Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Partea II titlul I capitolul III și partea II titlul II capitolul II secțiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 cuprind norme în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și gestionarea acestuia, registrul plantațiilor viticole, documentele însoțitoare și certificarea, registrul de intrări și de ieșiri, precum și cerințele în materie de comunicare în sectorul vitivinicol și împuternicesc Comisia să adopte acte delegate și de punere în aplicare în acest sens. Actele respective ar trebui să înlocuiască dispozițiile relevante din Regulamentele (CE) nr. 555/2008 (4) și (CE) nr. 436/2009 (5) ale Comisiei, precum și unele dispoziții din Regulamentele (CE) nr. 606/2009 (6) și (CE) nr. 607/2009 (7) ale Comisiei referitoare la certificarea vinurilor cu denumiri de soi și la normele administrative privind registrele de intrări și de ieșiri. În scopul simplificării, noul act delegat ar trebui să încorporeze și dispozițiile din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 al Comisiei (8).
(2) Din motive de securitate juridică, ar trebui definiți anumiți termeni utilizați în prezentul regulament și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/274 al Comisiei (9). Este necesar să se definească diferitele tipuri de suprafețe cultivate cu viță-de-vie și de operatori în raport cu drepturile și obligațiile specifice prevăzute pentru fiecare în parte în ambele regulamente.
(3) Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește cerința generală pentru statele membre de a acorda o autorizație pentru plantările de viță-de-vie în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care intenționează să planteze sau să replanteze viță-de-vie. În temeiul alineatului (4) al articolului menționat, anumite suprafețe sunt însă exceptate de la sistemul de autorizații. Este necesar să se stabilească norme privind condițiile de aplicare a exceptării respective. Suprafețele destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi ar trebui utilizate doar în scopurile menționate, pentru a se evita circumvenția noului sistem. Produsele viticole obținute de pe aceste suprafețe ar trebui comercializate numai dacă statele membre consideră că nu există riscuri de perturbare a pieței. Ar trebui să se permită ca experimentele vitivinicole și plantările de viță-mamă pentru altoi existente să fie continuate în conformitate cu normele aplicabile acestora înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului delegat (UE) 2015/560. Pentru a se garanta că suprafețele ale căror produse vitivinicole sau viticole sunt destinate în exclusivitate consumului în gospodăria producătorului vitivinicol nu contribuie la crearea de perturbări ale pieței, este necesar să se stabilească o limită de mărime și să se condiționeze exceptarea de neparticiparea producătorului vitivinicol la producția comercială de vin. Din același motiv, exceptarea respectivă ar trebui extinsă și la organizațiile care nu desfășoară activități comerciale. În ceea ce privește suprafețele stabilite de un producător care a pierdut o anumită suprafață plantată cu viță-de-vie ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public, adoptate în temeiul dreptului național, ar trebui prevăzută o condiție referitoare la aria maximă a noii suprafețe, astfel încât să se evite compromiterea obiectivelor generale ale sistemului de autorizații pentru plantările de viță-de-vie.
(4) La articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt prevăzute norme privind acordarea de autorizații pentru plantări noi și sunt stabilite criteriile de eligibilitate și de prioritate pe care le pot aplica statele membre. Ar trebui prevăzute condiții specifice asociate anumitor criterii de eligibilitate și de prioritate, cu scopul de a crea condiții echitabile pentru punerea lor în aplicare, precum și cu scopul de a evita circumvenția sistemului de autorizații de către producătorii cărora le sunt acordate autorizații. În plus, ar trebui menținute cele trei criterii suplimentare introduse prin Regulamentul delegat (UE) 2015/560: un criteriu de eligibilitate referitor la însușirea frauduloasă a reputației indicațiilor geografice protejate, un criteriu de prioritate favorabil producătorilor care respectă normele sistemului și care nu și-au abandonat plantațiile viticole de pe exploatații și un criteriu de prioritate favorabil organizațiilor fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de infracțiuni. Criteriul de eligibilitate răspunde nevoii de a proteja reputația anumitor indicații geografice într-un mod similar cu protejarea reputației anumitor denumiri de origine, asigurându-se că acestea nu sunt amenințate de realizarea unor plantări noi. Primul criteriu de prioritate îi favorizează pe unii solicitanți pe baza istoricului acestora care indică faptul că solicitanții respectivi respectă normele sistemului de autorizații și nu depun cereri de autorizații pentru plantări noi în timp ce dețin suprafețe plantate cu viță-de-vie scoase din producție pentru care ar putea fi acordate autorizații pentru replantare. Ce de-al doilea criteriu de prioritate urmărește să avantajeze organizațiile fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de infracțiuni, pentru a se promova utilizarea în scopuri sociale a terenului care, în caz contrar, ar putea risca să fie scos din producție.
