Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziționării și deținerii de arme (Text cu relevanță pentru SEE. )

Articolul 1

Directiva 91/477/CEE se modifică după cum urmează: 1. Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 1 (1) În înțelesul prezentei directive, se aplică următoarele definiții: 1. «armă de foc» înseamnă orice armă portabilă cu țeavă care poate expulza, este concepută să expulzeze sau poate fi transformată să expulzeze o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, cu excepția cazului în care este exclusă de la definiția respectivă pentru unul dintre motivele enumerate în secțiunea III din anexa I. Armele de foc sunt clasificate în secțiunea II din anexa I. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă: (a) are aspectul unei arme de foc; și (b) ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat poate fi rapid transformat în acest scop; 2. «componentă esențială» înseamnă țeava, cadrul, recuperatorul, inclusiv recuperatoarele superior și inferior, după caz, manșonul mobil, cilindrul, cuiul percutor sau închizătorul, care, în calitate de obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau sunt concepute să se monteze; 3. «muniție» înseamnă muniția completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartușului, capsele de inițiere, pulberea, gloanțele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc, cu condiția ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizații în statul membru în cauză; 4. «arme de alarmă și arme de semnalizare» înseamnă dispozitive echipate cu un tub de cartuș, care sunt proiectate numai pentru a trage gloanțe oarbe sau cartușe pirotehnice de semnalizare sau pentru a expulza substanțe iritante sau alte substanțe active și care nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie; 5. «arme de spectacol și arme acustice» înseamnă arme de foc transformate cu scopul specific de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe, de exemplu în reprezentații teatrale, sesiuni fotografice, filme și înregistrări de televiziune, reconstituirea unor evenimente istorice, parade, evenimente sportive și instruire; 6. «arme de foc dezactivate» înseamnă arme de foc care au fost făcute definitiv improprii folosirii, prin dezactivare, asigurându-se că toate componentele esențiale ale armei de foc în cauză au devenit definitiv nefuncționale și imposibil de demontat, înlocuit sau modificat, într-un mod care să nu permită în niciun fel reactivarea armei de foc; 7. «muzeu» înseamnă o instituție permanentă, aflată în serviciul societății și al dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziționează, conservă, cercetează și expune arme de foc, componente esențiale sau muniție în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale, de patrimoniu sau de divertisment și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză; 8. «colecționar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care se ocupă cu colectarea și conservarea armelor de foc, a componentelor esențiale sau a muniției în scopuri istorice, culturale, științifice, tehnice, educaționale sau de patrimoniu și care este recunoscută ca atare de statul membru în cauză; 9. «armurier» înseamnă orice persoană fizică sau juridică a cărei activitate constă, integral sau parțial, în: (a) fabricarea, comerțul, schimbul, închirierea, repararea, modificarea sau transformarea armelor de foc sau a componentelor esențiale; sau (b) fabricarea, comerțul, schimbul, modificarea sau conversia muniției; 10. «intermediar» înseamnă orice persoană fizică sau juridică, cu excepția armurierilor, a cărei activitate constă, integral sau parțial, în: (a) negocierea sau realizarea de tranzacții pentru achiziționarea, vânzarea sau furnizarea de arme de foc, de componente esențiale ale acestora sau de muniție; sau (b) realizarea transferului de arme de foc, de componente esențiale sau de muniție pe teritoriul unui stat membru, dintr-un stat membru în altul, dintr-un stat membru către o țară terță sau dintr-o țară terță către un stat membru; 11. «fabricare ilicită» înseamnă fabricarea sau montarea de arme de foc, de componente esențiale ale acestora și de muniție: (a) din orice componente esențiale traficate ilicit; (b) fără o autorizație eliberată în conformitate cu articolul 4 de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea; sau (c) fără marcarea armelor de foc la data fabricării lor, în conformitate cu articolul 4; 12. «trafic ilicit» înseamnă achiziționarea, vânzarea, livrarea, circulația sau transferul armelor de foc, al componentelor esențiale ale acestora sau al muniției din sau pe teritoriul unui stat membru către teritoriul unui alt stat membru, dacă oricare dintre statele membre în cauză nu autorizează acest lucru în conformitate cu prezenta directivă sau dacă armele de foc, componentele esențiale sau muniția nu sunt marcate în conformitate cu articolul 4; 13. «urmărire» înseamnă urmărirea sistematică a armelor de foc și, atunci când este posibil, a componentelor esențiale ale acestora și a muniției pentru acestea, de la fabricant până la cumpărător, pentru a ajuta autoritățile competente ale statelor membre în procesul de detectare, investigare și analizare a fabricării ilicite și a traficului ilicit. (2) În sensul prezentei directive, persoanele sunt