Recitale
(1) Pentru stabilirea treptată a unui spațiu de libertate, securitate și justiție, tratatul prevede adoptarea de măsuri în domeniul azilului, imigrației și protecției drepturilor resortisanților din țările terțe.
(2) În conformitate cu dispozițiile tratatului, Consiliul urmează să adopte măsuri în cadrul politicii privind imigrația, referitoare la condițiile de intrare și de ședere, la normele procedurale de eliberare a vizelor și permiselor pe termen lung de către statele membre, precum și măsurile de stabilire a drepturilor și a condițiilor în baza cărora resortisanții din țări terțe cu ședere legală într-un stat membru pot beneficia de dreptul de ședere în alte state membre.
(3) Consiliul European de la Lisabona din martie 2000 a stabilit pentru Comunitate obiectivul ca aceasta să devină, până în 2010, economia cea mai competitivă și mai dinamică din lume, bazată pe cunoaștere, capabilă să susțină creșterea economică prin locuri de muncă mai numeroase și mai bune și printr-o coeziune socială sporită. Măsurile destinate atragerii și păstrării lucrătorilor cu înalte calificări din țările terțe, ca parte a unei abordări bazate pe necesitățile statelor membre, ar trebui considerată în contextul mai larg stabilit de Strategia de la Lisabona și de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2007 privind orientările integrate pentru creștere economică și locuri de muncă.
(4) Programul de la Haga, adoptat de Consiliul European în 4 și 5 noiembrie 2004, recunoaște că migrația legală va avea un rol important în consolidarea la nivel european a economiei bazată pe cunoaștere, în progresul dezvoltării economice, contribuind astfel la implementarea Strategiei de la Lisabona. Consiliul European a făcut apel la Comisie să prezinte un plan în domeniul politicii privind migrația legală, inclusiv proceduri de admisie, prin care să se poată răspunde cu promptitudine fluctuației de pe piața muncii a cererilor de forță de muncă din imigrație.
(5) Consiliul European din 14 și 15 decembrie 2006 a convenit cu privire la o serie de măsuri pentru 2007, printre care elaborarea unor politici bine gestionate în domeniul imigrației legale, care să respecte deplin competențele naționale, de natură să sprijine statele membre să răspundă cerințelor actuale și viitoare privind forța de muncă.
(6) Pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona este important, de asemenea, să se promoveze mobilitatea în interiorul Uniunii a lucrătorilor cu înaltă calificare care sunt cetățeni ai Uniunii, în special din statele membre care au aderat în 2004 și 2007. În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre trebuie să respecte principiul preferinței comunitare, astfel cum este exprimat, în special, în dispozițiile în materie din Tratatele de aderare din 2003 și 2005.
(7) Prezenta directivă urmărește să contribuie la atingerea acestor obiective și la soluționarea deficitului de forță de muncă prin promovarea admisiei și mobilității – în vederea ocupării locurilor de muncă înalt calificate – a resortisanților din țări terțe cu ședere mai mare de trei luni, astfel încât Comunitatea să devină mai atractivă pentru astfel de lucrători din toată lumea și să fie susținute atât competitivitatea, cât și creșterea economică a Comunității. Pentru atingerea acestor obiective este necesar să se faciliteze admisia lucrătorilor cu înaltă calificare și a familiilor acestora prin stabilirea unei proceduri rapide de admisie și prin garantarea că aceștia beneficiază, într-o serie de domenii, de drepturi economice și sociale egale cu cele ale resortisanților din statul membru care i-a primit. Este de asemenea necesar să se țină seama de prioritățile, de cerințele de pe piața forței de muncă și de capacitățile de primire ale statelor membre. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre de a menține sau de a introduce noi permise naționale de ședere pentru orice scopuri legate de ocuparea forței de muncă. Resortisanții din țările terțe în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita o Carte Albastră a UE sau un permis național de ședere. În plus, prezenta directivă nu aduce atingere posibilității unui posesor al Cărții Albastre a UE de a beneficia de drepturi și prestații suplimentare care pot fi prevăzute de dreptul național și care sunt compatibile cu prezenta directivă.
(8) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului statelor membre de a stabili contingentele de admisie a resortisanților din țările terțe care intră pe teritoriul lor în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat. Ar trebui incluși, de asemenea, resortisanții din țări terțe care doresc să rămână pe teritoriul unui stat membru în vederea exercitării unei activități economice salariate, aceștia beneficiind de ședere legală în statul membru respectiv în temeiul altor programe, în această categorie fiind și absolvenții cei mai recenți ai unei forme de învățământ superior sau cercetătorii care au fost admiși în temeiul Directivei 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților din țări terțe pentru studii, schimb de elevi, cursuri gratuite de pregătire profesională sau servicii de voluntariat (4), precum și în temeiul Directivei 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind procedura specifică de admisie a resortisanților din țări terțe pentru activități de cercetare științifică (5) și care nu beneficiază de acces consolidat la piața muncii din statul membru, în baza dreptului comunitar sau a celui național. În plus, în ceea ce privește contingentele de admisie, statele membre își rezervă posibilitatea de a nu acorda permise de ședere pentru ocuparea unui loc de muncă în general sau în cazul anumitor profesii, anumitor sectoare economice sau regiuni.