(5) Luând în considerare articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și pentru a ține seama de diferențele naturale și socioeconomice, precum și de strategiile de creștere diferite aplicate de actorii economici în acele zone diferite dintr-un anumit teritoriu, ar trebui să se permită statelor membre să aplice, în mod diferit la nivel regional, pentru arii specifice eligibile pentru o denumire de origine protejată („DOP”), pentru arii specifice eligibile pentru o indicație geografică protejată („IGP”) sau pentru arii fără o indicație geografică, criteriile de eligibilitate și de prioritate menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și cele trei criterii suplimentare de eligibilitate și de prioritate. Ar trebui ca aceste diferențe în aplicarea criteriilor în cauză în diferitele zone ale unui anumit teritoriu să se bazeze întotdeauna pe diferențele dintre zonele respective.
(6) Pentru a trata cazurile de circumvenție neanticipate în prezentul regulament, statele membre ar trebui să adopte măsuri pentru a evita circumvenția criteriilor de eligibilitate sau de prioritate de către solicitanții autorizațiilor în cazul în care acțiunile acestora nu fac deja obiectul dispozițiilor specifice privind evitarea circumvenției prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește criteriile specifice de eligibilitate și de prioritate.
(7) La articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se prevede posibilitatea coexistenței unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze și a unor culturi nou-plantate. În scopul de a se evita neregulile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a se asigura, prin mijloace adecvate, că se respectă angajamentul de efectuare a defrișării, inclusiv cerința de a constitui o garanție care să însoțească acordarea unei autorizații pentru replantare anticipată. În plus, este necesar să se precizeze că, în cazul în care defrișarea nu se realizează în termenul de patru ani stabilit la dispoziția respectivă, plantele de viță-de-vie cultivate pe suprafața care face obiectul angajamentului se consideră ca fiind neautorizate.
(8) La articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se permite statelor membre să restricționeze replantarea în cazul suprafețelor eligibile pentru producția de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, pe baza unei recomandări din partea unor organizații profesionale recunoscute și reprezentative. Justificările sau motivele unor astfel de decizii de restricționare ar trebui definite în scopul de a clarifica limitele domeniului lor de aplicare, asigurându-se, în același timp, coerența sistemului și evitându-se circumvenția sa. Ar trebui să se asigure că natura automată a acordării de autorizații pentru replantări, stabilită la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, nu afectează posibilitatea statelor membre de a limita eliberarea de autorizații pentru suprafețe specifice în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) litera (b) și cu articolul 63 alineatul (3) din regulamentul menționat. Cu toate acestea, ar trebui să se precizeze faptul că anumite cazuri specifice nu pot fi considerate o circumvenție a sistemului.
(9) La articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se prevede că anumite state membre trebuie să țină un registru al plantațiilor viticole care să conțină informații la zi despre potențialul de producție. Ar trebui să se prevadă în prezentul regulament detaliile referitoare la informațiile care trebuie incluse în acest registru al plantațiilor viticole.
(10) În temeiul articolului 147 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, produsele vitivinicole nu pot circula pe teritoriul Uniunii decât însoțite de un document autorizat oficial. Ar trebui stabilite norme privind utilizarea respectivului document însoțitor.
