Regulament 2015/561 · CELEX 32015R0561

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/561 al Comisiei din 7 aprilie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Data act: 07.04.2015
Intrare in vigoare: 12.04.2015
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2015_093_R_0002
Status: Inactiv

plantații podgorie reglementarea producției agricole suprafață de teren viticultură

Recitale

(1) În partea II titlul I capitolul III, Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 conține norme privind un sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, norme care, începând din 1 ianuarie 2016, abrogă și înlocuiesc regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme privind durata, gestionarea și controlul sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie și împuternicește Comisia să adopte acte de punere în aplicare privind gestionarea și controlul sistemului de autorizații. Regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 se aplică în continuare până la 31 decembrie 2015, în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2) Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește obligația generală a statelor membre de a acorda o autorizație pentru plantarea de viță-de-vie la depunerea unei cereri de către producătorii care intenționează să planteze sau să replanteze viță-de-vie. Articolul 63 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede un mecanism de garantare pentru plantări noi, prin care statele membre trebuie să acorde în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, dar în cadrul căruia se pot stabili limite inferioare pe baza unor justificări solide. Articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme privind acordarea de autorizații pentru plantări noi și stabilește criterii de eligibilitate și de prioritate pe care statele membre le pot aplica.

(3) La nivelul Uniunii ar trebui stabilite norme pentru procedura care trebuie urmată de statele membre în ceea ce privește deciziile referitoare la mecanismul de garantare și la alegerea criteriilor de eligibilitate și de prioritate. Normele respective ar trebui să includă termene limită până la care trebuie să fie luate deciziile și implicațiile în cazul în care nu sunt luate anumite decizii.

(4) Pentru a oferi claritate și o aplicare consecventă în toate statele membre și regiunile viticole, normele referitoare la acordarea de autorizații pentru plantări noi ar trebui să includă, de asemenea, prelucrarea cererilor, procedura de selecție și acordarea autorizațiilor în fiecare an. În acest mod, producătorii fac obiectul unor norme similare la nivelul Uniunii atunci când solicită autorizații pentru plantări noi. Normele respective vizează asigurarea unei funcționări transparente, echitabile și prompte a sistemului, adaptate la nevoile sectorului vitivinicol. De asemenea, normele trebuie să prevină situațiile în care solicitanții se confruntă cu inegalități nejustificate, întârzieri excesive sau sarcini administrative disproporționate. În special, întrucât începutul anului vinicol este la 1 august, acordarea de autorizații pentru plantări noi până la această dată pare bine adaptată la necesitățile sectorului vitivinicol și permite efectuarea plantărilor de viță-de-vie în același an calendaristic. Ar trebui să se stabilească o dată adecvată pentru a se asigura că toate deciziile relevante adoptate de statul membru sunt aduse la cunoștința publicului în timp util, înainte de lansarea invitației de depunere a cererilor, și pentru a se permite producătorilor să cunoască foarte bine normele aplicabile înainte de a depune o cerere.

(5) În cazul în care numărul total al hectarelor solicitate în cererile eligibile depășește, în general, numărul hectarelor puse la dispoziție de statele membre, acest lucru poate duce la situația în care o mare parte dintre solicitanții individuali obțin doar o parte din hectarele pe care le solicită și, prin urmare, nu utilizează autorizațiile corespunzătoare, fiind supuși în consecință unor sancțiuni. Pentru a aborda astfel de situații, este oportun să nu se impună astfel de sancțiuni dacă autorizațiile acordate corespund unei suprafețe sub un anumit procentaj din suprafața solicitată. De asemenea, pentru a se evita pierderea autorizațiilor corespunzătoare, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca statele membre fie să le transfere în anul următor, fie să le redistribuie în același an între solicitanții ale căror cereri nu au fost pe deplin satisfăcute și care nu au respins autorizațiile acordate.