considerate drept rezidenți ai țării indicate prin adresa menționată în documentul oficial ce face dovada de rezidență, cum ar fi un pașaport sau o carte națională de identitate, care, în timpul unui control privind achiziționarea sau deținerea, este prezentată autorităților competente ale unui stat membru sau unui armurier sau intermediar. În cazul în care adresa unei persoane nu este menționată pe pașaportul sau pe cartea națională de identitate a acesteia, țara de rezidență a acesteia se stabilește pe baza oricărei alte dovezi oficiale de rezidență recunoscute de statul membru vizat. (3) Un «pașaport european pentru arme de foc» se emite, la cerere, de către autoritățile competente ale unui stat membru unei persoane care devine în mod legal posesorul și utilizatorul unei arme de foc. Pașaportul este valabil pentru o perioadă maximă de cinci ani, care poate fi extinsă, și conține informațiile menționate în anexa II. Este un document netransmisibil, în care se înscriu arma sau armele de foc deținute și utilizate de către titularul permisului. Pașaportul trebuie să fie întotdeauna în posesia persoanei care utilizează arma de foc și orice schimbare în ceea ce privește deținerea armei de foc sau caracteristicile armei de foc, precum și în ceea ce privește pierderea sau furtul acesteia este indicată în pașaport.” 2. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 2 (1) Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării dispozițiilor de drept intern cu privire la portul de armă, vânătoarea sau tirul sportiv, utilizând arme achiziționate și deținute în mod legal în conformitate cu prezenta directivă. (2) Prezenta directivă nu se aplică achiziționării sau deținerii de arme și muniție, în conformitate cu legislația națională, de către forțele armate, poliție sau autoritățile publice. Aceasta nu se aplică nici în cazul transferurilor reglementate de Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*1). (*1) Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).” " 3. Articolul 4 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) În ceea ce privește armele de foc fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, statele membre se asigură că orice astfel armă de foc sau componentă esențială introdusă pe piață a fost: (a) prevăzută cu un marcaj unic, clar și permanent imediat după fabricare și cel târziu înaintea introducerii sale pe piață, sau fără întârziere după importul în Uniune; și (b) înregistrată în conformitate cu prezenta directivă imediat după fabricare și cel târziu înaintea introducerii sale pe piață, sau fără întârziere după importul în Uniune. (2) Marcajul unic menționat la alineatul (1) litera (a) include numele producătorului sau denumirea mărcii, țara sau locul fabricării, numărul de serie și anul de fabricație (dacă acesta nu face parte din numărul de serie) și modelul, dacă este posibil. Acest lucru nu aduce atingere aplicării mărcii comerciale a producătorului. În cazul în care o componentă esențială este prea mică pentru a fi marcată în conformitate cu prezentul articol, aceasta este marcată cel puțin cu un număr de serie sau un cod alfanumeric sau digital. Cerințele de marcare pentru armele de foc sau pentru componentele esențiale care au o importanță istorică deosebită se stabilesc în conformitate cu legislația națională. Statele membre se asigură că fiecare pachet elementar de muniție completă este marcat astfel încât să indice numele producătorului, numărul de identificare a lotului, calibrul și tipul de muniție. În sensul alineatului (1) și al prezentului alineat, statele membre pot alege să aplice dispozițiile Convenției Organizației Națiunilor Unite din 1 iulie 1969 privind recunoașterea reciprocă a marcajelor de identificare a armelor de calibru mic. Mai mult, la data transferului armelor de foc sau al componentelor esențiale ale acestora din stocurile guvernamentale în uzul civil permanent, statele membre asigură marcajul unic, conform alineatului (1), care permite identificarea entității care efectuează transferul. (2a) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificații tehnice pentru marcaj. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13b alineatul (2). (3) Fiecare stat membru instituie un sistem de reglementare a activităților armurierilor și intermediarilor. Aceste sisteme includ cel puțin următoarele măsuri: (a) înregistrarea armurierilor și intermediarilor care își desfășoară activitatea pe teritoriul respectivului stat membru; (b) acordarea de licențe sau de autorizații pentru activitățile armurierilor și intermediarilor desfășurate pe teritoriul respectivului stat membru; și (c) un control privind integritatea personală și profesională și competențele relevante ale armurierului sau intermediarului în cauză. Dacă este vorba despre o persoană juridică, controlul vizează atât persoana juridică, cât și persoana fizică sau persoanele fizice care conduc întreprinderea respectivă.”; (b) alineatul (4) se modifică după cum urmează: (i) la primul paragraf, teza a doua se înlocuiește cu următorul text: „Respectivul sistem de stocare a datelor înregistrează toate informațiile referitoare la armele de foc care sunt necesare în vederea urmăririi și identificării acelor arme de foc, inclusiv: (a) tipul, marca, modelul, calibrul și numărul de