(11) Experiența dobândită în statele membre a demonstrat că sfera de aplicare a exceptărilor de la obligația de a transporta produse vitivinicole pe baza unui document însoțitor poate acoperi distanțe mai vaste și o gamă mai largă de operațiuni, facilitând astfel deplasările de vinuri fără să împiedice un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor vitivinicole. În special, sucul de struguri și mustul încadrate la codurile NC 2009 61 și 2009 69 livrate operatorilor care nu sunt implicați în procesul de vinificație ar trebui, de asemenea, exceptate, întrucât acești operatori nu fac obiectul controlului efectuat de autoritățile responsabile cu sectorul vitivinicol, iar trasabilitatea respectivelor produse poate fi asigurată cu ajutorul unui document comercial.
(12) Directiva 2008/118/CE a Consiliului (10) cuprinde dispoziții armonizate pentru anumite produse accizabile, inclusiv pentru anumite băuturi alcoolice, și prevede un document administrativ electronic și alte documente care trebuie să însoțească transporturile de astfel de produse. În vederea stabilirii unor norme uniforme aplicabile la nivelul Uniunii și a simplificării formalităților administrative pentru operatori, este oportun să se prevadă ca documentele care însoțesc transporturile de produse vitivinicole în scopul aplicării normelor privind accizele să fie, de asemenea, considerate drept documente însoțitoare recunoscute în sensul definiției din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(13) Ținând seama de articolul 40 din Directiva 2008/118/CE, dar și pentru accelerarea formalităților administrative pentru operatori și pentru obținerea unor garanții mai mari de fiabilitate pentru certificarea și trasabilitatea produselor vitivinicole, ar trebui să se recunoască, în ceea ce privește transporturile de produse vitivinicole de la micii producători și transporturile de produse vitivinicole care nu sunt supuse accizelor, utilizarea unui sistem informatic simplificat, creat de statele membre, pentru eliberarea documentelor electronice însoțitoare care asigură utilizarea unui document comercial ce cuprinde cel puțin informațiile necesare pentru identificarea produsului și pentru urmărirea deplasării sale. Cu toate acestea, pentru a permite crearea acestui sistem informatic de către statele membre care nu îl utilizează încă, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție pe parcursul căreia să poată fi utilizate atât documentele însoțitoare pe suport de hârtie, cât și cele electronice.
(14) Ținând seama de articolul 30 din Directiva 2008/118/CE, statelor membre ar trebui să li se permită utilizarea unor proceduri și documente simplificate care să le permită monitorizarea deplasărilor de produse vitivinicole care au loc exclusiv pe teritoriul lor.
(15) Documentele însoțitoare pot servi, de asemenea, pentru a certifica anumite caracteristici ale produselor vitivinicole în general, precum și anul de recoltă sau soiurile de struguri de vinificație și DOP sau IGP în particular. Pentru a se garanta tratamentul egal al tuturor operatorilor, prezentul regulament ar trebui să stabilească condițiile în care pot fi utilizate documentele însoțitoare în scopul unei astfel de certificări. În vederea simplificării formalităților administrative pentru operatori și a degrevării autorităților competente de realizarea unor sarcini de rutină, ar trebui să se prevadă ca acestea din urmă să poată autoriza expeditorii să completeze și să autocertifice în documentele însoțitoare originea sau proveniența și caracteristicile produselor vitivinicole, anul de recoltă sau soiul (soiurile) de struguri din care sunt fabricate produsele și DOP sau IGP a vinului.
(16) În cazul în care operatorii trebuie să ofere, la cererea țărilor terțe, certificate specifice privind caracteristicile produselor vitivinicole, prezentul regulament ar trebui să ofere posibilitatea de a se utiliza o certificare în cazul produselor vitivinicole exportate și să prevadă condițiile de autenticitate și de utilizare a acesteia.
(17) În plus față de documentele însoțitoare, reglementările vamale prevăd prezentarea unor documente suplimentare, cum ar fi declarațiile de export, ca dovadă a exportului de produse vitivinicole. Prin urmare, ar trebui prevăzute proceduri suplimentare pentru întocmirea și validarea acestor documente în conformitate cu normele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11) sau în temeiul acestuia.