(6) Articolul 66 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și articolele 3 și 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/560 al Comisiei (4) stabilesc norme privind acordarea de autorizații pentru replantări în aceeași exploatație. De asemenea, ar trebui stabilite norme la nivelul Uniunii în ceea ce privește procedura de urmat de către statele membre atunci când acestea acordă autorizațiile de replantări și intervalul de timp în care statele membre trebuie să acorde astfel de autorizații. Pentru a permite producătorilor să abordeze constrângerile privind replantarea în cadrul aceleiași exploatații din motive fitosanitare, de mediu sau operaționale, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite producătorilor să depună o cerere într-un termen rezonabil, dar limitat, după defrișare. În plus, având în vedere sarcina administrativă pentru statele membre și pentru producători determinată de depunerea și prelucrarea cererilor de autorizații de replantare, ar trebui să existe, de asemenea, posibilitatea de a se aplica o procedură simplificată în cazurile specifice în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde suprafeței defrișate sau în cazurile în care nu sunt stabilite restricții privind replantările.

(7) Articolul 68 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de acordare a autorizațiilor pe baza conversiei drepturilor de plantare acordate înainte de 31 decembrie 2015. De asemenea, ar trebui să se stabilească norme la nivelul Uniunii în ceea ce privește procedura care trebuie urmată de către statele membre pentru acordarea unor astfel de autorizații. Ar trebui să se stabilească un calendar pentru prezentarea și tratarea cererilor, astfel încât statele membre să poată primi și prelucra cererile de conversie într-un mod adecvat și în timp util.

(8) Articolul 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede că autorizațiile se acordă pentru o suprafață specifică din exploatația producătorului, identificată într-o cerere. În cazuri justificate în mod corespunzător, solicitanții ar trebui să aibă posibilitatea de a schimba suprafața specifică pe parcursul perioadei de valabilitate a autorizației. Totuși, această posibilitate ar trebui exclusă în unele cazuri, pentru a se preveni eludarea sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie.

(9) Articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (3), articolul 71 alineatul (3) și articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 instituie obligația statelor membre de a notifica Comisiei anumite aspecte ale punerii în aplicare a sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie. Ar trebui stabilite cerințe pentru a se facilita transmiterea de informații de către statele membre cu privire la toate aspectele relevante legate de gestionarea și controlul sistemului în cauză, permițându-se o monitorizare adecvată a punerii sale în aplicare.

(10) Articolul 62 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 prevede necesitatea de a se stabili dispoziții de control privind punerea în aplicare a sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie. Sunt necesare norme generale privind controlul, pentru a se preciza faptul că principalul instrument de verificare a respectării sistemului este registrul plantațiilor viticole, iar controalele trebuie efectuate în conformitate cu principiile generale prevăzute la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Normele respective ar trebui să ofere un cadru general pentru ca statele membre să elaboreze dispoziții mai detaliate la nivel național, cu scopul de a evita plantările neautorizate și de a se asigura că sunt respectate normele sistemului de autorizații, inclusiv respectarea termenului limită pentru utilizarea autorizațiilor și pentru defrișare în cazul replantării anticipate, precum și respectarea angajamentelor asumate de producători pentru a obține autorizațiile.

(11) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

Articolul 1

Autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Autorizațiile pentru plantări de viță-de-vie prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă începând cu 2016, în conformitate cu prezentul regulament. Autorizațiile se referă la plantări noi, la replantări și la drepturi de plantare care urmează să fie convertite. Autorizațiile pentru plantări noi prevăzute la articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se acordă anual.

Articolul 2

Deciziile anterioare privind suprafețele care urmează să fie puse la dispoziție pentru plantări noi

(1) Dacă decid să limiteze suprafața totală disponibilă pentru plantări noi care urmează să fie alocată sub formă de autorizații, în conformitate cu articolul 63 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statele membre aduc la cunoștința publicului deciziile respective și justificările corespunzătoare până la 1 martie. (2) Dacă statele membre iau în considerare recomandările unor organizații profesionale sau ale unor grupuri de producători interesate, menționate la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, recomandările respective trebuie prezentate cu suficient timp acordat pentru examinarea acestora înainte ca statul membru în cauză să ia decizia menționată la alineatul (1). De asemenea, recomandările sunt aduse la cunoștința publicului.

