Recitale
(1)
Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Partea II titlul I capitolul III și partea II titlul II capitolul II secțiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 cuprind norme în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și gestionarea acestuia, registrul plantațiilor viticole, documentele însoțitoare, registrul de intrări și de ieșiri, autoritățile competente în ceea ce privește controalele și cerințele în materie de comunicare în sectorul vitivinicol și împuternicesc Comisia să adopte acte delegate și de punere în aplicare în acest sens. Aceste acte ar trebui să înlocuiască dispozițiile relevante ale Regulamentelor (CE) nr. 555/2008 (4) și (CE) nr. 436/2009 (5) ale Comisiei, precum și anumite dispoziții ale Regulamentelor (CE) nr. 606/2009 (6) și (CE) nr. 607/2009 (7) ale Comisiei, care sunt abrogate sau, respectiv, eliminate de Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei (8).
(2)
Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește obligația generală a statelor membre de a acorda o autorizație pentru plantarea de viță-de-vie la depunerea unei cereri de către producătorii care intenționează să planteze sau să replanteze viță-de-vie. Articolul 63 din regulamentul menționat prevede un mecanism de garantare pentru plantări noi, prin care statele membre trebuie să acorde în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, dar în cadrul căruia se pot stabili limite inferioare pe baza unor justificări solide. Articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme privind acordarea de autorizații pentru plantări noi și stabilește criterii de eligibilitate și de prioritate pe care statele membre le pot aplica.
(3)
La nivelul Uniunii ar trebui stabilite norme pentru procedura care trebuie urmată de statele membre în ceea ce privește deciziile referitoare la mecanismul de garantare și la alegerea criteriilor de eligibilitate și de prioritate. Normele respective ar trebui să includă termene-limită până la care trebuie să fie luate deciziile și implicațiile în cazul în care nu sunt luate anumite decizii.
(4)
Pentru a asigura aplicarea consecventă a dreptului Uniunii în toate statele membre și pentru a garanta faptul că producătorii din Uniune sunt supuși acelorași norme atunci când solicită autorizații pentru plantări noi, normele referitoare la acordarea de autorizații pentru plantări noi ar trebui să includă, de asemenea, prelucrarea cererilor, procedura de selecție și acordarea anuală a acestora. Normele respective ar trebui să vizeze asigurarea unei funcționări transparente, echitabile și prompte a sistemului, adaptată la nevoile sectorului vitivinicol. De asemenea, normele ar trebui să prevină situațiile în care solicitanții se confruntă cu inegalități nejustificate, întârzieri excesive sau sarcini administrative disproporționate. În special, întrucât începutul anului de comercializare pentru sectorul vitivinicol este la 1 august, acordarea de autorizații pentru plantări noi până la această dată pare bine adaptată la necesitățile sectorului vitivinicol și permite efectuarea plantărilor de viță-de-vie în același an calendaristic. Ar trebui să se stabilească o dată adecvată pentru a se asigura că toate deciziile relevante adoptate de statul membru sunt aduse la cunoștința publicului cu suficient timp înainte de lansarea invitației de depunere a cererilor, și pentru a se permite producătorilor să cunoască foarte bine normele aplicabile înainte de a depune o cerere.
(5)
În cazul în care numărul total al hectarelor solicitate în cererile eligibile depășește cu mult numărul hectarelor puse la dispoziție de statele membre, acest lucru poate duce la situația în care o mare parte dintre solicitanții individuali obțin doar o parte din hectarele pe care le solicită și, prin urmare, refuză autorizațiile corespunzătoare, fiind supuși în consecință unor sancțiuni administrative. Pentru a aborda astfel de situații, este oportun să nu se impună astfel de sancțiuni dacă autorizațiile acordate corespund unei suprafețe sub un anumit procentaj din suprafața solicitată. De asemenea, pentru a se evita pierderea autorizațiilor corespunzătoare, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca statele membre fie să le transfere în anul următor, fie să le redistribuie în același an între solicitanții ale căror cereri nu au fost satisfăcute în întregime și care nu au respins autorizațiile acordate.
(6)
Articolul 66 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolele 3 și 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 al Comisiei (9) stabilesc norme privind acordarea de autorizații pentru replantare în aceeași exploatație. De asemenea, ar trebui stabilite norme la nivelul Uniunii în ceea ce privește procedura de urmat de către statele membre atunci când acestea acordă autorizațiile de replantare respective și intervalul de timp în care statele membre trebuie să acorde astfel de autorizații. Pentru a permite producătorilor să abordeze constrângerile privind replantarea în cadrul aceleiași exploatații din motive fitosanitare, de mediu sau operaționale, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite producătorilor să depună o cerere într-un termen rezonabil, dar limitat, după defrișare. În plus, având în vedere că depunerea și prelucrarea cererilor de autorizații de replantare reprezintă o sarcina administrativă importantă pentru statele membre și pentru producători, ar trebui să existe, de asemenea, posibilitatea de a se aplica o procedură simplificată în cazurile specifice în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde suprafeței defrișate sau în cazurile în care nu sunt stabilite restricții privind replantările.
(7)
Articolul 68 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de acordare a autorizațiilor pe baza conversiei drepturilor de plantare acordate înainte de 31 decembrie 2015. De asemenea, ar trebui să se stabilească norme la nivelul Uniunii în ceea ce privește procedura care trebuie urmată de către statele membre pentru acordarea unor astfel de autorizații. Ar trebui să se stabilească un calendar pentru prezentarea și tratarea cererilor, astfel încât statele membre să poată primi și prelucra cererile de conversie într-un mod adecvat și în timp util.
(8)
În conformitate cu articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, autorizațiile se acordă pentru o suprafață specifică din exploatația producătorului, identificată în cerere. În cazuri justificate în mod corespunzător, solicitanții ar trebui să aibă posibilitatea de a schimba suprafața specifică pe parcursul perioadei de valabilitate a autorizației. Totuși, această posibilitate ar trebui exclusă în unele cazuri, pentru a se preveni circumvenția sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie.
(9)
Articolul 120 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că statele membre au obligația de a adopta acte cu putere de lege și acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare și verificare în vederea garantării veridicității informațiilor prevăzute în etichetarea și prezentarea vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Pentru a asigura protecția, o informare corectă a consumatorilor și egalitatea de tratament a operatorilor, ar trebui stabilite norme referitoare la procedură și la criteriile tehnice aplicabile certificării, aprobării și verificării administrative a produselor vitivinicole fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată destinate comercializării. De asemenea, ar trebui stabilite norme în ceea ce privește costurile implicate de certificarea administrativă și condițiile în care operatorii pot întocmi certificate pentru produsele lor, sub supravegherea autorităților competente desemnate în conformitate cu articolul 146 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(10)
În conformitate cu articolul 147 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, persoanele fizice sau juridice care dețin produse vitivinicole trebuie să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse. Pentru a garanta trasabilitatea produselor vitivinicole și pentru a permite verificarea de către statele membre a originii, a caracteristicilor sau a conformității acestora cu practicile oenologice autorizate sau cu standardele de siguranță alimentară, este necesar să se stabilească norme referitoare la produsele care trebuie înscrise în registru și la informațiile referitoare la aceste produse. Din aceleași motive, ar trebui, de asemenea, să se stabilească norme în ceea ce privește informațiile referitoare la operațiunile efectuate cu privire la aceste produse.