(9) În sensul prezentei directive, în vederea evaluării faptului dacă un resortisant dintr-o țară terță posedă calificări din învățământul superior, se poate face trimitere la ISCED („Clasificarea internațională standard a educației”) 1997, nivelurile 5a și 6.
(10) Prezenta directivă ar trebui să prevadă un sistem de intrare flexibil, întemeiat pe cerere, dar și pe criterii obiective, cum ar fi nivelul salarial minim comparabil cu nivelurile salariale din statele membre, și pe calificările profesionale. Pentru asigurarea unui nivel minim de armonizare a condițiilor de admisie în Comunitate este necesar să se stabilească un indice minim de referință pentru plafonul salarial. Plafonul salarial definește un nivel minim, în timp ce statele membre pot stabili un plafon salarial mai ridicat. Statele membre ar trebui să își stabilească plafonul salarial în conformitate cu situația și organizarea piețelor forței de muncă naționale și cu politicile lor generale în domeniul imigrației. Ar trebui stabilite derogări de la sistemul principal în ceea ce privește plafonul salarial pentru anumite profesii considerate de statul membru în cauză ca prezentând un deficit deosebit de forță de muncă disponibilă și atunci când aceste profesii fac parte din grupele majore 1 și 2 din clasificarea ISCO („Clasificarea internațională standard a ocupațiilor”).
(11) Prezenta directivă urmărește doar stabilirea condițiilor de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, în cadrul sistemului Cărții Albastre a UE, inclusiv criteriile de eligibilitate referitoare la plafonul salarial. Acest plafon salarial are scopul unic de a ajuta la definirea, ținând cont de rezultatele observării statistice publicate de către Comisie (Eurostat) sau de către statele membre în cauză, a domeniului de aplicare a Cărții Albastre a UE stabilit de către fiecare stat membru pe baza unor norme comune. El nu urmărește stabilirea salariilor și, prin urmare, nu poate deroga nici de la normele sau practicile existente la nivelul statelor membre sau de la acordurile colective și nu poate fi utilizat în vederea realizării unei armonizări în acest domeniu. Prezenta directivă respectă pe deplin competențele statelor membre, în special în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă, forța de muncă și chestiunile sociale.
(12) Atunci când statul membru a decis să admită un resortisant dintr-o țară terță care îndeplinește criteriile relevante, resortisantul din țara terță care a solicitat o Carte Albastră a UE ar trebui să primească permisul de ședere specific prevăzut de prezenta directivă, care ar trebui să permită accesul treptat la piața forței de muncă și la drepturile de mobilitate și de ședere acordate acestuia și familiei sale. Termenul-limită pentru examinarea unei solicitări de Carte Albastră a UE nu ar trebui să includă durata necesară recunoașterii calificărilor profesionale sau durata necesară eliberării unei vize, după caz. Prezenta directivă nu aduce atingere procedurilor naționale privind recunoașterea diplomelor. Desemnarea autorităților competente în temeiul prezentei directive nu aduce atingere rolului și responsabilităților altor autorități naționale și, acolo unde este aplicabil, partenerilor sociali, în ceea ce privește examinarea solicitării și luarea unei decizii cu privire la aceasta.
(13) Formatul Cărții Albastre a UE ar trebui să fie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de instituire a unui model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (6), care să permită statelor membre să verifice datele, în special în ceea ce privește condițiile pe baza cărora persoana respectivă are permisiunea de a munci.
(14) Resortisanților din țările terțe care dețin un document de călătorie valabil și o Carte Albastră a UE emisă de un stat membru care aplică în totalitate acquis-ul Schengen ar trebui să li se permită intrarea și circulația fără restricții pe teritoriul altor state membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen, pentru o perioadă maximă de trei luni, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (7) și articolul 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania și Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune.
(15) Mobilitatea ocupațională și geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe ar trebui recunoscută drept mecanism primordial pentru o piață a forței de muncă mai eficientă, pentru prevenirea deficitului de lucrători cu înaltă calificare și pentru compensarea dezechilibrelor regionale. Pentru respectarea principiului preferinței comunitare și pentru evitarea eventualelor abuzuri ale sistemului, mobilitatea ocupațională a lucrătorului cu înaltă calificare dintr-o țară terță ar trebui limitată în primii doi ani de angajare legală într-un stat membru.
(16) Prezenta directivă respectă pe deplin egalitatea de tratament între resortisanții statelor membre și posesorii Cărții Albastre a UE în ceea ce privește remunerația, atunci când aceștia se află în situații comparabile.
(17) Egalitatea de tratament a posesorilor Cărții Albastre a UE nu acoperă măsurile din domeniul formării profesionale care sunt reglementate în cadrul unor sisteme de asistență socială.