(18) Produse vitivinicole transportate în vrac sunt mai expuse practicilor frauduloase decât produsele îmbuteliate și etichetate, prevăzute cu un dispozitiv de închidere de unică folosință. Prin urmare, în cazul acestor transporturi, ar trebui să se impună informarea prealabilă a autorității competente de la locul de încărcare cu privire la detaliile incluse în documentul însoțitor, cu excepția cazului în care se utilizează un sistem informatic care permite autorității competente de la locul de descărcare să fie informată în privința acestor detalii.
(19) Pentru a înlesni controalele autorităților competente în cazul transporturilor de produse dintr-o țară terță puse în liberă circulație sau al transporturilor de produse din Uniune care au fost inițial exportate și apoi reimportate pe teritoriul Uniunii, ar trebui să se impună ca, pe documentele care însoțesc transporturile de astfel de produse după punerea în liberă circulație, să figureze o trimitere la documentele utilizate pentru punerea în liberă circulație sau, în cazul produselor care provin din Uniune, la documentul însoțitor eliberat pentru expedierea inițială sau la alt document acceptat care atestă originea produselor.
(20) Din motive de securitate juridică, ar trebui stabilite norme care să armonizeze acțiunile ce trebuie întreprinse de către destinatar în cazul refuzului unui produs transportat pe baza unui document însoțitor și care să precizeze pe baza cărui document însoțitor poate fi transportat produsul ulterior.
(21) Pentru a rezolva cazurile în care autoritatea competentă constată sau are un motiv întemeiat să suspecteze că un expeditor a săvârșit o încălcare gravă a normelor naționale sau ale Uniunii în sectorul vitivinicol în ceea ce privește transportul produselor vitivinicole pe baza unor documente însoțitoare sau în ceea ce privește condițiile de producție sau compoziția unor astfel de produse, dar și cu scopul de a permite autorităților competente să monitorizeze deplasarea ulterioară sau să decidă în privința utilizării viitoare a produsului în cauză, este necesar să se prevadă dispoziții detaliate cu privire la procedura care poate fi impusă de autoritatea competentă în ceea ce privește documentele însoțitoare și la schimbul de informații și asistența reciprocă dintre autoritățile competente în astfel de cazuri.
(22) Pentru asigurarea unui efect disuasiv sau pentru intrarea în legalitate în caz de încălcări ale legii care nu sunt grave legate de documentele însoțitoare ale transporturilor de produse vitivinicole, ar trebui stabilite norme care să permită autorității competente care a constatat neregulile să ia măsurile de rigoare pentru regularizarea unor astfel de transporturi sau să ia măsuri proporționale cu neregulile, inclusiv decizia de a interzice comercializarea produselor în cauză, și să informeze autoritatea competentă de la locul de încărcare.
(23) În interesul securității juridice, este oportun să se prevadă norme referitoare la cazurile de forță majoră sau de incidente neprevăzute în cursul unui transport, astfel încât transportatorul să fie la curent cu ceea ce este necesar pentru a regulariza operațiunea de transport în cauză.
(24) La articolul 90 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se prevede că produsele vitivinicole importate vizate de articolul respectiv trebuie să fie însoțite de un certificat întocmit de un organism competent din țara de origine a produsului și de un raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara terță de origine. Pentru a reduce numărul de documente necesare pentru importurile în Uniune și pentru a înlesni controalele autorităților competente ale statelor membre, certificatul și raportul de analiză respective ar trebui să fie combinate pentru a fi integrate într-un singur document, documentul VI-1. În vederea asigurării securității juridice și a facilitării comerțului, ar trebui să se prevadă ca acest document să fie considerat drept o certificare a caracteristicilor produsului vitivinicol, a anului de recoltă sau a soiului (soiurilor) de struguri sau a DOP sau IGP.
(25) Din motive de armonizare și pentru a reduce sarcina administrativă atât a operatorilor, cât și a statelor membre, exceptările de la obligația de a prezenta documentul VI-1 pentru produsele vitivinicole importate în Uniune ar trebui să fie aliniate la exceptările aplicabile documentelor ce însoțesc transporturile de produse vitivinicole după punerea lor în liberă circulație în Uniune, cu regimul de scutiri de taxe vamale al Uniunii prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului (12) și cu exceptările care decurg din convenții specifice referitoare la relațiile diplomatice încheiate cu țările terțe.