(11)
Substanțele utilizate în anumite practici oenologice, în special în îmbogățire, acidificare și îndulcire, sunt expuse unui risc ridicat de utilizare frauduloasă. Prin urmare, ar trebui păstrate evidențe și informații detaliate privind aceste practici și substanțe, astfel încât autoritățile competente să poată supraveghea deplasarea și utilizarea acestor substanțe în timpul întregului proces de producere a vinului.
(12)
Întrucât în cursul procesului de fabricare a vinurilor spumante și a vinurilor licoroase sunt adăugate și alte produse, ar trebui să fie furnizate informații suplimentare față de evidențele păstrate pentru vinurile liniștite.
(13)
Pentru a se asigura o aplicare armonizată și un tratament egal al operatorilor, cerințele aplicabile pentru menținerea registrului de intrări și de ieșiri ar trebui să fie specificate și adaptate în funcție de tipul operațiunilor și al produselor. În acest scop, prezentul regulament ar trebui să prevadă măsuri în ceea ce privește conținutul registrului, termenele-limită de înscriere a informațiilor în registru și închiderea registrului, precum și măsuri în ceea ce privește procentele acceptabile pentru pierderi rezultate din evaporarea produselor sau din alte modificări ale volumului acestora.
(14)
Pentru a facilita gestionarea și monitorizarea operațiunilor de piață, ar trebui stabilit un termen pentru prezentarea declarațiilor de producție, de stocuri și de recoltă. Având în vedere că recoltarea are loc în perioade diferite în fiecare stat membru, datele de prezentare a declarațiilor de către producători trebuie eșalonate.
(15)
Pentru a facilita raportarea, statele membre ar trebui să precizeze forma și modul în care operatorii sunt invitați să furnizeze informațiile care trebuie incluse în declarațiile de producție, de stocuri, de recoltă și de tratare sau de comercializare.
(16)
Capitolul VII din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 privind controalele, autoritățile competente, organismele de legătură și asistența reciprocă prevede posibilitatea ca organismul de legătură al unui stat membru să îi solicite organismului de legătură din alt stat membru să colecteze eșantioane de vin, de must de struguri sau de alte produse vitivinicole lichide în scopuri de control. Prezentul regulament ar trebui să stabilească normele aplicabile colectării, tratării, deținerii și analizei eșantioanelor colectate și ar trebui să stabilească laboratorul în care trebuie să fie efectuate analizele.
(17)
O bancă analitică de date izotopice trebuie să fie păstrată și actualizată la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273. Pentru a facilita interpretarea rezultatelor obținute în urma analizelor izotopice efectuate în laboratoarele Uniunii prevăzute cu aparatură adecvată și pentru a garanta comparabilitatea rezultatelor obținute în astfel de laboratoare, ar trebui stabilite norme unitare pentru colectarea eșantioanelor de struguri și pentru vinificarea acestora. În plus, pentru a garanta calitatea și comparabilitatea datelor analitice, în laboratoarele desemnate de statele membre ar trebui să se aplice un sistem de standarde de calitate recunoscute în vederea efectuării analizei izotopice a eșantioanelor pentru banca de date.
(18)
Analiza izotopică a produselor vitivinicole și interpretarea rezultatelor acesteia sunt proceduri delicate. Banca analitică de date ar trebui să contribuie la armonizarea interpretării rezultatelor obținute de laboratoarele desemnate ale statelor membre prin aplicarea metodelor de analiză. Pentru a se ajunge la o interpretare uniformă a acestor rezultate ale analizelor, banca analitică de date ar trebui să fie accesibilă, la cerere, laboratoarelor desemnate care notifică datele utilizând metode de analiză izotopică și autorităților competente desemnate de statele membre pentru a asigura conformarea cu normele Uniunii în sectorul vitivinicol, respectând totodată protecția datelor cu caracter personal și scopul pentru care a fost creată baza de date.
(19)
Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prevede necesitatea de a se stabili dispoziții privind controalele la fața locului care trebuie efectuate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie. Sunt necesare norme generale privind controlul, pentru a se clarifica faptul că principalul instrument de verificare a respectării sistemului este registrul plantațiilor viticole. Dispozițiile respective ar trebui să ofere un cadru general pentru ca statele membre să elaboreze dispoziții mai detaliate la nivel național, cu scopul de a se evita plantările neautorizate și de a se asigura că sunt respectate normele sistemului de autorizații, inclusiv respectarea termenului-limită pentru utilizarea autorizațiilor și pentru defrișare în cazul replantării anticipate, precum și respectarea angajamentelor asumate de producători pentru a obține autorizațiile.
(20)
Pentru a fi în măsură să verifice conformarea măsurilor puse în aplicare de statele membre în cadrul programelor naționale de sprijin, menționate în partea II titlul I capitolul II secțiunea 4 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu dreptul Uniunii în sectorul vitivinicol, prezentul regulament ar trebui să stabilească dispoziții privind controalele și să prevadă, în acest scop, utilizarea registrului plantațiilor viticole menționat la articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. De asemenea, ar trebui să fie prevăzute condițiile pentru verificarea informațiilor din registrul plantațiilor viticole, inclusiv disponibilitatea unor informații actualizate în scopul monitorizării și al verificării conformării cu normele prevăzute în sectorul vitivinicol la care se referă informațiile. În acest scop ar trebui stabilite modalitățile de punere în aplicare a controalelor administrative și a controalelor la fața locului efectuate anual care vizează toți producătorii vitivinicoli identificați în registrul plantațiilor viticole, stabilind un procent minim de controale pe an și norme comune.
(21)
În conformitate cu articolul 223 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui stabilite norme privind informațiile care trebuie notificate de întreprinderi, de statele membre și de țările terțe, metodele de notificare și dispoziții privind gestionarea informațiilor care trebuie notificate.
(22)
Pentru a facilita comunicarea de informații din partea statelor membre către Comisie cu privire la toate aspectele relevante legate de gestionarea și controlul sistemului de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și pentru a permite o monitorizare adecvată a punerii sale în aplicare, ar trebui stabilite norme privind conținutul, forma, calendarul, frecvența și termenele notificărilor anuale în ceea ce privește acest sistem.
(23)
Pentru buna gestionare a sectorului vitivinicol este necesar să se prevadă faptul că toate notificările din partea statelor membre către Comisie, necesare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și cu prezentul regulament ar trebui efectuate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1183 al Comisiei (10) și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 al Comisiei (11) și să se determine cât timp ar trebui să fie păstrate documentele însoțitoare, informațiile, evidențele și registrele.
(24)
Normele privind autorizațiile pentru plantările de viță-de-vie prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/561 al Comisiei (12) sunt incluse în prezentul regulament. Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/561 ar trebui abrogat.
(25)
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,
Articolul 1
Obiect
CAPITOLUL I DISPOZIȚII INTRODUCTIVE
Prezentul regulament stabilește norme pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 și, respectiv, a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește:
(a) sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie;
(b) certificarea;
(c) registrul de intrări și de ieșiri;
(d) declarațiile obligatorii;
(e) controalele și banca analitică de date izotopice;
(f) notificările.
