Recitale
(1) În partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt incluse norme privind un sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie care abrogă și înlocuiesc, începând de la 1 ianuarie 2016, regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Acest capitol stabilește norme privind durata, gestionarea și controlul sistemului de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și împuternicește Comisia să adopte acte delegate privind gestionarea sistemului. Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în continuare până la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(2) Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește cerința generală pentru statele membre de a acorda o autorizație pentru plantarea de viță-de-vie în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care intenționează să planteze sau să replanteze viță-de-vie. Alineatul (4) de la articolul respectiv prevede însă că anumite suprafețe sunt exceptate de la sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie și, prin urmare, de la această cerință generală. Este necesar să se stabilească norme privind condițiile de aplicare a exceptării respective. Suprafețele destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi ar trebui să fie utilizate doar în scopurile menționate, pentru a se evita eludarea noului sistem, iar produsele vitivinicole obținute de pe aceste suprafețe nu ar trebui comercializate, cu excepția cazului în care statele membre consideră că nu există riscuri de perturbare a pieței. Ar trebui să se permită continuarea experimentelor viticole și a plantărilor de viță-mamă pentru altoi existente, sub rezerva respectării normelor în vigoare, în scopul de a se asigura o tranziție fără probleme între regimul drepturilor de plantare și noul sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie. Suprafețele ale căror produse viticole sau vinicole sunt destinate în exclusivitate consumului în gospodăria viticultorului ar trebui să beneficieze de o astfel de exceptare având în vedere faptul că, în anumite condiții, acestea nu contribuie la perturbări ale pieței. Din același motiv, exceptarea respectivă ar trebui extinsă și la organizațiile care nu desfășoară activități comerciale ce îndeplinesc aceleași condiții. Suprafețele cultivate de un producător care a pierdut o anumită suprafață plantată cu viță-de-vie ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public, adoptate în temeiul dreptului național ar trebui, de asemenea, să beneficieze de exceptare, dat fiind faptul că pierderea terenului plantat cu viță-de-vie este, în astfel de cazuri, independentă de voința producătorului. Ar trebui însă prevăzută o condiție referitoare la aria maximă a noii suprafețe, astfel încât să se evite compromiterea obiectivelor generale ale sistemului de autorizații pentru plantările de viță-de-vie.
(3) La articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sunt prevăzute norme privind acordarea de autorizații pentru plantări noi și sunt stabilite criterii de eligibilitate și de prioritate pe care le pot aplica statele membre. Ar trebui stabilite condiții specifice care să fie asociate anumitor criterii de eligibilitate și de prioritate, cu scopul de a crea condiții echitabile pentru punerea lor în aplicare, precum și cu scopul de a evita eludarea sistemului de autorizații de către producătorii cărora le sunt acordate acestea. Totodată, ar trebui adăugate trei criterii noi: un criteriu nou de eligibilitate referitor la însușirea frauduloasă a reputației indicațiilor geografice protejate; un criteriu nou de prioritate favorabil producătorilor care respectă normele sistemului și care nu și-au abandonat plantațiile viticole de pe exploatații; și un criteriu nou de prioritate favorabil organizațiilor fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de acte criminale. Noul criteriu de eligibilitate răspunde nevoii de a proteja reputația anumitor indicații geografice într-un mod similar cu protejarea reputației anumitor denumiri de origine, asigurându-se că acestea nu sunt amenințate de realizarea unor plantări noi. Primul criteriu nou de prioritate îi favorizează pe unii solicitanți pe baza istoricului acestora care indică faptul că solicitanții respectivi respectă normele sistemului de autorizații și nu depun cereri de autorizații pentru plantări noi în timp ce dețin suprafețe plantate cu viță-de-vie scoase din producție pentru care ar putea fi acordate autorizații pentru replantare. Al doilea criteriu nou de prioritate urmărește să avantajeze organizațiile fără scop lucrativ care au un scop social și care au primit terenuri confiscate în cazul unor acte de terorism și al altor tipuri de acte criminale, pentru a se promova utilizarea în scopuri sociale a terenului care, în caz contrar, ar putea risca să fie scos din producție.
