Recitale
(1) Fondurile de piață monetară (FPM) oferă finanțare pe termen scurt instituțiilor financiare, corporațiilor și guvernelor. Prin finanțarea pusă la dispoziția acestor entități, FPM contribuie la finanțarea economiei Uniunii. În loc să se bazeze excluziv pe depozite bancare, aceste entități recurg la investiții în FPM ca o modalitate eficientă de a-și repartiza riscul de credit și expunerea.
(2) Din punctul de vedere al cererii, FPM reprezintă instrumente de gestionare pe termen scurt a trezoreriei, care oferă un grad ridicat de lichiditate, de diversificare și de stabilitate a valorii capitalului investit, combinat cu un randament bazat pe piață. FPM sunt folosite în principal de către corporațiile care doresc să își investească excedentul de numerar pentru un interval scurt de timp. Prin urmare, FPM reprezintă o legătură esențială între cererea și oferta de finanțare pe termen scurt.
(3) Evenimentele care au avut loc în timpul crizei financiare au scos în evidență o serie de caracteristici ale FPM care le fac vulnerabile atunci când există dificultăți pe piețele financiare, caz în care FPM ar putea răspândi sau amplifica riscurile în întregul sistem financiar. Atunci când prețurile activelor în care a investit un FPM încep să scadă, mai ales în timpul situațiilor de tensiuni pe piață, FPM nu își pot ține întotdeauna promisiunea de a răscumpăra imediat și de a conserva valoarea principală a unei unități sau a unei acțiuni emise de FPM investitorilor. Această situație, care, potrivit Consiliului pentru Stabilitate Financiară (CSF) și Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), poate fi deosebit de gravă pentru FPM cu valoarea netă a activelor constantă sau stabilă, ar putea declanșa cereri de răscumpărare substanțiale și bruște ce ar putea avea consecințe macroeconomice mai ample.
(4) Cererile de răscumpărare considerabile ar putea forța FPM să își vândă o parte din activele de investiții pe o piață în scădere, ceea ce ar putea să alimenteze o criză de lichidități. În aceste condiții, emitenții de pe piața monetară se pot confrunta cu dificultăți de finanțare grave dacă piața efectelor de comerț și a altor instrumente ale pieței monetare se confruntă cu o epuizare a lichidităților. Acest lucru ar putea avea la rândul său un efect de contagiune pe piața finanțării pe termen scurt și ar putea conduce la dificultăți directe și majore pentru finanțarea instituțiilor financiare, a corporațiilor și a guvernelor și, așadar, a economiei.
(5) Administratorii de active, susținuți de sponsori, pot decide să ofere sprijin discreționar pentru a menține lichiditatea și stabilitatea FPM. Sponsorii sunt adesea forțați să sprijine FPM pe care le sponsorizează și care își pierd din valoare, din cauza riscului reputațional și a temerii că panica s-ar putea extinde asupra celorlalte afaceri ale sponsorilor. În funcție de mărimea FPM și de presiunea exercitată de răscumpărări, sprijinul din partea sponsorului poate atinge proporții care depășesc rezervele disponibile imediat. Prin urmare, un FPM nu ar trebui să primească sprijin extern.
(6) Pentru a menține integritatea și stabilitatea pieței interne, este necesar să se stabilească norme privind funcționarea FPM, în special cu privire la componența portofoliului FPM. Aceste norme vor face ca FPM să fie mai rezistente și vor limita canalele de contagiune. Sunt necesare norme uniforme în întreaga Uniune pentru a garanta că FPM sunt în măsură să onoreze cererile de răscumpărare ale investitorilor, în special în situații de criză a pieței. De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind portofoliul unui FPM pentru a asigura că aceste fonduri sunt în măsură să facă față cererilor de răscumpărare substanțiale și bruște ale unui grup mare de investitori.
(7) De asemenea, sunt necesare norme uniforme privind FPM pentru a asigura buna funcționare a pieței de finanțare pe termen scurt pentru instituțiile financiare, pentru corporațiile care emit instrumente de datorie pe termen scurt și pentru guverne. Acestea sunt necesare, de asemenea, pentru a asigura egalitatea de tratament aplicat investitorilor în FPM și pentru a evita ca investitorii care solicită răscumpărarea târziu să fie dezavantajați dacă răscumpărările sunt temporar suspendate sau dacă un FPM este lichidat.
(8) Este necesar să se prevadă armonizarea cerințelor prudențiale referitoare la FPM prin stabilirea unor norme clare care impun obligații directe asupra FPM și a administratorilor acestora în întreaga Uniune. S-ar consolida astfel stabilitatea FPM ca sursă de finanțare pe termen scurt pentru guverne și pentru sectorul întreprinderilor din Uniune. Acest lucru ar asigura, de asemenea, că FPM rămân un instrument de încredere pentru satisfacerea nevoilor industriei din Uniune în materie de gestionare a trezoreriei.