serie al fiecărei arme de foc și marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul acesteia ca marcaj unic în conformitate cu alineatul (1), care vor servi drept identificator unic pentru fiecare armă de foc; (b) numărul de serie sau marcajul unic aplicat pe componentele esențiale, în cazul în care acesta este diferit de marcajul aplicat pe cadrul sau pe recuperatorul fiecărei arme de foc; (c) numele și adresa furnizorilor și ale persoanelor care achiziționează sau dețin arma de foc, împreună cu data sau datele relevante; și (d) orice transformare sau modificare a unei arme de foc care duce la o modificare a categoriei sau subcategoriei de încadrare a acesteia, inclusiv dezactivarea sau distrugerea sa certificată și data sau datele relevante. Statele membre se asigură că evidențele privind armele de foc și componentele esențiale, inclusiv datele cu caracter personal aferente, se rețin de către autoritățile competente în sistemele de înregistrare a datelor pentru o perioadă de 30 de ani după distrugerea armelor de foc sau a componentelor esențiale în cauză. Evidențele privind armele de foc și componentele esențiale menționate la primul paragraf al prezentului alineat și datele cu caracter personal aferente pot fi accesate: (a) de către autoritățile competente pentru a acorda sau a retrage autorizațiile menționate la articolul 6 sau 7 sau de către autoritățile competente în scopul procedurilor vamale pe o perioadă de 10 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esențiale în cauză; și (b) de către autoritățile cu atribuții în domeniul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor de drept penal până la 30 ani după distrugerea armei de foc sau a componentelor esențiale în cauză. Statele membre asigură ștergerea datelor cu caracter personal din sistemele computerizate de înregistrare a datelor după expirarea perioadelor menționate în al doilea și al treilea paragraf. Acest lucru nu aduce atingere cazurilor în care date cu caracter personal specifice au fost transferate unei autorități competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor de drept penal și sunt utilizate în acest context specific, sau altor autorități competente într-un scop compatibil prevăzut de legislația națională. În aceste cazuri, prelucrarea datelor în cauză de către autoritățile competente este reglementată de legislația națională a statului membru în cauză, respectându-se pe deplin legislația Uniunii, în special cea în domeniul protecției datelor.”; (ii) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Pe durata întregii lor perioade de activitate, armurierii și intermediarii trebuie să țină un registru în care trebuie să fie înscrise intrările și ieșirile fiecărei arme de foc și fiecărei componente esențiale aflate sub incidența prezentei directive, precum și caracteristicile care permit identificarea și urmărirea armei de foc sau a componentei esențiale respective, în special tipul acestora, marca, modelul, calibrul și numărul de serie ale acestora și numele și adresa furnizorilor și ale persoanelor care le-au achiziționat. La încetarea activității lor, armurierii și intermediarii predau acest registru autorității naționale responsabile de administrarea sistemelor computerizate de înregistrare a datelor vizate la primul paragraf. Statele membre se asigură că armurierii și intermediarii stabiliți pe teritoriul lor raportează autorităților naționale competente fără întârzieri nejustificate tranzacțiile în care sunt implicate arme de foc sau componente esențiale, că armurierii și intermediarii dispun de o conexiune electronică cu respectivele autorități în scopul acestei raportări și că sistemele computerizate de înregistrare a datelor sunt actualizate imediat după primirea informațiilor privind aceste tranzacții.”; (c) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Statele membre se asigură că toate armele de foc pot fi, în orice moment, asociate cu posesorii lor.” 4. Articolul 4a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 4a Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziționarea și deținerea de arme de foc numai de către persoanele cărora li s-a acordat un permis sau, în ceea ce privește armele de foc clasificate în categoria C, numai de către persoanele care sunt în mod special autorizate să achiziționeze și să dețină astfel de arme de foc în conformitate cu legislația națională.” 5. Articolul 4b se elimină. 6. Articolele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text: „Articolul 5 (1) Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre permit achiziționarea și deținerea de arme de foc numai de către persoanele care au un motiv întemeiat și care: (a) au împlinit cel puțin vârsta de 18 ani, cu excepția cazurilor de achiziționare (în afara cumpărării) și deținere de arme de foc în scopul practicării vânătorii sau a tirului sportiv, cu condiția ca, în acest caz, persoanele sub 18 ani să aibă permisiunea părinților, să se afle sub îndrumarea părinților sau sub îndrumarea unei persoane adulte care deține un permis pentru arme de foc sau pentru o armă de vânătoare valabil sau să practice aceste activități în cadrul unui centru de instruire care deține licență sau este autorizat în alt mod și ca părintele sau persoana adultă cu un permis valabil de deținere