recunoașterea diplomelor. Pentru a evalua dacă resortisantul țării terțe vizat posedă calificări dobândite în cadrul învățământului superior sau calificări echivalente, ar trebui să se facă trimitere la nivelurile 6, 7 și 8 în clasificarea ISCED 2011 sau, după caz, la nivelurile 6, 7 și 8 în echivalentul extins din clasificarea CEC, în conformitate cu dreptul statului membru în cauză.
(23) Statele membre sunt încurajate să faciliteze recunoașterea documentelor care atestă calificările profesionale superioare relevante ale resortisantului țării terțe vizat și, în ceea ce privește beneficiarii de protecție internațională care s-ar putea să nu dețină documentele necesare, să stabilească modalități pentru evaluarea adecvată și validarea calificărilor lor anterioare dobândite în cadrul învățământului superior sau, după caz, a competențelor profesionale superioare.
(24) Pentru a se asigura un nivel suficient de armonizare a condițiilor de admisie pe teritoriul Uniunii, ar trebui să fie stabiliți un factor inferior și unul superior pentru determinarea pragului salarial. Limitele inferioare și superioare pentru stabilirea pragului salarial național ar trebui să fie determinate prin înmulțirea factorilor inferiori și superiori respectivi cu salariul mediu anual brut din statul membru în cauză. Ar trebui să se stabilească un prag salarial, în intervalul dintre limitele inferioare și superioare, după consultarea partenerilor sociali în conformitate cu practicile național. Pragul salarial respectiv ar trebui să stabilească salariul minim pe care ar trebui să îl primească posesorul unei cărți albastre a UE. Prin urmare, pentru a obține o carte albastră a UE, solicitanții ar trebui să câștige un salariu egal cu sau mai mare decât pragul salarial stabilit de statul membru în cauză.
(25) Statele membre ar trebui să poată prevedea un prag salarial mai scăzut pentru anumite profesii, în cazul în care statul membru în cauză consideră că prezintă un deficit deosebit de forță de muncă disponibilă și atunci când aceste profesii fac parte din grupele majore 1 și 2 din ISCO. Pragul salarial respectiv nu ar trebui în niciun caz să fie mai mic decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză.
(26) În conformitate cu prioritățile noii agende pentru competențe în Europa, stabilite în comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016, în special aceea de a îmbunătăți concordanța competențelor și de a aborda deficitele de competențe, statele membre sunt încurajate, după caz, după consultarea partenerilor sociali, să alcătuiască liste cu sectoarele de ocupare a forței de muncă care se confruntă cu un deficit de lucrători cu înaltă calificare.
(27) Statele membre ar trebui să poată prevedea un prag salarial mai scăzut în beneficiul resortisanților țărilor terțe pe o anumită perioadă după absolvire. Perioada respectivă ar trebui să se aplice de fiecare dată când resortisantul unei țări terțe atinge un nivel de educație relevantă în scopul prezentei directive, și anume nivelul ISCED 2011 6, 7 sau 8 sau, după caz, nivelul CEC 6, 7 sau 8, în conformitate cu dreptul statului membru în cauză. Perioada respectivă ar trebui să se aplice în cazul în care resortisantul țării terțe solicită acordarea sau reînnoirea unei cărți albastre a UE în decurs de trei ani de la data obținerii calificărilor relevante și, în plus, în cazul în care resortisantul unei țări terțe solicită reînnoirea unei cărți albastre a UE în termen de 24 de luni de la eliberarea cărții albastre a UE inițiale. După perioadele de grație respective, care s-ar putea derula în paralel, se așteaptă, în mod rezonabil, ca tinerii profesioniști să fi dobândit o experiență profesională suficientă pentru a atinge pragul salarial normal. Un astfel de prag salarial mai scăzut nu ar trebui în niciun caz să fie mai mic decât salariul mediu anual brut în statul membru în cauză.