Articolul 2
Autorizații pentru plantări de viță-de-vie
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Autorizațiile pentru plantări de viță-de-vie prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă în conformitate cu prezentul regulament.
(2) Autorizațiile pentru plantări de viță-de-vie menționate la alineatul (1) se referă la plantări noi, la replantări și la drepturile de plantare care urmează să fie convertite.
(3) Autorizațiile pentru plantări noi menționate la articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă anual.
Articolul 3
Deciziile anterioare privind suprafețele care urmează să fie puse la dispoziție pentru plantări noi
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Dacă decid să limiteze suprafața totală disponibilă pentru plantări noi care urmează să fie alocată sub formă de autorizații, în conformitate cu articolul 63 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre aduc la cunoștința publicului deciziile respective și motivele care au stat la baza acestora până la data de 1 martie a anului respectiv.
(2) Dacă statele membre iau în considerare recomandările unor organizații profesionale sau ale unor grupuri de producători interesate, menționate la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, recomandările respective trebuie prezentate cu suficient timp înainte pentru a putea fi examinate înainte ca statul membru în cauză să ia decizia de limitare a suprafeței totale disponibile pentru plantări noi, menționată la alineatul (1). De asemenea, recomandările sunt aduse la cunoștința publicului.
Articolul 4
Criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Dacă statele membre decid să utilizeze criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi prevăzute la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile respective sunt aduse la cunoștința publicului până la data de 1 martie a anului respectiv.
(2) Deciziile menționate la alineatul (1) vizează: (a) aplicarea unuia sau mai multora dintre criteriile enumerate la articolul 64 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv justificarea corespunzătoare în cazul în care statele membre decid să aplice articolul 64 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv, precum și a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273; (b) numărul hectarelor disponibile pentru acordarea de autorizații la nivel național: (i) în mod proporțional; (ii) în conformitate cu criteriile de prioritate enumerate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
(3) Dacă intenționează să aplice criteriile de prioritate menționate la alineatul (2) litera (b) punctul (ii), statele membre definesc care dintre criteriile de prioritate vor fi aplicate. Statele membre pot decide, de asemenea, să atribuie o importanță diferită fiecăruia dintre criteriile de prioritate alese. Astfel de decizii permit statelor membre să stabilească un clasament al cererilor individuale la nivel național pentru alocarea numărului de hectare în conformitate cu alineatul (2) litera (b) punctul (ii), pe baza conformității cererilor cu criteriile de prioritate alese.
Articolul 5
Normele standard pentru plantări noi
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile menționate la articolele 3 și 4 până la data de 1 martie a anului respectiv, pentru anul în cauză se aplică următoarele norme privind acordarea autorizațiilor pentru plantări noi: (a) disponibilitatea autorizațiilor pentru plantări noi corespunde cu 1 % din suprafața totală cultivată efectiv cu viță-de-vie pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, și fără alte limite; (b) distribuția proporțională a hectarelor între toți solicitanții eligibili, pe baza suprafeței pentru care au solicitat autorizația, în cazul în care cererile depășesc suprafața pusă la dispoziție.
(2) Statele membre se asigură că sunt aduse la cunoștința publicului informațiile privind normele aplicabile acordării autorizațiilor într-un anumit an în temeiul alineatului (1).
Articolul 6
Depunerea de cereri pentru plantări noi
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Odată ce deciziile menționate la articolele 3 și 4 sau informațiile privind normele aplicabile acordării autorizațiilor într-un anumit an menționate la articolul 5 alineatul (2) sunt aduse la cunoștința publicului și nu mai târziu de 1 mai, statele membre deschid perioada de depunere a cererilor individuale, care este de cel puțin o lună.
(2) Cererile indică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care se solicită autorizația. Dacă nu sunt luate decizii privind limitele sau criteriile care urmează să fie aplicate în conformitate cu articolele 3 și 4, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care se solicită autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.
(3) Dacă statele membre decid să utilizeze anumite criterii pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi, în conformitate cu articolul 4, se aplică următoarele norme: (a) criteriile de eligibilitate menționate la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273: cererile indică produsul (produsele) viticol(e) pe care solicitantul intenționează să îl (le) producă pe suprafața (suprafețele) nou plantată(e), precizând dacă solicitantul intenționează să producă unul sau mai multe dintre următoarele produse: (i) vinuri cu denumire de origine protejată (DOP); (ii) vinuri cu indicație geografică protejată (IGP); (iii) vinuri fără indicație geografică, inclusiv cu o indicație privind soiul de struguri de vinificație; (b) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează sustenabilitatea economică a proiectului respectiv, pe baza uneia sau a mai multor metodologii standard de analiză financiară pentru proiecte de investiții agricole, metodologii menționate în partea E a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273; (c) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează potențialul de creștere a competitivității pe baza considerațiilor prevăzute în partea F a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273; (d) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează potențialul de îmbunătățire a produselor cu indicații geografice, pe baza uneia dintre condițiile stabilite în partea G a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273; (e) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează că, la momentul depunerii cererii, dimensiunea exploatației solicitantului respectă pragurile care urmează să fie stabilite de statele membre pe baza dispozițiilor prevăzute în partea H a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273; (f) dacă statele membre impun solicitanților să își asume angajamentele menționate în anexa I părțile A și B și în părțile A, B, D, E, F și G și în partea I punctul II din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273 în raport cu criteriile respective, cererile includ angajamentele în cauză. În cazul în care oricare dintre elementele menționate la primul paragraf literele (a)-(f) poate fi colectat direct de statele membre, statele membre pot scuti solicitanții de includerea respectivelor elemente în cererile lor.
(4) După expirarea perioadei de depunere menționate la alineatul (1), statele membre informează solicitanții ineligibili cu privire la ineligibilitatea cererilor lor, în temeiul deciziei privind criteriile de eligibilitate adoptată de statele membre în conformitate cu articolul 4. Cererile respective sunt excluse din etapele ulterioare ale procedurii.
Articolul 7
Acordarea de autorizații pentru plantări noi
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse nu depășește suprafața (suprafețele) pusă (puse) la dispoziție în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), statele membre acordă autorizațiile pentru toată suprafața solicitată de producători.
(2) În cazul în care suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse depășește suprafața (suprafețele) pusă (puse) la dispoziție în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), statele membre aplică procedura de selecție prevăzută în anexa I. Cel târziu la 1 august, statele membre acordă autorizațiile solicitanților selectați în funcție de rezultatul procedurii de selecție menționată la primul paragraf. În cazul în care cererile eligibile nu au fost satisfăcute în întregime, solicitanții sunt informați cu privire la motivele unei astfel de decizii.