Articolul 3

Criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi

Dacă statele membre decid să utilizeze criteriile de acordare a autorizațiilor pentru plantări noi prevăzute la articolul 64 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile respective sunt aduse la cunoștința publicului până la 1 martie. Deciziile menționate la primul paragraf se referă la: (a) aplicarea unuia sau mai multora dintre criteriile enumerate la articolul 64 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv justificarea corespunzătoare în cazul în care statele membre decid să aplice articolul 64 alineatul (1) litera (d), precum și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560; (b) numărul hectarelor disponibile pentru acordarea de autorizații la nivel național: (i) în mod proporțional; (ii) în conformitate cu criteriile de prioritate enumerate la articolul 64 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, precum și la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560. Dacă intenționează să aplice criteriile de prioritate menționate în prezentul articol al doilea paragraf litera (b) punctul (ii), statele membre definesc care dintre criteriile de prioritate vor fi aplicate. Statele membre pot decide, de asemenea, să atribuie o importanță diferită fiecăruia dintre criteriile de prioritate alese. Astfel de decizii permit statelor membre să stabilească un clasament al cererilor individuale la nivel național pentru acordarea numărului de hectare menționat la litera (b) punctul (ii), pe baza conformității cererilor cu criteriile de prioritate alese.

Articolul 4

Normele standard pentru plantări noi

Dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile relevante în termenele limită prevăzute la articolele 2 și 3, pentru anul respectiv se aplică următoarele reguli privind acordarea autorizațiilor pentru plantări noi: (a) disponibilitatea autorizațiilor pentru plantări noi corespunde cu 1 % din suprafața totală cultivată efectiv cu viță-de-vie pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și fără alte limite; (b) distribuția proporțională a hectarelor între toți solicitanții eligibili, pe baza suprafeței pentru care au solicitat autorizația, în cazul în care cererile depășesc suprafața pusă la dispoziție. Statele membre se asigură că informațiile privind normele aplicabile în temeiul primului paragraf sunt aduse la cunoștința publicului.

Articolul 5

Depunerea de cereri pentru plantări noi

(1) Odată ce deciziile menționate la articolele 2 și 3 sau informațiile menționate la articolul 4 al doilea paragraf sunt aduse la cunoștința publicului, și nu mai târziu de 1 mai, statele membre deschid perioada de depunere a cererilor individuale, care este de cel puțin o lună. (2) Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Dacă nu sunt stabilite limite în conformitate cu articolul 2 și nu sunt stabilite criterii în conformitate cu articolul 3, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații. (3) Dacă statele membre decid să utilizeze anumite criterii pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi, se aplică următoarele norme: (a) criteriile de eligibilitate menționate la articolul 64 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/560: cererile indică produsul (produsele) viticol(e) pe care solicitantul intenționează să le producă pe suprafața (suprafețele) nou plantată (plantate), precizând dacă solicitantul intenționează să producă unul sau mai multe dintre următoarele produse: (i) vinuri cu denumire de origine protejată; (ii) vinuri cu indicație geografică protejată; (iii) vinuri fără indicație geografică, inclusiv cu o indicație privind soiul de struguri de vinificație; (b) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează sustenabilitatea economică a proiectului respectiv, pe baza uneia sau a mai multor metodologii standard de analiză financiară pentru proiecte de investiții agricole prevăzute în partea E a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560; (c) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații de natură economică care demonstrează potențialul de creștere a competitivității pe baza considerațiilor prevăzute în partea F a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560; (d) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează potențialul de îmbunătățire a produselor cu indicații geografice, pe baza uneia dintre condițiile stabilite în partea G a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560; (e) criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013: cererile includ informații care demonstrează că, la momentul depunerii cererii, dimensiunea exploatației solicitantului respectă pragurile care urmează să fie stabilite de statele membre pe baza dispozițiilor prevăzute în partea H a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560; (f) dacă statele membre impun solicitanților să își asume angajamentele menționate în părțile A și B ale anexei I, în părțile A, B, D, E, F, și G și în partea I din secțiunea II ale anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560 în raport cu criteriile respective, cererile includ angajamentele în cauză. În cazul în care oricare dintre elementele menționate la literele (a)-(f) din primul paragraf poate fi colectat direct de statele membre, statele membre pot scuti solicitanții de includerea respectivelor elemente în cererile lor. (4) După expirarea perioadei de depunere prevăzute la alineatul (1), statele membre informează solicitanții ineligibili cu privire la ineligibilitatea cererilor lor, în temeiul deciziei privind criteriile de eligibilitate adoptată de statele membre în conformitate cu articolul 3. Cererile respective sunt excluse din etapele ulterioare ale procedurii.

