Recitale
(1) De la adoptarea Regulamentelor (CE) nr. 2560/2001 (4) și (CE) nr. 924/2009 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului, comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro între statele membre din zona euro au scăzut drastic, ajungând la niveluri care sunt nesemnificative în marea majoritate a cazurilor.
(2) Cu toate acestea, plățile transfrontaliere în euro efectuate din statele membre care nu fac parte din zona euro reprezintă aproximativ 80 % din toate plățile transfrontaliere din aceste state. Comisioanele pentru astfel de plăți transfrontaliere rămân excesiv de ridicate în majoritatea statelor membre din afara zonei euro, chiar dacă prestatorii de servicii de plată care au sediul în statele membre din afara zonei euro au acces la aceleași infrastructuri performante pentru a procesa operațiunile respective la costuri foarte reduse ca și prestatorii de servicii de plată care au sediul în zona euro.
(3) Comisioanele ridicate pentru plățile transfrontaliere reprezintă în continuare o barieră în calea integrării depline a întreprinderilor și a cetățenilor din statele membre care nu fac parte din zona euro în piața internă, afectându-le competitivitatea. Comisioanele ridicate respective perpetuează existența a două categorii de utilizatori ai serviciilor de plată în Uniune: utilizatorii serviciilor de plată care beneficiază de zona unică de plăți în euro (SEPA), și utilizatorii serviciilor de plată care plătesc comisioane ridicate pentru plățile transfrontaliere în euro.
(4) Pentru a facilita funcționarea pieței interne și pentru a pune capăt inegalităților dintre utilizatorii serviciilor de plată din zona euro și cei din statele membre care nu fac parte din zona euro în ceea ce privește plățile transfrontaliere în euro, este necesar să se asigure că comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro din interiorul Uniunii sunt aliniate cu cele pentru plățile naționale corespunzătoare efectuate în moneda națională a statului membru în care își are sediul prestatorul de servicii de plată al utilizatorului serviciilor de plată. Se consideră că un prestator de servicii de plată are sediul în statul membru în care își oferă serviciile utilizatorului serviciului de plată.
(5) Comisioanele de conversie monetară reprezintă un cost semnificativ al plăților transfrontaliere atunci când sunt utilizate monede diferite în statul membru al plătitorului și în cel al beneficiarului plății. Articolul 45 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (6) impune transparența comisioanelor și a cursului de schimb utilizat, articolul 52 punctul 3 din directiva respectivă precizează cerințele de informare cu privire la operațiunile de plată care fac obiectul unui contract-cadru, iar articolul 59 alineatul (2) din directiva respectivă se referă la cerințele de informare pentru părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat (ATM) sau la punctul de vânzare. Cerințele de informare respective nu au asigurat un grad suficient de transparență și de comparabilitate a comisioanelor de conversie monetară în situațiile în care la un bancomat sau la punctul de vânzare sunt oferite opțiuni alternative de conversie monetară. Această lipsă de transparență și de comparabilitate împiedică concurența care ar diminua comisioanele de conversie monetară și crește riscul ca plătitorii să aleagă opțiuni de conversie monetară costisitoare. Prin urmare, este necesar să se introducă măsuri suplimentare pentru a proteja consumatorii împotriva unor comisioane excesive pentru serviciile de conversie monetară și a asigura că consumatorii primesc informațiile de care au nevoie pentru a alege cea mai bună opțiune de conversie monetară.
(6) Pentru a garanta că operatorii de pe piață nu se confruntă cu necesitatea de a realiza un nivel disproporționat de investiții pentru a-și adapta infrastructura, echipamentele și procesele de plată pentru a asigura o mai mare transparență, măsurile care urmează să fie puse în aplicare ar trebui să fie corespunzătoare, adecvate și eficiente din punctul de vedere al costurilor. În același timp, în situațiile în care plătitorul se confruntă cu opțiuni diferite de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, informațiile furnizate ar trebui să permită efectuarea unei comparații, pentru a-i permite plătitorului să facă o alegere în cunoștință de cauză.
(7) Pentru a asigura comparabilitatea, comisioanele de conversie monetară pentru toate plățile cu cardul ar trebui să fie exprimate în același mod, și anume ca un adaos procentual la cele mai recente rate de schimb valutar de referință euro disponibile, emise de Banca Centrală Europeană (BCE). Un adaos ar trebui să se bazeze pe o rată derivată din două rate de schimb ale BCE în cazul unei conversii între două monede din afara zonei euro.