(3) În cazul în care autorizația acordată corespunde cu mai puțin de 50 % din suprafața solicitată în cererea respectivă, solicitantul poate refuza autorizația în termen de o lună de la data acordării ei. În cazul menționat la primul paragraf, solicitantul nu face obiectul sancțiunilor administrative prevăzute la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Statele membre pot decide ca numărul de hectare corespunzător să fie pus la dispoziție în același an, cel târziu la 1 octombrie, pentru autorizațiile care urmează să fie acordate solicitanților cărora li s-a acordat doar o parte din suprafața solicitată în conformitate cu rezultatul procedurii de selecție menționate la alineatul (2) și care nu au refuzat autorizațiile corespunzătoare. De asemenea, statele membre pot decide să pună la dispoziție hectarele respective în anul următor, pe lângă procentul de 1 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie prevăzut la articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Articolul 8
Restricțiile privind acordarea de autorizații pentru replantări
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Dacă decid să limiteze acordarea de autorizații pentru replantări în zonele eligibile pentru producția de vinuri cu DOP sau cu IGP, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 6 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre trebuie să aducă deciziile la cunoștința publicului până la 1 martie. Organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate menționate la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prezintă recomandări, care trebuie luate în considerare de statul membru în temeiul articolului 66 alineatul (3), cu suficient timp înaintea luării deciziei menționate la primul paragraf pentru a putea fi examinate. Statul membru în cauză aduce la cunoștința publicului recomandările respective.
(2) Deciziile menționate la alineatul (1) se aplică timp de un an de la data la care au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă o recomandare a unei organizații profesionale sau a unui grup de producători interesat se face pentru o perioadă de timp mai mare de un an, dar nu mai mare de trei ani, astfel cum se prevede la articolul 65 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile în cauză se pot aplica, de asemenea, pentru o perioadă de timp de cel mult trei ani. Dacă organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate nu prezintă recomandările relevante cu timp suficient înainte pentru a putea fi examinate în conformitate cu alineatul (1) sau dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile relevante până la 1 martie, statele membre autorizează în mod automat replantarea, astfel cum se prevede la articolul 9.
Articolul 9
Procedura de acordare a autorizațiilor pentru replantări
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment în cursul aceluiași an vitivinicol în care are loc defrișarea. Totuși, statele membre pot decide că cererile de autorizații pentru replantări pot fi depuse până la sfârșitul celui de-al doilea an vitivinicol ulterior celui în care a avut loc defrișarea. În cazul în care nu sunt respectate perioadele de timp menționate, statele membre nu acordă o autorizație pentru replantare. Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) defrișate și ale suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantate în exploatația aceluiași solicitant pentru care urmează să se acorde autorizația. Dacă nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 8, iar solicitantul nu și-a asumat niciunul dintre angajamentele menționate în partea A punctul 2 litera (b) și în partea B punctul 2 litera (b) din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și în partea B punctul 4 și în partea D din anexa II la regulamentul delegat menționat, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantată (replantate) și pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații. Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererilor. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele menționate la articolele 6 și 7 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.
(2) În cazul în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde aceleiași suprafețe defrișate sau în cazul în care nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), se poate aplica o procedură simplificată la nivel național sau pentru anumite zone de pe teritoriul statului membru. În acest caz, autorizația pentru replantare poate fi considerată acordată la data când a fost defrișată suprafața. În acest scop, producătorul în cauză prezintă, cel târziu până la sfârșitul anului vitivinicol în care a fost efectuată defrișarea, o comunicare ex post care înlocuiește cererea de autorizare.
(3) Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment al anului. Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) care urmează a fi defrișată (defrișate) și ale suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantate în exploatația aceluiași solicitant pentru care urmează să se acorde autorizația. Cererile includ, de asemenea, angajamentul de a defrișa suprafața plantată cu viță-de-vie cel târziu până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor plante de viță-de-vie. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații. Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererii. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele prevăzute la articolele 6 și 7 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.
Articolul 10
Procedura de acordare a autorizațiilor în conformitate cu dispozițiile tranzitorii
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
(1) Dacă, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre au decis să prelungească termenul pentru prezentarea cererii de conversie a drepturilor de plantare în autorizații până la o dată ulterioară datei de 31 decembrie 2015 și au făcut publică decizia respectivă până la 14 septembrie 2015, cererile de conversie ale producătorului pot fi depuse în orice moment, până la sfârșitul perioadei de timp stabilite de statele membre în decizia respectivă. Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații.
(2) După verificarea valabilității în continuare a drepturilor de plantare pentru care a fost solicitată conversia în conformitate cu alineatul (1), statele membre acordă în mod automat autorizațiile. Perioada dintre depunerea cererii de conversie și acordarea autorizațiilor nu trebuie să depășească trei luni.
Articolul 11
Modificarea suprafeței specifice pentru care se acordă autorizația
CAPITOLUL II SISTEMUL DE AUTORIZAȚII PENTRU PLANTĂRI DE VIȚĂ-DE-VIE
În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, la cererea solicitantului, că o plantare de viță-de-vie se poate realiza pe o suprafață a exploatației care este diferită de suprafața specifică pentru care a fost acordată autorizația, cu condiția ca noua suprafață să aibă aceeași dimensiune în hectare și ca autorizația să fie valabilă în continuare, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care autorizațiile au fost acordate pe baza respectării unor criterii specifice de eligibilitate sau de prioritate legate de locul indicat în cerere, iar cererea de modificare indică o nouă suprafață specifică în afara respectivului loc.
Articolul 12
Procedura și criteriile tehnice aplicabile certificării
CAPITOLUL III CERTIFICAREA PRODUSELOR VITIVINICOLE
(1) Procedura de certificare, aprobare și verificare a vinului fără DOP sau IGP în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 necesită probe administrative care să susțină veridicitatea informațiilor privind soiul (soiurile) de struguri de vinificație sau anul de recoltă menționate pe etichetă sau în prezentarea vinurilor în cauză. De asemenea, statele membre pot decide cu privire la efectuarea: (a) unei examinări organoleptice a vinului pentru miros și gust pe eșantioane anonime în vederea verificării faptului că proprietățile esențiale ale vinului se datorează soiului sau soiurilor de struguri de vinificație utilizat(e); (b) unei examinări analitice în cazul unui vin obținut dintr-un singur soi de struguri de vinificație. Procedura se desfășoară în statul membru în care se obține vinul. În cazul amestecurilor de vinuri din state membre diferite, astfel cum sunt menționate la articolul 120 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, certificarea poate fi efectuată de oricare dintre statele membre în cauză.
(2) Certificarea se efectuează prin controale aleatorii și bazate pe riscuri, în conformitate cu articolele 36 și 37 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și cu capitolul VI din prezentul regulament. Costurile certificării sunt suportate de către operatorii care se supun acesteia, cu excepția cazului în care statele membre decid altfel.
(3) Operatorii implicați în comercializarea de produse vitivinicole produse, prelucrate sau îmbuteliate de aceștia trebuie să fie recunoscuți și să primească o autorizație din partea autorităților competente ale statelor membre care să certifice originea sau proveniența, caracteristicile, anul de recoltă sau soiul (soiurile) de struguri de vinificație, în conformitate cu articolele 11 și 12 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, sub supravegherea autorităților competente desemnate în conformitate cu articolul 146 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Articolul 13
Domeniul de aplicare și forma registrului
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) Operatorii care au obligația de a ține registrul de intrări și de ieșiri, denumit, în prezentul capitol, „registrul”, înregistrează: (a) intrările în unitățile lor și ieșirile din unitățile lor, pentru fiecare lot de produse vitivinicole menționate la articolul 147 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; (b) categoria produsului, astfel cum este specificată la articolul 14; (c) operațiunile specificate la articolul 29 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, în cazul în care acestea sunt efectuate în unitățile lor. Pentru fiecare mențiune în registru, operatorii menționați la primul paragraf trebuie să fie în măsură să prezinte unul dintre documentele însoțitoare menționate la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 sau orice alt document comercial care a însoțit transportul corespunzător.