(9) După un an de la intrarea lor în vigoare, Orientările privind o definiție comună a fondurilor de piață monetară europene adoptate la 19 mai 2010 de Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare pentru a crea un nivel minim de condiții de concurență echitabile pentru FPM din Uniune au fost puse în aplicare numai de 12 state membre, ceea ce demonstrează faptul că persistă norme naționale divergente. Diferitele abordări naționale nu reușesc să elimine vulnerabilitățile de pe piețele monetare ale Uniunii și să reducă riscurile de contagiune, punând astfel în pericol funcționarea și stabilitatea pieței interne, așa cum s-a demonstrat în timpul crizei financiare. Prin urmare, normele comune privind FPM prevăzute în prezentul regulament ar trebui să prevadă un nivel ridicat de protecție a investitorilor, precum și să prevină și să reducă orice riscuri potențiale de contagiune care rezultă din eventualele retrageri masive ale investitorilor din FPM.
(10) În absența unui regulament care stabilește normele aplicabile FPM, este posibil să se adopte în continuare măsuri divergente la nivel național. Aceste măsuri ar putea provoca denaturări semnificative ale concurenței ca urmare a diferențelor semnificative între normele esențiale de protecție a investițiilor. Cerințele divergente privind componența portofoliului, activele eligibile și scadența, lichiditatea și diversificarea acestora, precum și calitatea creditului emitenților și a instrumentelor de piață monetară conduc la niveluri diferite de protecție a investitorilor din cauza nivelurilor diferite de risc aferente propunerilor de investiții legate de un FPM. Prin urmare, este esențial să se adopte un set uniform de norme, pentru a se evita contagiunea pieței de finanțare pe termen scurt, ceea ce ar pune în pericol stabilitatea pieței financiare a Uniunii. În vederea reducerii riscului sistemic, FPM cu valoarea activului net constantă (FPM cu VAN constantă) ar trebui să funcționeze în Uniune doar sub formă de FPM cu VAN constantă pentru datoria publică.
(11) Noile norme privind FPM se bazează pe Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care constituie cadrul juridic ce reglementează instituirea, administrarea și comercializarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în Uniune, precum și pe Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), care constituie cadrul juridic ce reglementează instituirea, administrarea și comercializarea fondurilor de investiții alternative (FIA) în Uniune.
(12) În cadrul Uniunii, organismele de plasament colectiv pot funcționa ca OPCVM, gestionate de societăți de administrare OPCVM sau ca întreprinderi de investiții OPCVM autorizate în temeiul Directivei 2009/65/CE sau ca FIA gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați sau înregistrați în temeiul Directivei 2011/61/UE. Noile norme aplicabile FPM se bazează pe cadrul juridic existent instituit de directivele respective, inclusiv pe actele adoptate pentru punerea în aplicare a acestora și ar trebui să se aplice în plus față de directivele respective. Mai mult, normele de gestionare și de comercializare stabilite în cadrul juridic existent ar trebui să se aplice FPM, ținând seama de faptul că acestea sunt fie OPCVM, fie FIA. În egală măsură, normele privind furnizarea transfrontalieră de servicii și libertatea de stabilire prevăzute în Directiva 2009/65/CE și în Directiva 2011/61/UE ar trebui să se aplice în mod corespunzător activităților transfrontaliere ale FPM. În același timp, ar trebui să se prevadă în mod explicit neaplicarea mai multor norme privind politicile de investiții ale OPCVM, prevăzute la capitolul VII din Directiva 2009/65/CE.
(13) Normele armonizate ar trebui să se aplice organismelor de plasament colectiv ale căror caracteristici corespund caracteristicilor FPM. Pentru OPCVM și FIA al căror obiectiv este să ofere un randament ce corespunde ratelor de pe piața monetară sau să conserve valoarea investiției și care încearcă să realizeze aceste obiective prin investiții în active pe termen scurt, cum ar fi instrumente sau depozite de pe piața monetară, sau care semnează acorduri reverse repo sau anumite contracte derivate cu singurul scop de a acoperi riscurile inerente ale altor investiții ale fondului, respectarea noilor norme privind FPM ar trebui să fie obligatorie.
(14) Specificitatea FPM rezultă din combinarea activelor în care investesc și a obiectivelor pe care le urmăresc. Obiectivul de a oferi randament în conformitate cu ratele pieței monetare și obiectivul de a conserva valoarea unei investiții nu se exclud reciproc. Un FPM poate urmări oricare dintre aceste obiective sau ambele obiective în același timp.
(15) Obiectivul de a oferi un randament în conformitate cu ratele pieței monetare ar trebui să fie înțeles în sens larg. Nu este necesar ca randamentul preconizat să fie perfect aliniat la EONIA, Libor, Euribor sau la orice altă rată relevantă a pieței monetare. Nu ar trebui să se considere că un obiectiv prin care se încearcă depășirea ratei pieței monetare cu o mică marjă ar scoate un OPCVM sau un FIA în afara domeniului de aplicare al noilor norme uniforme prevăzute în prezentul regulament.
(16) Obiectivul de conservare a valorii investiției nu ar trebui înțeles ca o garantare a capitalului promisă de un FPM. Acest obiectiv ar trebui înțeles ca un scop pe care un OPCVM sau un FIA își propune să îl atingă. O scădere a valorii investițiilor nu înseamnă că organismul de plasament colectiv și-a schimbat obiectivul de a conserva valoarea investiției.