(28) Ar trebui să se definească condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă înalt calificate, inclusiv criteriile de eligibilitate referitoare la pragul salarial. Nu ar trebui ca pragul salarial stabilit de statul membru să urmărească stabilirea salariilor și, prin urmare, nu ar trebui să se deroge de la normele sau practicile existente la nivelul statelor membre sau de la contractele colective de muncă, iar acest prag nu ar trebui utilizat în vederea realizării unei armonizări în acest domeniu. Salariul plătit posesorului cărții albastre a UE nu ar trebui să fie mai mic decât pragul salarial aplicabil, dar poate fi mai mare, după cum este convenit între angajator și resortisantul țării terțe, în conformitate cu condițiile de piață, dreptul privind ocuparea forței de muncă, contractele colective de muncă și practicile din statul membru în cauză. Prezenta directivă ar trebui să respecte pe deplin competențele statelor membre, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, forța de muncă și chestiunile sociale.
(29) Statele membre ar trebui să poată impune resortisantului țării terțe furnizarea unei adrese în momentul depunerii cererii. În cazul în care resortisantul țării terțe nu își cunoaște încă adresa viitoare, statele membre ar trebui să accepte o adresă temporară, care ar putea fi adresa angajatorului.
(30) Perioada de valabilitate a cărții albastre a UE ar trebui să fie de cel puțin 24 de luni. Cu toate acestea, în cazul în care durata contractului de muncă este mai scurtă, cartea albastră a UE ar trebui eliberată cel puțin pentru durata contractului de muncă plus trei luni, pentru o perioadă de maximum 24 de luni. În cazul în care resortisantul unei țări terțe deține un document de călătorie a cărui perioadă de valabilitate este mai scurtă de 24 de luni sau decât durata contractului de muncă, cartea albastră a UE ar trebui eliberată pentru o perioadă de valabilitate cel puțin egală cu perioada de valabilitate a documentului de călătorie. Resortisanților țărilor terțe ar trebui să li se permită să își reînnoiască documentul de călătorie în timp ce dețin o carte albastră a UE.
(31) Statele membre ar trebui să respingă cererile pentru eliberarea unei cărți albastre a UE și ar trebui să aibă posibilitatea de a retrage cărțile albastre ale UE sau de a refuza reînnoirea acestora în cazul în care există o amenințare la adresa ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice. O amenințare pentru sănătatea publică trebuie înțeleasă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 21 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (13). Orice respingere a unei cereri pe motive de ordine publică sau de siguranță publică ar trebui să se bazeze pe comportamentul individual al persoanei în cauză, în conformitate cu principiul proporționalității. Bolile sau handicapul suferit după ce resortisantul unei țări terțe a fost admis pe teritoriul primului stat membru nu ar trebui să constituie unicul motiv al retragerii sau refuzului reînnoirii unei cărți albastre a UE sau al refuzului eliberării unei cărți albastre a UE într-un al doilea stat membru. În plus, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a nu retrage sau de a nu refuza să reînnoiască o carte albastră a UE în cazul în care obligația de a prezenta un contract de muncă valabil nu este îndeplinită temporar sau pragul salarial aplicabil nu este atins temporar din cauza unei boli, a unui handicap sau a concediului pentru creșterea copilului.
(32) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a retrage cartea albastră a UE sau de a refuza reînnoirea acesteia în cazul în care posesorul cărții albastre a UE nu a respectat condițiile pentru mobilitate prevăzute în prezenta directivă, inclusiv în cazul în care și-a exercitat în mod abuziv de dreptul la mobilitate, de exemplu în cazul în care posesorul nu a respectat perioada autorizată pentru desfășurarea unei activități economice, nu a depus o cerere de mobilitate pe termen lung în al doilea stat membru în intervalul de timp stabilit sau a solicitat o carte albastră a UE într-un al doilea stat membru și a început să lucreze înainte de a fi autorizat, deși era evident că nu vor fi îndeplinite condițiile pentru mobilitate și că cererea va fi respinsă.