(2) Registrul are una dintre următoarele forme: (a) foi fixe numerotate în ordine; (b) un registru electronic prezentat în conformitate cu normele detaliate stabilite de autoritățile competente; (c) un sistem de contabilitate modern și adecvat, aprobat de autoritățile competente; (d) o colecție de documente însoțitoare care menționează data la care au fost întocmite sau preluate de comercianți. Cu toate acestea, statele membre pot prevedea ca registrele ținute de producători să aibă forma unor adnotări pe spatele declarațiilor de producție, de stocuri sau de recoltă prevăzute în capitolul VI din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Articolul 14
Produsele care trebuie înscrise în registru
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) În ceea ce privește produsele care fac obiectul înscrierii în registru, se țin conturi separate pentru: (a) fiecare dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, făcând distincție între: (i) fiecare vin cu DOP și produsele destinate prelucrării în vinuri cu DOP; (ii) fiecare vin cu IGP și produsele destinate prelucrării în vinuri cu IGP; (iii) fiecare vin fără DOP sau IGP produs dintr-un singur soi de struguri de vinificație și produsele destinate prelucrării într-un astfel de vin, cu trimiterea la clasificarea soiului de struguri de vinificație adoptată de statul membru în conformitate cu articolul 81 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu menționarea anului de recoltă; (iv) fiecare vin fără DOP sau IGP produs din două sau mai multe soiuri de struguri de vinificație și produsele destinate prelucrării într-un astfel de vin, cu menționarea anului de recoltă; (v) fiecare produs care nu respectă practicile oenologice și restricțiile prevăzute la articolul 80 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau în Regulamentul (CE) nr. 606/2009 și care trebuie să fie distrus în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 606/2009; (b) fiecare dintre următoarele produse deținute în orice scop: (i) zaharoză; (ii) must de struguri concentrat; (iii) must de struguri concentrat rectificat; (iv) produse utilizate pentru acidificare; (v) produse utilizate pentru dezacidificare; (vi) distilate de vin; (vii) fiecare subprodus aferent produselor vitivinicole care trebuie eliminat în conformitate cu secțiunea D din partea II a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolele 14a și 14b din Regulamentul (CE) nr. 606/2009, menționând dacă este vorba de livrare pentru distilare, pentru producerea de oțet sau pentru o utilizare specifică ce nu implică producerea de vin.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), pot fi înregistrate în același cont vinuri diferite cu DOP sau IGP, prezentate în recipiente de maximum 60 de litri etichetate în conformitate cu legislația Uniunii care sunt achiziționate de la un terț și deținute în vederea vânzării, cu condiția ca intrările și ieșirile fiecărui vin cu DOP sau IGP să fie prezentate separat.
(3) Pierderea utilizării DOP sau IGP se consemnează în registru. Produsele în cauză trebuie să fie înscrise într-unul din conturile aferente vinurilor fără DOP sau IGP.
Articolul 15
Informații referitoare la produsele vitivinicole care trebuie incluse în registru
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) Pentru fiecare intrare sau ieșire a produselor menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (a), în registru se menționează: (a) numărul lotului de produs [în cazul în care un astfel de număr este] impus de legislația Uniunii sau de legislația națională; (b) data operațiunii; (c) cantitatea intrată sau ieșită; (d) produsul în cauză, descris în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern relevant; (e) o trimitere la documentul însoțitor sau la certificatul care însoțește sau care a însoțit transportul în cauză în conformitate cu articolele 10, 11 și 20 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 9 din regulamentul respectiv.
(2) Pentru vinurile menționate la punctele 1-9, 15 și 16 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, intrarea din registrele păstrate de operatori cuprinde indicațiile facultative specificate la articolul 120 din regulamentul menționat, cu condiția ca acestea să fie indicate în etichetare sau să se preconizeze indicarea lor în etichetare.
(3) Recipientele pentru depozitarea vinurilor menționate la alineatul (2) sunt identificate în registru împreună cu volumul lor nominal. De asemenea, recipientele prezintă informațiile relevante solicitate de statele membre pentru a permite autorităților competente să identifice conținutul acestora cu ajutorul registrului. Cu toate acestea, pentru recipientele a căror capacitate nu depășește 600 de litri, care conțin același produs și sunt depozitate împreună în același lot, în loc să se marcheze recipientele individuale, se poate marca lotul ca un întreg, cu condiția ca acesta să fie separat în mod clar de alte loturi.
(4) În cazul unor transporturi anterioare ale produsului, se consemnează în registru o trimitere la documentul pe baza căruia produsul a fost transportat anterior.
Articolul 16
Informații referitoare la operațiuni care trebuie incluse în registru
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) Pentru fiecare dintre operațiunile specificate la articolul 29 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, registrul include: (a) operațiunile desfășurate; (b) în cazul operațiunilor menționate la articolul 29 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273: (i) data operațiunii; (ii) natura și cantitățile produselor utilizate; (iii) cantitatea de produs obținută prin operațiune, inclusiv alcoolul obținut prin corectarea tăriei alcoolice a vinului și cantitatea de zahăr conținută în soluția de zahăr eliminată din mustul inițial; (iv) cantitatea de produs utilizată pentru creșterea tăriei alcoolice, acidificare și dezacidificare și îndulcire; (v) descrierea produselor înainte și după operațiune, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern relevant; (c) marcajele recipientelor în care produsele înscrise în registru se aflau înaintea operațiunii respective și ale celor în care se află după efectuarea acesteia; (d) în cazul îmbutelierii, numărul de recipiente umplute și conținutul acestora; (e) în cazul îmbutelierii în regim contractual, numele și adresa îmbuteliatorului.
(2) Atunci când un produs trece într-o altă categorie, fără să fie supus uneia dintre operațiunile menționate la articolul 29 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, în special în cazul fermentării mustului de struguri, se menționează în registru cantitățile și natura produsului obținut după modificarea categoriei.
Articolul 17
Informații referitoare la vinurile spumante și vinurile licoroase care trebuie incluse în registru
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) În ceea ce privește producția de vinuri spumante, registrele trebuie să menționeze pentru fiecare cupaj pregătit: (a) data preparării; (b) data îmbutelierii pentru toate categoriile de vinuri spumante de calitate; (c) volumul cupajului, precum și descrierea fiecărui component, împreună cu volumul, tăria alcoolică dobândită și potențială a fiecăruia; (d) volumul de licoare de tiraj utilizată; (e) volumul de licoare de expediție; (f) numărul de recipiente obținute cu precizarea, dacă este cazul, a tipului de vin spumant exprimat printr-un termen legat de conținutul său de zahăr rezidual, cu condiția ca acesta să apară și pe etichetă.