(17) Este important ca OPCVM și FIA care au caracteristici de FPM să fie identificate ca FPM și să se verifice în mod explicit capacitatea acestora de a respecta în permanență noile norme uniforme privind FPM. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să autorizeze FPM. Pentru OPCVM, autorizarea ca FPM ar trebui să facă parte din autorizarea ca OPCVM, în conformitate cu procedurile armonizate în temeiul Directivei 2009/65/CE. Pentru FIA, dat fiind că acestea nu sunt supuse autorizării armonizate și procedurilor de supraveghere în conformitate cu Directiva 2011/61/UE, este necesar să se prevadă norme de bază comune privind autorizarea care reflectă normele armonizate aplicabile OPCVM. Aceste proceduri ar trebui să asigure că administratorul unui FIA autorizat ca FPM este un AFIA autorizat în temeiul Directivei 2011/61/UE.
(18) Pentru a se asigura că toate organismele de plasament colectiv care prezintă caracteristicile proprii FPM fac obiectul noilor norme comune aplicabile FPM, ar trebui să se interzică utilizarea denumirii de „FPM” sau a oricărui alt termen care sugerează că un organism de plasament colectiv are aceleași caracteristici ca un FPM dacă organismul respectiv nu este autorizat ca un FPM în temeiul prezentului regulament. Pentru a evita eludarea normelor din prezentul regulament, autoritățile competente ar trebui să monitorizeze practicile de piață ale organismelor de plasament colectiv stabilite sau comercializate în jurisdicția acestora pentru a verifica dacă acestea nu folosesc în mod abuziv denumirea de FPM sau nu sugerează că sunt un FPM fără a respecta noul cadru juridic.
(19) Având în vedere că OPCVM și FIA pot lua forme juridice diferite care nu le conferă neapărat personalitate juridică, dispozițiile din prezentul regulament care impun unui FPM să ia măsuri urmează să fie interpretate ca aplicându-se administratorului FPM în cazul în care FPM respectiv este constituit ca un OPCVM sau ca un FIA care nu este în măsură să acționeze singur deoarece nu are personalitate juridică proprie.
(20) Normele privind portofoliul FPM ar trebui să identifice clar categoriile de active eligibile în care pot investi FPM, precum și condițiile în care aceste active sunt eligibile. Pentru a asigura integritatea FPM, acestora ar trebui, de asemenea, să li se interzică să efectueze anumite tranzacții financiare care ar putea pune în pericol strategia și obiectivele lor de investiții.
(21) Instrumentele de piață monetară sunt instrumente transferabile tranzacționate în mod normal pe piața monetară, și includ bonuri de trezorerie și certificate emise de autoritățile locale, certificate de depozit, efecte de comerț, accepte bancare și titluri pe termen scurt sau mediu. Instrumentele de piață monetară ar trebui să fie eligibile pentru investiții efectuate de FPM numai dacă respectă termenele de scadență și dacă FPM consideră că acestea prezintă o calitate ridicată a creditului.
(22) Pe lângă cazul în care un FPM investește în depozite bancare în conformitate cu regulamentul fondului sau cu documentele sale constitutive, ar trebui să se prevadă posibilitatea pentru FPM de a deține alte active lichide, cum ar fi numerar în conturi bancare accesibil în orice moment. Deținerea acestor alte active lichide poate fi justificată, de exemplu, pentru a face față cheltuielilor curente sau excepționale, în caz de vânzare, pentru o perioadă de timp necesară reinvestirii fondurilor în noi active eligibile.
(23) Securitizările și efectele de comerț garantate cu active (asset-backed commercial paper – ABCP), ar trebui să fie considerate eligibile în măsura în care respectă anumite cerințele. Dat fiind că, în timpul crizei financiare, anumite securitizări erau deosebit de instabile, ar trebui să se impună anumite criterii de calitate pentru securitizări și ABCP, pentru ca doar acele securitizări și ABCP cu rezultate bune să fie eligibile. În sensul prezentului regulament, până la adoptarea și aplicarea propunerii de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată (STS) (propunerea de Regulament privind securitizarea STS), FPM-urilor ar trebui să li se permită să investească în securitizări și în ABCP în limita a 15 % din activele lor. Comisia ar trebui să adopte un act delegat pentru a se asigura că criteriile pe baza cărora se identifică securitizările STS se aplică în sensul prezentului regulament. De îndată ce actul delegat respectiv devine aplicabil, FPM-urilor ar trebui să li se permită să investească în securitizări și ABCP în limita a 20 % din activele lor, prin care o cotă maximă de 15 % ar trebui să poată fi investită în securitizări și în ABCP care nu sunt STS.
(24) Un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în depozite în măsura în care poate să își retragă banii în orice moment. Posibilitatea efectivă de retragere ar fi afectată dacă sancțiunile pentru retragerea anticipată ar fi atât de mari încât să depășească dobânzile acumulate înainte de retragere. Din acest motiv, FPM ar trebui să aibă în vedere să nu facă depozite pe lângă o instituție de credit care impune sancțiuni mai mari decât media și nici depozite cu termene prea lungi care presupun sancțiuni prea mari.
(25) Pentru a se ține seama de diferențele existente între structurile bancare din Uniune, mai ales în statele membre mici sau în statele membre în care sectorul bancar este puternic concentrat, și când recurgerea de către FPM la serviciile unei instituții de credit dintr-un alt stat membru nu ar fi o măsură eficientă, cum ar fi cazul în care acest lucru ar impune un schimb valutar cu toate costurile și riscurile conexe, ar trebui autorizat un anumit grad de flexibilitate privind cerința de diversificare mai mare pentru depozitele efectuate pe lângă aceeași instituție de credit.