(33) Orice decizie de a respinge o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE, de a retrage o carte albastră a UE sau de a refuza reînnoirea acesteia ar trebui să ia în considerare circumstanțele specifice ale fiecărui caz și ar trebui să fie proporțională. În special, în cazul în care motivul respingerii, al retragerii sau al refuzului de reînnoire este legat de conduita angajatorului, o abatere minoră a angajatorului nu ar trebui în niciun caz să constituie singurul motiv pentru a respinge o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE sau pentru a retrage ori a refuza reînnoirea unei cărți albastre a UE.
(34) O decizie de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE nu aduce atingere dreptului resortisantului țării terțe vizat de a depune o altă cerere. Depunerea unei noi cereri în acest context nu autorizează resortisantul țării terțe respectiv să rămână pe teritoriul statului membru în cauză, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern.
(35) Odată ce sunt îndeplinite toate condițiile de admisie, statele membre ar trebui să elibereze o carte albastră a UE într-un anumit termen specificat. În cazul în care un stat membru eliberează permise de ședere pe teritoriul său și sunt îndeplinite toate condițiile din prezenta directivă referitoare la admisie, statul membru ar trebui să îi acorde resortisantului țării terțe în cauză viza necesară. Ar trebui să se asigure faptul că autoritățile competente cooperează în mod eficient în acest scop. În cazul în care statul membru nu eliberează vize, acesta ar trebui să îi acorde resortisantului țării terțe în cauză un permis echivalent care permite intrarea.
(36) Normele privind timpul de prelucrare a cererilor pentru eliberarea unei cărți albastre a UE ar trebui să garanteze în toate cazurile eliberarea rapidă a permiselor. Timpul de prelucrare pentru examinarea unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE nu ar trebui să includă durata necesară recunoașterii calificărilor profesionale, după caz, sau durata necesară eliberării unei vize, dacă este cazul. În cazul în care cartea albastră a UE expiră în cursul procedurii de reînnoire, resortisantul unei țări terțe ar trebui să aibă dreptul de ședere, de muncă și de a beneficia de drepturile prevăzute în temeiul prezentei directive pe teritoriul statului membru care a eliberat cartea albastră a UE până la luarea unei decizii cu privire la cerere de către autoritățile competente însă resortisantul țării terțe respectiv nu ar trebui să aibă dreptul de a se muta într-un al doilea stat membru.
(37) În cazul în care un stat membru a stabilit că o cerere pentru eliberarea unei cărți albastre a UE sau o cerere de mobilitate în interiorul UE trebuie depusă de către angajator, statul membru respectiv nu ar trebui să limiteze garanțiile procedurale de care beneficiază resortisantul țării terțe vizat în cursul procedurii aplicabile cererii sau drepturile de care se bucură posesorul cărții albastre a UE în cursul perioadei de angajare ori al procedurii de reînnoire a cărții albastre a UE.
(38) Formatul cărții albastre a UE ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului (14), permițând astfel statelor membre să se refere la informațiile privind condițiile în care persoana în cauză are drept de muncă. Statele membre ar trebui să fie în măsură să furnizeze informații suplimentare pe suport de hârtie sau să stocheze astfel de informații în formă electronică, în conformitate cu articolul 4 din regulamentul respectiv și cu litera (a) punctul 16 din anexa la regulamentul respectiv, pentru a putea oferi informații mai exacte privind activitatea profesională desfășurată. Furnizarea unor astfel de informații suplimentare ar trebui să fie opțională pentru statele membre și nu ar trebui să constituie o cerință suplimentară care să compromită permisul unic și procedura unică de solicitare.
(39) Statul membru în cauză ar trebui să se asigure că solicitanții au dreptul de a contesta în fața unei instanțe sau a unui tribunal orice decizie de respingere a unei cereri pentru eliberarea unei cărți albastre a UE sau orice decizie de refuz al reînnoirii ori de retragere a unei cărți albastre a UE. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a desemna o autoritate administrativă care să efectueze un control administrativ prealabil al unor astfel de decizii.