(2) În ceea ce privește producția de vin licoros, registrele menționează pentru fiecare lot de vin licoros în curs de preparare: (a) data adaosului unuia dintre produsele menționate la punctul 3 literele (e) și (f) din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; (b) natura și volumul produsului adăugat.
Articolul 18
Informații referitoare la produse specifice care trebuie incluse în registru
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) Conturile separate pentru produsele menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (b) trebuie să indice, pentru fiecare produs: (a) în ceea ce privește intrările: (i) numele și adresa furnizorului, făcând referire, dacă este cazul, la documentul care a însoțit transportul produsului; (ii) cantitatea de produs; (iii) data intrării; (b) în ceea ce privește ieșirile: (i) cantitatea de produs; (ii) data utilizării sau a ieșirii; (iii) după caz, numele și adresa destinatarului.
(2) În ceea ce privește subprodusele sau produsele vitivinicole care urmează să fie retrase în conformitate cu articolul 14a alineatul (2) și articolul 14b din Regulamentul (CE) nr. 606/2009, cantitățile care trebuie înscrise în registru sunt cele estimate de operatorii în cauză, în conformitate cu articolul 14a din regulamentul respectiv.
Articolul 19
Pierderile și consumul personal sau familial
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) Statele membre stabilesc procentele maxime acceptabile de pierderi rezultate din evaporarea în cursul depozitării, din operațiile de prelucrare sau din modificarea categoriei produsului.
(2) Deținătorul registrului raportează pierderile în scris autorității competente teritorial, într-un termen stabilit de statele membre, atunci când pierderile reale depășesc: (a) în timpul transportului, toleranțele menționate la punctul 2.1 litera (d) din partea B a anexei V la Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și (b) în cazurile menționate la alineatul (1), procentele maxime stabilite de statele membre. Autoritatea competentă menționată la primul paragraf ia măsurile necesare pentru a investiga pierderile.
(3) Statele membre specifică modul în care trebuie să fie înregistrate în registru informațiile privind: (a) consumul personal al producătorului și al familiei sale; (b) eventualele variații accidentale de volum ale produselor respective.
Articolul 20
Termenele-limită pentru înscrierea informațiilor în registru
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
(1) Informațiile menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (a) și la articolele 15 și 19 se înregistrează în registru: (a) în cazul intrărilor, cel târziu în prima zi lucrătoare după primire și (b) în cazul pierderilor, al consumului personal și familial sau al ieșirilor, cel târziu în a treia zi lucrătoare de la data recunoașterii, a consumului sau a expedierii.
(2) Informațiile menționate la articolul 29 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și la articolele 16 și 17 din prezentul regulament se înregistrează în registru: (a) cel târziu în prima zi lucrătoare de după ziua operațiunii și (b) în cazul îmbogățirii, în aceeași zi.
(3) Informațiile menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (b) și la articolul 18 din prezentul regulament se înregistrează în registru: (a) în cazul intrărilor și al ieșirilor, cel târziu în prima zi lucrătoare după primire sau expediere; și (b) în cazul utilizării, în ziua utilizării.
(4) Cu toate acestea, statele membre pot autoriza termene mai lungi, de până la 30 de zile, în special atunci când se păstrează registre informatizate, cu condiția să se poată verifica în orice moment intrările și ieșirile, precum și operațiunile menționate la articolul 29 alineatele (1) și (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, pe baza altor documente justificative, și ca aceste documente să fie considerate fiabile de către autoritățile competente. În ceea ce privește operațiunile de îmbogățire menționate la articolul 29 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre pot impune ca acestea să fie înregistrate în registru înainte de efectuarea operațiunii de îmbogățire.
(5) Prin derogare de la alineatele (1), (2) și (3), ieșirile aceluiași produs pot fi înscrise în registru sub forma unui total lunar în cazul în care produsul este ambalat exclusiv în recipiente cu un volum nominal de 10 litri sau mai puțin, prevăzute cu un dispozitiv de închidere de unică folosință, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Articolul 21
Închiderea registrului
CAPITOLUL IV REGISTRUL DE INTRĂRI ȘI DE IEȘIRI
Registrul se închide prin întocmirea, o dată pe an, a unui bilanț anual, la o dată care urmează să fie stabilită de către statele membre. În cadrul bilanțului anual, se efectuează inventarul stocurilor. Stocurile existente trebuie să fie reportate în următoarea perioadă de un an. Acestea trebuie să fie înscrise în registru ca „intrare”, la o dată ulterioară bilanțului anual. Dacă bilanțul anual indică diferențe între stocurile care rezultă din bilanț și stocurile existente, acest lucru trebuie consemnat în conturile închise.
Articolul 22
Declarațiile de producție
CAPITOLUL V DECLARAȚII
(1) Producătorii prezintă declarația de producție menționată la articolul 31 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 în ceea ce privește producția anului vitivinicol în curs până la data de 15 ianuarie a fiecărui an. Statele membre pot stabili o dată anterioară sau, pentru recolte târzii și anumite producții de vin, o dată care să nu depășească 1 martie.
(2) Declarația de producție menționată la alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații: (a) identitatea producătorului; (b) locul de deținere a produselor; (c) categoria de produse utilizate pentru producția de vin: struguri, must de struguri (must concentrat, must concentrat rectificat sau must fermentat parțial) sau vinuri noi aflate încă în fermentație; (d) numele și adresa furnizorilor; (e) suprafețele cultivate cu viță-de-vie aflată în producție, inclusiv cele în scopuri experimentale, din care provin strugurii, indicate în hectare și cu trimitere la localizarea parcelei viticole; (f) volumul, indicat în hectolitri sau 100 kg, al produselor vitivinicole obținute de la începutul anului vitivinicol și deținute la data întocmirii declarației, defalcat în funcție de culoare (roșu/roze sau alb), de categoria produselor utilizate (struguri, vinuri noi aflate încă în fermentație, must, inclusiv mustul parțial fermentat, dar excluzând mustul concentrat și mustul concentrat rectificat) și de unul dintre următoarele tipuri: (i) vin cu DOP; (ii) vin cu IGP; (iii) vin cu denumire de soi, fără DOP/IGP; (iv) vin fără DOP/IGP; (v) toate celelalte produse aferente anului vitivinicol, inclusiv mustul concentrat, mustul concentrat rectificat. Statele membre pot autoriza prezentarea unei declarații per unitate de vinificare.
(3) Cantitatea de vin care trebuie declarată în declarația de producție este cantitatea totală obținută la încheierea fermentației alcoolice principale, inclusiv drojdia de vin. Pentru a transforma cantitățile de produse, altele decât vinul, în hectolitri de vin, statele membre pot stabili coeficienți în funcție de criterii obiective relevante pentru transformare. Statele membre notifică acești coeficienți Comisiei împreună cu notificările menționate la punctul 8 din anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185.
(4) Statele membre le impun recoltatorilor și comercianților care comercializează produse destinate producției de vin să le ofere producătorilor datele necesare pentru completarea declarațiilor de producție.
Articolul 23
Declarațiile de stocuri
CAPITOLUL V DECLARAȚII
(1) Producătorii, prelucrătorii, îmbuteliatorii și comercianții trebuie să depună declarația de stocuri menționată la articolul 32 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 până la data de 10 septembrie. Statele membre pot stabili o dată anterioară.