(26) Pentru a permite autorităților competente din statele membre să aplice proceduri armonizate și să utilizeze același tip de document, indiferent de statul membru de destinație al produselor importate, ar trebui furnizate un model al documentului VI-1 și al extrasului VI-2, precum și detaliile privind procedura de urmat pentru eliberarea acestora.
(27) Ar trebui stabilite norme pentru utilizarea documentului VI-1 și a extrasului VI-2 pentru a se asigura că toate părțile vizate urmează aceeași procedură de punere în liberă circulație a unui transport. Având în vedere practicile comerciale, ar trebui clarificat că, în cazul în care un transport de vin este fracționat, autoritățile competente ar trebui să poată dispune întocmirea, sub supravegherea lor, a unor extrase ale documentului VI-1 care să însoțească fiecare nou transport rezultat din fracționare.
(28) În vederea facilitării schimburilor comerciale și a simplificării importurilor indirecte, este necesar să se stabilească norme care să precizeze cazurile în care nu sunt necesare analize suplimentare pentru importurile dintr-o țară terță diferită de țara de origine a produsului vitivinicol.
(29) Cu scopul de a aborda particularitățile anumitor vinuri, cum ar fi cele licoroase și cele alcoolizate, precum și ale vinurilor cu indicație geografică, ar trebui stabilite norme în ceea ce privește utilizarea documentului VI-1 în cazul transporturilor de astfel de vinuri. Pentru a reduce sarcinile exportatorilor și ale autorităților, prezentarea documentului VI-1 ar trebui să fie suficientă pentru a certifica indicația geografică sau originea vinicolă a alcoolului adăugat la vinurile licoroase sau la vinurile alcoolizate, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții.
(30) În vederea facilitării schimburilor comerciale cu țările terțe care au încheiat acorduri cu Uniunea care cuprind clauze referitoare la o cooperare mai strânsă în materie de prevenire a fraudei și care mențin bune relații comerciale cu Uniunea, este oportun ca producătorii din aceste țări să fie autorizați să emită ei înșiși documente VI-1 și ca respectivele documente să fie considerate documente eliberate de organismele competente ale țărilor terțe sau de organismele sau direcțiile desemnate ale acestor țări, astfel cum se menționează la articolul 90 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, într-un mod similar cu cel permis deja pentru vinurile originare din Uniune.
(31) Luând în considerare dezvoltarea sistemelor informatizate în sectorul vitivinicol și pentru a facilita monitorizarea deplasărilor și controalele produselor vitivinicole, este adecvat să se autorizeze și utilizarea sistemelor informatizate și a documentelor electronice emise de organismele competente ale țărilor terțe sau emise direct de operatorii din țări terțe sub supravegherea autorităților competente ale acestora. Cu toate acestea, utilizarea sistemelor informatizate ar trebui să fie condiționată de respectarea anumitor condiții minime, precum și de recunoașterea de către Uniune a faptului că sistemul de controale instituit într-o țară terță oferă suficiente garanții cu privire la natura, originea și trasabilitatea produselor vitivinicole importate în Uniune din țara terță respectivă. Prin urmare, este necesar să se stabilească aceste condiții minime. Pentru a simplifica și pentru a accelera procedurile de eliberare a extraselor VI-2 atât pentru operatori, cât și pentru autoritățile competente, este oportun să se permită autorităților statelor membre eliberarea unor astfel de extrase cu ajutorul sistemelor informatizate, în conformitate cu procedurile ce urmează a fi stabilite de acestea.