de armă de foc sau de vânătoare să își asume responsabilitatea pentru depozitarea corespunzătoare în conformitate cu articolul 5a; și (b) nu sunt susceptibile de a reprezenta un pericol pentru propria persoană sau pentru alții, pentru ordinea publică sau siguranța publică. Se consideră că existența unei condamnări pentru săvârșirea cu intenție și cu violență a unei infracțiuni indică un astfel de pericol. (2) Statele membre dețin un sistem de monitorizare, pe care îl pot folosi în mod continuu sau periodic, pentru a asigura îndeplinirea condițiilor de autorizare stabilite de legislația națională pe durata autorizării și, între altele, evaluarea informațiilor medicale și psihologice pertinente. Modalitățile specifice ale respectivei monitorizări se stabilesc în conformitate cu legislația națională. În cazul în care una dintre condițiile de autorizare nu mai este îndeplinită, statele membre retrag autorizația respectivă. Statele membre nu pot interzice persoanelor rezidente pe teritoriul lor să dețină o armă de foc achiziționată într-un alt stat membru decât dacă interzic achiziționarea aceluiași tip de armă de foc pe teritoriul lor. (3) Statele membre se asigură că o autorizație pentru achiziționarea și o autorizație pentru deținerea unei arme de foc clasificate în categoria B se retrage în cazul în care se constată că persoana căreia i-a fost acordată respectiva autorizație deține un încărcător care se poate monta pe arme de foc semiautomate cu percuție centrală sau cu repetiție, care: (a) poate conține mai mult de 20 de cartușe; sau (b) în cazul armelor de foc cu țeavă lungă, poate conține mai mult de 10 cartușe, cu excepția cazului în care persoana în cauză a primit o autorizație în temeiul articolului 6 sau o autorizație care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a). Articolul 5a În vederea reducerii la minimum a riscului ca o persoană neautorizată să aibă acces la arme de foc și muniție, statele membre stabilesc norme cu privire la supravegherea adecvată a armelor de foc și a muniției, precum și norme privind depozitarea corespunzătoare a acestora în condiții de siguranță. Nu este permis ca armele de foc și muniția acestora să fie ușor accesibile împreună. Supravegherea corespunzătoare înseamnă că persoana care deține în mod legal arma de foc sau muniția respectivă are control asupra acesteia în timpul transportului și al utilizării sale. Nivelul de control al sistemelor de depozitare corespunzătoare reflectă numărul și categoria armelor de foc și a muniției vizate. Articolul 5b Statele membre se asigură că, în cazurile care implică achiziționarea și vânzarea de arme de foc sau de componente esențiale sau de muniție care se încadrează la categoria A, B sau C, efectuate prin intermediul contractelor la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*2), identitatea și, atunci când este necesar, autorizația cumpărătorului armei de foc sau a componentelor esențiale sau a muniției sunt verificate înainte de livrarea acestora sau cel mai târziu în momentul livrării acestora către persoana respectivă de către: (a) un armurier sau un intermediar deținător de licență sau autorizat; sau (b) o autoritate publică sau un reprezentant al respectivei autorități publice. Articolul 6 (1) Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a interzice achiziționarea și deținerea de arme de foc, de componente esențiale și de muniție clasificate în categoria A. Acestea se asigură că armele de foc, componentele esențiale și muniția care sunt deținute în mod ilegal, cu încălcarea acestei interdicții, sunt confiscate. (2) În scopul protejării infrastructurii critice, a transporturilor comerciale maritime și a convoaielor cu valoare ridicată, precum și în scopuri de apărare națională, scopuri educaționale, culturale, istorice și de cercetare și fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1), autoritățile naționale competente pot acorda, în cazuri individuale, în mod excepțional și justificate în mod corespunzător, autorizații pentru arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, dacă acest lucru nu contravine siguranței sau ordinii publice. (3) Statele membre pot decide să autorizeze, în cazuri individuale speciale, în mod excepțional și justificate în mod corespunzător, colecționari să achiziționeze și să dețină arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoria A, sub rezerva respectării unor condiții stricte privind securitatea, inclusiv aducerea de dovezi autorităților naționale competente care să demonstreze că au fost instituite măsuri pentru a aborda orice riscuri la adresa siguranței sau ordinii publice și că armele de foc, componentele esențiale ale acestora sau muniția în cauză sunt depozitate cu respectarea unui nivel de securitate proporțional cu riscurile asociate accesului neautorizat la acestea. Statele membre se asigură că colecționarii autorizați în temeiul primului paragraf de la acest alineat pot fi identificați în sistemele computerizate de înregistrare a datelor menționate la articolul 4. Colecționarii astfel autorizați trebuie să țină un registru cu toate armele de foc deținute și clasificate în categoria A, care să fie accesibil autorităților naționale competente. Statele membre instituie un sistem de monitorizare adecvat vizând toți colecționarii