(26) Instrumentele financiare derivate eligibile în care pot investi FPM ar trebui să îndeplinească numai rolul de a acoperi riscul ratei dobânzii și riscul valutar și să aibă ca instrument-suport doar rate ale dobânzilor, cursuri de schimb valutar sau indici care reprezintă aceste categorii. Orice utilizare a instrumentelor derivate în alt scop sau cu alte active suport ar trebui să fie interzisă. Instrumentele financiare derivate ar trebui să fie utilizate doar ca o completare a strategiei FPM, nu ca instrument principal pentru atingerea obiectivelor FPM. Dacă un FPM investește în active denominate în altă monedă decât moneda FPM în cauză, se așteaptă de la administratorul FPM să acopere integral expunerea la riscul valutar, inclusiv prin intermediul instrumentelor derivate. FPM ar trebui să aibă dreptul de a investi în instrumente financiare derivate dacă acestea sunt tranzacționate pe o piață reglementată astfel cum se menționează la articolul 50 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) din Directiva 2009/65/CE sau sunt tranzacționate în regim extrabursier (OTC), cu condiția să fie îndeplinite anumite cerințe.
(27) Acordurile reverse repo ar trebui să poată fi utilizate de către FPM ca mijloc de a investi excedentul de numerar pe termen foarte scurt, cu condiția ca poziția să fie pe deplin garantată. Pentru a proteja investitorii, este necesar să se asigure că garanțiile oferite în cadrul acordurilor reverse repo sunt de bună calitate și nu manifestă o corelare puternică cu performanța contrapărții, pentru a se evita un impact negativ în cazul incapacității de plată a contrapărții. De asemenea, un FPM ar trebui să aibă dreptul să investească în acorduri repo în limita a 10 % din activele sale. FPM ar trebui să nu utilizeze alte tehnici de administrare eficientă a portofoliului, inclusiv operațiuni de dare sau luare cu împrumut a unor titluri de valoare, deoarece acestea pot afecta realizarea obiectivelor de investiții ale FPM.
(28) Pentru a limita asumarea de riscuri de către FPM, este esențial să se reducă riscul de contraparte prin impunerea unor cerințe clare de diversificare a portofoliului FPM. Pentru aceasta, acordurile reverse repo ar trebui să fie pe deplin acoperite de garanții și, pentru a limita riscul operațional, orice contraparte din cadrul unui acord reverse repo nu ar trebui să reprezinte mai mult de 15 % din activele FPM. Toate instrumentele financiare derivate OTC ar trebui să intre sub incidența Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(29) Din motive prudențiale și pentru a evita exercitarea unei influențe semnificative de către FPM asupra gestionării unui organism emitent, este necesar să se evite concentrarea excesivă în cadrul unui FPM a investițiilor emise de același organism emitent.
(30) FPM care funcționează exclusiv ca sisteme de economii ale angajaților ar trebui să aibă dreptul de a se abate de la anumite cerințe aplicabile investițiilor în alte FPM, în măsura în care participanților la astfel de sisteme, care sunt persoane fizice, li se impun condiții stricte de răscumpărare ce nu sunt legate de evoluția pieței, ci de evenimente concrete din cursul unei vieți, determinate din timp, cum ar fi pensionarea, și de alte circumstanțe deosebite, printre care și achiziția locuinței principale, divorțul, apariția unei boli sau șomajul. Este important ca angajații să aibă dreptul să investească în FPM, acestea fiind incluse printre cele mai sigure investiții pe termen scurt. O asemenea derogare nu pune în pericol obiectivul prezentului regulament de a asigura stabilitatea financiară, deoarece angajații care investesc în FPM-uri prin intermediul sistemelor lor de economii nu își pot recupera investiția la cerere. Răscumpărarea poate avea loc numai atunci când se produc anumite evenimente din cursul vieții, care sunt determinate din timp. Prin urmare, chiar și în situați de criză pe piață, angajații nu și-ar putea recupera investiția în FPM.
(31) FPM ar trebui să aibă responsabilitatea de a investi în active eligibile de înaltă calitate. Prin urmare, un FPM ar trebui să dispună de o procedură prudentă de evaluare internă a calității creditului pentru determinarea calității creditului a instrumentelor pieței monetare, securitizărilor și ABCP în care intenționează să investească. În conformitate cu dreptul Uniunii privind limitarea dependenței excesive de ratingurile de credit, este important ca FPM să evite dependența automată și excesivă de ratingurile publicate de agenții de rating. FPM ar trebui să aibă dreptul să utilizeze ratingurile ca element suplimentar în evaluările pe care le efectuează pentru a determina calitatea activelor eligibile. Administratorii de FPM ar trebui să întreprindă o nouă evaluare a instrumentelor pieței monetare, securitizărilor și ABCP de fiecare dată când are loc o schimbare substanțială, mai ales atunci când administratorul unui FPM constată că un instrument al pieței monetare, o securitizare sau un ABCP este retrogradat sub nivelul primelor două cele mai înalte ratinguri de credit acordate de orice agenție de rating de credit reglementată și certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Pentru aceasta, administratorii de FPM ar trebui să aibă dreptul să instituie o procedură internă pentru selectarea agențiilor de rating de credit care corespund portofoliului de investiții specific al FPM și pentru determinarea frecvenței cu care FPM ar trebui să monitorizeze ratingurile acordate de aceste agenții. Selecția agențiilor de rating de credit ar trebui să rămână consecventă în timp.