(40) Deoarece prezenta directivă are obiectivul de a aborda deficitul de forță de muncă și de competențe în sectoare-cheie ale piețelor forței de muncă, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica dacă un post vacant pe care intenționează să-l ocupe un solicitant de carte albastră a UE, ar putea fi, în schimb, ocupat de populația activă națională sau a Uniunii ori de către resortisanți ai țărilor terțe care au reședința legală în statul membru respectiv și care sunt incluși deja pe piața forței de muncă din acel stat membru în temeiul dreptului intern sau al Uniunii sau de către rezidenți pe termen lung în UE care doresc să se deplaseze în acel stat membru pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat în conformitate cu capitolul III din Directiva 2003/109/CE a Consiliului (15). În cazul în care statele membre decid să recurgă la această posibilitate, ar trebui să o comunice într-un mod clar, accesibil și transparent solicitanților și angajatorilor, inclusiv în mediul online. Această verificare nu ar trebui să facă parte din procedura de reînnoire a cărții albastre a UE. În cazul mobilității pe termen lung, un stat membru ar trebui să poată lua în considerare situația pieței forței de muncă numai în cazul în care statul membru respectiv a instituit, de asemenea, controale pentru solicitanții care vin din țări terțe.
(41) În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să nu implementeze o politică activă de recrutare din țările în curs de dezvoltare în acele sectoare care se confruntă cu un deficit de personal. Ar trebui dezvoltate politici și principii etice de recrutare aplicabile angajatorilor din sectorul public și din cel privat în sectoarele-cheie, de exemplu sectorul sănătății. Acest lucru este în conformitate cu angajamentul Uniunii în favoarea Codului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2010 în materie de recrutare internațională a personalului sanitar, precum și cu concluziile Consiliului și ale statelor membre din 14 mai 2007 privind Programul european de acțiune în vederea soluționării deficitului major de lucrători în domeniul sănătății din țările în curs de dezvoltare (2007-2013), precum și cu angajamentul Uniunii față de sectorul educației. Este oportun să se consolideze principiile și politicile respective prin dezvoltarea și aplicarea de mecanisme, orientări și alte instrumente care să faciliteze, după caz, migrația circulară și temporară, dar și prin alte măsuri de natură să minimizeze impactul negativ și să maximizeze impactul pozitiv al imigrației persoanelor cu înaltă calificare asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a se inversa fenomenul de „exod al creierelor” în „câștig intelectual”.
(42) Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a aplica o procedură simplificată pentru angajatori. Procedura respectivă ar trebui să permită angajatorilor recunoscuți să beneficieze de proceduri și condiții de admisie simplificate în temeiul prezentei directive. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să includă garanții suficiente împotriva abuzului. În conformitate cu principiul proporționalității, garanțiile respective trebuie să țină seama de gravitatea și de natura abaterii. În cazul în care, la momentul reînnoirii cărții albastre a UE, angajatorul nu mai este recunoscut, ar trebui să se aplice condițiile de admisie obișnuite la reînnoirea cărții albastre a UE, cu excepția cazului în care resortisantul țării terțe vizat este angajat de un alt angajator recunoscut.
(43) Pentru a se asigura faptul că criteriile de admisie continuă să fie îndeplinite, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite ca, în primele 12 luni de angajare legală ca posesor al cărții albastre a UE, orice schimbare a angajatorului sau alte schimbări semnificative să fie comunicate autorităților competente și ca autoritățile competente să efectueze o verificare a situației de pe piața forței de muncă. După perioada respectivă de 12 luni, ar trebui să li permită statelor membre să solicite posesorului cărții albastre a UE să informeze autoritățile competente doar în legătură cu o schimbare a angajatorului sau o schimbare care afectează îndeplinirea criteriilor de admisie prevăzute în prezenta directivă, inclusiv, dacă este necesar, noul contract de muncă. Nu ar trebui efectuată nicio verificare a situației de pe piața forței de muncă. Evaluarea efectuată de statele membre ar trebui să se limiteze la elementele care s-au schimbat.