(2) Declarația respectivă trebuie să conțină cel puțin următoarele informații: (a) identitatea producătorilor, a prelucrătorilor, a îmbuteliatorilor sau a comercianților; (b) locul de deținere a produselor; (c) în ceea ce privește vinurile, stocurile totale defalcate în funcție de culoare (roșu/roze sau alb), tipul de vin (cu DOP, cu IGP, cu denumire de soi fără DOP/IGP sau fără DOP/IGP), origine (Uniunea sau țări terțe) și tipul deținătorului de stoc (producător sau comerciant); (d) în ceea ce privește mustul, stocurile totale defalcate în funcție de culoare (roșu/roze sau alb), tipul de must de struguri (concentrat, concentrat rectificat sau alt tip), tipul deținătorului de stoc (producător sau comerciant). Produsele vitivinicole ale Uniunii obținute din struguri recoltați în același an calendaristic nu se includ în această declarație.
Articolul 24
Declarațiile de recoltă
CAPITOLUL V DECLARAȚII
(1) În cazul în care statele membre solicită declarația de recoltă menționată la articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, recoltatorii prezintă declarația respectivă până la data de 15 ianuarie. Statele membre pot stabili o dată anterioară sau, pentru recolte târzii, o dată care să nu depășească 1 martie.
(2) Această declarație trebuie să conțină cel puțin următoarele informații, defalcate în funcție de categoriile prevăzute la punctul 1.2 subpunctul 3 din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2018/273: (a) identitatea recoltatorului [în conformitate cu informațiile solicitate la punctul 1.1 subpunctul 1 din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2018/273]; (b) suprafața cultivată cu viță-de-vie aflată în producție (în hectare și cu trimitere la localizarea parcelei viticole); (c) cantitatea de struguri recoltată (în 100 kg); (d) destinația strugurilor (în hl sau 100 kg): (i) vinificați de declarant, în calitate de producător; (ii) livrați unei cooperative vinicole (sub formă de struguri sau de must); (iii) vânduți unui producător de vin (sub formă de struguri sau de must); (iv) alte destinații (sub formă de struguri sau must).
Articolul 25
Notificări și centralizarea informațiilor
CAPITOLUL V DECLARAȚII
Informațiile cuprinse în declarațiile de producție și de stocuri în conformitate cu articolele 22 și 23, în declarațiile de recoltă, în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament și în declarațiile de tratare sau de comercializare, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, acolo unde este cazul, sunt centralizate la nivel național.
Statele membre stabilesc forma și modul în care aceste informații le sunt notificate.
Articolul 26
Eșantioane folosite în scopuri de control
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA I NORME COMUNE
(1) În sensul capitolului VII din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, organismul de legătură al unui stat membru îi poate solicita organismului de legătură din alt stat membru să colecteze eșantioane, în conformitate cu instrucțiunile prevăzute în anexa II la prezentul regulament.
(2) Organismul solicitant păstrează eșantioanele colectate și stabilește, printre altele, laboratorul în care urmează să fie analizate.
Articolul 27
Eșantioanele pentru banca analitică de date
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA II BANCA ANALITICĂ DE DATE IZOTOPICE
(1) Pentru crearea băncii analitice de date izotopice menționată la articolul 39 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, laboratoarele desemnate ale statelor membre prelevează eșantioane de struguri proaspeți pentru analiză, precum și pentru tratarea și transformarea acestora în vin, în conformitate cu instrucțiunile prevăzute în partea I din anexa III la prezentul regulament.
(2) Eșantioanele de struguri proaspeți se colectează din plantații viticole situate într-o zonă vitivinicolă cu caracteristici bine definite privind tipul de sol, amplasarea, modul de conducere a viței-de-vie, soiul, vârsta, precum și practicile de cultivare.
(3) Numărul eșantioanelor care trebuie colectate în fiecare an pentru banca de date este stabilit în anexa III partea II. Selectarea eșantioanelor trebuie să țină seama de situarea geografică a plantațiilor viticole din statele membre enumerate în anexa III partea II. În fiecare an, cel puțin 25 % din eșantioane trebuie colectate de pe aceleași parcele ca și în anul precedent.
(4) Eșantioanele se analizează prin metodele stabilite de Comisie în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 606/2009 de către laboratoare desemnate de statele membre. Laboratoarele desemnate trebuie să îndeplinească criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de încercări stabilite prin standardul ISO/IEC 17025:2005 și, mai ales, să participe la un sistem de testare a competențelor în ceea ce privește metodele de analiză izotopică. Laboratoarele trebuie să furnizeze, în scris, dovada respectării acestor criterii centrului european de referință pentru controlul în sectorul vitivinicol („ERC-CWS”) în scopul controlului calității și al validării datelor furnizate.
(5) Laboratoarele întocmesc un raport de analiză în conformitate cu anexa III partea IV și o fișă de descriere pentru fiecare eșantion, în conformitate cu chestionarul prezentat în anexa III partea III.
(6) Laboratoarele transmit o copie a raportului cu rezultatele și interpretarea analizelor, împreună cu o copie a fișei de descriere, către ERC-CWS.
(7) Statele membre și ERC-CWS: (a) păstrează datele în banca analitică de date; (b) păstrează fiecare eșantion timp de cel puțin trei ani de la data prelevării; (c) utilizează banca de date exclusiv pentru monitorizarea aplicării legislației Uniunii și a legislației naționale în domeniul vitivinicol sau în scopuri statistice sau științifice; (d) iau măsurile necesare pentru protecția datelor, mai ales împotriva furtului sau a manipulării datelor; (e) pun dosarele la dispoziția celor la care se referă, fără întârzieri sau costuri nejustificate, pentru corectarea oricăror inadvertențe.
(8) ERC-CWS întocmește și actualizează anual lista laboratoarelor din statele membre desemnate să pregătească eșantioanele și să efectueze măsurătorile pentru banca analitică de date.
Articolul 28
Comunicarea informațiilor cuprinse în banca analitică de date
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA II BANCA ANALITICĂ DE DATE IZOTOPICE
(1) Informațiile cuprinse în banca analitică de date izotopice se pun, la cerere, la dispoziția laboratoarelor desemnate de statele membre.
(2) În cazuri justificate corespunzător, informațiile menționate la alineatul (1), în cazul în care sunt reprezentative, pot fi puse, la cerere, la dispoziția autorităților competente desemnate de statele membre pentru asigurarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol.
(3) Informațiile puse la dispoziție privesc doar datele analitice relevante necesare pentru interpretarea unei analize efectuate pe un eșantion cu caracteristici și origine comparabile. Orice notificare referitoare la informațiile puse la dispoziție este însoțită de o notă în care se reamintesc condițiile de utilizare a băncii de date, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (7) litera (c).
Articolul 29
Bănci naționale de date izotopice
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA II BANCA ANALITICĂ DE DATE IZOTOPICE
Rezultatele analizelor izotopice cuprinse în băncile de date ale statelor membre se obțin prin analizarea eșantioanelor prelevate și tratate în conformitate cu articolul 27.