(32) Având în vedere eforturile de a reduce încrederea excesivă acordată de investitori ratingurilor de credit ale organismelor internaționale, cum ar fi IOSCO și CSF, și având în vedere dreptul Uniunii, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și Directiva 2013/14/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8), nu este oportun ca un produs, inclusiv FPM, să facă obiectul unei interdicții de a solicita sau a finanța un rating de credit extern.
(33) Pentru a evita folosirea de către administratorii FPM a unor criterii de evaluare diferite pentru evaluarea calității creditului unui instrument al pieței monetare, a unei securitizări sau a unui ABCP și atribuirea, astfel, a unor caracteristici de risc diferite aceluiași instrument, este esențial ca administratorii de FPM să se bazeze pe aceleași criterii. Pentru aceasta, ar trebui armonizate criteriile minime pentru evaluarea unui instrument al pieței monetare, a unei securitizări sau a unui ABCP. Printre exemplele de criterii pentru evaluarea internă a calității creditului se numără măsuri cantitative privind emitentul instrumentului, cum ar fi indicatorii financiari, dinamica bilanțului și orientările de profitabilitate, fiecare criteriu fiind evaluat și comparat cu cele ale altor întreprinderi și grupuri din sector, precum și măsuri calitative cu privire la emitentul instrumentului, cum ar fi eficiența administrării și strategia corporativă, fiecare criteriu fiind analizat pentru a stabili că strategia globală a emitentului nu afectează calitatea creditului în viitor. Un rezultat pozitiv al evaluării interne a calității creditului ar trebui să ateste o bonitate suficientă a emitentului instrumentelor și un nivel suficient al calității creditului instrumentelor.
(34) Pentru a elabora o procedură transparentă și coerentă de evaluare internă a calității creditului, administratorul unui FPM ar trebui să documenteze procedura și evaluările calității creditului. Această cerință ar trebui să asigure faptul că procedura urmează un set clar de reguli care pot fi monitorizate și că metodologiile utilizate sunt comunicate, la cerere, investitorilor și autorităților competente, în conformitate cu prezentul regulament.
(35) Pentru a reduce riscul de portofoliu al FPM, este important să se stabilească limite de scadență, oferind o limită maximă admisibilă pentru scadența medie ponderată (WAM) și pentru durata de viață medie ponderată (WAL).
(36) WAM se utilizează pentru a determina sensibilitatea unui FPM la variațiile ratelor dobânzilor de pe piața monetară. La stabilirea WAM, administratorii FPM ar trebui să ia în considerare impactul instrumentelor financiare derivate, al depozitelor, al acordurilor repo și al acordurilor reverse repo și să reflecte efectul acestora asupra riscului de rată a dobânzii suportat de FPM. Efectuarea de către FPM a unei tranzacții swap pentru a obține expunere la un instrument cu rată fixă în loc de o rată variabilă ar trebui să fie luată în considerare pentru stabilirea scadenței medii ponderate.
(37) WAL se utilizează pentru a măsura riscul de credit al portofoliului unui FPM, acesta fiind cu atât mai ridicat cu cât este amânată mai mult rambursarea principalului. WAL se utilizează, de asemenea, pentru a limita riscul de lichiditate al portofoliului unui FPM. Spre deosebire de calcularea WAM, calcularea WAL pentru titlurile de valoare cu rată variabilă și instrumentele financiare structurate nu permite utilizarea datei de revizuire a ratei dobânzii, folosind în schimb doar scadența finală declarată a unui instrument financiar. Scadența utilizată pentru calcularea WAL este scadența reziduală până la data de răscumpărare legală, deoarece aceasta este singura dată la care societatea de administrare poate avea așteptări rezonabile privind faptul că instrumentul va fi rambursat. Având în vedere caracterul deosebit al activelor suport pentru anumite securitizări și ABCP, în cazul instrumentelor de amortizare, WAL ar trebui să se bazeze pe calculul scadenței aplicat instrumentelor de amortizare, fie în funcție de profilul de amortizare inclus în contractul aferent acestor instrumente, fie în funcție de profilul de amortizare al activelor suport care generează fluxul de trezorerie necesar pentru răscumpărarea acestor instrumente.