Articolul 6

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1) Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse nu depășește suprafața (suprafețele) pusă(e) la dispoziție în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), statele membre acordă autorizațiile în măsura totală solicitată de producători. (2) În cazul în care suprafața totală vizată de cererile eligibile depuse depășește suprafața (suprafețele) pusă(e) la dispoziție în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), statele membre aplică procedura de selecție prevăzută în anexa I. Cel târziu la 1 august, statele membre acordă autorizațiile solicitanților selectați în funcție de rezultatul procedurii de selecție. În cazul în care cererile eligibile nu au fost pe deplin satisfăcute, solicitanții sunt informați cu privire la motivele unei astfel de decizii. (3) În cazul în care autorizația acordată corespunde cu mai puțin de 50 % din suprafața solicitată în cererea respectivă, solicitantul poate refuza autorizația în termen de o lună de la data acordării ei. În acest caz, solicitantul nu face obiectul sancțiunilor administrative prevăzute la articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Statele membre pot decide ca numărul de hectare corespunzător să fie pus la dispoziție în același an, cel târziu la 1 octombrie, pentru autorizațiile care urmează să fie acordate solicitanților cărora li s-a acordat doar o parte din suprafața solicitată în conformitate cu rezultatul procedurii de selecție menționate la alineatul (2) și care nu au refuzat autorizațiile corespunzătoare. De asemenea, statele membre pot decide să pună la dispoziție hectarele respective în anul următor, pe lângă procentul de 1 % din suprafața totală cultivată cu viță-de-vie prevăzută la articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Articolul 7

Restricțiile privind acordarea de autorizații pentru replantări

(1) Dacă decid să limiteze acordarea de autorizații pentru replantări în zonele eligibile pentru producția de vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2015/560, statele membre trebuie să aducă deciziile la cunoștința publicului până la 1 martie. Organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate prevăzute la articolul 65 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prezintă recomandări care trebuie luate în considerare de statul membru în temeiul articolului respectiv, acordându-se suficient timp pentru examinarea acestora, înaintea luării deciziei menționate la primul paragraf. Statul membru în cauză aduce la cunoștința publicului recomandările respective. (2) Deciziile menționate la alineatul (1) se aplică timp de un an de la data la care au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă o recomandare a unei organizații profesionale sau a unui grup de producători interesat se face pentru o perioadă de timp mai mare de un an, dar nu mai mare de trei ani, astfel cum se prevede la articolul 65 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, deciziile în cauză se pot aplica, de asemenea, pentru o perioadă de timp de cel mult trei ani. Dacă organizațiile profesionale sau grupurile de producători interesate nu prezintă recomandările relevante cu timp suficient acordat pentru examinarea acestora în conformitate cu alineatul (1) sau dacă statele membre nu aduc la cunoștința publicului deciziile relevante până la 1 martie, statele membre autorizează în mod automat replantarea, astfel cum se prevede la articolul 8.