astfel autorizați, luând în considerare toți factorii relevanți. (4) Statele membre pot acorda autorizații armurierilor sau intermediarilor, în cadrul activității lor profesionale respective, pentru achiziționarea, fabricarea, dezactivarea, repararea, furnizarea, transferul și deținerea de arme de foc, de componente esențiale și de muniție clasificate în categoria A, sub rezerva unor condiții stricte privind securitatea. (5) Statele membre pot autoriza muzeele să achiziționeze și să dețină arme de foc, componente esențiale și muniție clasificate în categoriile A și B, sub rezerva unor condiții stricte privind securitatea. (6) Statele membre pot autoriza practicanții de tir sportiv să achiziționeze și să dețină arme de foc semiautomate clasificate la punctele 6 și 7 din categoria A, sub rezerva următoarelor condiții: (a) o evaluare satisfăcătoare a informațiilor pertinente care decurg din aplicarea articolului 5 alineatul (2); (b) furnizarea unei dovezi că practicantul de tir sportiv respectiv se antrenează în mod activ sau participă la competiții de tir sportiv recunoscute de către o organizație de tir sportiv recunoscută în mod oficial în statul membru respectiv sau de către o federație de tir sportiv consacrată la nivel internațional și recunoscută în mod oficial; și (c) furnizarea unui certificat din partea unei organizații de tir sportiv recunoscute în mod oficial care să confirme că: (i) practicantul de tir sportiv este membru al unui club de tir și practică tirul sportiv în mod regulat în cadrul acestuia de cel puțin 12 luni; și (ii) arma de foc în cauză îndeplinește cerințele necesare pentru o disciplină de tir sportiv recunoscută de o federație de tir sportiv consacrată la nivel internațional și recunoscută în mod oficial. În ceea ce privește armele de foc clasificate la punctul 6 din categoria A, statele membre care au un sistem militar bazat pe serviciul militar general și în care este instituit, în ultimii 50 de ani, un sistem de transfer al armelor de foc de uz militar către persoanele care părăsesc armata după îndeplinirea atribuțiilor lor militare pot autoriza respectivele persoane, în calitatea lor de practicanți de tir sportiv, să păstreze o armă de foc utilizată pe perioada serviciului lor militar obligatoriu. Autoritatea publică competentă în cauză transformă armele de foc respective în arme de foc semiautomate și verifică în mod periodic că persoanele care utilizează astfel de arme de foc nu reprezintă un risc pentru siguranța publică. Se aplică dispozițiile prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) și (c). (7) Autorizațiile emise în temeiul prezentului articol se reexaminează periodic, la intervale care nu depășesc cinci ani.” (*2) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64)." 7. Articolul 7 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf: „Autorizațiile de deținere a armelor de foc se reexaminează periodic, la intervale care nu depășesc cinci ani. O autorizație poate fi reînnoită sau prelungită în cazul în care condițiile pe baza cărora a fost acordată sunt îndeplinite în continuare.”; (b) se introduce următorul alineat: „(4a) Statele membre pot decide să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizațiile pentru armele de foc semiautomate încadrate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A pentru o armă de foc care a fost clasificată la categoria B și achiziționată legal și înregistrată înainte de 13 iunie 2017, cu condiția respectării celorlalte condiții stabilite în prezenta directivă. Statele membre pot, de asemenea, să permită achiziționarea acestor arme de foc de către alte persoane autorizate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului (*3). (*3) Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO L 137, 24.5.2017, p. 22).” " 8. La articolul 8, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) În cazul în care un stat membru interzice sau supune unei autorizări achiziționarea și deținerea pe teritoriul său a unei arme de foc clasificate în categoria B sau C, acesta informează celelalte state membre, care introduc mențiuni speciale în acest sens pe orice permis european de armă de foc pe care îl eliberează pentru o asemenea armă de foc în temeiul articolului 12 alineatul (2).” 9. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 10 (1) Regimul achiziției și deținerii de muniție este identic cu acela al deținerii de arme de foc cărora le este destinată muniția. Achiziția încărcătoarelor pentru armele de foc semiautomate cu percuție centrală care pot conține mai mult de 20 de cartușe sau mai mult de 10 cartușe în cazul armelor de foc cu țeavă lungă este permisă doar persoanelor care primesc o autorizație în temeiul articolului 6 sau o autorizație care a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a). (2) Armurierii și intermediarii pot refuza să finalizeze orice tranzacție pentru achiziția de muniție completă sau de componente de muniție pe care o consideră în mod rezonabil suspectă din cauza naturii sau amplorii sale și raportează autorităților competente orice încercare de realizare a unei astfel de tranzacții.” 