(38) Pentru a consolida capacitatea FPM de a face față răscumpărărilor și pentru a preveni lichidarea activelor FPM la prețuri foarte reduse, FPM ar trebui să dețină în permanență o cantitate minimă de active lichide cu scadență zilnică sau săptămânală. Printre activele cu scadență zilnică ar trebui să se afle active precum numerar, valori mobiliare care ajung la scadență în cursul unei zile lucrătoare și acorduri reverse repo. Printre activele cu scadență săptămânală ar trebui să se afle active precum numerar, valori mobiliare care ajung la scadență în cursul unei săptămâni și acorduri reverse repo. În cazul FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și al FPM cu valoarea activului net cu volatilitate scăzută (FPM cu VAN cu volatilitate scăzută), ar trebui să poată fi utilizate pentru satisfacerea cerințelor de lichiditate săptămânală și un procent limitat de titluri de stat cu o scadență reziduală de 190 de zile, care pot fi lichidate în cursul unei zile lucrătoare. În cazul FPM cu valoarea activului net variabilă (FPM cu VAN variabilă), ar trebui să poată fi utilizate pentru satisfacerea cerințelor de lichiditate săptămânală și un procent limitat de instrumentele de piață monetară sau unități ori de acțiuni ale FPM eligibile, cu condiția să poată fi lichidate în cursul a cinci zile lucrătoare. Pentru a calcula procentul de active cu scadență zilnică și săptămânală, ar trebui să se utilizeze data de răscumpărare legală a activului. Se poate lua în considerare posibilitatea ca administratorul unui FPM să rezilieze un contract pe termen scurt. De exemplu, dacă un acord reverse repo poate fi reziliat cu un preaviz de o zi, acesta ar trebui luat în calcul ca activ cu scadență zilnică. Dacă administratorul are posibilitatea să retragă bani dintr-un cont de depozit cu preaviz de o zi lucrătoare, depozitul respectiv ar trebui să fie luat în calcul ca activ cu scadență zilnică. Dacă într-un instrument financiar este integrată o opțiune put, care poate fi exercitată liber zilnic sau în termen de cinci zile lucrătoare, iar prețul de exercitare al opțiunii put rămâne apropiat de valoarea preconizată a instrumentului, acest instrument ar trebui luat în calcul ca activ cu scadență zilnică sau, respectiv, săptămânală.
(39) Având în vedere că FPM pot investi în active cu scadențe diferite, este important ca investitorii să poată face o deosebire între diferitele categorii de FPM. Prin urmare, FPM ar trebui clasificate fie în categoria FPM pe termen scurt, fie în cea a FPM standard. Obiectivul FPM pe termen scurt este de a oferi randamente la ratele pieței monetare, asigurând în același timp cel mai înalt nivel de siguranță posibil pentru investitori. Având în vedere WAM și WAL reduse, riscul de durată și riscul de credit al FPM pe termen scurt sunt menținute la niveluri scăzute.
(40) Obiectivul FPM standard este de a oferi randamente puțin mai mari decât cele ale pieței monetare, investind astfel în active care au scadențe mai îndepărtate. Pentru a realiza această performanță mai bună, ar trebui să se permită FPM standard să utilizeze limite extinse pentru riscul de portofoliu, cum ar fi WAM și WAL.
(41) În conformitate cu articolul 84 din Directiva 2009/65/CE, administratorii de FPM care sunt OPCVM au posibilitatea de a suspenda temporar răscumpărările în cazuri excepționale, atunci când circumstanțele impun acest lucru. În conformitate cu articolul 16 din Directiva 2011/61/UE și cu articolul 47 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (9), administratorii de FPM care sunt FIA pot utiliza măsuri speciale pentru a face față unei eventuale nelichidități a activelor fondurilor.
(42) Pentru a se asigura gestionarea adecvată a lichidităților, este necesar ca FPM să stabilească politici și proceduri solide pentru a-și cunoaște investitorii. Politicile pe care administratorul unui FPM trebuie să le pună în aplicare ar trebui să contribuie la înțelegerea bazei de investitori ai FPM, în măsura în care pot fi anticipate răscumpărările importante. Pentru a evita situația în care FPM se confruntă cu răscumpărări masive bruște, ar trebui acordată o atenție deosebită investitorilor mari care reprezintă o parte substanțială din activele FPM, cum ar fi un investitor care reprezintă o pondere mai mare decât cea a activelor cu scadență zilnică. Ori de câte ori este posibil, administratorul unui FPM ar trebui să ia în considerare identitatea investitorilor săi, chiar dacă aceștia sunt reprezentați de conturi ale mandatarilor, portaluri sau orice alt cumpărător indirect.
(43) În cadrul unei gestionări prudente a riscului, FPM ar trebui să efectueze cel puțin de două ori pe an o simulare a situațiilor de criză. Administratorii FPM ar trebui să ia măsuri pentru a consolida robustețea FPM ori de câte ori rezultatele simulării situațiilor de criză indică vulnerabilități.
(44) Pentru a reflecta valoarea reală a activelor, ar trebui utilizată în mod prioritar metoda de evaluare prin raportarea la piață. Atunci când evaluarea prin raportarea la piață oferă o valoare fiabilă a activului, nu ar trebui să i se permită administratorului unui FPM să folosească metoda de evaluare bazată pe raportarea la model, deoarece aceasta are tendința de a oferi o evaluare mai puțin precisă. În cazul activelor precum bonuri de trezorerie și certificate emise de autoritățile locale și certificatele pe termen scurt sau mediu se așteaptă ca valoarea obținută în urma raportării la piață să fie fiabilă. Pentru evaluarea efectelor de comerț sau a certificatelor de depozit, administratorul unui FPM ar trebui să verifice dacă o piață secundară oferă o evaluare precisă a prețurilor. Prețul de răscumpărare oferit de emitent ar trebui să fie, de asemenea, considerat ca reprezentând o bună estimare a valorii efectelor de comerț. În cazul anumitor active, evaluarea pe baza prețurilor de pe piață poate fi inerent dificilă, de exemplu în cazul unor instrumente derivate OTC care sunt tranzacționate în cantități reduse. În acest caz și atunci când raportarea la piață nu permite determinarea fiabilă a valorii activelor, administratorul unui FPM ar trebui să confere activului în cauză o valoare corectă aplicând raportarea la model, de exemplu, administratorul unui FPM ar trebui să utilizeze date de piață, precum randamentele pentru emisiuni și emitenți comparabili, sau fluxurile de numerar actualizate aferente activului. Raportarea la model se bazează pe modele financiare pentru a conferi unui activ o valoare corectă. Astfel de modele pot fi elaborate, de exemplu, de FPM însuși sau, în caz contrar, FPM poate recurge la modele existente elaborate de părți externe, cum ar fi furnizorii de date.