(32) În conformitate cu articolul 147 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, persoanele fizice sau juridice care dețin produse vitivinicole trebuie să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse. Cu toate acestea, pentru anumiți operatori ale căror stocuri sau vânzări nu depășesc anumite praguri sau care vând numai în unitățile lor, ținerea unui registru ar constitui o povară disproporționată. Prin urmare, respectivii operatori ar trebui scutiți de această obligație. În scopul transparenței și al controlului, statele membre ar trebui să păstreze o listă a operatorilor care au obligația de a ține un registru de intrări și de ieșiri. De asemenea, pentru a asigura trasabilitatea și monitorizarea deplasării și a stocurilor de produse vitivinicole, ar trebui stabilite norme privind necesitatea păstrării unui registru separat pentru fiecare întreprindere, detaliile modului de întocmire a unui astfel de registru, precum și operațiunile care trebuie înscrise în registru.
(33) Prezentul regulament ar trebui să prevadă norme comune aplicabile tuturor operatorilor. În vederea înlesnirii controalelor, statele membre ar trebui totuși să poată stabili norme complementare privind detaliile procesului de înscriere în registru în ceea ce privește anumite produse sau operațiuni care trebuie incluse în registru și să poată solicita operatorilor să notifice anumite tratamente care trebuie înscrise în registru. Cu toate acestea, întrucât aceste notificări ar putea genera o sarcină administrativă disproporționată pentru anumiți operatori, se justifică limitarea posibilității statelor membre de a solicita astfel de notificări.
(34) Pentru a facilita colectarea de informații cu privire la piață pentru monitorizarea și gestionarea pieței, limitând totodată sarcina administrativă, ar trebui stabilite prevederi care să asigure prezentarea de declarații de producție și de stocuri de către operatorii vizați stabiliți în statele membre care au obligația de a ține un registru al plantațiilor viticole. Cu toate acestea, statele membre care nu sunt obligate să țină un registru al plantațiilor viticole ar trebui să aibă posibilitatea de a impune astfel de declarații. Pentru a se evita duplicarea datelor, statele membre care au creat un registru al plantațiilor viticole ce cuprinde informații actualizate anual cu privire la suprafața plantată cu viță-de-vie a fiecărui producător vitivinicol ar trebui să aibă posibilitatea de a excepta operatorii de la declararea acestei suprafețe în declarațiile de producție.
(35) Cu scopul de a îmbunătăți trasabilitatea și gestionarea pieței, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a colecta date suplimentare în ceea ce privește producția de struguri și de must destinată vinificării. În acest scop, statele membre ar trebui să poată impune prezentarea unor declarații de recoltă.
(36) Cu scopul de a îmbunătăți trasabilitatea și gestionarea pieței, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a colecta date cu privire la operațiunile care pot avea loc între data efectivă a recoltării și datele de depunere a declarațiilor de producție și de recoltă în ceea ce privește tratamentul sau comercializarea strugurilor recoltați și a mustului sau a sucului de struguri rezultat.
(37) Pentru a spori transparența și pentru a îmbunătăți gestionarea pieței, normele prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să solicite informații mai cuprinzătoare. În plus, în cazurile în care nu se înregistrează nicio producție sau niciun stoc, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a excepta operatorii de la obligația de a prezenta declarații.
(38) În scopul aplicării articolului 89 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, este necesar să se stabilească norme uniforme privind controalele care trebuie efectuate în legătură cu piața internă. Prin urmare, este necesar să se ofere autorităților responsabile cu monitorizarea deținerii și a comercializării produselor vitivinicole instrumentele necesare pentru efectuarea unor controale eficace pe baza unor norme uniforme, aplicabile în întreaga Uniune, în ceea ce privește potențialul de producție, registrul plantațiilor viticole, documentele însoțitoare, certificarea și registrul de intrări și de ieșiri.
(39) Pentru a garanta buna desfășurare a controalelor și a prelevării de eșantioane de struguri și de produse vitivinicole, ar trebui adoptate dispoziții care să împiedice părțile care fac obiectul controalelor să obstrucționeze respectivele controalele și care să le oblige să faciliteze prelevarea de eșantioane și să furnizeze informațiile necesare în temeiul prezentului regulament.