(8) În conformitate cu cerințele de informare generală cu privire la comisioanele de conversie monetară prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366, prestatorii de servicii de conversie monetară trebuie să prezinte informațiile privind comisioanele lor de conversie monetară înainte de inițierea unei operațiuni de plată. Părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare ar trebui să furnizeze informații privind comisioanele lor pentru astfel de servicii într-un mod clar și accesibil, de exemplu, prin afișarea comisioanelor la ghișeu sau digital pe terminal, sau pe ecran în cazul achizițiilor online. În plus față de informațiile menționate la articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, părțile respective ar trebui să furnizeze, înainte de inițierea plății, informații explicite privind suma care trebuie plătită beneficiarului plății în moneda utilizată de către beneficiar, precum și suma totală care urmează a fi plătită de către plătitor în moneda contului plătitorului. Suma de plată în moneda utilizată de către beneficiarul plății ar trebui să exprime prețul bunurilor și serviciilor care urmează să fie achiziționate și ar putea fi afișată la finalizarea plății, mai degrabă decât pe terminalul de plată. Moneda utilizată de beneficiarul plății este, în general, moneda locală, dar, în conformitate cu principiul libertății contractuale, ar putea, în unele cazuri, să fie o altă monedă a Uniunii. Suma totală care trebuie plătită de plătitor în moneda contului plătitorului ar trebui să consiste din prețul bunurilor sau al serviciilor și comisioanele de conversie monetară. În plus, ambele sume ar trebui să fie documentate pe chitanță sau pe un alt suport durabil.
(9) În ceea ce privește articolul 59 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/2366, în cazul în care se oferă un serviciu de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, plătitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza acest serviciu și de a plăti în moneda utilizată de către beneficiar.
(10) Pentru a permite plătitorilor să compare comisioanele aferente opțiunilor de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare, prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor ar trebui nu numai să includă informații complet comparabile cu privire la comisioanele aplicabile conversiei monetare în termenii și condițiile contractului lor cadru, ci ar trebui, de asemenea, să facă publice informațiile respective pe o platformă electronică disponibilă pe scară largă și ușor accesibilă, în special pe site-ul lor pentru clienți, pe site-ul de accesare a serviciilor bancare de la domiciliu și pe aplicațiile lor de servicii bancare mobile, într-un mod ușor de înțeles și accesibil. Acest lucru ar permite crearea unor site-uri de comparare care să le permită consumatorilor să compare mai ușor prețurile atunci când călătoresc sau fac cumpărături în străinătate. În plus, prestatorii de servicii de plată ai plătitorilor ar trebui să le reamintească plătitorilor de comisioanele de conversie monetară aplicabile atunci când se efectuează o plată cu cardul în altă monedă, prin utilizarea unor canale de comunicare electronice disponibile pe scară largă și ușor accesibile, cum ar fi mesaje SMS, e-mailuri sau notificări prin intermediul aplicației bancare mobile a plătitorului. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să convină cu utilizatorii serviciilor de plată asupra canalului de comunicare electronic prin care vor furniza informațiile privind comisioanele de conversie monetară, luând în considerare modalitatea cea mai eficace de a ajunge la plătitor. Prestatorii de servicii de plată ar trebui să accepte, de asemenea, cereri din partea utilizatorilor serviciilor de plată de a refuza primirea mesajelor electronice care conțin informații privind comisioanele de conversie monetară.
(11) Atenționările periodice sunt adecvate în situațiile în care plătitorul rămâne în străinătate pe perioade mai lungi de timp, de exemplu în cazul în care plătitorul este detașat sau studiază în străinătate sau în cazul în care plătitorul utilizează în mod regulat un card pentru achiziții online în moneda locală. Obligația de a furniza astfel de atenționări nu ar necesita investiții disproporționate pentru a adapta procesele comerciale existente și infrastructurile de prelucrare a plăților ale prestatorului de servicii de plată și ar asigura o mai bună informare a plătitorului atunci când se iau în considerare diferitele opțiuni de conversie monetară.
(12) Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, BCE și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea regulii de egalizare a costului plăților transfrontaliere în euro cu costul operațiunilor naționale în monedele naționale, precum și cu privire la eficacitatea cerințelor de informare privind conversia monetară prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, Comisia ar trebui să analizeze și alte posibilități și fezabilitatea tehnică a acestor posibilități de extindere a regulii privind comisioanele egale la toate monedele Uniunii și de îmbunătățire în continuare a transparenței și a comparabilității comisioanelor de conversie monetară, precum și posibilitatea de a dezactiva și a activa opțiunea de a accepta conversia monetară de către alte părți decât prestatorul de servicii de plată al plătitorului.
(13) Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere caracterul transfrontalier al plăților, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,