(45) FPM cu VAN constantă pentru datoria publică au ca obiectiv conservarea capitalului investit, asigurând în același timp un grad ridicat de lichiditate. Majoritatea FPM cu VAN constantă pentru datoria publică au o valoare a activului net (VAN) pe unitate sau pe acțiune stabilită, de exemplu, la 1 EUR, 1 USD sau 1 GBP atunci când distribuie venitul investitorilor. Celelalte FPM cu VAN constantă pentru datoria publică acumulează venituri în valoarea activului net al fondului, menținând în același timp valoarea intrinsecă a activului la o valoare constantă.
(46) Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și ale FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, este necesar să li se permită, de asemenea, să utilizeze metoda costului amortizat, recunoscută la nivel internațional, astfel cum este prevăzută în standardele de contabilitate internaționale adoptate de Uniune pentru anumite active. Cu toate acestea, pentru a asigura în orice moment monitorizarea diferenței dintre VAN constantă pe unitate sau pe acțiune și VAN pe unitate sau pe acțiune, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să calculeze, de asemenea, valoarea activelor lor pe baza raportării la piață sau a raportării la model.
(47) Dat fiind că un FPM ar trebui să publice o VAN care reflectă evoluția valorii activelor sale, VAN publicată ar trebui să fie rotunjită cel mult la cel mai apropiat punct de bază sau echivalentul acestuia. Prin urmare, atunci când VAN este publicată într-o anumită monedă, de exemplu 1 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,0001 EUR. În cazul unei VAN de 100 EUR, modificarea progresivă a valorii ar trebui indicată la fiecare palier de 0,01 EUR. De asemenea, dacă FPM este un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică sau un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, FPM în cauză ar trebui să poată să publice VAN constantă și diferența dintre VAN constantă și VAN. În acest caz, VAN constantă se calculează prin rotunjirea VAN la cel mai apropiat cent pentru o VAN de 1 EUR (paliere de 0,01 EUR).
(48) Pentru a putea tempera posibilele răscumpărări ale investitorilor în perioade de tensiuni majore pe piață, FPM cu VAN constantă pentru datoria publică și FPM cu VAN cu volatilitate scăzută ar trebui să dispună de norme privind comisioanele de lichiditate și limitele de răscumpărare, pentru a asigura protecția investitorilor și a evita „avantajul primului venit”. Comisionul de lichiditate ar trebui să reflecte în mod adecvat costul suportat de FPM pentru a asigura lichiditatea și nu ar trebui să reprezinte o sancțiune care să compenseze pierderile suferite de alți investitori ca urmare a răscumpărării.
(49) Sprijinul extern oferit unui FPM în vederea menținerii fie a lichidității, fie a stabilității sau care are acest efect de facto crește riscul de contagiune între sectorul FPM și restul sectorului financiar. Terții, inclusiv instituțiile de credit, alte instituții financiare sau persoane juridice din același grup din care face parte FPM în cauză, care oferă un astfel de sprijin ar putea să aibă un interes în acest sens fie pentru că au un interes economic în societatea de administrare care gestionează FPM, fie pentru că vor să evite orice prejudiciu reputațional care ar putea apărea dacă numele lor ar fi asociat cu eșecul unui FPM. Întrucât terții nu se angajează întotdeauna în mod explicit să ofere sau să garanteze sprijinul, există incertitudini cu privire la acordarea unui astfel de sprijin atunci când FPM va avea nevoie de el. În aceste condiții, caracterul discreționar al sprijinului oferit de sponsor contribuie la nesiguranța din rândul participanților la piață cu privire la cine va suporta pierderile FPM atunci când acestea vor apărea. Această incertitudine ar putea spori vulnerabilitatea FPM la retrageri masive în perioadele de instabilitate financiară, când riscurile financiare globale sunt cel mai pronunțate și când apar îndoieli cu privire la soliditatea financiară a sponsorilor și la capacitatea acestora de a oferi sprijin FPM afiliate. Din aceste motive, sprijinul extern pentru FPM ar trebui interzis.
(50) Investitorii ar trebui să fie clar informați, înainte de a investi într-un FPM, dacă FPM respectiv este un FPM pe termen scurt sau standard și dacă este un FPM cu VAN constantă pentru datoria publică, un FPM cu VAN cu volatilitate scăzută sau un FPM cu VAN variabilă. Pentru a evita crearea unor așteptări greșite din partea investitorilor, ar trebui, de asemenea, ca în orice document de comercializare să fie specificat în mod clar că un FPM nu reprezintă un vehicul de investiții garantat. FPM ar trebui de asemenea să pună la dispoziția investitorilor în fiecare săptămână și anumite alte informații, inclusiv structura de scadențe a portofoliului, profilul de credit și detalii cu privire la primele 10 cele mai mari participații deținute în cadrul FPM.