(4) Luând în considerare articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și pentru a ține seama de diferențele naturale și socioeconomice, precum și de strategiile de creștere diferite aplicate de actorii economici în acele zone diferite dintr-un anumit teritoriu, ar trebui să se permită statelor membre să aplice, în mod diferit la nivel regional, pentru arii specifice eligibile pentru o denumire de origine protejată, pentru arii specifice eligibile pentru o indicație geografică protejată sau pentru arii fără o indicație geografică, criteriile de eligibilitate și de prioritate menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și noile criterii de eligibilitate și de prioritate care urmează să fie adăugate prin prezentul regulament. Ar trebui ca aceste diferențe în aplicarea criteriilor în cauză în diferitele zone ale unui anumit teritoriu să se bazeze întotdeauna pe diferențele dintre zonele respective.
(5) Pentru a trata cazurile de eludare neanticipate prin prezentul act, statele membre ar trebui să adopte măsuri pentru a evita eludarea criteriilor de eligibilitate sau de prioritate de către solicitanții autorizațiilor în cazul în care acțiunile acestora nu fac deja obiectul dispozițiilor speciale privind evitarea eludării prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește criteriile specifice de eligibilitate și de prioritate.
(6) Articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede posibilitatea coexistenței unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze și a unor culturi nou-plantate. În scopul de a se evita neregulile, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a se asigura, prin mijloace adecvate, că angajamentul de efectuare a defrișării, inclusiv cerința de a constitui o garanție care să însoțească acordarea unei autorizații pentru replantare anticipată, este pus în practică. În plus, este necesar să se precizeze că, în cazul în care defrișarea nu se realizează în termenul de patru ani stabilit prin dispoziția respectivă, plantele de viță-de-vie cultivate pe suprafața care face obiectul angajamentului ar trebui considerate neautorizate.
(7) Articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 permite statelor membre să restricționeze replantarea în cazul suprafețelor eligibile pentru producția de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, pe baza unei recomandări din partea unor organizații profesionale recunoscute și reprezentative. Justificările sau motivele unor astfel de decizii de restricționare ar trebui definite în scopul de a clarifica limitele domeniului lor de aplicare, asigurându-se, în același timp, coerența sistemului și evitându-se eludarea sa. În special, ar trebui să se asigure că natura automată a acordării de autorizații pentru replantări, stabilită la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, nu afectează posibilitatea statelor membre de a limita eliberarea de autorizații pentru suprafețe specifice în conformitate cu articolul 63 alineatul (2) litera (b) și cu articolul 63 alineatul (3). Cu toate acestea, ar trebui să se precizeze faptul că anumite cazuri specifice nu pot fi considerate o eludare a sistemului.
(8) Articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prevede sancțiunile administrative aplicabile în cazul neconformității cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele și cu alte obligații care decurg din aplicarea legislației agricole sectoriale. Pentru a asigura efectul de descurajare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a conferi un caracter proporțional acestor sancțiuni, în funcție de valoarea comercială a vinurilor produse de pe plantațiile viticole în cauză. În conformitate cu articolul 71 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, ar trebui să se prevadă sancțiuni administrative pentru plantările neautorizate, astfel încât să se asigure un efect de descurajare. Valoarea minimă a sancțiunilor în cauză ar trebui să corespundă venitului mediu anual pe hectar de suprafață cultivată cu viță-de-vie la nivelul Uniunii, măsurată în marja brută pe hectar a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie. Ar trebui fixată o majorare progresivă pornind de la această valoare minimă, în funcție de durata nerespectării. Ar trebui, de asemenea, să se dea statelor membre posibilitatea de a aplica sancțiuni minime mai ridicate pentru producătorii dintr-o anumită zonă, în cazul în care valoarea minimă stabilită la nivelul Uniunii este mai mică decât venitul mediu anual estimat pe hectar pentru zona în cauză. Această majorare a valorii minime a sancțiunilor ar trebui să fie proporțională cu venitul mediu anual estimat pe hectar din zona în care este situată suprafața neautorizată cultivată cu viță-de-vie,