Articolul 8

Procedura de acordare a autorizațiilor pentru replantări

(1) Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment în cursul aceluiași an vinicol în care are loc defrișarea. Totuși, statele membre pot decide că cererile de autorizații pentru replantări pot fi depuse până la sfârșitul celui de-al doilea an vinicol ulterior celui în care a avut loc defrișarea. În cazul în care nu sunt respectate perioadele de timp menționate, statele membre nu acordă o autorizație pentru replantare. Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) defrișate și a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantate în exploatația aceluiași solicitant pentru care se acordă autorizația. Dacă nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 7, iar solicitantul nu și-a asumat niciunul dintre angajamentele menționate în părțile A și B punctul 2 litera (b) din anexa I și în partea B punctul 4 și partea D din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560, statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantată (replantate) și pentru care se acordă autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații. Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererilor. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele prevăzute la articolele 5 și 6 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi. (2) În cazul în care suprafața care urmează să fie replantată corespunde aceleiași suprafețe defrișate sau în cazul în care nu sunt stabilite restricții în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), se poate aplica o procedură simplificată la nivel național sau pentru anumite zone de pe teritoriul statului membru. În acest caz, autorizația pentru replantare poate fi considerată acordată la data când a fost defrișată suprafața. În acest scop, producătorul în cauză prezintă, cel târziu până la sfârșitul anului vinicol în care a fost efectuată defrișarea, o comunicare ex post care înlocuiește cererea de autorizare. (3) Cererile de autorizații pentru replantări menționate la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi depuse în orice moment al anului. Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței (suprafețelor) care urmează a fi defrișată (defrișate) și a suprafeței (suprafețelor) care urmează să fie replantată (replantate) în exploatația aceluiași solicitant pentru care se acordă autorizația. Cererile includ, de asemenea, angajamentul de a defrișa suprafața plantată cu viță-de-vie cel târziu până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor plante de viță-de-vie. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații. Statele membre acordă autorizații în mod automat în termen de trei luni de la depunerea cererii. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice perioadele prevăzute la articolele 5 și 6 pentru depunerea cererilor și, respectiv, pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi.

Articolul 9

Procedura de acordare a autorizațiilor în conformitate cu dispozițiile tranzitorii

(1) Începând cu 15 septembrie 2015, producătorii prezintă cererile de conversie a drepturilor de plantare în autorizații, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Cererile identifică mărimea și localizarea specifice ale suprafeței din exploatația solicitantului pentru care urmează să se acorde autorizația. Statele membre pot scuti solicitanții de obligația de a indica în cerere localizarea specifică a suprafeței din exploatația solicitantului pentru care se acordă autorizația. Statele membre pot cere solicitanților informații suplimentare, în cazul în care acestea sunt relevante pentru punerea în aplicare a sistemului de autorizații. (2) Dacă, în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, decid să prelungească termenul pentru prezentarea cererii de conversie a drepturilor de plantare în autorizații până la o dată ulterioară datei de 31 decembrie 2015, statele membre aduc decizia la cunoștința publicului cel târziu până la 14 septembrie 2015. În acest caz, cererile de conversie pot fi depuse de către producător în orice moment începând de la 15 septembrie 2015 și până la sfârșitul perioadei de timp stabilite de statele membre în temeiul primului paragraf. (3) După verificarea valabilității în continuare a drepturilor de plantare pentru care a fost solicitată conversia în conformitate cu alineatele (1) și (2), statele membre acordă în mod automat autorizațiile. Perioada dintre depunerea cererii de conversie și acordarea autorizațiilor nu trebuie să depășească trei luni. Totuși, dacă cererea este depusă înainte de 31 decembrie 2015, termenul de trei luni începe la 1 ianuarie 2016.

Articolul 10

Modificarea suprafeței specifice pentru care se acordă autorizația

În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, la cererea solicitantului, că o plantare de viță-de-vie se poate realiza pe o suprafață a exploatației care este diferită de suprafața specifică pentru care a fost acordată autorizația, cu condiția ca noua suprafață să aibă aceeași dimensiune în hectare și ca autorizația să fie valabilă în continuare, în conformitate cu articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Primul paragraf nu se aplică în cazul în care autorizațiile au fost acordate pe baza respectării unor criterii specifice de eligibilitate sau de prioritate legate de locația indicată în cerere, iar cererea de modificare indică o nouă suprafață specifică în afara respectivei locații.