(51) În plus față de rapoartele solicitate deja în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE, și pentru a asigura capacitatea autorităților competente de a depista, monitoriza și reacționa la riscurile de pe piața FPM, FPM ar trebui să prezinte autorităților competente respective rapoarte cu o listă detaliată de informații cu privire la FPM, inclusiv la tipul și la caracteristicile FPM în cauză, indicatorii portofoliului și informații cu privire la activele deținute în portofoliu. Autoritățile competente ar trebui să colecteze aceste date în mod consecvent pe întreg teritoriul Uniunii pentru a dobândi o cunoaștere de fond a principalelor evoluții ale pieței FPM. Pentru a facilita realizarea unei analize colective a impactului potențial al pieței FPM în Uniune, aceste date ar trebui transmise autorității europene de supraveghere (Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10),care ar trebui să creeze o bază de date centrală a FPM.
(52) Autoritatea competentă a unui FPM ar trebui să verifice în mod regulat dacă FPM în cauză este în măsură să respecte prezentul regulament. Așadar, autorităților competente ar trebui să li se confere toate competențele de supraveghere și de anchetă necesare pentru executarea atribuțiilor lor în sensul prezentului regulament, inclusiv posibilitatea de a aplica anumite sancțiuni și măsuri. Respectivele competențe nu ar trebui să aducă atingere competențelor conferite în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE. Autoritățile competente pentru OPCVM sau pentru FIA ar trebui să verifice, de asemenea, conformitatea tuturor organismelor de plasament colectiv care prezintă caracteristici de FPM și care există la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.
(53) În vederea specificări altor elemente tehnice din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește introducerea unei referințe încrucișate la criteriile pentru securitizări STS și ABCP, în ceea ce privește specificarea cerințelor cantitative și calitative de lichiditate și de calitate a creditului aplicabile activelor și în ceea ce privește specificarea criteriilor pentru evaluarea calității creditului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(54) Comisia ar trebui să fie împuternicită, de asemenea, să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să fie responsabilă de elaborarea standardelor tehnice de punere în aplicare care să fie transmise Comisiei cu privire la un model de raportare care să conțină informații privind FPM destinate autorităților competente.
(55) ESMA ar trebui să își poată exercita toate atribuțiile care i-au fost conferite în temeiul Directivei 2009/65/CE și al Directivei 2011/61/UE cu privire la prezentul regulament. De asemenea, aceasta are sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare.
(56) Până la 21 iulie 2022, serviciile Comisiei ar trebui să efectueze o analiză a prezentului regulament. Această analiză ar trebui să examineze experiența acumulată în cursul aplicării prezentului regulament, precum și să studieze impactul asupra diferitelor aspecte economice legate de FPM. Analiza ar trebui să examineze, de asemenea, impactul asupra investitorilor, asupra FPM și asupra administratorilor FPM din Uniune. În plus, ar trebui să evalueze rolul FPM-urilor în achiziția instrumentelor de datorie emise sau garantate de statele membre, ținând seama totodată de caracteristicile specifice ale acestui tip de datorie, deoarece aceasta joacă un rol vital în finanțarea statelor membre. De asemenea, această analiză ar trebui să țină seama de raportul menționat la articolul 509 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), de impactul prezentului regulament asupra piețelor de finanțare pe termen scurt și de evoluțiile normative de la nivel internațional. În sfârșit, până la 21 iulie 2022, Comisia ar trebui să prezinte un raport cu privire la fezabilitatea instituirii unei cote a datoriei publice a UE de 80 %, deoarece emiterea de către UE a instrumentelor de datorie publică pe termen scurt este reglementată în dreptul Uniunii, fapt ce justifică, așadar, din punctul de vedere al supravegherii prudențiale, aplicarea unui tratament preferențial față de datoria publică din afara UE. Având în vedere insuficiența în prezent a instrumentelor de datorie publică pe termen scurt ale UE și incertitudinea legată de modul în care vor evolua noile FPM cu VAN cu volatilitate scăzută, Comisia ar trebui să analizeze oportunitatea instituirii unei cote a datoriei publice a UE de 80 % până la 21 iulie 2022, incluzând și o evaluare prin care să se determine dacă modelul FPM cu VAN cu volatilitate scăzută a devenit sau nu o alternativă potrivită la FPM cu VAN constantă pentru datoria publică din afara UE.
(57) Noile norme uniforme privind FPM prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie conforme cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (14).
(58) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a asigura cerințe prudențiale, de guvernanță și de transparență uniforme aplicabile FPM din întreaga Uniune, ținând seama pe deplin de necesitatea de a asigura un echilibru între siguranța și fiabilitatea FPM, pe de o parte, și funcționarea eficientă a piețelor monetare și costul pentru diferitele părți interesate, pe de altă parte, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, având în vedere amploarea și efectele acesteia, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(59) Noile norme uniforme privind FPM, prevăzute în prezentul regulament, respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, mai ales protecția consumatorilor, libertatea de a desfășura o activitate comercială și protecția datelor cu caracter personal. Noile norme uniforme privind FPM ar trebui să fie aplicate în conformitate cu aceste drepturi și principii,