10. Se introduc următoarele articole: „Articolul 10a (1) Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că dispozitivele echipate cu un tub de cartuș care sunt proiectate numai pentru a trage gloanțe oarbe sau muniție pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanțe iritante sau alte substanțe active nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie. (2) Statele membre încadrează la categoria armelor de foc dispozitivele echipate cu un tub de cartuș care sunt proiectate numai pentru a trage gloanțe oarbe sau muniție pirotehnică de semnalizare sau pentru a expulza substanțe iritante sau alte substanțe active și care pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie. (3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificații tehnice ale armelor de alarmă și ale armelor de semnalizare fabricate sau importate în Uniune la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective, pentru a se asigura faptul că aceste arme nu pot fi transformate pentru a expulza o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13b alineatul (2). Comisia adoptă primul astfel de act de punere în aplicare până la 14 septembrie 2018. Articolul 10b (1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru verificarea de către o autoritate competentă a dezactivării armelor de foc, pentru a se asigura că modificările aduse unei arme de foc o transformă în mod ireversibil, în ceea ce privește toate componentele sale esențiale, într-o armă nefuncțională și care nu se pretează la îndepărtări, înlocuiri sau modificări care ar permite reactivarea în orice mod a armei de foc. În contextul acelei verificări, statele membre dispun eliberarea unui certificat și a unui înscris care să ateste dezactivarea armei de foc și aplicarea pe suprafața armei de foc a unui marcaj clar vizibil în acest sens. (2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc standarde și tehnici de dezactivare, pentru a se asigura că toate componentele esențiale ale unei arme de foc devin definitiv nefuncționale și că nu pot fi îndepărtate, înlocuite sau modificate astfel încât arma de foc să poată fi reactivată în vreun fel. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13b alineatul (2). (3) Actele de punere în aplicare menționate în alineatul (2) nu se aplică armelor de foc dezactivate înainte de data aplicării respectivelor acte de punere în aplicare, cu excepția cazului în care aceste arme de foc sunt transferate într-un alt stat membru sau sunt introduse pe piață ulterior acelei date. (4) Statele membre pot să notifice Comisiei în termen de două luni de la 13 iunie 2017 standardele și tehnicile lor naționale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016, prezentând motivele pentru care nivelul de siguranță asigurat de aceste standarde și tehnici naționale de dezactivare este echivalent cu cel asigurat de specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzut în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei (*4), astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016. (5) În cazul în care statele membre notifică Comisia în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, Comisia adoptă, cel târziu la 12 luni după notificare, acte de punere în aplicare pentru a decide dacă standardele și tehnicile naționale de dezactivare astfel notificate au asigurat dezactivarea armelor de foc la un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13b alineatul (2). (6) Până la data aplicării actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5), toate armele de foc dezactivate în conformitate cu standardele și tehnicile naționale de dezactivare aplicate înainte de 8 aprilie 2016 respectă, atunci când sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piață, specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403. (7) Armele de foc dezactivate înainte de 8 aprilie 2016 în conformitate cu standardele și tehnicile naționale de dezactivare considerate că asigură un nivel de securitate echivalent cu cel asigurat de specificațiile tehnice pentru dezactivarea armelor de foc prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403, astfel cum era aplicabil la 8 aprilie 2016, se consideră a fi arme de foc dezactivate inclusiv în cazul în care sunt transferate în alt stat membru sau introduse pe piață după data aplicării actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5). (*4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403 al Comisiei din 15 decembrie 2015 de elaborare a unor orientări comune privind standardele și tehnicile de dezactivare, pentru a garanta că armele de foc dezactivate sunt în mod ireversibil nefuncționale (JO L 333, 19.12.2015, p. 62).” " 11. În titlul capitolului 3, cuvântul „Comunitate” se înlocuiește cu cuvântul „Uniune”. 