(18) Posesorii unei Cărți Albastre a UE ar trebui să beneficieze de egalitatea de tratament în ceea ce privește securitatea socială. Ramurile securității sociale sunt definite în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (8). Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanții unor țări terțe care nu fac obiectul dispozițiilor respective exclusiv pe motive de cetățenie (9) extinde dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 la resortisanții din țări terțe cu ședere legală în Comunitate care circulă peste frontiere. Dispozițiile din această directivă privind egalitatea de tratament din punct de vedere al securității sociale se aplică direct, de asemenea, persoanelor care intră pe teritoriul unui stat membru direct dintr-o țară terță, cu condiția ca persoana în cauză să aibă dreptul de ședere ca posesor al unei Cărți Albastre a UE, inclusiv pe durata unui șomaj temporar, și să îndeplinească condițiile de eligibilitate prevăzute de dreptul național pentru prestațiile de securitate socială în cauză. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde posesorilor Cărții Albastre a UE mai multe drepturi decât cele deja prevăzute de dreptul comunitar în domeniul securității sociale pentru resortisanții din țările terțe care care prezintă elemente transfrontaliere între statele membre. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să acorde drepturi legate de situațiile care nu intră sub incidența dreptului comunitar, cum ar fi, de pildă, situația membrilor familiei cu reședință într-o țară terță.
(19) Calificările profesionale dobândite de un resortisant al unei țări terțe în alt stat membru ar trebui recunoscute în același mod ca și pentru cetățenii UE. În ceea ce privește calificările dobândite într-o țară terță, ar trebui să se respecte Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10).
(20) Mobilitatea geografică în cadrul Comunității ar trebui controlată și bazată pe cerere în prima etapă de ședere legală a lucrătorului cu înaltă calificare din țara terță. Ar trebui prevăzute derogările de la Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților din țări terțe care sunt rezidenți pe termen lung (11), astfel încât să nu fie afectată mobilitatea geografică a lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe care nu au dobândit încă statutul de rezident pe termen lung în UE, menționat în directiva respectivă, și să se încurajeze migrația geografică și circulară.
(21) Ar trebui promovată și încurajată mobilitatea între Comunitate și țările de origine ale lucrătorilor cu înaltă calificare din țările terțe. Ar trebui prevăzute derogări de la Directiva 2003/109/CE, astfel încât să se extindă perioada de absență de pe teritoriul Comunității fără a întrerupe calcularea perioadei de ședere legală și continuă, necesară pentru ca aceștia să poată beneficia de statutul de rezident pe termen lung în CE. De asemenea, ar trebui permise perioade de absență mai lungi decât cele prevăzute de Directiva 2003/109/CE după ce lucrătorii cu înaltă calificare din țările terțe au dobândit statutul de rezident pe termen lung în CE, în vederea încurajării migrației circulare a acestora.
(22) În cadrul punerii în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să nu implementeze o politică activă de recrutare din țările în curs de dezvoltare în acele sectoare care se confruntă cu un deficit de personal. Ar trebui dezvoltate în sectoarele-cheie politici și principii etice de recrutare aplicabile angajatorilor din sectorul public și din cel privat, de exemplu în sectorul sănătății, așa cum se subliniază în concluziile din 14 mai 2007 ale Consiliului și ale statelor membre privind Programul european de acțiune, în vederea soluționării deficitului major de lucrători în domeniul sănătății din țările în curs de dezvoltare (2007-2013) și în sectorul educației, după caz. Acestea ar trebui consolidate prin dezvoltarea și aplicarea de mecanisme, orientări și alte instrumente care să faciliteze, după caz, migrația circulară și temporară, precum și prin alte măsuri menite să minimizeze impactul negativ și să maximizeze impactul pozitiv al imigrației cu înaltă calificare asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a inversa fenomenul de „exod de creiere”.
(23) Condițiile favorabile de reîntregire a familiei și de acces la un loc de muncă pentru partenerii conjugali ar trebui să fie un element fundamental al prezentei directive destinat atragerii lucrătorilor cu înaltă calificare din țări terțe. Pentru atingerea acestui obiectiv ar trebui prevăzute derogări specifice de la dispozițiile Directivei 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (12). Derogarea cuprinsă în articolul 15 alineatul (3) din prezenta directivă nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă condiții și măsuri de integrare, inclusiv învățarea limbii, pentru membrii de familie ai unui posesor al Cărții Albastre a UE.
(24) Ar trebui prevăzute dispoziții specifice în materie de raportare, astfel încât să se monitorizeze punerea în aplicare a prezentei directive, pentru identificarea și posibila combatere a eventualului impact – în ceea ce privește „exodul de creiere” – asupra țărilor în curs de dezvoltare, pentru a evita „irosirea creierelor”. Datele relevante ar trebui transmise anual Comisiei de către statele membre, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale (13).
(25) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume introducerea unei proceduri de admisie speciale și adoptarea unor condiții de intrare și ședere mai mare de trei luni aplicabile resortisanților țărilor terțe în statele membre pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și membrilor lor de familie, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special în ceea ce privește mobilitatea acestora între statele membre, și prin urmare pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(26) Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
(27) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare (14), statele membre sunt încurajate să stabilească, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care să ilustreze, în măsura în care este posibil, concordanța dintre directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.
(28) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive și nu sunt obligate în temeiul acesteia și nici nu fac obiectul aplicării sale.
(29) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive și nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,