Articolul 11

Notificări

(1) Începând din 2016, statele membre prezintă Comisiei în fiecare an, până la 1 martie: (a) comunicarea privind suprafețele viticole menționată la articolul 145 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, referitoare la situația la data de 31 iulie a anului vinicol anterior. Comunicarea se efectuează în forma prevăzută în anexa II la prezentul regulament; (b) notificările prevăzute la articolul 63 alineatul (4) și la articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Notificările se efectuează în forma prevăzută în anexa III la prezentul regulament; (c) o notificare cu privire la restricțiile stabilite de statele membre în ceea ce privește replantările în aceeași exploatație menționate la articolul 7 din prezentul regulament. Notificarea se efectuează în forma prevăzută în anexa VI (tabelul A) la prezentul regulament; (d) o listă națională actualizată a organizațiilor profesionale sau a grupurilor de producători interesate menționată la articolele 2 și 7 din prezentul regulament; (e) comunicarea cu privire la mărimea totală a suprafețelor stabilite ca fiind plantate cu viță-de-vie fără o autorizație, precum și la suprafețele neautorizate care au fost defrișate, în conformitate cu articolul 71 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Comunicarea respectivă se referă la anul vinicol precedent. Prima comunicare trebuie prezentată pentru prima dată cel târziu până la 1 martie 2017 și se referă la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 iulie 2016. Comunicarea se efectuează sub forma prevăzută în anexa IV la prezentul regulament; (f) în cazul în care statele membre hotărăsc să aplice criteriul de prioritate menționat la articolul 64 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pragurile stabilite în ceea ce privește dimensiunea minimă și cea maximă ale exploatațiilor, în conformitate cu partea H din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2015/560. (2) Începând din 2016, statele membre prezintă Comisiei, în fiecare an, până la 1 noiembrie: (a) o notificare cu privire la cererile de autorizații pentru plantări noi solicitate, cu privire la autorizațiile acordate efectiv în cursul anului vinicol precedent în temeiul articolului 6 alineatul (1) sau (2) din prezentul regulament, precum și cu privire la autorizațiile refuzate de solicitanți, precum și cele acordate altor solicitanți înainte de 1 octombrie, în temeiul articolului 6 alineatul (3) din prezentul regulament. Notificările se efectuează în forma prevăzută în anexa V la prezentul regulament; (b) o notificare cu privire la autorizațiile de replantări acordate în cursul anului vinicol precedent, în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament. Prima notificare se efectuează cel târziu până la 1 noiembrie 2016 și se referă la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 iulie 2016. Notificarea se efectuează în forma prevăzută în anexa VI (tabelul B) la prezentul regulament; (c) o notificare cu privire la autorizațiile acordate în cursul anului vinicol precedent, pe baza conversiei drepturilor de plantare valabile, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament. Notificarea se efectuează sub forma prevăzută în anexa VII (tabelul B) și se realizează numai până la data de 1 noiembrie a anului următor după expirarea termenului de conversie prevăzut la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau a termenului limită stabilit de statul membru în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din prezentul regulament. (3) Statele membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 notifică Comisiei până la 31 iulie 2015 decizia de a nu pune în aplicare sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie, în temeiul articolului 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. (4) Statele membre notifică Comisiei până la 15 septembrie 2015 termenul limită pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații în temeiul articolului 9 alineatul (2) din prezentul regulament. Notificarea se efectuează în forma prevăzută în anexa VII (tabelul A) la prezentul regulament; (5) Notificările, comunicările și depunerea listelor prevăzute în prezentul articol se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (5). (6) Dacă un stat membru nu respectă alineatele (1)-(4) sau dacă informațiile relevante par incorecte, Comisia poate suspenda parțial sau total plățile lunare menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește sectorul vitivinicol, până la momentul efectuării unei notificări corecte. (7) Statele membre păstrează informațiile transmise în conformitate cu prezentul articol timp de cel puțin zece ani vinicoli după anul vinicol în care au fost transmise acestea. (8) Obligațiile prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere obligațiilor statelor membre prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1337/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

Articolul 12

Controale

(1) Statele membre aplică controale în măsura în care acestea sunt necesare pentru a se asigura aplicarea corectă a normelor privind sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie prevăzute în partea II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, în Regulamentul delegat (UE) 2015/560 și în prezentul regulament. (2) Pentru a verifica respectarea normelor menționate la alineatul (1), statele membre utilizează registrul plantațiilor viticole menționat la articolul 145 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. (3) Articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică mutatis mutandis sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.