12. La articolul 11, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Fără a aduce atingere articolului 12, armele de foc pot fi transferate dintr-un stat membru în altul doar conform procedurii prevăzute la prezentul articol. Această procedură se aplică și în cazul transferurilor de arme de foc efectuate în temeiul unui contract la distanță, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 7 din Directiva 2011/83/UE.” 13. La articolul 12, alineatul (2) se modifică după cum urmează: (a) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În pofida alineatului (1), vânătorii și persoanele care realizează reconstituiri istorice, pentru armele de foc clasificate în categoria C, și sportivii de tir, pentru armele de foc clasificate în categoria B sau C și armele de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul articolului 6 alineatul (6) sau pentru care autorizația a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a), pot deține, fără autorizația prealabilă menționată la articolul 11 alineatul (2), una sau mai multe arme de foc în timpul unei călătorii în două sau mai multe state membre în scopul practicării activităților lor, cu condiția: (a) să posede un pașaport european pentru arme de foc în care să fie înscrise armele respective; și (b) să fie în măsură să dovedească motivul călătoriei, în special prin prezentarea unei invitații sau a altei dovezi privind activitățile de vânătoare, tir sportiv sau reconstituire istorică la care participă în statul membru de destinație.”; (b) al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Cu toate acestea, derogarea respectivă nu se aplică pentru călătoriile într-un stat membru care, în temeiul articolului 8 alineatul (3), fie interzice achiziționarea și deținerea armei de foc respective, fie solicită o autorizație în acest scop. În acest caz, va fi aplicată o mențiune expresă pe permisul european pentru arme de foc. Statele membre pot, de asemenea, să refuze aplicarea acestei derogări în cazul armelor de foc clasificate în categoria A pentru care a fost acordată o autorizație în temeiul articolului 6 alineatul (6) sau pentru care autorizația a fost confirmată, reînnoită sau prelungită în temeiul articolului 7 alineatul (4a).” 14. La articolul 13, se adaugă următoarele alineate: „(4) Folosind mijloace electronice, autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de informații referitoare la autorizațiile acordate pentru transferul de arme de foc către un alt stat membru și de informații referitoare la refuzurile de acordare a autorizațiilor în conformitate cu articolele 6 și 7 din motive de securitate sau legate de credibilitatea persoanei vizate. (5) Comisia prevede un sistem pentru schimbul de informații menționat în prezentul articol. Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 13a, pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea mecanismelor detaliate necesare pentru schimbul sistematic de informații prin mijloace electronice. Comisia adoptă primul act delegat de acest fel până la 14 septembrie 2018.” 15. Articolul 13a se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 13a (1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 13 iunie 2017. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 13 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate aflate deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.” 16. Se introduce următorul articol: „Articolul 13b (1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*5). (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (*5) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).” " 17. La articolul 15 alineatul (1), cuvintele „ale Comunității” se înlocuiesc cu cuvintele „ale Uniunii”. 18. Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 17 Până la 14 septembrie 2020, și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive, inclusiv o verificare a adecvării dispozițiilor sale, însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative privind, în special, categoriile de arme de foc din anexa I și aspecte legate de punerea în aplicare a sistemului pentru pașaportul european pentru arme de foc, de marcaj și de impactul noilor tehnologii, cum ar fi imprimarea 3D, de utilizarea codului QR și de utilizarea identificării prin radiofrecvență (RFID).” 19. Anexa I se modifică după cum urmează: 1. Secțiunea II se modifică după cum urmează: (a) partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „În sensul prezentei directive, armele de foc se clasifică în următoarele categorii:”; (b) punctul A se modifică după cum urmează: (i) partea introductivă se elimină; (ii) la categoria A, se adaugă următoarele puncte: „6. Arme de foc automate care au fost transformate în arme de foc semiautomate fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (4a). 7. Oricare dintre următoarele arme de foc semiautomate cu percuție centrală: (a) arme de foc cu țeavă scurtă care permit lansarea a peste 21 de cartușe fără reîncărcare, în cazul în care: (i) un încărcător cu o capacitate de peste 20 de cartușe face parte din arma de foc respectivă; sau (ii) în aceasta este inserat un încărcător detașabil cu o capacitate care depășește 20 de cartușe; (b) arme de foc cu țeavă lungă care permit lansarea a peste 11 cartușe fără reîncărcare, în cazul în care: (i) un încărcător cu o capacitate de peste 10 cartușe face parte din arma de foc; sau (ii) în aceasta este inserat un încărcător detașabil cu o capacitate care depășește 10 cartușe. 8. Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă (adică arme de foc concepute inițial pentru tragere de la nivelul umărului) a căror lungime poate fi redusă la mai puțin de 60 cm fără ca acestea să își piardă funcționalitatea, cu ajutorul unui pat rabatabil sau telescopic sau al unui pat ce poate fi demontat fără a folosi unelte. 9. Orice arme din această categorie care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.”; (iii) categoria B se înlocuiește cu următorul text: „Categoria B – Arme de foc supuse autorizării 1. Arme de foc cu țeavă scurtă cu repetiție. 