(40) Cu scopul de a oferi statelor membre instrumente eficiente pentru combaterea riscului de manipulare frauduloasă a vinului, s-a creat banca analitică de date izotopice menționată la articolul 89 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, aceasta fiind gestionată de centrul european de referință pentru controlul în sectorul vitivinicol, înființat în cadrul Centrului Comun de Cercetare. Utilizarea metodelor de analiză izotopică de referință asigură controale eficace referitoare la îmbogățirea produselor vitivinicole sau descoperirea adaosului de apă din aceste produse. Alături de alte tehnici analitice, banca analitică de date izotopice contribuie la verificarea conformității produselor vitivinicole cu originea și soiul declarate. În acest scop, ar trebui să se stabilească dispoziții pentru utilizarea metodelor de analiză izotopică de referință și pentru ținerea și actualizarea băncii analitice de date.
(41) Statele membre ar trebui să asigure eficiența activității autorităților responsabile cu controalele din sectorul vitivinicol. În acest scop, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să se coordoneze în privința operațiunilor de control în cazul în care există mai multe autorități responsabile cu controalele din sectorul vitivinicol, iar statele membre ar trebui să desemneze un organism unic, responsabil cu legătura dintre ele și cu Comisia.
(42) Pentru a înlesni efectuarea controalelor în întreaga Uniune, statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura că funcționarii autorităților competente dispun de competențele de investigare necesare pentru a garanta respectarea normelor.
(43) Cu scopul de a asigura trasabilitatea produselor vitivinicole, și conformarea la normele Uniunii în sectorul vitivinicol, ar trebui menținute coordonarea controalelor și accesul la informații al autorităților competente din sectorul vitivinicol. Pentru concretizarea deplină a acestei abordări coordonate, diferitele autorități implicate în activitatea de control al produselor vitivinicole accizabile ar trebui să aibă acces la informațiile referitoare la deplasările acestor produse efectuate în temeiul Directivei 2008/118/CE și al Regulamentului (CE) nr. 684/2009. În acest scop, este necesar să se țină seama de sistemul informatizat pentru circulația și controlul produselor accizabile instituit prin Decizia 1152/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13).
(44) Interdependența piețelor din sectorul vitivinicol și schimburile comerciale dintre statele membre și țările terțe necesită o strânsă cooperare între diferitele autorități responsabile cu controalele. În scopul colaborării eficiente între statele membre în aplicarea normelor din sectorul vitivinicol, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să poată stabili legături cu autoritățile competente dintr-un alt stat membru. În acest scop, ar trebui instituite norme care să reglementeze asistența reciprocă la cerere. În scopul de a simplifica administrarea cheltuielilor legate de prelevarea și de expedierea eșantioanelor, de analiză și de testarea organoleptică, precum și de contractarea serviciilor unui expert, ar trebui stabilit ca principiu că aceste cheltuieli sunt suportate de autoritatea competentă a statului membru care dispune prelevarea eșantioanelor sau contractarea serviciilor unui expert.
(45) Pentru a spori eficacitatea asistenței reciproce pe care și-o acordă autoritățile competente, prezentul regulament ar trebui să conțină o dispoziție privind forța probantă a constatărilor rezultate din controalele efectuate în temeiul prezentului regulament într-un stat membru diferit de statul membru în care a fost efectuat controlul.
(46) Pentru a combate frauda într-un mod eficace, pentru a evita riscurile grave de fraudă sau pentru a lua măsuri corespunzătoare în cazul suspiciunii sau al detectării unei neconformări a produselor vitivinicole cu normele Uniunii, organismele de legătură din statele membre în cauză ar trebui să se poată notifica reciproc cu privire la astfel de cazuri. În acest scop, statele membre în cauză ar trebui să utilizeze sistemele informatice puse la dispoziție de către Comisie.