Articolul 30
Controale ale sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA III DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND CONTROALELE
În scopul de a verifica conformarea cu normele prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în capitolul II din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și în capitolul II din prezentul regulament, statele membre utilizează registrul plantațiilor viticole menționat la articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
Articolul 31
Verificarea informațiilor din registrul plantațiilor viticole
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA III DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND CONTROALELE
(1) Statele membre pun la dispoziție datele din registrul plantațiilor viticole în scopuri de monitorizare și de verificare a măsurilor finanțate în cadrul programelor naționale de sprijin, menționate în partea II titlul I capitolul II secțiunea 4 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la care se referă.
(2) În ceea ce privește suprafețele cultivate cu viță-de-vie, se efectuează cel puțin următoarele verificări pentru a menține un registru al plantațiilor viticole actualizat: (a) controale administrative aplicate tuturor producătorilor vitivinicoli identificați în registrul plantațiilor viticole care: (i) au activat o autorizație de plantare sau de replantare sau au înregistrat sau au modificat date în registrul plantațiilor viticole în urma unei cereri sau a unei notificări depuse referitoare la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie; (ii) depun o cerere pentru măsurile „restructurarea și reconversia plantațiilor viticole” sau „recoltarea înainte de coacere” în cadrul unui program național de sprijin, măsuri menționate la articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013; (iii) prezintă una dintre declarațiile menționate la articolele 31, 32 și 33 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273; (b) controale anuale la fața locului care vizează cel puțin 5 % din numărul total al producătorilor vitivinicoli identificați în registrul plantațiilor viticole. În cazul în care producătorii vitivinicoli selectați în eșantion sunt supuși, în același an, controalelor la fața locului în cadrul măsurilor menționate la litera (a) punctele (i) și (ii), astfel de controale la fața locului se iau în calcul pentru atingerea pragului anual de 5 %, fără a mai fi nevoie de repetarea acestora; (c) controalele sistematice la fața locului se efectuează pentru suprafețele cultivate cu viță-de-vie care nu sunt incluse în dosarul producătorului vitivinicol, astfel cum se prevede în anexa IV la Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
Articolul 32
Controale privind declarațiile
CAPITOLUL VI DISPOZIȚII PRIVIND CONTROALELE / SECȚIUNEA III DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND CONTROALELE
În ceea ce privește declarațiile menționate la articolele 31-34 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273, statele membre efectuează orice control necesar și iau orice măsură necesară pentru a se asigura exactitatea declarațiilor respective.
Articolul 33
Notificări privind sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie
CAPITOLUL VII NOTIFICĂRI
(1) Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre prezintă Comisiei: (a) comunicarea privind zonele vitivinicole menționată la articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, referitoare la situația la data de 31 iulie a anului vitivinicol anterior. Această comunicare se efectuează sub forma prevăzută în partea I din anexa IV la prezentul regulament; (b) notificările prevăzute la articolul 63 alineatul (4) și la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Aceste notificări se efectuează sub forma prevăzută în partea II din anexa IV la prezentul regulament; (c) o notificare cu privire la restricțiile stabilite de statele membre în ceea ce privește replantările în aceeași exploatație menționate la articolul 8 din prezentul regulament. Această notificare se efectuează sub forma prevăzută în tabelul A din partea V a anexei IV la prezentul regulament; (d) o listă națională actualizată a organizațiilor profesionale sau a grupurilor de producători interesate menționate la articolele 3 și 8 din prezentul regulament; (e) comunicarea cu privire la mărimea totală a suprafețelor stabilite ca fiind plantate cu viță-de-vie fără o autorizație, precum și la suprafețele neautorizate care au fost defrișate, în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Comunicarea respectivă se referă la anul vitivinicol precedent. Această comunicare se efectuează sub forma prevăzută în partea III din anexa IV la prezentul regulament; (f) în cazul în care statele membre hotărăsc să aplice criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pragurile stabilite în ceea ce privește dimensiunea minimă și cea maximă ale exploatațiilor, în conformitate cu punctul H din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2018/273.
(2) Până la data de 1 noiembrie a fiecărui an, statele membre notifică Comisiei: (a) cererile de autorizații pentru plantări noi, autorizațiile acordate efectiv în cursul anului vitivinicol precedent în temeiul articolului 7 alineatul (1) sau (2) din prezentul regulament, precum și autorizațiile refuzate de solicitanți, precum și cele acordate altor solicitanți înainte de 1 octombrie, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din prezentul regulament. Aceste notificări se efectuează sub forma prevăzută în partea IV din anexa IV la prezentul regulament; (b) autorizațiile pentru replantări acordate în cursul anului vitivinicol precedent, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament. Aceste notificări se efectuează sub forma prevăzută în tabelul B din partea V a anexei IV la prezentul regulament; (c) autorizațiile acordate în cursul anului vitivinicol precedent, pe baza conversiei drepturilor de plantare valabile, în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament. Notificarea se efectuează sub forma prevăzută în partea VI a anexei IV la prezentul regulament și se realizează numai până la data de 1 noiembrie a anului următor după expirarea termenului de conversie prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a termenului-limită stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din prezentul regulament.
(3) Dacă un stat membru nu respectă normele prevăzute la alineatul (1) sau (2) sau dacă informațiile relevante par incorecte, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sectorul vitivinicol, până la momentul efectuării unei notificări corecte.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere obligațiilor statelor membre prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1337/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13).
Articolul 34
Norme generale privind notificările și disponibilitatea informațiilor
CAPITOLUL VII NOTIFICĂRI
Notificările către Comisie menționate în Regulamentul delegat (UE) 2018/273 și în prezentul regulament se efectuează în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1183 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185.
Articolul 35
Păstrarea documentelor însoțitoare, a informațiilor și a registrelor
CAPITOLUL VII NOTIFICĂRI
(1) Documentele însoțitoare și copiile acestora se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la sfârșitul anului calendaristic în care au fost întocmite.
(2) Informațiile privind sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie depuse în conformitate cu articolul 33 se păstrează timp de cel puțin zece ani vitivinicoli după anul vitivinicol în care au fost transmise.
(3) Registrul de intrări și de ieșiri și documentele referitoare la operațiunile înregistrate în acest registru se păstrează pentru o perioadă de cel puțin cinci ani după închiderea conturilor la care se referă. Atunci când, într-un registru, figurează unul sau mai multe conturi încă neînchise, referitoare la cantități de vin nesemnificative, aceste conturi pot fi reportate într-un alt registru, cu condiția să se menționeze acest lucru în registrul inițial. În acest caz, perioada de cinci ani începe în ziua reportării.
(4) Datele din registrul plantațiilor viticole prevăzute la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2018/273 se păstrează atât timp cât este necesar în scopul monitorizării și al verificării măsurilor sau sistemului la care se referă acestea și, în orice caz, timp de cel puțin cinci ani vitivinicoli în cazul datelor referitoare la măsuri sau timp de cel puțin zece ani vitivinicoli în cazul datelor referitoare la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, după anul vitivinicol la care se referă.
Articolul 36
Abrogare
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/561 se abrogă.
Articolul 37
Intrarea în vigoare
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.