2. Arme de foc cu bătaie scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuție centrală. 3. Arme de foc cu bătaie scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuție anulară, cu o lungime totală sub 28 cm. 4. Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă ale căror încărcătoare și camere pot conține împreună mai mult de trei cartușe în cazul armelor de foc cu percuție pe ramă și mai mult de trei, dar mai puțin de 12 cartușe în cazul armelor de foc cu percuție centrală. 5. Arme de foc semiautomate cu țeavă scurtă, altele decât cele enumerate la punctul 7 litera (a) din categoria A. 6. Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă enumerate la punctul 7 litera (b) din categoria A ale căror încărcătoare și camere nu pot conține împreună mai mult de trei cartușe, al căror încărcător este detașabil sau pentru care nu poate fi garantată imposibilitatea transformării, cu ajutorul unor unelte obișnuite, în arme ale căror încărcătoare și camere pot conține împreună mai mult de trei cartușe. 7. Arme de foc cu țeavă lungă cu repetiție și semiautomate cu țeavă netedă care nu depășește 60 cm. 8. Orice arme de foc din această categorie, care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice. 9. Arme de foc semiautomate pentru uz civil, care seamănă cu armele cu mecanisme automate, altele decât cele enumerate la punctele 6, 7 sau 8 din categoria A.”; (iv) categoria C se înlocuiește cu următorul text: „Categoria C – Arme de foc și arme care fac obiectul declarării 1. Arme de foc cu țeavă lungă cu repetiție, altele decât cele menționate la categoria B punctul 7. 2. Arme de foc cu țeavă lungă cu tragere foc cu foc prin țeavă spiralată. 3. Arme de foc semiautomate cu țeavă lungă, altele decât cele enumerate la categoria A sau B. 4. Arme de foc cu țeavă scurtă cu tragere foc cu foc, cu percuție anulară, de o lungime totală mai mare sau egală cu 28 cm. 5. Orice arme de foc din această categorie care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică sau care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice. 6. Arme de foc clasificate în categoria A sau B sau în prezenta categorie care au fost dezactivate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2403. 7. Arme de foc cu țeavă lungă cu tragere foc cu foc prin țeavă netedă introduse pe piață la 14 septembrie 2018 sau ulterior datei respective.”; (v) categoria D se elimină; (c) punctul B se elimină. 2. Secțiunea III se înlocuiește cu următorul text: „III. În sensul prezentei anexe, nu sunt incluse în definiția armelor de foc obiectele care corespund definiției, dar care: (a) sunt concepute în scopul de alarmare, semnalizare, protejare, abataj, pescuit cu harpon sau în scopuri industriale sau tehnice, cu condiția să nu poată fi utilizate decât în acel scop; (b) sunt considerate drept arme antice în măsura în care nu au fost incluse în categoriile prevăzute în partea II și li se aplică legislația națională. Până la coordonarea la nivelul Uniunii, statele membre pot aplica legislațiile lor naționale în ceea ce privește armele de foc enumerate în prezenta parte.” 20. În anexa II, litera (f) se înlocuiește cu următorul text: „(f) mențiunile: «Dreptul de a efectua o călătorie în alt stat membru cu una sau mai multe arme clasificate în categoria A, B, C sau D, menționat în prezentul permis, face obiectul uneia sau al mai multor autorizații corespunzătoare prealabile din partea statului membru vizitat. Aceste autorizații pot fi înscrise în permis. Autorizația prealabilă prevăzută anterior nu este, în principiu, necesară pentru a efectua o călătorie cu o armă de foc clasificată în categoria C în scopul de a practica vânătoarea sau de a realiza o reconstituire a unui eveniment istoric, sau cu o armă clasificată în categoria A, B sau C în scopul de a practica tirul sportiv, cu condiția ca persoana care efectuează călătoria să fie în posesia unui permis de armă și să poată prezenta motivul călătoriei.» În cazul în care un stat membru a informat celelalte state membre, conform articolului 8 alineatul (3), că deținerea anumitor arme de foc clasificate în categoria B sau C este interzisă sau supusă autorizării, se adaugă una dintre mențiunile următoare: «O călătorie în … [statul (statele) în cauză] cu arma … (identificare) este interzisă.» «O călătorie în … [statul (statele) în cauză] cu arma … (identificare) este supusă autorizării.» ”

Articolul 2

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 14 septembrie 2018. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective. (2) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 4 alineatul (3) și articolului 4 alineatul (4) din Directiva 91/477/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, până la 14 decembrie 2019. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective. (3) Atunci când statele membre adoptă aceste acte în temeiul alineatelor (1) și (2), acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri. (4) În pofida alineatului (1), statele membre pot, în ceea ce privește armele de foc achiziționate înainte de 14 septembrie 2018, să suspende obligația de a declara armele de foc clasificate în categoria C punctele 5, 6 sau 7 până la 14 martie 2021. (5) Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.