(44) În vederea promovării spiritului antreprenorial inovator, statele membre ar trebui să poată acorda resortisanților țărilor terțe admiși în temeiul prezentei directive posibilitatea de a desfășura activități independente în paralel cu activitatea în temeiul prezentei directive, fără ca acest lucru să afecteze drepturile de ședere ca posesori ai cărții albastre a UE. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere obligației continue de a îndeplini condițiile de admisie prevăzute de prezenta directivă și, prin urmare, posesorul cărții albastre a UE ar trebui să rămână într-un loc de muncă înalt calificat. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în dreptul lor intern condiții privind accesul la o activitate independentă. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a limita sfera activităților independente permise. Statele membre ar trebui să acorde posesorilor cărții albastre a UE accesul la activități independente în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele prevăzute în cadrul sistemelor naționale existente. Orice venituri provenite din activități independente nu ar trebui să contribuie la atingerea pragului salarial cerut pentru calificarea ca posesor al cărții albastre a UE.
(45) Pentru a spori contribuția posesorului cărții albastre a UE prin calificările sale profesionale superioare, statele membre ar trebui, de asemenea, să poată stabili dispoziții în dreptul lor intern care să le permită posesorilor cărții albastre a UE să se implice și în alte activități profesionale care sunt complementare activității lor principale ca posesor al cărții albastre a UE. Orice venit provenit din activitățile profesionale respective nu ar trebui să contribuie la atingerea pragului salarial necesar pentru calificarea ca posesor al cărții albastre a UE.
(46) Posesorii cărții albastre a UE ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament în ceea ce privește ramurile de securitate socială menționate la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Prezenta directivă nu armonizează legislația în materie de securitate socială a statelor membre. Aceasta se limitează la aplicarea principiului egalității de tratament în domeniul securității sociale pentru resortisanții țărilor terțe care intră în domeniul său de aplicare.
(47) În cazul mobilității între state membre se aplică Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (17). Prezenta directivă nu ar trebui să confere mai multe drepturi posesorului mobil de carte albastră a UE decât cele deja prevăzute de legislația Uniunii în vigoare în domeniul securității sociale pentru resortisanții țărilor terțe care desfășoară activități transfrontaliere între statele membre.
(48) Calificările profesionale dobândite de un resortisant al unei țări terțe în alt stat membru ar trebui să fie recunoscute în același mod ca cele ale cetățenilor Uniunii. Calificările dobândite într-o țară terță ar trebui luate în considerare în conformitate cu Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere condițiilor prevăzute de dreptul intern pentru exercitarea profesiilor reglementate. Aceasta nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină restricțiile naționale privind accesul la ocuparea locurilor de muncă ce presupun implicarea cel puțin ocazională în exercitarea autorității publice și a responsabilității de salvgardare a interesului general al statului sau să mențină normele naționale privind activitățile rezervate resortisanților statului membru în cauză, cetățenilor Uniunii sau cetățenilor altei țări din Spațiul Economic European (cetățean al SEE), inclusiv în cazul mobilității către alte state membre, în cazul în care astfel de restricții sau norme existau deja la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(49) Drepturile dobândite de un beneficiar de protecție internațională ca posesor de carte albastră a UE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor de care se bucură persoana în cauză în temeiul Directivei 2011/95/UE și în temeiul Convenției privind statutul refugiaților din 28 iulie 1951, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, (denumită în continuare „Convenția de la Geneva”) în statul membru care a acordat protecția internațională. În statul membru respectiv, în vederea evitării conflictului de norme, nu ar trebui să se aplice prevederile din prezenta directivă referitoare la egalitatea de tratament și la reîntregirea familiei. Persoanele care beneficiază de protecție internațională într-un stat membru și dețin cărți albastre ale UE în altul ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca orice alt posesor al cărții albastre a UE în cel de al doilea stat membru, inclusiv egalitatea de tratament cu resortisanții statului membru de reședință, precum și de dreptul la reîntregirea familiei. Statutul de beneficiar de protecție internațională al unei persoane este independent de faptul că beneficiarul este și posesor al cărții albastre a UE și de valabilitatea acestei cărți albastre a UE.