(47) La articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se prevede aplicarea de sancțiuni administrative în cazul nerespectării criteriilor de eligibilitate, a angajamentelor și a altor obligații care decurg din aplicarea legislației agricole sectoriale. În temeiul articolului 71 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, trebuie să se prevadă sancțiuni administrative pentru plantările neautorizate. Pentru a asigura efectul de descurajare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a majora progresiv sancțiunile în funcție de valoarea comercială a vinurilor produse pe plantațiile viticole în cauză. Valoarea minimă a sancțiunilor respective ar trebui să corespundă venitului mediu anual pe hectar de suprafață cultivată cu viță-de-vie la nivelul Uniunii, măsurat în marja brută pe hectar a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie. Ar trebui fixată o majorare progresivă pornind de la această valoare minimă, în funcție de durata nerespectării. Ar trebui, de asemenea, să se dea statelor membre posibilitatea de a aplica sancțiuni minime mai ridicate producătorilor dintr-o anumită zonă, în cazul în care valoarea minimă stabilită la nivelul Uniunii este mai mică decât venitul mediu anual estimat pe hectar în zona în cauză. O astfel de majorare a valorii minime a sancțiunilor ar trebui să fie proporțională cu venitul mediu anual estimat pe hectar în zona în care este situată suprafața neautorizată cultivată cu viță-de-vie.
(48) Având în vedere necesitatea de a asigura protecția rapidă și eficientă a consumatorilor, este esențial să se prevadă posibilitatea de a suspenda utilizarea documentelor însoțitoare și a procedurilor de certificare de către operatorii în cazul cărora se constată sau se suspectează neconformarea la normele Uniunii privind producția sau transportul de produse vitivinicole sau utilizarea regimului simplificat sau a procedurilor electronice pentru importuri în eventualitatea unei fraude sau a unui risc pentru sănătatea consumatorilor.
(49) Pentru a se asigura o aplicare eficace a prezentului regulament, precum și o monitorizare adecvată a pieței vitivinicole, ar trebui prevăzute sancțiuni cu efect disuasiv care să fie aplicate de statele membre în funcție de gravitatea și de caracterul repetitiv al neconformării pentru cazurile de nerespectare a obligațiilor de a ține registrul de intrări și de ieșiri, de a prezenta declarații sau de efectua notificări.
(50) Pentru a asigura un tratament echitabil al operatorilor, ar trebui stabilite norme pentru cazurile de erori evidente și de circumstanțe excepționale.
(51) În conformitate cu articolul 223 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui stabilite norme privind notificările care trebuie transmise Comisiei de către statele membre. În acest scop, este oportun să se prevadă natura și tipul informațiilor care urmează a fi puse la dispoziție și condițiile de publicare a informațiilor respective.
(52) Pentru a înlesni verificarea documentelor aferente importului de produse vitivinicole eliberate de țări terțe, Comisia ar trebui să întocmească o listă, pe care să o publice, a organismelor competente, a organismelor sau direcțiilor desemnate și a producătorilor de vin autorizați notificați de țările terțe în scopul întocmirii acestor documente. În vederea facilitării comunicării și a solicitărilor de asistență între statele membre și Comisie, pe de o parte, și țările terțe, pe de altă parte, Comisia ar trebui să facă public și organismul de legătură desemnat în fiecare țară terță să păstreze contactul cu Comisia și cu statele membre.
(53) Pentru a asigura calitatea produselor vitivinicole, ar trebui să se stabilească dispoziții pentru punerea în aplicare a interdicției de suprapresare a strugurilor. Verificarea aplicării corecte a acestei interdicții necesită o monitorizare corespunzătoare a subproduselor rezultate din procesul de vinificație și a utilizării lor finale. În acest scop, ar trebui stabilite norme referitoare la procentul minim de alcool conținut de produsele secundare după presarea strugurilor, precum și la condițiile aplicabile eliminării obligatorii a subproduselor deținute de orice persoană fizică sau juridică sau de grupuri de astfel de persoane, sub supravegherea autorităților competente ale statelor membre. Deoarece sunt direct legate de procesul de vinificație, astfel de condiții ar trebui listate alături de practicile oenologice și de restricțiile aplicabile pentru producția de vin stabilite în Regulamentul (CE) nr. 606/2009. Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință.
(54) Din motive de claritate și de securitate juridică, ar trebui eliminate dispozițiile din Regulamentele (CE) nr. 555/2008, (CE) nr. 606/2009 și (CE) nr. 607/2009 care sunt înlocuite prin prezentul regulament și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/274. Din același motiv, ar trebui abrogate Regulamentul (CE) nr. 436/2009 și Regulamentul delegat (UE) 2015/560,