(50) Condițiile favorabile de reîntregire a familiei și de acces la locuri de muncă pentru soț sau soție ar trebui să fie un element fundamental al prezentei directive pentru a atrage mai ușor lucrători cu înaltă calificare din țări terțe. Pentru atingerea acestui obiectiv ar trebui prevăzute derogări specifice de la Directiva 2003/86/CE, care este aplicabilă în primul și în al doilea stat membru de reședință. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a restrânge domeniul activităților independente pe care le pot desfășura soții sau soțiile în aceleași condiții ca cele care se aplică posesorilor cărții albastre a UE. Condițiile legate de integrare sau de perioadele de așteptare nu ar trebui să se aplice înainte de a permite reîntregirea familiei, deoarece este probabil ca lucrătorii cu înaltă calificare și familiile acestora să aibă un punct de pornire favorabil în ceea ce privește integrarea în comunitatea gazdă. În vederea facilitării intrării rapide a lucrătorilor cu înaltă calificare, permisele de ședere pentru membrii familiilor acestora ar trebui să fie eliberate în același timp cu cartea albastră a UE în cazul în care sunt îndeplinite condițiile relevante și dacă cererile au fost depuse simultan.
(51) Ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE pentru a atrage lucrători cu înaltă calificare din țări terțe și pentru a încuraja șederea continuă a acestora în Uniune, permițând, în același timp, mobilitatea în interiorul Uniunii, precum și migrația circulară. Ar trebui ca posesorilor cărții albastre a UE care au făcut uz de posibilitatea de a se muta dintr-un stat membru în altul să li se acorde un acces mai ușor la statutul de rezident pe termen lung în UE într-un stat membru, în special permițându-li-se să cumuleze perioadele de ședere în diferite state membre, cu condiția să poată demonstra numărul de ani de ședere legală și continuă prevăzuți la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE ca posesori ai unei cărți albastre a UE, ai unui permis național pentru ocuparea unui loc de muncă înalt calificat sau ai unei autorizații de student sau cercetător în conformitate cu Directiva (UE) 2016/801, sau ca beneficiari de protecție internațională. Aceștia ar trebui să demonstreze, de asemenea, doi ani de ședere legală și continuă ca posesori ai cărții albastre a UE în perioada premergătoare depunerii cererii relevante pe teritoriul statului membru unde este depusă cererea pentru statutul de rezident pe termen lung al UE într-un stat membru. În conformitate cu Directiva 2003/109/CE, la calcularea celor cinci ani de ședere legală și continuă pot fi luate în considerare doar jumătate din perioadele de ședere pentru studii, în statele membre în care la calcularea șederii continue sunt luate în considerare perioadele de ședere pentru studii.
(52) Pentru a promova mobilitatea lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe între Uniune și țările lor de origine, ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE, astfel încât să se permită perioade de absență mai lungi decât cele prevăzute de directiva respectivă, după ce lucrătorii cu înaltă calificare din țări terțe au dobândit statutul de rezident pe termen lung în UE într-un stat membru.
(53) Mobilitatea ocupațională și geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe ar trebui recunoscută ca o contribuție importantă la îmbunătățirea eficienței pieței forței de muncă din întreaga Uniune, la abordarea deficitelor de competențe și la compensarea dezechilibrelor regionale. Ar trebui să se faciliteze mobilitatea în interiorul UE.
(54) Prezenta directivă nu aduce atingere Directivelor 96/71/CE (19) și 2014/67/UE (20) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(55) Incertitudinea juridică existentă privind călătoriile de afaceri ale lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe ar trebui abordată prin definirea noțiunii de călătorii de afaceri și stabilirea unei liste de activități care, în orice caz, ar trebui să fie considerate activități economice în toate statele membre. Activitățile respective ar trebui să fie legate în mod direct de interesele angajatorului din primul stat membru și relevante pentru sarcinile posesorului cărții albastre a UE pentru angajarea căruia a fost acordată cartea albastră a UE. Celui de-al doilea stat membru nu ar trebui să i se permită să solicite ca posesorii cărții albastre a UE care desfășoară activități economice să dețină o viză, un permis de muncă sau o altă autorizație decât cartea albastră a UE. În cazul în care cartea albastră a UE este eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, posesorul acesteia ar trebui să aibă drept de intrare și de ședere într-un al doilea stat membru sau în mai multe astfel de state membre în scopul desfășurării de activități economice timp de până la 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.
(56) Ar trebui să se permită posesorilor cărții albastre a UE să se deplaseze în condiții simplificate într-un al doilea stat membru, unde intenționează să solicite o nouă carte albastră a UE pe baza unui contract de muncă sau a unei oferte ferme de angajare. Celui de-al doilea stat membru nu ar trebui să i se permită să solicite posesorilor de carte albastră a UE o altă autorizație decât cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru. De îndată ce un posesor al unei cărți albastre a UE depune o cerere completă pentru eliberarea unei noi cărți albastre a UE într-un al doilea stat membru în termenul prevăzut în prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statul membru respectiv să permită posesorului cărții albastre a UE să își înceapă activitatea. Posesorii cărții albastre a UE ar trebui să aibă dreptul de a-și începe activitatea în cel mult 30 de zile de la depunerea cererii pentru eliberarea unei noi cărți albastre a UE. Mobilitatea ar trebui să se bazeze pe cerere și, prin urmare, în al doilea stat membru ar trebui să se solicite întotdeauna un contract de muncă, ar trebui respectate toate condițiile din dreptul aplicabil prevăzute în contractele colective de muncă sau stabilite prin practicile din ramurile profesionale relevante și ar trebui ca salariul să respecte pragul stabilit de către al doilea stat membru în conformitate cu prezenta directivă.
(57) În cazul în care posesorii cărții albastre a UE intenționează să solicite o carte albastră a UE într-un al doilea stat membru pentru a exercita o profesie reglementată, calificările lor profesionale ar trebui să fie recunoscute în același mod ca cele ale cetățenilor Uniunii care își exercită dreptul la liberă circulație, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE și cu alte dispoziții aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului intern.
(58) Cu toate că în prezenta directivă sunt prevăzute unele norme speciale privind intrarea și șederea într-un al doilea stat membru în scopul desfășurării de activități economice, precum și privind deplasarea în al doilea stat membru pentru a locui și a munci în temeiul cărții albastre a UE pe teritoriul său, sunt aplicabile toate celelalte norme care reglementează trecerea frontierelor de către persoane, astfel cum sunt prevăzute în dispozițiile relevante din acquis-ul Schengen.
(59) În cazul în care cartea albastră a UE este eliberată de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, iar posesorul cărții albastre a UE, în cazurile de mobilitate prevăzute în prezenta directivă, traversează o frontieră externă în înțelesul definiției din Regulamentul (UE) 2016/399, în teritoriul unui al doilea stat membru, statul membru respectiv ar trebui să aibă dreptul de a solicita dovezi care să ateste faptul că posesorul cărții albastre a UE se află pe teritoriul acestuia fie pentru activități economice, fie pentru a locui și a munci în temeiul unei cărți albastre a UE, pe baza unui contract de muncă sau a unei oferte ferme de angajare. În cazul mobilității pentru desfășurarea de activități economice, acest al doilea stat membru ar trebui să fie în măsură să solicite dovada faptului că scopul șederii este legat de o activitate economică, cum ar fi invitații, bilete de intrare sau documente care descriu activitățile economice ale întreprinderii relevante și poziția în întreprinderea respectivă a posesorului cărții albastre a UE.
(60) În cazul în care posesorul cărții albastre a UE se mută într-un al doilea stat membru pentru a solicita o carte albastră a UE și acesta este însoțit de membri ai familiei, statul membru respectiv ar trebui să poată solicita membrilor familiei să-și prezinte permisele de ședere eliberate în primul stat membru. În plus, în cazul trecerii unei frontiere externe în înțelesul definiției din Regulamentul (UE) 2016/399, statele membre care aplică integral acquis-ul Schengen ar trebui să consulte Sistemul de Informații Schengen și să refuze intrarea sau să se opună mobilității persoanelor în legătură cu care în acest sistem s-a emis o semnalare în sensul refuzului intrării sau interdicției de ședere, astfel cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (21).
(61) Atunci când un posesor al cărții albastre a UE se mută într-un al doilea stat membru pe baza unei cărți albastre a UE eliberate de primul stat membru și cel de-al doilea stat membru respinge cererea posesorului cărții albastre a UE pentru obținerea unei noi cărți albastre a UE, prezenta directivă ar trebui să permită celui de al doilea stat membru să solicite ca posesorul cărții albastre a UE să părăsească teritoriul său. În cazul în care posesorul cărții albastre a UE încă deține o carte albastră a UE valabilă eliberată de primul stat membru, al doilea stat membru ar trebui să poată să îi solicite posesorului cărții albastre a UE să se întoarcă în primul stat membru, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22). În cazul în care cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru a fost retrasă sau a expirat în cursul examinării cererii, cel de al doilea stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a decide fie să returneze posesorul cărții albastre a UE într-o țară terță în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, fie să solicite primului stat membru să permită reintrarea posesorului cărții albastre a UE pe teritoriul său și fără formalități inutile sau întârziere. În acest din urmă caz, primul stat membru ar trebui să elibereze posesorului cărții albastre a UE un document care să permită reintrarea pe teritoriul său.
(62) În sensul șederii beneficiarilor de protecție internațională, este necesar să se asigure că atunci când astfel de beneficiari se mută într-un stat membru, altul decât cel care le-a acordat protecția internațională, celălalt stat membru este informat cu privire la situația anterioară în ceea ce privește protecția internațională acordată persoanelor în cauză, pentru a putea să își respecte obligațiile legate de principiului nereturnării.
(63) În cazul în care un stat membru intenționează să expulzeze o persoană care a dobândit o carte albastră a UE în acel stat membru și care beneficiază de protecție internațională într-un alt stat membru, persoana respectivă ar trebui să beneficieze de protecție împotriva returnării în conformitate cu Directiva 2011/95/UE și cu articolul 33 din Convenția de la Geneva.
(64) În cazul în care expulzarea de pe teritoriul unui stat membru a unui beneficiar de protecție internațională este permisă în temeiul Directivei 2011/95/UE, statul membru ar trebui să se asigure că toate informațiile sunt obținute din surse pertinente, inclusiv, dacă este cazul, de la statul membru care a acordat protecția internațională și că aceste informații sunt evaluate în detaliu pentru a se garanta că decizia de expulzare a beneficiarului respectiv este în conformitate cu articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).
(65) Ar trebui prevăzute dispoziții specifice în materie de raportare pentru a se monitoriza punerea în aplicare a prezentei directive, pentru identificarea și posibila combatere a unui posibil impact în ceea ce privește „exodul creierelor” din țările în curs de dezvoltare și pentru a se evita deficitul intelectual.
(66) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume stabilirea unei proceduri de admisie speciale și adoptarea unor condiții de intrare și de ședere aplicabile resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat și membrilor familiilor acestora, precum și stabilirea drepturilor aferente acesteia, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special în ceea ce privește asigurarea mobilității între statele membre și oferirea unui set unic și clar de criterii de admisie în statele membre în vederea unei mai bune valorificări a atractivității globale a Uniunii, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(67) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă, în conformitate cu articolul 6 din TUE.
(68) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(69) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(70) În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a se aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(71) Prin urmare, Directiva 2009/50/CE ar trebui abrogată,